miercuri, 29 februarie 2012

Profeţia lui Filip Teodorescu


Victor Roncea îl cita, în blogul său, pe fostul colonel de contraspionaj Filip Teodorescu:

"Nu afectez în nici un fel prestigiul contraspionajului român recunoscând, aşa cum am făcut-o şi în depoziția din 7 martie 1990, că eu şi ofițerii de contraspionaj de la Timișoara nu am reușit atunci să evidențiem acest amestec străin (...) Este meritul presei în general, al unor gazetari iscoditori în special, că au găsit dovezi indubitabile ale amestecului străin în evenimentele din decembrie 1989" 

(din declaraţia făcută în procesul de la Timişoara, la 14 octombrie 1991). 

Şi eu îmi amintesc o declaraţie a sclipitorului Filip Teodorescu, din timpul lungilor nopţi în care vedeam la televizor cum uneltele politico-juridice ale forţelor antinaţionale îi „judecau” pe cei care îşi îndepliniseră datoria faţă de statul socialist. În cuvintele lui, fostul colonel de contraspionaj Filip Teodorescu exprima atunci următoarea idee: România va colcăi de spioni timp de multe decenii de aici încolo.

De atunci şi până în prezent constat cu amărăciune că Filip Teodorescu avea dreptate. Câtă luciditate, atâta dramă. În toate instituţiile foarte importante ale ţării mişună animale marcate cu fierul roşu de către stăpâni din Vest sau din Est, unele, precum Brucan, fiind dublu înfierate. Patrioţi precum Nicolae Ceauşescu, Virgil Zbăganu, Virgil Săhleanu  sunt asasinaţi, în timp ce turmele de animale înfierate ne calcă în picioare, erijându-se în guvernanţi iubitori de naţie şi ţară: Silviu Brucan, Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Nicolae Militaru, Victor Stănculescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Mugur Isărescu, Daniel Ciobotea, Mihai Răzvan Ungureanu, Mircea Geană, Victor Ponta, Cristian Diaconescu, Teodor Meleşcanu ş.a. În ciuda diferenţelor, toţi ăştia au un profil moral-psihologic esenţial-asemănător. Vă las ne-plăcerea de a identifica trăsăturile respective.

Fericiţi cei săraci cu duhul, căci ei pot crede că umilinţele, genocidul la care este supusă naţiunea  română (ca şi grecii şi multe alte naţiuni) constituie „democraţie”, căci pentru ei seria de fapte pe care le observăm - de la Actul Constituţional, Codul Penal, Codul Muncii şi până la dezactivarea contului AdSense de reclame pe blogul unui comunist - este expresia unei lumi drepte.

Eu sufăr, căci văd că Împăratul e gol. Nu sunt singur. Într-o emisiune „Sinteza zilei”, Victor Ciutacu a explodat: el spunea, după ziua în care Victor Ponta s-a comportat ca un trădător în şedinţa Parlamentului de validare a guvernului Mihai Răzvan Ungureanu, că e clară transmiterea ştafetei de la vechiul tandem de slugoi, Băsescu – Boc, la Ungureanu – Ponta. Recent, acest Hopa-Mitică din politica românească, Victor Ponta, a fost chemat la ordin de Marele Licurici. Ieri-seară l-am văzut la… B1 TV ! Un discurs rece, meschin-calculat, parcă tras la xerox după cel al lui Mihai Răzvan Ungureanu ori al lui Cristian Diaconescu, în care ideea principală a fost că, atunci când va pune mâna pe maneta puterii în România, va executa  neabătut ordinele primite de la Marele Licurici, în chestiunea scutului antirachetă, a ratificării Tratatului Fiscal etc. Nici măcar nu mai era acid faţă de Băsescu. În cuvintele lui, pentru americani Băsescu este „un viitor fost om politic”, iar el, VP, este "un viitor om politic". Am înţeles: doar se va schimba prestatorul de servicii sexuale pentru Marele Licurici. Dacă vom supravieţui, vom fi călcaţi de copitele  acestui Ponta şi ale altor animale înfierate de Marele Licurici ani şi ani de aici încolo.

Ca amărăciunea să fie de pelin, traseitul clăpăug numit Meleşcanu, până ieri liberal, a ieşit din condiţia lui de acoperit şi a răspuns, prin intermediul Lacheului Şef, la porunca Marelui Licurici, devenind şef al SIE, în locul lui MîRîU. Aport, Meleşcanu !

Dacă ar fi să facem o statistică, am fi surprinşi constatând cât de mare e procentul celor care sunt numiţi în fruntea instituţiilor fundamentale ale Statului Român şi care sunt marcaţi cu fierul roşu de către stăpâni din afara ţării. 

Doamne, dacă eşti, unde eşti ? Ne-ai abandonat într-o lume absurdă !

Prieteni, mi  se întâmplă ceva ce n-aş fi crezut că e posibil: mi-e dor de Nicolae Ceauşescu. Defectele, greşelile lui îmi apar ca estompate de patriotismul lui. Ceauşescu şi-a iubit ţara chiar şi în faţa gloanţelor care l-au ucis. A trăit şi a murit ca un om, în demnitate, iubindu-şi patria. Chiar  şi călăii lui i-au recunoscut această calitate. N-a trăit ca un animal marcat cu fierul roşu.  

10 comentarii:

  1. Nu știu dacă toți cei enumerați în lista dvs. sunt spioni ai unor puteri străine, însă aproape despre toți se poate spune că au adus mari prejudicii poporului român și statului român.

    Ce s-a întâmplat cu contul dvs. de reclame? A fost dezactivat? Care a fost motivul oficial?

    RăspundeţiȘtergere
  2. Nici eu nu am spus că toţi sunt spioni, am sugerat că sunt animalele de muncă ale unor puteri străine. Cum ar spune fabulistul, sunt cozi de topor folosite în tăierea pădurii româneşti.

    Despre contul AdSense am scris în "Scuze pentru reclame".

    RăspundeţiȘtergere
  3. Cu toate astea, sunt sigur că sunt și spioni printre cei enumerați de dvs (Brucan, Militaru sunt exemple clasice). Pe MRU chiar îl suspectez de spionaj.

    Domnule Valerius, am citit și eu cu acele clickuri nevalide la dvs, cu add sense. Prin extensie, acesta este capitalismul la noi, nu le mai convine ceva, te aruncă, indiferent de motiv. Foarte mulți români sunt aruncați în acest mod de către patroni. Omul își pierde calitatea umană în favoarea celei de marfă. L a extremis, omul poate fi și subiect al prostituției, cu varianta ei cea mai oribilă, pedofilia.

    Umanismul acela comunist nu era doar o vorbă. Începem deja să ne amintim cu nostalgie perioada când munca era o obligație, iar seriozitatea și profesionalismul erau atuuri de aur.

    RăspundeţiȘtergere
  4. "Pe MRU chiar îl suspectez de spionaj".

    În cazul lui nu mai e vorba doar de suspiciune. Lt. col. Ulieru, purtătorul de cuvânt al SRI, a declarat în mass-media că MRU este agentul unei ţări străine. Tot el a mai spus că un ofiţer al SRI, exercitându-şi profesia, a încercat să-l racoleze pe MRU în slujba României. Dar MRU a făcut o conferinţă de presă, în care s-a arătat extrem de iritat. La intervenţia unei puteri străine, ofiţerul acela a fost sacrificat (exclus din SRI). Corect, nu ?

    S-a pus întrebarea, în timpul acela: de ce nu s-a constituit o comisie pentru anchetarea cazului ?

    Cei responsabili n-au răspuns. Răspunsul se subînţelege: mentalitatea de lachei funcţionează intens. Noi, cetăţenii acestei ţări, care suntem îngrijoraţi de soarta patriei noastre, nu suntem beneficiarii serviciilor secrete, ci obiectul de supraveghere al lor în interesul unor forţe străine.

    N-aş vrea să înţelegeţi că-i blamez in corpore pe lucrătorii din serviciile secrete. Cunosc cel puţin 4 ofiţeri din aceste servicii care mi-au fost elevi şi pentru a căror calitate umană aş putea să bag mâna în foc. Sunt convins că şi ei au consideraţie pentru mine. Dar sunt doar nişte rotiţe din sistem. Ei au dispărut din oraşul nostru, probabil că au fost schimbaţi cu alţii, din alte locuri, astfel încât să nu fie ataşaţi afectiv de oamenii din comunitatea în care lucrează.

    Convingerea mea este că toţi liderii instituţiilor importante ale ţării, cum sunt Preşedinţia, Armata, Serviciile Secrete, Ministerul de Interne, Procuratura Generală, Justiţia, Biserica etc. sunt numiţi din afară ţării. Am reprodus într-un articol, de exemplu, relatarea lui Eugen Mihăescu despre răspunsul lui Emil Constantinescu la întrebarea "De ce nu-l schimbaţi pe Geoană, domnule preşedinte, din funcţia de ministru de externe, căci v-a minţit ?": "Nu pot, domnule, că-l vor americanii".

    Impresia mea este că România se află acum într-o situaţia mult mai umilitoare decât în timpul ocupaţiei sovietice. Asta pentru că acum suntem obiectul unor interese neocolonialiste, dar şi pentru că mijloacele de realizare a acestor interese sunt mult mai eficiente. Exceptând perioada de după al doilea război mondial, în care URSS a cerut despăgubiri împovărătoare, puterea sovietică a fost interesată să demonstreze lumii superioritatea sistemului socialist, motiv pentru care a încurajat dezvoltarea ţărilor pe care le păstorea. După retragerea trupelor sovietice şi până la Marea Păcăleală România s-a autoguvernat cu adevărat, mai bine s-au mai rău, asta-i altă discuţie, dar a fost independentă şi suverană.

    Acum e cum scria Adrian Păunescu:

    "Poet nebun, ce vorbe mari îndrugi
    Când spui că eşti din neam ce nu se lasă,
    Căci am ajuns în ţara noastră slugi
    Şi suntem cerşetori la noi acasă".

    Iertare pentru eventualele greşeli în citare.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Impresia mea este că România se află acum într-o situaţia mult mai umilitoare decât în timpul ocupaţiei sovietice."

      Dvs. ştiţi, sunt convins, că vă bucuraţi de cea mai înaltă apreciere şi stimă a mea. Eu ştiu la rândul meu că dvs. sunteţi un comunist sincer şi devotat cauzei unei lumi mai drepte. Tocmai din aceste motive mă simt nevoit să vă atrag atenţia că România nu s-a aflat sub ocupaţia trupelor sovietice, ci ţara noastră a fost eliberată de sub jugul fascist şi imperialist de trupele sovietice.

      Desigur, România a plătit Uniunii Sovietice despăgubiri de război,faţă de tratatul de pace ele au fost înjumătăţite de Stalin-conform memoriilor lui Gh. Apolstol- dar a primit în schimbul lor protecţia necesară pentru a se sustrage sistemului capitalist mondial, sistem care, aşa cum vedem după 1990, spoliază, jefuieşte, transferă bogăţie, exploatează până la epuizare şi secătuire naţiuni şi popoare.

      România s-a dezvoltat numai când s-a putut sustrage economic din mecanismul mondial al exploatării capitaliste iar această sustragere n-ar fi fost defel posibilă fără eforturile armatei roşii eliberatoare.

      Ștergere
    2. „mă simt nevoit să vă atrag atenţia că România nu s-a aflat sub ocupaţia trupelor sovietice, ci ţara noastră a fost eliberată de sub jugul fascist şi imperialist de trupele sovietice.”

      „Adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo” . Aşa exprima Blaise Pascal ideea relativităţii adevărului.

      Sper că veţi admite, măcar, că a existat o perioadă în care România a fost tratată ca un stat inamic de către Armata Roşie. De exemplu în momentul 23 august 1944, când, practic, regele Mihai a capitulat necondiţionat şi când ostași ai Armatei Române au fost luați prizonieri. Să discernem între sloganele ideologice și fapte. Realitatea nu trebuie redusă la fotografiile în care ostașii sovietici pătrund cu tancurile în aclamațiile românilor, care-i întâmpină cu flori. Nu contest că au murit ostași sovietici pe teritoriul României. Dar am îndoieli că motivația lor interioară era "eliberarea țării noastre de sub jugul fascist şi imperialist". Sovieticii au venit cu resentimente pe aici, resentimente care aveau o justificare în aventura antonesciană de dincolo de Nistru. E prostie să spui, cum spun unii, că poporul român are o antipatie genetică față de ruși. Dar este o deformare a realității și să susții că sovieticii au venit cu sentimente de iubire pentru români. Părinții mei, oameni "simpli", îmi relatau, prin comparație, comportamentul soldaților sovietici și al nemților. Aprecierile lor erau favorabile nemților, pentru comportamentul lor aristocratic. Referitor la ruși mi-au povestit următorul episod. Niște soldați sovietici au exprimat o cerere de felul: "Davai hleb !" Ai mei le-au dat ce aveau, adică mămăligă. Soldatul a luat mămăliga rece și a aruncat-o ca pe o bilă la jocul de popice, până la grajd.

      Ștergere
    3. Subscriu la ce a scris dl Valerius mai sus. Ştiu şi eu poveştile din satul mamei, cu fete ascunse de soldaţii ruşi. Iar "davai ceas, davai palton" nu a apărut din senin. În primul rând, dar în primul rând, nu trebuie să uităm absolut niciodată că suntem români, înainte de a fi de o anumită culoare politică.

      Ștergere
  5. Cât adevăr în fragmentul de poezie din Păunescu!

    Nu am știut de povestea cu MRU. Cum să fie ăsta prim-ministru?

    RăspundeţiȘtergere
  6. Domnule Valerius,

    Cu tot respectul, nu mă mai reprezintă acel loc, la dl Nanu. Nu pot să mai scriu acolo, nu mai simt că mai pot să scriu acolo. Asta nu e o critică, e pur şi simplu o realitate. Dacă a fost ceva de iertat, am iertat. Au rămas amintirile plăcute de la dl Nanu, dar cam atât. Pentru acele amintiri mai scriu în zilele de sărbătoare.

    Scriu cu plăcere la Sorina, la dvs. la fel, însă cu scrisul acolo s-a terminat. Din păcate. Trecând la Sorina, am avut acolo un fel de război de exterminare reciprocă cu Dan M., credeţi-mă, uşor nu i-a fost. Până la ură l-am lăsat în plata Domnului. Sper să nu reuşească să mă scoată din starea asta, pentru că atunci bine nu îi va fi. Din nou.

    RăspundeţiȘtergere
  7. Erată:

    În loc de
    "mai bine s-au mai rău, asta-i altă discuţie, dar a fost independentă şi suverană",
    trebuia să scriu
    "mai bine sau mai rău".
    Mulţumesc domnului Nanu pentru observaţie.


    Pluralul corect al lui „slogan” este „sloganuri”, nu „slogane”.

    Pe cei care observă şi alte greşeli, inclusiv de conţinut, îi rog să-mi atragă atenţia.

    RăspundeţiȘtergere