joi, 20 noiembrie 2014

Sărbătoare anticomunistă la căpătâiul României capitaliste în comă

Restaurația capitalismului în România (și nu numai în România?) s-a făcut în mod insidios. În decembrie 1989, pe un fond de nemulțumiri reale, generate în principal de decizia lui Ceaușescu de a plăti urgent datoria către FMI, cu prețul scăderii dramatice a calității vieții poporului, a fost regizată și detonată o răscoală populară anticeaușistă.

Este adevărat că atunci unii au strigat ”Jos comunismul!”.
Dar tot așa de adevărat este că alți răsculați au exprimat foarte clar dorința de reformare a sistemului socialist și au respins restaurația capitalismului. Lorin Fortuna, lider al răsculaților de la Timișoara, spunea în 20 decembrie 1989, de la balconul Operei din Timișoara: ”Noi nu ne pronunţăm împotriva socialismului! Nu vrem să reinstituim, să avem capitalismul. Vrem un socialism democratic!

Fișier audio, din saitul extrem de valoros al lui Marius Mioc, aici.

Transcrierea înregistrării aici.


Nu s-a organizat un referendum pentru a se afla ce vrea majoritatea poporului. Le-a fost frică de referendum, ca și în celelalte foste țări socialiste. Dintre liderii răscoalei pe care i-am auzit eu, doar Alexandru Bârlădeanu a pus clar această problemă (într-o emisiune a Televiziunii Române): ”Noi trebuie să întrebăm oamenii ce vor, vor capitalism, vor socialism?”.

Regizorii răsturnării regimului socialist au preferat restaurația capitalismului în mod insidios, printr-o politică a pașilor mărunți, ademenind oamenii prin sloganuri și concepte nedefinite, precum ”libertate”, ”democrație”, ”drepturile omului”, vorbe pe care fiecare om le-a umplut cu propriile lui speranțe, așteptări. Așa cum este cuvântul ”rai”: raiul nu este definit, nu este descris nicăieri, fiecare credincios îl umple cu ceea ce consideră el că este ”bine”.

Târziu, când candida pentru funcția de Președinte al României, Emil Constantinescu spunea la tv. că este sfătuit de consilierii săi să nu spună că vrea instaurarea capitalismului!

Convingerea mea este că majoritatea răsculaților, precum și majoritatea poporului, nu a dorit desființarea regimului socialist și înlocuirea lui cu cel capitalist, ci doar îndepărtarea de la Putere a Ceaușeștilor și a apropiaților lor. Nu am o dovadă peremptorie, pentru că nu s-a organizat un referendum, dar mă voi referi la un episod relevant. În 12 ianuarie 1990, când Dumitru Mazilu, parcă înnebunit, împreună cu un grup restrâns de suporteri ai lui, strigau ”Moarte securiștilor!”, ”Jos Iliescu!”, o masă de oameni mult mai mare i-au acoperit, strigând ”Iliescu! Iliescu!”. Deci ei îl susțineau pe Iliescu, adică pe un comunist care prin discursul său ”revoluționar” apărea ca un reformator al sistemului socialist. Discursul începea cu ”Stimaţi tovarăşi” şi aprecia că Ceauşeştii „n-au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului ştiinţific. Au întinat numai numele Partidului Comunist Român, au întinat numai memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară”.

Înregistrări și transcrieri aici.


Astăzi, 20 noiembrie 1989, a început Conferinţa internaţională ”25 de ani de la căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est: privind în urmă, privind înainte”, organizată de  ”Fundaţia Română pentru Democraţie”, la care au fost invitați lideri ai mișcărilor denumite de învingători ”revoluții anticomuniste”.

Nu știu câți mai sunt capabili să constate absurditatea situației:
- într-o parte sunt indivizii ăia, care s-au cocoțat în fruntea maselor de răsculați din 1989 și care acum țin discursuri bombastice despre ”revoluțiile din 1989”, despre ”binefacerile” celor 25 de ani de capitalism; de aceeași parte se află parveniții, îmbuibații acestei societăți profund nedrepte;
- în cealaltă parte există România reală, o țară devastată economic, transformată în colonie, cu un popor expropriat de avuția națională, umilit, deposedat de dreptul de a se guverna, o țară care ocupă un loc fruntaș în toate topurile europene ale nenorocirilor (boli, mortalitate, sărăcie, analfabetism etc.).

Există în sfera internetului o cantitate imensă de dovezi pentru a reliefa această antiteză, documente scrise, fotografii, filme. Ar fi un volum mare de muncă, pentru o întreagă echipă.

Deocamdată, doar un film semnificativ, aici.


4 comentarii:

  1. Ati uitat sa mai spuneti de dezbinare si dezinformare!!! Unii de o anumita varsta stim bine cum s-a trait inainte. Au fost lucruri bune dar si neplacute. de ce nu lasam trecutul acolo unde-i este locul si sa iesim din himera cu care ne alimentam acum intoarcerea comunismului. Poate peste vreo 50 de ani se vor crea premisele unei politici asemanatoare cu cea comunista dar niciodata nu va mai fi la fel. Cred ca o coalitie intre credinta si democratie sa dea contur unei noi ideologii, si sa se infiripe speranta unei dreptati sociale. Statul proprietar pe resursele naturale, pe sistemul energetic, pe sistemul bancar daca nu in totalitate cel putin jumatate pentru a tine in frau preturile si derapajele de tot felul. Daca nu ai un mesaj clar care sa fie usor de retinut si cu tinta directa tot ce scriem si vorbim este " frectie la picior de lemn ".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1). ”de ce nu lasam trecutul acolo unde-i este locul si sa iesim din himera cu care ne alimentam acum intoarcerea comunismului.”

      Printre lucrurile bune aduse de schimbarea de regim se află și recunoașterea (din nefericire, de cele mai multe ori demogogică) a valorii pluralismului opiniilor.

      Pe dv. vă deranjează că în opinia mea și a altor câțiva oameni din societatea de azi este utilă o analiză critică și comparativă despre comunism și capitalism?

      Cunoscuta cugetare a lui Nicolae Bălcescu, ”Istoria este cea dintâi carte a unei nații, în ea își vede trecutul, prezentul și viitorul”, o evaluați ca fiind o prostie?

      2). ”Statul proprietar pe resursele naturale, pe sistemul energetic, pe sistemul bancar daca nu in totalitate cel putin jumatate pentru a tine in frau preturile si derapajele de tot felul.”

      Sunt întru totul de acord. Credeți, însă, că pot fi realizate aceste obiective fără o dezbatere ideologică? Eu cred că ar fi imposibil.

      Ștergere
  2. Năzuinţa oamenilor spre dreptate socială este dintotdeauna şi va fi mereu. Viitorul va fi, cu siguranţă, altul, deoarece lumea nu stă în loc. Conservatorii nu sunt oamenii viitorului! Cum va arăta acest viitor nimeni nu poate şti exact!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1). ”Conservatorii nu sunt oamenii viitorului!”

      Efortul teoretic vizând ameliorarea societății este conservatorism?

      2). ”Cum va arăta acest viitor nimeni nu poate şti exact!”

      Da, nimeni nu poate ști, cu exactitidine, în detaliu, cum va fi viitorul. Dar chiar dacă predicția în domeniul evenimentelor sociale nu poate fi exactă precum predicția unei eclipse, asta nu înseamnă că orice previziune este imposibilă. O deosebire esențială dintre oameni și celelalte animale este că, în timp ce animalele sunt prizoniere ale lui hic et nunc, omul se raportează la viitor. O deosebire esențială între albină și arhitect este că arhitectul construiește mai întâi în minte. Omul nu acționează instinctiv, ci își elaborează scopuri. Scopul este reflectarea mintală, anticipată, a rezultatului acțiunii. Dv. vreți să anulați această deosebire, insinuând că omul nu trebuie să se preocupe de ”cum va arăta viitorul”.

      Dv. păreți a avea o concepție fatalistă despre evoluția societății.

      Ștergere