miercuri, 26 noiembrie 2014

Discursul politic între basnele lui H.-R. Patapievici și E-urile stângii castrate

(comentariu în Argumente și fapte)

Horia-Roman Patapievici este foarte cunoscut prin cinismul său disprețuitor față de valori fundamentale ale românilor, cinism care ajunge, probabil, la apogeu în Politice. Am făcut o analiză a conținutului acestei cărți aici


Articolul domnului Alexandru Racu se vrea o replică vehementă la un interviu acordat de H.-R. Patapievici celor de la Contributors. În opinia mea, deși domnul Alexandru Racu scoate flăcări pe gură și pe nări, acestea lovesc mai eficient în individul HRP (”impostor intelectual”), decât în ideile lui. 


1). Alexandru Racu consideră că ideea centrală a interviului ”este aceea că, spre deosebire de crimele comise de regimurile fasciste, crimele comunismului nu sunt tratate cu „claritate morală”, iar asta s-ar datora faptului că stânga domină mediile intelectuale occidentale”.

Domnia sa nu combate această ”idee centrală”: ”Există într-adevăr la stânga o lipsă de claritate morală vizavi de crimele comunismului”. Dimpotrivă, mai pune câteva paie pe focul anticomunist al lui Patapievici: ”marxismul este o filozofie amorală”. Ceea ce vrea Alexandru Racu este afirmarea existenței unei stângi care nu suferă de ”lipsă de claritate morală”, o stângă curată, care se plimbă cuminte prin curtea capitalismului: ”stânga nu înseamnă numai marxism”. Pentru a fi cât mai credibil, Alexandru Racu, în concordanță cu manierismul post-decembrist (”Eu n-am fost membru al PCR!”), declară că nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i pute: ”marxismul nu m-a atras niciodată”. Patapievici însuși menționează, în interviu, o stângă ”bună”, ”progresistă”: ”orientarea – sa zicem – predominant de stanga a intelectualitatii occidentale. A partii bune, progresiste din intelectualitatea occidentala si din mediul academic”.

Mă așteptam ca autorul să facă dovada ”clarității morale” a stângii ”bune și progresiste” în problema ”crimelor comunismului”. N-o face. Stânga castrată și domesticită nu mai poate secreta decât niște E-uri care fac discursul politico-ideologic mai apetisant, dar și mai confuz, încât nu mai știi care-ți este adversarul ideologic și care este prietenul.

S-au săvârșit crime în regimul comunist? Dacă ne gândim la cei care, cu armele în mâini, au luptat împotriva regimului și au fost uciși, atunci acelea nu au fost crime. Acela a fost un război, iar ”În război nu există victime inocente”. Dacă o sută de comuniști am pune mâna pe arme și am vrea să răsturnăm actualul regim politic, împușcarea noastră nu ar fi considerată crimă. Dacă ne gândim la oamenii care au fost uciși doar pentru că aveau alte concepții ideologice, atunci trebuie să recunoaștem că acelea au fost crime.

Este comunismul teoretic criminal? Ideile, prin ele însele, nu ucid. Ucigași pot fi doar oamenii care aplică anumite idei. Iar afirmația că teoria comunistă și doctrina nazistă sunt la fel de criminale este nedreaptă și dintr-un alt punct de vedere. Este adevărat că în proiectul comunist de societate apar expresii de felul ”desființarea burgheziei”, dar se are în vedere desființarea ei ca clasă privilegiată, nu exterminarea ei. Evident, când mișcarea comunistă ia forma unei revoluții, când conflictul ia proporțiile unui război, deci între tabere înarmate, nu mai vorbim de crime. În doctrina nazistă, însă, exterminarea este prezentă, ca exterminare a unor civili, (evrei, țigani, opozanți politici (comuniști)).

2). În opinia mea, ”ideea centrală” a interviului acordat de Patapievici este alta și el o exprimă foarte clar: ”judecata asupra capitalismului este nodul intregii judecati politice. (…) Capitalismul inseamna individualism, inseamna libertate si inseamna proprietate privata. De fapt, ordinea este exact inversa. E libertate privata, e garantarea juridica a acestei proprietati si – prin garantarea juridica – se naste posibilitatea libertatii reale. Or, miezul a ceea ce resping toti „totalitarii” este acest lucru  – CAPITALISMUL.”

Asupra acestei probleme ar fi trebuit să se concentreze domnul Alexandru Racu, pentru a evidenția, prin argumente, opoziția concepției sale față de aceea a lui Patapievici. Dar n-o face. În orice caz, simularea opoziției este neconvingătoare. Să-l invoci pe Orwell și să nu-l invoci pe Marx, când și adversarii de înaltă ținută intelectuală ai lui Marx recunosc meritele criticii marxiste a capitalismului?! Să spui doar că ”așa zisa piață liberă s-a dovedit a fi (…) privatizare a profiturilor și socializare a pierderilor” înseamnă doar a constata niște efecte, dar nu și analiza cauzelor, care se află în zona formei de proprietate asupra mijloacelor de producție. Stânga domestică vrea doar o redistribuire mai ”echitabilă”, din când în când, prin milostenia privilegiaților.


Mult timp după Marea Păcăleală, scena dezbaterilor ideologice a fost dominată de false polemici. De cele mai multe ori controversele au fost de suprafață, căci adversarii erau uniți prin rădăcini comune, în profunzime. De exemplu confruntarea dintre Gabriel Liiceanu și Cristian Tudor Popescu, doi anticomuniști fanatici, a fost doar o luptă a orgoliilor, a unor indivizi suferind de narcisism intelectualist, fiecare fiind invidios față de celălalt, pentru notorietate, pentru premiul de cel mai deștept, cel mai școlit, eventual în străinătățuri. 

Abia în ultima vreme au început să se facă auziți și cei care vor schimbări esențiale în sistemul social-economic, dar instituțiile cu rol de conservare a sistemului se opun prin toate mijloacele, inclusiv juridice, unei coagulări a stângii radicale. Mai degrabă sunt tolerate mișcările de extremă dreaptă, pentru a face treburile murdare, decât o stângă radicală. Teama domnilor din jurul editurii Humanitas este justificată: fantoma comunismului îi îngrozește, încă. 

marți, 25 noiembrie 2014

Despre problema dreptății sociale


O discuție din Facebook

Andrei A. Andrei

Dreptatea. Ce mai e si asta?
Intotdeauna: la tribunal, la serviciu, la Mall sau la biblioteca, pe strada sau la discoteca majoritatea oamenilor doresc sa fie tratati "drept".
Cuvantul "dreptate" apare in toate documentele importante legate de administrarea societatii; de multe ori este substituit de cuvantul "echitate".
Dreptatea a preocupat filozofii greci, dar situatia ca erau stapani de sclavi si ca femeile nu puteau detine proprietate si erau analfabete nu era perceputa ca avand o potentiala legatura cu dreptatea (sau cu LIPSA acesteia).
Ca sa fim "drepti" insa cu Grecia, trebuie sa amintim ca totusi a existat un filozof grec care s-a intalnit cu dreptatea pe drumul spre dobandirea intelepciunii. Acesta a pus bazele unei comunitati care incerca sa dobandeasca intelepciunea; in care femeile erau egale in drepturi cu barbatii si in care intreaga proprietate era PUBLICA. Proprietatea privata nu exista. Numele lui este Pythagoras.
A fost ucis in mod brutal de mase care "doreau un regim mai democratic", instigate de catre Cylon, un aristocrat exclus din Fratie fiindca a fost considerat incompatibil cu intelepciunea. Probabil ca la fel de complexa precum este discutia despre dreptate este si discutia despre intelepciune.
Cuvantul "dreptate" apare in cele mai importante documente Americane: Declaratia de independenta si Constitutia - cu toate astea la temelia economiei americane sta munca sclavilor unui continent intreg. Ca sa nu mai spun cum se comporta azi pe plan international, cand pentru apararea libertatii si "valorilor" lor seamna moartea in radul tuturor celor ce le stau in cale.
Religiile principale fac apologia dreptatii intrucat toate prorocesc o lume mai buna si, in mod evident o lume mai buna NU poate fi nedreapta. Nici ele insa nu percep sclavia drept o nedreptate si in consecinta sfatuiesc in ce fel sa se poarte stapanii cu sclavii si in ce fel sa-si sculte sclavii stapanii. Nu mai spun ca si crestinii ortodocsi se considera "ROBII" lui Dumnezeu.
Cuvantul "dreptate" este intens mediatizat astazi, alaturi de "libertate" si "democratie", intr-o lume in care saracii saracesc si bogatii se imbogatesc.
Care este "secretul"?
-In primul rand, NU multa lume cauta dreptatea. Majoritatea cauta sa obtina o Lume care II FAVORIZEAZA.
Bogatii considera DREPT faptul ca averea mostenita le perpetueaza suprematia vesnica asupra noastra si considera NEDREPT ca noi sa incercam sa corectam aceasta situatie.
Saracii considera DREPT ca averea bogatilor, care este nemeritata, sa fie IMPARTITA saracilor, dar considera NEDREPT ca aceasta sa fie luata de catre Stat.
Fiecare este tentat sa dea "dreptatii" un sens particular, anume o lume "dreapta" este o lume care IL FAVORIZEAZA, cam in acelasi fel in care libertarienii inteleg prin "libertate" dreptul lor de a face ceea ce doresc, fara ca cineva sa se poata opune.
Faptul ca notiunea de dreptate este (voit!) neglijata si prost inteleasa, nu inseamna ca ea este in realitate imprecisa si ambigua.
Este adevarat insa ca NEEXISTAND o forma (in sens Platonic) a dreptatii, ea poate arata diferit cand este privita din perspective diferite.
Fiecare dintre aceste interpretari are insa consecinte si acestea sunt obiective, permitand analiza acestora.
Cel mai important efect al dreptatii este STABILITATEA GUVERNARII! NICI O GUVERNARE (fara exceptie!) nu este legitima decat prin ea-insasi. Guvernarea care MINIMIZEAZA conceptul de dreptate este cea mai INSTABILA iar cea care MAXIMIZEAZA conceptul de dreptate este cea mai STABILA.
Evident ca subiectivitatea notiunii de dreptate, la fel ca si notiunile morale de bine si de rau fac dificila cuantificarea cantitatii de dreptate dintr-o oranduire. Dificil insa nu inseamna imposibil.
Sclavia este nedreapta fiindca transforma o fiinta constienta si rationala dintr-un scop in sine intr-un mijloc pentru a satisface necesitatile altcuiva.
"Istoria omenirii este evolutia constiintei libertatii". Hegel
Il putem parafraza pe Hegel si afirma ca Istoria omenirii este evolutia constiintei dreptatii.
Nemultumirile maselor, generalizate azi in societatea capitalista, se datoreaza exact acestui fapt: cei mai multi oameni sunt sclavi pentru ca FARA INDEPENDENTA ECONOMICA NU EXISTA LIBERTATE.
Nemultumirea crescanda a saracilor se concretizeaza deocamdata in aparitia (timida!) interesului pentru intelegerea propriei situatii si a cailor de rezolvare in timp ce apararea bogatilor implica perfectionarea politiei, jandarmeriei, armatei si transformarea legilor prin intermediul politicienilor; controlul maselor cu ajutorul mass-media, liderilor de sindicat ONG-urilor si a think-tank-urilor.
Acum, sa fie clar: confiscarea averilor bogatilor si impartirea lor la saraci ar fi O NEDREPTATE, pentru ca nu poti sa indrepti o greseala cu ALTA GRESEALA. Dreptate NU inseamna sa iei de la bogati si sa dai la saraci, dupa cum de asemenea, NU inseamna sa iei de la saraci si sa dai la bogati.
Dreptate inseamna "sa-i dai fiecaruia dupa cum merita".
Propaganda capitalista a incercat sa faca aceasta formulare ambigua si in consecinta fara valoare practica - din motive evidente: capitalismul are ca scop consolidarea victoriei privilegiului asupra dreptatii, adica MENTINEREA CONTROLULUI LUMII in zona FAMILIILOR DINASTICE prin intermediul puterii transmise intre generatii prin MOSTENIREA AVERILOR.
In realitate, chestiunea este relativ simpla, dupa ce gasim ETALONUL.
Sa ne imaginam un TALHAR care prin violenta isi insuseste de la 1000 de oameni resursele acestora necesare existentei. Talharul apreciaza acest lucru ca fiind drept, in virtutea "dreptului celui mai puternic". Cei 1000 de pagubiti apreciaza acest lucru ca fiind nedrept, in virtutea "dreptului celui mai neutru" - care apreciaza ca intr-un conflict, dreptate are cel a carui actiune are cele mai putine efecte asupra celorlalti. Astfel, de exemplu, dreptatea este de partea celor care la iarba verde NU VOR SA ASCULTE MANELE de la masina de alaturi, cei care plimbandu-se in parc NU VOR SA FIE LATRATI DE CAINII plimbati in parc, etc.
Daca am vota am obtine un vot de 1000:1 dar iar am gresi pentru ca democratia NU ARE LOC, in ideologia ei pentru CALITATE. Noi dorim O LUME MAI BUNA si calitatea este o preconditie pentru BUN. Morala este si ea, la radul ei, subiectiva si "binele" unuia este, de multe ori, "raul" altuia.
Singurul arbitru competent este ratiunea: trebuie sa ne folosim mintea, pentru ca de asta o avem!
Putem face o analogie intre individ si societate pe de o parte - cu celula si organismul intreg pe de alta parte.
Organismul nu poate exista fara celule si nici celulele nu supravietuiesc in afara organismului. Starea de sanatate este atinsa atunci cand FIECARE CELULA ISI INDEPLINESTE FUNCTIA SA.
Functiile sunt "primite" in functie de "talente, de competenta". Neuronul si fibra musculara au functii si conditii de existenta diferite iar organismul functioneaza cu randament maxim cand acestea sunt asigurate.
Observam ca diferenta intre societatea actuala si MODELUL NATURAL - ORGANISMUL - este fundamentala. In cazul organismului, fiecare celula primeste ceea ce are nevoie pentru a-si indeplini functia iar cand majoritatea celulelor isi indeplinesc functia, organismul este sanatos.
In societatea umana, un grup de indivizi au acaparat o cantitate disproportionata de resurse, cam in acelasi fel in care tumorile canceroase spoliaza organismul care devine astfel prea slabit ca sa se mai poata apara.
Functia fiecarui Om:
1. in ceea ce il priveste este SA-SI IMPLINEASCA POTENTIALUL CU CARE S-A NASCUT.
2. in ceea ce priveste relatia individului cu societatea, aceasta trebuie sa fie reciproc avantajoasa iar in cazul in care interesele sunt antagoniste - in cazul unui talhar, de exemplu - interesele societatii trebuie sa primeze.
Pentru a putea functiona analog cu organismul, societatea trebuie sa-i ASIGURE fiecaruia o existenta decenta pentru a-si putea indeplini datoria fata de sine; sa rasplateasca suplimentar pe cei care aduc servicii celorlalti si sa descurajeze pe cei care aduc deservicii celorlalti. Nimic complicat.
In ceea ce priveste concret "functia" pe care o are fiecare in relatie cu societatea, aceasta este, tot in mod evident, legata de COMPETENTELE pe care acesta le detine.
Pentru ca aceasta distribuire sa fie DREAPTA, intrecerea trebuie sa fie CORECTA, adica TOTI trebuie sa plecam de la aceeasi linie de start.
Lasand analogiile deoparte, o societate dreapta este cea care ASIGURA fiecaruia ceea ce MERITA, iar MERITUL se MASOARA prin BENEFICIILE aduce CELORLALTI.
Acum totul devine simplu:
Cei care ATACA societatea, trebuiesc descurajati.
-Cel care TALHARESTE pe ceilalti, are un merit NEGATIV si trebuie rasplatit in consecinta,
-Cel care FURA de la ceilalti - chiar si legal, cum fac bancherii - are un merit negativ si trebuie rasplatit in consecinta.
Cei care AJUTA societatea, trebuiesc rasplatiti.
CINE a imbunatatit viata omenirii? In general oamenii de stiinta, tehnicienii, profesorii la nivelul ideilor, iar ideile au fost puse in practica de catre muncitori si tarani. Deasupra acestora se afla filozofii adevarati (a nu se confunda cu sofistii, care sunt fata de lumea ideilor asa cum sunt avocatii fata de lumea legilor) dar contributia lor este inca dficil de explicat maselor.
Rezumat:
O Lume dreapta este cea care asigura tuturor si fiecaruia ceea ce merita, meritul fiind masurat in functie de BENEFICIILE aduse celorlalti. DAUNELE ADUSE CELORLALTI se contabilizeaza cu merit negativ!
Astazi societatea rasplateste proxenetii, traficantii de droguri, tradatorii, slugile bogatilor, pseudointelectualii, formatorii de opinie, pentru faptul ca actiunea lor are ca efect consolidarea pozitiei conducatoare a bogatilor si mentinerea saracilor fara putere, in special prin ocrotirea ignorantei si dezbinarii acestora.
Societatea de maine trebuie sa rasplateasca pe fiecare IN FUNCTIE de BENEFICIILE aduse CELORLALTI. Mai simplu de atat nu se poate.
Ω altă lume este posibilă.


Valeriu Stănescu:

Toată teoria asta, în mare măsură coerentă și persuasivă, are o slăbiciune fundamentală, evidențiată de istorie: ea pune problema dreptății sociale și încearcă s-o rezolve în sfera moralei; termenii fundamentali sunt termeni morali, ”bine” și ”rău”, ”merit”, ”scop în sine” și ”mijloc” (din etica kantiană).

Teoria este de sorginte aristotelică (”Dreptate inseamna "sa-i dai fiecaruia dupa cum merita").

Domnul Andrei A. Andrei consideră că, din perspectiva acestei teorii, soluționarea problemei dreptății sociale este simplă. Asta este o manifestare a naivității, istoria plină de conflicte sângeroase o dovedește. Factorii determinanți ai comportamentelor oamenilor nu sunt de natură morală (bine, rău, merit, toleranță, solidaritate, concesie, milă), ci de natură economică. ”Interesul poartă fesul”, ”Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima”. Privilegiatul unei societăți în care există interese antagoniste poate, în lăcașul de cult, să promită divinității ca va fi mai ”bun” cu alți oameni, dar după ce iese din relația cu divinitatea (de exemplu din dialogul cu Hristos, al cărui mesaj fundamental este cel al iubirii) va lovi năprasnic cu biciul intereselor sale economice.

Drumul acesta, care pleacă de la Socrate, cel care credea că binele există în fiecare om, trebuie doar ”moșit”, pentru a ajunge în lumina conștiinței, drum care a trecut prin iluminism și se mai manifestă, încă, în cutare umanism abstract-declamatoriu contemporan, nu a rezolvat niciodată gravele conflicte sociale din istorie.

Soluția problemei dreptății sociale nu poate fi decât în analiza și revoluționarea relațiilor economice, îndeosebi a relațiilor de proprietate. Cât timp un Țiriac, un Dinu Patriciu, marii capitaliști ai unei corporații au mijloace de producție, iar majoritatea oropsită a populației nu are astfel de mijloace de producție, fiind nevoită să-și vândă munca pentru un salariu, prăpastia dintre bine și rău se va adânci. Țiriac se va lăuda la televizor că el are ”meritul” că plătește salarii la mii de muncitori, deci i se cuvine muntele de profit.

Aplic prezumția de nevinovăție, adică presupun că sunteți de bună credință, dar teoria dv., dacă nu este chiar manipulatorie, atunci este naivă. Ierarhia aceea pe care o propuneți, cu filozoful în vârf, este vechea utopie platonică.

O analiză mai atentă dovedește că principiile pe care dv. le propuneți nu rezistă, prin ele însele. Ele sunt reformulări speculativ-morale ale unor principii marxiste.

”O Lume dreapta este cea care asigura tuturor si fiecaruia ceea ce merita, meritul fiind masurat in functie de BENEFICIILE aduse celorlalti.” Corespondentul marxist este: ”De la fiecare după capacități, fiecăruia după muncă”.

”Ce facem in cazul persoanelor cu dizabilitati grave, a celor care nu pot aduce "beneficii"? ”, vă întreabă domnul Tiberiu Poparad. ”Le dam ceea ce le este necesar ca sa-si poata implini datoria fata de ele insele.”, răspundeți dv.  Corespondentul marxist este: ”De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi”. 

Principiile marxiste au premise, fundamente economice în teoria marxistă, fundamentul teoriei dv. este... buna-voință!

Nu conștientizați absurdul teoriei dv. în contextul în care trăim? Nu vedeți că, în ciuda campaniilor de binefacere inițiate de televiziuni, abia de se rezolvă câte un caz, prin filantropie, prin milostenia unor oameni care sunt, de multe ori, ei înșiși nevoiași, dar nu în primul rând prin donații ale marilor bogătani (iar sponsorizarea nu-i filantropie!), însă problema dreptății sociale (la dimensiunile societății) rămâne nerezolvată?  Puteți să-i spuneți lui Ioan Niculae 24 de ore zilnic că mor oameni de cancer, în dureri, pentru că n-au bani pentru tratament, ipochimenul va prefera să cheltuiască ”100.000 de dolari pentru a împușca în Africa de Sud un elefant drogat și fleșcăit de medicamente şi a-l aduce împăiat în România.” Tot așa și Țiriac, va prefera să se ducă să-și cumpere țigări cu elicopterul sau la vânătoarea de mistreți.

Domnule, fiți amabil, teoriile astea spuneți-le copiilor care se pregătesc să doarmă.


Firește că ar fi preferabilă rezolvarea problemei dreptății sociale prin mijloace pașnice, morale. Dar istoria a dovedit că Crăișorul Munților avea o înțelegere mai profundă, mai realistă decât dv., atunci când spunea: ”Nu cu argumente filozofice şi umanitare vei putea convinge pe tirani, ci cu lancea lui Horea!”


Andrei A. Andrei:

Multumesc pentru raspuns. 

Bineinteles ca binele si raul fiind subiective nu constituie o solutie. Acest lucru l-am afirmat explicit. De asemenea, explicit am spus ca rezolvarea nu este bazata pe moralitate.
Istoria sangeroasa a omenirii dovedeste exact ceea ce am afirmat eu si anume ca minimizarea dreptatii face guvernarea instabila, si nu eroarea ideii in sine. De asemenea, vechimea ideii nu are relevanta, alta decat ca legile naturii sunt imuabile.

In privinta naivitatii parerea mea este ca naiv este cel care poate crede ca solutia crizei este de natura economica. Chiar afirmatia dumneavoastra precum ca motivatia oamenilor ar fi de natura economica este pentru mine un exemplu de superficialitate si gandire simplista. Omul este o fiinta mult mai complexa decat atat si, in plus, are un rol pe care il poate indeplini numai in context. In acelasi timp, nu tind sa idealizez deloc comportamentul uman pe care il gasesc adecvat istoriei practic inexistenta - la scara timpului geologic - a speciei. Consider ca autoproclamarea drept Homo Sapiens este deocamdata nesustinuta de fapte.

Premisele Marxiste sunt fundamentate de materialismul dialectic si exact acesta este motivul pentru care NU a functionat: pentru ca este gresit.
Premisele teoriei expuse de mine isi au fundamentul in idealismul dialectic - care este un termen exact, stiintific, neinrudit cu naivitatea.

In ce priveste rezolvarea pasnica ea ar fi posibila numai folosind ratiunea si, dupa cum am mai spus, Omenirea inca nu apeleaza la ea. Asta NU inseamna insa ca problema va ramane nerezolvata pentru ca nimic nu se poate opune dialecticii. Metoda insa va fi probabil brutala si nerafinata, fiind singura accesibila naturii insasi.

Un singur aspect vreau sa mai clarific. Omenirea Nu se afla in aceasta stare jalnica DIN CAUZA conducatorilor. Daca populatia ar fi educata si doritoare de dreptate, tiranii ar fi spulberati intr-o secunda. Tirania nu poate exista fara obedienta iresponsabila de cealalta parte.
Deocamdata cea mai mare putere pe Pamant o au bogatii, desi inteligenta este mai puternica decat banul. Asta pentru ca traditional "inteligentia" a preferat sa se vanda in loc sa lupte.

Situatia insa s-a schimbat.


Valeriu Stănescu:

Domnule Andrei A. Andrei,

Dv. păreți un băiat de clasa a XII-a, care face un eseu la filozofie, imaginându-și cum ar putea să rezolve marile nedreptăți ale societății capitaliste prin îndemnuri la bună-înțelegere între categoriile sociale aflate în conflict. Faceți-mi o favoare (nu ne aude nimeni și promit că nu voi divulga secretul nostru): spuneți-mi că aveți niscai sarcini manipulatorii printre comuniștii ăștia din Facebook. Ar fi varianta onorabilă intelectualicește, dar perfidă moralmente; cealaltă variantă, a naivității, nu vă onorează din punct de vedere intelectual, dar vă păstrează curățenia morală. Dar nu puteți fi și scăpărător de inteligent și imaculat ca un înger.

Teoria dv. este în divorț cu realitatea social-istorică. De aceea, ea scârțâie îngrozitor din articulații.
Să mai dau câteva exemple, deși văd că nu citiți sau nu înțelegeți argumentele mele.

1). ” NICI O GUVERNARE (fara exceptie!) nu este legitima decat prin ea-insasi.”

Spuneți-mi că glumiți! Prin propoziția asta, dv. ”legitimați” orice guvernare, fie ea și diabolică! Nu, domnule care vreți să împăcați lupul capitalist cu oaia proletară prin vorbe dulci, legitimitatea unei guvernări constă în reprezentativitatea acelei guvernări, constă în baza socială a acelei guvernări.

2). Enunțurile a) și b) nu se pupă:
a). ”Faptul ca notiunea de dreptate este (voit!) neglijata si prost inteleasa, nu inseamna ca ea este in realitate imprecisa si ambigua”.
b). ”Este adevarat insa ca NEEXISTAND o forma (in sens Platonic) a dreptatii, ea poate arata diferit cand este privita din perspective diferite.”  
Chiar și în interiorul acestui enunț (b) este o contradicție: dacă nu există DREPTATEA, ca entitate obiectivă, atunci cum poate fi ea ”privita din perspective diferite”? Înseamnă că este pur subiectivă (”Omul este măsura tuturor lucrurilor”)! Și atunci, cum vreți să armonizați, prin cuvinte parfumate, această puzderie de ”dreptăți”? Mai la vale, chiar scrieți cu tastatura dv., în clar: ”Evident ca subiectivitatea notiunii de dreptate (…)”.

3). ” Acum, sa fie clar: confiscarea averilor bogatilor si impartirea lor la saraci ar fi O NEDREPTATE, pentru ca nu poti sa indrepti o greseala cu ALTA GRESEALA.”

Pe cuvântul dv. de băiat bun?

Așadar dacă dv. produceți, prin munca dv., niște bunuri și vine un tâlhar și vi le fură, iar eu vin să vă susțin reintrarea în posesie, dv. refuzați, pe motiv că ar fi o nedreptate să deposedați expropriatorul? Păi cum rămâne cu ”dreptatea înseamnă să-i dăm fiecăruia ce i se cuvine”? Bunurile dv. obținute prin muncă i se cuvin acelui tâlhar?

Asemenea tâlharului, capitalistul își însușește în mod nedrept o parte din produsul muncii salariatului, adică plusvaloarea, în sensul că salariul pe care îl plătește muncitorului acoperă doar o parte din valoarea muncii acestuia, plusvaloarea devine profitul capitalistului. Acesta este ”secretul” exploatării capitaliste, de aceea Marx este atât de urât, pentru că le-a devoalat mecanismul exploatării.

4). ” Morala este si ea, la radul ei, subiectiva si "binele" unuia este, de multe ori, "raul" altuia. Singurul arbitru competent este ratiunea: trebuie sa ne folosim mintea, pentru ca de asta o avem!”
Intenționați să vă eliberați de subiectivitatea moralei prin… obiectivitatea rațiunii. Oare dv. nu ați auzit că rațiunea poate fi folosită și în elaborarea sofismelor? Nu, domnule, rațiunea, prin ea însăși, nu constituie un criteriu al adevărului. Marx, pe care cu infatuare dv. credeți că l-ați depășit, spune în ”Teze despre Feuerbach”: ” Problema dacă gîndirea omenească ajunge la adevărul obiectiv nu este o problemă teoretică, ci una practică. În practică, omul trebuie să dovedească adevărul, adică forţa şi caracterul real, netranscendent al gîndirii sale. Controversa în jurul realităţii sau nerealităţii unei gîndiri care se rupe de practică este o chestiune pur scolastică.” Când Marx spune că practica este criteriul adevărului, el oferă un concept mai elaborat care corespunde criteriului aristotelic al corespondenței dintre enunț și realitate.

5). ” Istoria sangeroasa a omenirii dovedeste exact ceea ce am afirmat eu si anume ca minimizarea dreptatii face guvernarea instabila, si nu eroarea ideii in sine. De asemenea, vechimea ideii nu are relevanta, alta decat ca legile naturii sunt imuabile.”

a). Dv. credeți că toate acele conflicte sângeroase din istorie au avut drept cauză că nu ați fost dv. să le arătați obrazul și să le spuneți să se comporte ”drept” unii față de alții? Oare ce ar fi spus Spartacus când dv. i-ați fi cerut să se comporte ”drept”, în loc să pornească răscoala gladiatorilor? Sfinte Andrei, nu se pot rezolva conflictele grave din istorie dând cu busuiocul dreptății!

b). Când ați comparat relația individ-societate cu relația celulă-organism am crezut că doar vreți să facilitați înțelegerea. Constat, însă, că dv. chiar reduceți societatea la biologic, la natură, reduceți legile societății la ”legile naturii imuabile”! Din ce epocă este concepția dv.?

6). ” naiv este cel care poate crede ca solutia crizei este de natura economica. Chiar afirmatia dumneavoastra precum ca motivatia oamenilor ar fi de natura economica este pentru mine un exemplu de superficialitate si gandire simplista.”

Domnule, dv. în ce lume trăiți? Văd și copiii că în lumea noastră fundamentale sunt interesele economice, lupta pentru resurse naturale, pentru piețe, pentru forță de muncă ieftină! Nu numai că spuneți trăsnăi, dar sunteți și fudul! Dv. credeți că ăștia, cu NATO al lor, când se duc să bombardeze popoare, se duc pentru a le dărui conceptul de ”Dreptate”, sau se duc pentru avantaje economice și politico-militare? Dv. credeți că sârbii v-ar cinsti cu cozonac și vin dacă le-ați spune că nenorocirea lor are drept cauză faptul că nu au avut conceptul corespunzător de ”dreptate”, pe care vreți să li-l faceți dv. cadou?

7). ” Premisele Marxiste sunt fundamentate de materialismul dialectic si exact acesta este motivul pentru care NU a functionat: pentru ca este gresit.
Premisele teoriei expuse de mine isi au fundamentul in idealismul dialectic - care este un termen exact, stiintific, neinrudit cu naivitatea.”

De ce nu spuneți așa, domnule, Marx a fost un prost! O fantomă bântuie prin paginile comuniștilor din Facebook, Andrei A. Andrei. De-acum succesul comunismului este garantat!

Lăsând gluma la o parte, trebuie să spun că trăsnăi atât de mari, spuse cu atâta emfază, de mult n-am mai citit.

”Idealismul dialectic este un termen exact, stiintific”.

Cugetările astea le-ați auzit? Cui aparțin și ce vor ele să transmită?
”Nu-i tot una să ai 100 de taleri în cap cu a-i avea în buzunar”.
”Conceptul de câine nu latră”.
”Din dragoste platonică nu se fac copii”.

8). ” Daca populatia ar fi educata si doritoare de dreptate, tiranii ar fi spulberati intr-o secunda.”
Domnule, dv. nu înțelegeți că rețeta asta a fost încercată, începând de la Socrate încoace? Nu spune nimeni că educația nu are rost, dar ea, singură, nu poate rezolva antagonismele din societate. În termeni marxiști, educația ține de ”suprastructura” societății, care este determinată de ”baza economică”. Nu există o Educație perfectă, universală, în spiritul Dreptății perfecte, care ar rezolva problema dreptății sociale. Fiecare sistem social, în funcție de relațiile fundamentale, economice, existente între clasele și categoriile sociale, va impune o anumită educație, menită să conserve acel sistem social, acele relații fundamentale. Într-o societate capitalistă, bazată pe exploatarea muncii de către capital, în școli, în mass-media, prin toate canalele de comunicație se va inocula în mințile oamenilor, îndeosebi ale tinerilor, că aceasta este cea mai bună societate, că este drept ca unul să fie bogat și alții săraci, deoarece bogatul are capital, obținut prin ”merit” etc. etc.

Dv., prin teoria asta ”iluministă”, intensificați confuzia celor ”vrăjiți” deja de mașina de manipularea a sistemului capitalist. 



Octavian Nedov 

pe grupul asta nu sunt doar ˇˇ comuniștii ăștia din Facebook ˇˇiar dv. sunteti exemplul cel mai graitor ca eu am dreptate.... cat priveste manipularea am mari dubii ca aceasta poate fi evitata fara un sistem de educatie care sa aiba ca obiectiv gandirea critica...


Valeriu Stănescu

Domnule Octavian Nedov:

1). Eu sunt comunist (”Nu trageți, domn' Nedov! Sunt eu, Valeriu Stănescu!”), sau așa cred, cel puțin.

2). Este adevărat că profilaxia și terapia manipulării se fac prin gândire critică. Tocmai asta am încercat să fac eu, raportându-mă la mesajele utopice ale domnului Andrei A. Andrei. Dar, așa mi se pare, reflecțiile mele critice nu sunt, aici... ”corecte politic”. Dv. sunteți anticomunist? Ca să știu ce înseamnă ”corect politic” dpdv al dv.

3). Dacă veți frânzări manuale școlare, veți vedea că nu stimulează gândirea critică a elevilor, ci o dogmatizează, îndeosebi prin anticomunismul fanatic pe care-l transmit. Spun și aici: am o nepoată, care este elevă în clasa a IX-a și a fost revoltată când a descoperit că am, într-un sertar, carnetul meu de membru al PCR. Nici nu vrea să accepte că în comunism a fost ceva bun! Toată ”gândirea critică” a mea se lovește, neputincioasă, de betonul concepției ei anticomuniste.



Octavian Nedov

eu nu sunt anticomunist(Nu trageti tov.Valeriu )ci din contra ...iar daca Andrei are mesaje utopice trebuie oare sa va atrag atentia ca toti anticomunistii considera comunismul o utopie....cu adevarat a gresit atat de mult Andrei??


Valeriu Stănescu

”daca Andrei are mesaje utopice trebuie oare sa va atrag atentia ca toti anticomunistii considera comunismul o utopie....cu adevarat a gresit atat de mult Andrei?? ”

Una-i să susții o inepție, și alta-i să dovedești adevărul spuselor.

1). E o inepție să susții, simultan, că societatea comunistă este ”utopică” și că a existat câteva zeci de ani! Ăștia nu știu ce înseamnă ”utopic”, să meargă la DEX.

2). Teoria lui Andrei A. Andrei este utopică, pentru că nu există o Educație Perfectă, Universală, prin care să poată fi rezolvată problema dreptății sociale. Oricare sistem social impune un model de educație care conservă acel sistem. În școlile de acum, prin disciplinele Economie, Educație antreprenorială, dar și prin Istorie ș.cl. se inoculează concepția că această societate, capitalistă, cu polarizarea averilor și inechitățile ei, este cea mai bună societate posibilă.

Niciodată în istoria universală nu au fost rezolvate gravele conflicte sociale (dintre sclavi și stăpânii de sclavi, dintre feudali și iobagi, dintre capitaliști și proletari) doar prin discursuri ”educative”, prin apel la ”rațiune”. Îmbuibatul nu va renunța, din considerente morale, la privilegiile lui. Decât ca excepții nerelevante.


Octavian Nedov

in principiu aveti dreptate si sistemul de educatie finlandez o demonstraza chiar daca nu eˇˇ perfectˇˇ dar toti putem gresi:ˇˇerrare humanum estˇˇ


Andrei A. Andrei 

@ Valeriu Stanescu

1. ” NICI O GUVERNARE (fara exceptie!) nu este legitima decat prin ea-insasi. Mentin 100% afirmatia.

2. Ca oriunde unde exista mai multe pareri, ca la fotbal de exemplu, situatia dreptatii are nevoie de UN ARBITRU, care sa urmareasca MAXIMIZAREA dreptatii pentru INTREAGA societate. Acum traim intr-o lume in care arbitrajul il face chiar echipa adversa, anume echipa "1%".

3. Tonul dvs este nepotrivit si superioritatea falsa. Cititi ce am scris. Mecanismul prin care capitalistii exploateaza saracii este mult mai complex si nu se limiteaza la bani, de aceea pur-si-simplu confiscarea - impartirea la toti ESTE GRESITA. Asa au facut taranii la rascoala cand au spart oglinzile Venetiene si fiecare si-a luat cate un ciob. Asa au facut taranii romani dupa '89 cand au facut PRAF CAP-urile. etc, etc.

4. Marx s-a inselat. Istoria a dovedit-o. Practica este REZULTATUL gandirii si NU invers. Aristotel a gresit si el. Intreg lantul filozofilor si economistilor materialisti au gresit. Istoria este pe punctul de a dovedi si asta. Exista un motiv pentru care capitalismul se prabuseste si acesta este un motiv idealist. Nu exista putere, bani sau forta care sa poata impiedica azi acest lucru.

5. Practica NU este criteriul adevarului, decat pentru oamenii simpli. Fizica Newtoniana a permis si permite lansarile tuturor rachetelor si satelitilor DAR ESTE GRESITA. Intre fizica Newtoniana si fizica "Einsteiniana" NU exista nici o legatura. Practica, de multe ori "valideaza" teorii GRESITE. Una dintre ele este ca daca faci din oameni - animale, ii vei controla mai usor  America incepe sa vada, pe propria piele, ca teoria ESTE GRESITA  Criteriul adevarului este ratiunea. Sigur ca cine NU o stapaneste nu a capatat incredere in ea, si pe buna dreptate pentru ca pe el, practicarea defectuoasa a ratiunii l-a dezamagit.

6. Spartacus A AVUT DREPTATE.

7. "Conceptia mea este "Totul este matematica". Teoria este veche dar exprimata direct a fost prima data in jurul anului 400 inainte de Era Noastra. A ramas temelia celui mai avansat sistem filozofic al anului 2014. Din pacate, putini oameni sunt capabili sa inteleaga despre ce este vorba.

8. Vad si copiii lupta pentru bani si resurse dar, cum am mai spus, putini vad ce sta in spatele acestei lupte.

9. Marx NU a fost, in nici un caz, prost! Nu am spus si nu as spune niciodata asa ceva. Au trecut insa 131 de ani de cand a murit. Intre timp, blocul "comunist" s-a prabusit. Unii oameni au invatat ceva din asta. Altii nu. Cunoasterea accesibila omenirii in 2014 este diferita fata de cea aceesibila omenirii in 1867.

10. Daca ai in cap 10 taleri, posibil la un moment dat sa ii ai si in buzunar.
11. ”Conceptul de câine nu latră”.”Din dragoste platonică nu se fac copii”. Forma perfecta nu exclude absenta fondului.

12. Educatie NU s-a facut. "Educatia" dupa programa angajatorului NU este educatie, este dresaj.

13. Nici educatia, nici un alt element disparat nu pot remedia criza, care este multifactoriala. Educatia "face parte" din solutia multifactoriala.

14. Nu exista educatie perfecta dar putem tinde catre ea. Inceputul este efortul de a acorda SANSE egale tuturor.

15. Miscarea Dacia va concretiza "programa" unei educatii universale, menite sa conserve un sistem de guvernare care asigura sanse maxime in viata unui numar maxim de oameni.

16. Capitalismul este un coma. Sa punem umarul sa-l impingem in groapa.
Primul pas este ca "inteligentia", in loc sa se vanda, sa se uneasca si sa lupte.

17. Personalitatile citate de dvs. au numai interes istoric pentru mine. Eu apreciez pe Regele Solomon Apostatul, Pitagora, Heraclit, Empedocle, Simon Magul, Hypatia, Leibniz, Weishaupt, Goethe, Hegel, Nietzsche.

Andrei A. Andrei:

Problema Romaniei nu sunt banii (sau lipsa lor), problema Romaniei sunt TRADATORII.
Interesul companiilor bogate pentru care lupta America, este este nu numai diferit ci chiar contrar interesului poporului Roman.
Ca ne-am lasat jefuiti pana acum de catre lichele este una, sa scuipam sau chiar sa dam cu copita inspre Rusia este alta.
Cardasia cu huliganii internationali NU constituie o scuza ci, dimpotriva, este o circumstanta agravanta.
Consider ca nici Presedintele, nici Guvernul nu au mandat sa implice Romania intr-un conflict in care noi am fi, in acelasi timp, agresori si perdanti.
Respect ISLANDA! Este prima tara care a inceput sa-i aresteze pe bancheri. Se poate la ei, se va putea si la noi.
Sistemul bancar este instrumentul central al interesului, controlului si strategiei Vechii Ordini Mondiale. Atata vreme cat detin controlul banilor, puterea lor nu poate fi revendicata. De aceea, controlul lor asupra banilor trebuie sa inceteze. Bancile trebuie sa fie in responsabilitatea poporului. Un guvern democratic ce nu conduce bancile, NU CONDUCE TARA, astfel incat alegerile sunt fara rost. Este simplu ca “Buna ziua” ! Daca bancherii in trecut au investit in razboaie (finantand ambele tabere), si au facut profituri uriase prin intermediul lor, astazi au constituit uriase institutii internationale cu interese pe intreg globul. Nu pot da gres in a fi castigatorii finali ai oricarui razboi pe care oamenii l-ar duce pe acest pamant. Cu exceptia unui razboi indreptat specific asupra lor si asupra bancilor private.
Interminabila dezbatere despre economie, politică şi libertate se reduce la o singură întrebare: CINE trebuie să CONTROLEZE BANII: angajatii poporului sau un mic grup de privaţi ultrabogati, care nu sunt răspunzători în faţa nimănui dar care controlează poporul? Nici o banca PRIVATA nu trebuie sa mai existe pe suprafata pamantului. Orice altceva este propagandă.
Globalizarea inseamna furtul puterii, de catre bogati, de la detinatorul de drept al acesteia, poporul. Acest lucru se realizeaza prin cardasii care includ guverne tradatoare ce transfera puterea din zona politica (unde poporul are acces) in zona economica (unde poporul nu are acces), in beneficiul privatilor, proprietari de banci si de corporatii.
Votul (alegerile) nu are legatura cu democratia, si nu produce democratie. Conducerea lumii este asigurata astazi de catre guverne “ascunse”, formate din cei mai bogati (si inerent, in societatea noastra) si mai puternici. Sa votezi daca sa fii impuscat in cap sau injunghiat in spate NU ESTE O ALEGERE. Candidatii in “democratia” capitalista sunt totdeauna numai cei agreati si avizati de catre bogati, cei care prezinta garantii ca vor apara interesele bogatilor luptand impotriva intereselor poporului de rand.
Capitalismul, deghizat in democratie capitalista, impreuna cu piata “libera” este sistemul proiectat sa sporeasca bogatia bogatilor, cu complicitatea saracilor – ceea ce si face. Lumea este condusa atat direct de catre bogati, din zona sigura privata a averilor, prin mijloace economice si financiare, cat si prin intermediul slugilor lor – politicienii -, in interesul bogatilor, cu complicitatea saracilor, care NU INTELEG ca votarea NU este in realitate o alegere. La votare se “alege: pinata care va face circ urmatorii 4 ani prefacandu-se ca apara interesele poporului, in timp ce in realitate lupta impotriva poporului, in special prin crearea unei constitutii si a unui cadru legal in general care, de asemenea, imbogateste bogatii si saraceste saracii.
Orice sarac care sustine capitalismul este un ignorant si orice popor care adopta azi capitalismul este mult intarziat pe scena istoriei.
Democratia inseamna CONDUCEREA de catre popor si NU poate fi CAPITALISTA, pentru ca poporul NU ARE CAPITAL. “Democratia” capitalista este o perversiune si oricine participa la ea este de partea bogatilor si un inamic al poporului.
Renuntand sa se apere singura, Romania a renuntat la libertate.
OPRESIUNEA de o parte poate supravietui numai prin OBEDIENTA IRESPONSABILA de cealalta parte.
SOCIETATEA are dreptul si OBLIGATIA sa stabileasca ce este tolerabil si ce NU. O societate toleranta cu cei intoleranti este, de fapt, INTOLERANTA cu cetatenii onesti.
Nici o putere nu este legitima, niciodata, altfel decat prin ea insasi – “might is right”. Ceea ce aduce insa NOU guvernarea Meritocratica este STABILITATEA puterii. Statul se poarta cu noi, bine sau rau, dupa cum ii sunt conducatorii; dupa cum NI-L FACEM. Un stat bun este azi EXTREM de greu de obtinut, dar ESTE POSIBIL. Elita bogata a aratat, arata si va arata la nesfarsit dispret si agresivitate indreptate impotriva noastra, daca ii vom permite, la nesfarsit, sa ramana la putere. In lumea averilor ESTE IMPOSIBIL sa avem vreo influenta, altfel decat PRIN INTERMEDIUL unui STAT PUTERNIC.
Pentru ca binele sa triumfe, este necesar sa se asocieze educatia cu ratiunea.
“Pacat” este orice actiune care rezulta din dispretul fata de oameni sau fata de educatie. Educatia nu are nici o legatura cu stapanirea abilitatilor necesare la angajare.
“Educatia” dupa nevoile patronatului este, in realitate, dresaj. Educatia si dresajul sunt notiuni diferite.
“Istoria lumii nu este altceva decat evolutia constiintei libertatii.” Hegel
“Cand guvernarea incalca drepturile poporului, insurectia este, pentru popor si pentru fiecare fractiune a lui, cel mai sacru drept si cea mai de neevitat datorie. Declaratia drepturilor omului si cetateanului 1793, punctul 35.” Prin suveranitatea poporului se înţelege dreptul poporului de a decide asupra sorţii sale, de a stabili linia politică a statului şi alcătuirea organelor lui, precum şi de a controla activitatea acestora. Suveranitatea poporului legitimează dreptul acestuia la insurecţie, atunci când s-au epuizat toate mijloacele legale în înfăptuirea democraţiei.
Politica, asa cum o stim, este depasita pentru ca actiunile ei sunt extrem de subiective (bazate pe opinie, parere), relative si pur circumstantiale, fara legatura cu cunoasterea pe care omenirea o are la dispozitie in secolul XXI. Solutia este introducerea Metodei Stiintifice in deciziile privind societatea.
Virtutea nu este genetica, ea se dobandeste prin educatie corespunzatoare. Viitorul omenirii depinde de construirea unei societati meritocratice, superior educata, cooperativa, dedicata dezvoltarii mutuale, in care competitia este doar o forma de manifestare a colaborarii.
Binele si raul sunt subiective si nici o apreciere facuta in functie de aceste criterii nu poate fi sustinuta, pentru ca frecvent binele unuia inseamna raul altuia. Viitoarea guvernare a lumii trebuie sa aprecieze mai presus de bine si de rau.

Exista doar doua posibilitati:

1. Acordarea de sanse maxime in viata unui numar MINIM de oameni. Politica bazata pe parere. Abstentia statului de la reglementarea sferei private chiar si in cazurile in care aceasta produce consecinte publice. Perpetuarea familiilor dinastice prin transmiterea ereditara a averilor din generatie in generatie. 2%-3% dintre oameni vor fi proprietarii Terrei. Parazitism. Copiii se vor naste scalvi, pe proprietatea altcuiva. Puterea va fi sinonima cu averea. Plutocratia. Globalizarea. Victoria privilegiului.

2. Acordarea de sanse maxime in viata unui numar MAXIM de oameni. Introducerea metodei stiintifice in politica. Reglementarea sferei private in cazul in care produce consecinte publice. Disparitia familiilor dinastice prin taxa de mostenire de 100%.Terra va apartine Omenirii. Simbioza. Copiii se vor naste liberi, in casa lor. Meritocratia. Noua Ordine Mondiala. Victoria echitatii.
Educatie, Libertate+, Echitate, Solidaritate, Comunitate+ ! Saraci din toate tarile, uniti-va! Bogatii s-au unit deja.

Sapere aude!

Ω altă lume este posibilă.



Valeriu Stănescu:

Domnule Andrei A. Andrei,

Discursul dv. este eclectic, este o adunătură de idei, dintre care:

- unele sunt rezonabile (de ex.: ”Democratia inseamna CONDUCEREA de catre popor si NU poate fi CAPITALISTA, pentru ca poporul NU ARE CAPITAL. “Democratia” capitalista este o perversiune si oricine participa la ea este de partea bogatilor si un inamic al poporului.”; ” cata vreme "blocul comunist" oferea un termen de comparatie, capitalistii trebuiau sa mentina un standard de viata comparativ, altfel toti ar fi vrut socialism! Acum ca nu prea mai exista termen de referinta, capitalismul isi arata adevrata lui fata.”),

- altele sunt aiureli (de ex.: ” Solutia este introducerea Metodei Stiintifice in deciziile privind societatea.”; ” Meritocratia. Noua Ordine Mondiala.”). ”Doctrina” asta, a ”meritocrației”, este o variantă degenerată a ”tehnocratismului”.

Există în ”doctrina” dv. idei de inspirație nietzscheeană care în speculația filozofică au farmecul lor, dar ca program politic ar avea consecințe catastrofale. ”Binele si Raul sunt relative. De aceea trebuie judecat MAI PRESUS de ele.” Aici e nietzscheeanul ”dincolo de bine și de rău”. ”Meritocratul” vostru este ”Supraomul” lui Nietzsche, pe care niște demenți l-au transpus politic în ” Führer”, ”meritocrații” voștri sunt corespondentul ”rasei ariane”.

Voi nu vreți, de fapt, să faceți dreptate poporului, să-i dați puterea în mâini, autoguvernarea, voi vreți să instaurați un regim mai periculos decât plutocrația capitalistă. Vreți să desființați votul din sistemul electoral capitalist, care mai păstrează niște reziduuri de democrație, și să-l înlocuiți cu un mandat nelimitat pentru voi, cei care vă declarați posesorii ”Rațiunii”. Poporul nu ar mai avea nici măcar dreptul să cârcotească, în termenii de ”bine” și de ”rău”, căci deciziile voastre ”meritocratice”, ”științifice” ar trebui considerate perfecte, căci sunt produsele ”Rațiunii”!

Faptul că sunteți tolerați de actualul sistem, care-i prigonește, însă, pe comuniști, faptul că hălăduiți pe la B1TV, mă determină să presupun că sunteți o diversiune ideologică, menită să atragă energiile, speranțele nedreptățiților într-o capcană. Voi, ”meritocrații”, sunteți uneltele LOR.

Subminați adevărata alternativă la capitalism, comunismul, propunând în loc o capcană ideologică. Vreți să aruncați la coș teoria marxistă și puneți în loc niște speculații nihiliste și voluntariste.

Ptiu, Drace!



Andrei A. Andrei

De mult nu a mai vrut nimeni sa ma ia la tranta! Ma bucur sa ma mai dezmortesc
0. Laurentiu Primo NU este meritocrat.
2. Laurentiu Primo NU este meritocrat.
3. Laurentiu Primo NU este meritocrat.
4. NU. Nu vreau sa traiesc intr-o societate ANARHICA. Nu vreau sa fiu condus de cei mai neghiobi. Nu vreau sa fiu condus de catre cei de inteligenta mediocra. Vreau ca guvernul sa fie format din cei (in realitate!) mai intelepti. Asta este meritocratia si nu are legatura cu doxa privind meritocratia.
5. Nu. Consecinte catastofale a avut si are coborarea societatii la nivelul celui mai mic divizor comun - care din nefericire inseamna ramanerea in zona instinctelor primare si a "competentelor" innascute.
6. Superioritatea bazata pe rasa este o prostie. Echivalarea desteptului cu prostul este, de asemenea, o prostie.
7. Niste dementi au echivalat Übermensch cu Führer. Noi NU suntem dementi.
8. Noi VREM sa facem dreptate poporului. NU vrem sa-i dam puterea in maini din acelasi motiv pentru care o familie cu 7 copii este condusa NEDEMOCRATIC de catre adulti si nu de catre copii. Cine face elogiul democratiei, DACA NU ESTE ECLECTIC, sa supuna la vot TOATE problemele familiei si sa includa si copiii minori. Repet. Democratia NU ARE, in ideologia ei, loc pentru CALITATE. Miscarea Dacia proiecteaza o lume mai buna. O lume mai buna NU poate exista fara referire la CALITATE.
9. Votul in democratia capitalista NU mai pastreaza nici un reziduu de democratie. Votul aduce fix 0% democratie pentru ca intre vot si democratie NU EXISTA LEGATURA, sunt categorii separate.
10. Laurentiu Primo NU este meritocrat.
11. Comunismul a murit (deocamdata). Comunismul este bun, DAR NU PENTRU OAMENI. Comunismul este potrivit pentru o comunitate de zei. Inca nu am ajuns acolo.
12. Sanatate!



luni, 24 noiembrie 2014

...r-ați ai dr...!

Mesaj din Facebook

Dan Alexe:

Ioan Niculae, snuff movie cu elefanți…
---
Miliardarul Ioan Niculae a plătit peste 100.000 de dolari pentru a împușca în Africa de Sud un elefant drogat și fleșcăit de medicamente şi a-l aduce împăiat în România.


Creierul obscen al omului fără grumaz Ioan Niculae a avut nevoie, pentru a-și flata ego-ul dezgustător, să distrugă o formă de viață mai nobilă decât sinistra lui persoană.
(Să tragă în baloane ar fi fost obositor, că-s mici și trebuie să te concentrezi, iar mânuța lui cu degete ca niște crenvurști păroși are nevoie de o țintă stabilă, cât zidul Ierihonului.)
Ca să-și creeze un simulacru de lume, Niculae a mai plătit și pentru reconstituirea unei scene în care doi lei aleargă după o antilopă, bivoli şi facoceri, toți împăiați.

O fi avut omul o erecție când a tras în creatura imobilizată.
Ce urmează acum? Un snuff movie?



PE RĂZĂTOARE

autor: Tudor Arghezi

S-a tot întins din luncă-n sat
Și-a mai lățit fâșia cu-o brazdă, la arat.
Moșia îi ajunge până la noi în casă.
Aproape n-are omul pe unde să mai iasă.
Și se făcu moșia de două ori mai mare,
Din suta de pogoane o sută de hectare.
Nu ne mai țin de-ogradă nici cloștile cu pui,
Și ele pasc cu mieii azi pe moșia lui,
A hoțului bătrân.
Ia oile, le-nchide, făcându-se stăpân.
Pentru cârlani și vite plătim atâta gloabă,
C-am cumpăra cu banii moșia, mai degrabă.
Moșneni, din vechi, pe țarini, pădure și imaș,
Ajunserăm și-n casa străbună chiriași.

Ne-am plâns la stăpânire,-n deșert, că cel mai tare
E cel umflat mai bine de pungi în buzunare.

Nu căuta dreptatea domnească, frățioare.
Ia pe ciocoi ca hreanul și dă-l pe răzătoare.






SERENADA MUNCITORULUI

autor: George Bacovia


Eu sunt un monstru pentru voi
Urzind un dor de vremuri noi,
Şi-n lumea voastră-abia încap...
Dar am să dau curând la cap.

O, dormi adânc, mereu, așa,
În vise dulci, hidos burghez,
Oftând, palate de-ţi lucrez,
Eu știu şi bine-a dărâma.

În noaptea asta, iată, sună
O serenadă din topor,
Amanților pierduți sub lună,
Poeți cu putredul amor.

O, dormi în noaptea infinită,
Burghez cu aer triumfal,
Dar preistoric animal
În rațiunea aurită.

Sub luna blondă nu se plânge,
Ci răzbunările se curmă,
Martirilor scăldați în sânge,
Cânt serenada cea din urmă.

O, dormi... dar voi urca spre soare
În zbor sublim de-aeroplan...
Cu vise dulci, burghez tiran:
E aurora-ngrozitoare...

duminică, 23 noiembrie 2014

Și bogații mor…


A murit Culiță Tărâță.
A murit Dinu Patriciu.
A murit Triță Făniță.
A murit…

Există o categorie de oameni pentru care sensul vieții este strângerea a cât mai multă avere. Nu contează prin ce mijloace - prin exploatare, prin șmecherii, prin speculă, prin furt. Nu contează că, pe măsură ce averea lor crește, tot mai mulți oameni au tot mai puțin, resursele fiind limitate la nivel de societate. Muntele de avere crește, ei se simt tot mai importanți, devin tot mai aroganți. Vă amintiți? După Marea Păcăleală, primii afaceriști vorbeau stânjeniți despre afacerile lor, la televizor. După trecerea anilor, afaceriștii au devenit îngâmfați, au început să se laude cum ei ”dau de mâncare la sute, la mii de oameni”, falsificând realitatea, căci averile lor provin din munca acelor oameni.

Oamenii de acest tip sunt reprezentativi pentru acest sistem social inechitabil și alienant.

Oare ce-or fi simțind, ce sentimente, ce trăiri or fi având ei în situația în care află că vor muri curând? Probabil că există bolnavi psihic a căror ultimă dorință ar fi să moară întreaga lume împreună cu ei, ca întreaga planetă să se transforme într-un rug uriaș. Există oameni care nu-și schimbă sistemul de valori pervertit nici în fața morții, sunt în stare să lase moștenire averea de milioane de dolari unui… câine.

Dar nu pot fi toți așa. Moartea nu face parte dintr-un joc, nu există nimic mai grav decât moartea. Cred că filmul ”Magnatul” (2004), cu Dorel Vișan în rolul principal, regia Șerban Marinescu, scenariul Bogdan Ficeac, reușește să transmită mesajul că, în fața propriei sale morți, chiar și bogătanul care și-a ridicat muntele de avere prin mijloace imorale își re-evaluează valorile: ”Nu-mi pare rău că mor. Îmi pare rău că nu m-am priceput să trăiesc”, spune Mircea Moraru, magnatul interpretat de Dorel Vișan.

Fericit este cel care, în marginea neantului, are sentimentul că viața lui a fost plină de sens, de un anumit sens, generos, altruist, sentiment care-l îndreptățește să spere la un fel de nemurire: o amintire plăcută în memoria urmașilor.

Nu toți bogații merită acest fel de ”nemurire”, după cum se poate constata din următoarele comentarii pe care le-am adunat din pagini în care se anunța moartea respectivilor bogătani.

Comentarii despre Culiță Tăriță:

1). multi isi mai aminteste cum a fost creata,, insula mare a brailei,,cu ce sacrificii.. multi puscariasi si multi oameni nevinovati care in aceea perioada nu -si gaseau un loc de munca(amintitiva acea lege parca 69????) cind te prindea militia fara documente sau legitimatie de serviciu si te trimetea urgent la canal sau in ,,insula mare a brailei,,ori daca ceausescu a vrut sa faca ceva pentru ROMANIA sacrificind atitia oameni(cetateni romani) atunci mi se pare corect ca aceasta zona sa fie a statului roman in amintirea celor care au creato si au muncit si si-au pierdut vietile.nu mi se pare normal ca un HOOOOOOT sa profite.nu mi se pare normal ca bunul national sa incapa pe mina unor hoti a unor profitori care au furat si fura in continuare munca parintilor nostri si a noastra.....o intrebare v-ati gindit ce ve-ti lasa ptr viitor urmasilor vosti??????

2). Poate acu reuseste dna sa-i scoata ghearele din pamanturile tarii.

3). Un sobolan mai putin,mai avem destui hoti,ar avea de unde sa i-a dracul 10 pe zi si tot ar ramane prea multi

4). nici nu stiu daca sa-l ierte D-zeu, sau NU, parerea mea este ca D-zeu nu are nevoie de un hot care fura, nu pt ca nu are ce pune pe masa, fura pt ca nu stie sa faca altceva, nu-si pot creste o avere doar din sudoarea fruntii.
Da. Lacomia de bani, de avere nu e buna deloc. Insa drama e ca aceasta lacomie nu este lasata asa la voia intamplarii, ar fi bine daca ar fi asa. Rautatea ar fi mai mica. Aceasta lacomie ne este sugerata, promovata, ne este impusa la nivel oficial, de politica de stat : privatizari, liberalizari, investitori, concurenta, economie de piata....astfel ca ajungem sa facem orice pentru a ne satisface aceasta lacomie, unii pentru a avea sase case, palate....ajungand pentru asta sa minta sa fure, sa ajunga prin impostura in functii inalte in stat, iar altii, cei mai multi nu reusesc sa aiba sase case, si se cheama ca au avut ghinion

Comentarii despre Dinu Patriciu:

1). A mai crapat un mason bagat pana la gat in manevre murdare si transformat firme in suveica de produs bani si putere!

2). ce ai putea spune la moartea unui hot,escroc si ,nu in ultimul rand,TRADATOR de neam si tzara ? averea lui nu-i decat pretul tradarii,plata pentru neutralizarea PNL-istoric,a instrainarii petrolului si a altor multe actiuni ce vizau subminarea economiei nationale; stiindu-se "cu musca pe caciula",ca multi altii si-a "stramutat" furtisagurile pe alte meleaguri,ba si-a mai inscenat si circul cu "divortul",pentru a-si lasa familia in bunastare;bineinteles ca cei ce-au ciugulit faramituri din urma lui,vor vorbi doar de bine;tradatorul s-a dus,dar efectul tradarii sale ne va marca mult timp neamul;cel ce ne-a lichidat industria petroliera s-a dus,oare celce ne-a lichidat flota mai are mult?

3). Ca om de afaceri nu as fi dat nici macar zece bani pe el. Sa cumperi cu banii rusilor o rafinarie, dupa care sa o "vinzi" lor, pagubind statul roman de peste 800 de milioane de dolari, asta nu e afacere ci jaf, talharie. Pacat ca a murit inainte de a face macar zece ani de puscarie.



Comentarii despre Triță Făniță:

1). Tritaaaaa,Tritaaaaaa... oleu ... te-ai dus Trita, ce *ot deosebit ai fost ... Din tot ce ai agonisit pe acest pamant te-ai ales cu acest mormant ... Tritaaaaa, Tritaaaaa ...Fanitaaaa ..... ! Si acum sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor : teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile lui. Aceasta este datoria fiecarui Om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau ( Sf. Scriptura - Ecleziastul 12 : 13,14)


2). Aiurea oameni buni,a fost un taranoi dur si abuziv,cred ca nici studii superioare nu a avut,desi ajunseseom de afaceri.O anumita perioada de timp a fost si seful mamei mele,a profitat la maxim de pe urma ei si cunostiintelor ei,o punea sa lucreze la birou de la 8 dimineata la 21-22 seara,era orgolios si un neam prost,era sa o imbolnaveasca pe mama de nervi daca eu nu as fi insistat si convins-o sa plece de la firma lui si sa scape de el.Nu-l mai ridicati in slavi ca nu merita,un taranoi ordinar,se vede si dupa fata lui!

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Nevoia de clarificări ideologice

Una dintre puținele mele certitudini de după 1989 este aceea că restaurația capitalismului s-a făcut pe șest:
- prin vorbe-parfumate (”libertate”, ”demnitate”, ”trai decent” etc.);
- prin confuzii provocate (capitalism = democrație, comunism = totalitarism);
- prin ridiculizarea unor concepte și principii ale etosului și ale ideologiei comuniste, a unor reacții populare: ”proprietatea tuturor și a nimănui”, ”Nu ne videm Țara!”;
- prin iluzia dezideologizării: ”Fără isme” era titlul unui articol din anii '90, al politrucului veninos Silviu Brucan; ”Nu spuneţi că vreţi instaurarea capitalismului!”, era sfătuit Emil Constantinescu în timpul campaniei pentru prezidențiale, potrivit propriei sale mărturii).

Alexandru Mamina, în articolul intitulat ”Deficitul ideologic, din saitul Argumente și fapte, subliniază, dimpotrivă, importanța clarificărilor ideologice, a valorilor impregnate ideologic, în general, în explicarea eșecului lui Victor Ponta și al PSD-ului în alegerile prezidențiale recente, în particular.

Articolul poate fi citit aici.


Citez unele idei din acest articol.

- ”Echipa lui Victor Ponta a încercat toată campania să evite plasarea confruntării pe terenul opoziţiei doctrinar-programatice dintre dreapta şi stânga.”
- ”Partidul Social-Democrat nu a fost în măsură să compenseze atacul dreptei printr-o mobilizare ideologică”. (...)  în condiţiile în care s-au concentrat pe critica ilegalităţilor şi aranjametelor băsiste, dar nu a băsismului ca expresie sistemică a dreptei, comunicatorii săi nu au avut replică la acuzaţiile cu semnificaţie generală colportate mai ales pe Internet.”
- ”Există însă şi o cauză structurală: Partidul Social-Democrat a încetat să mai fie de stânga. A devenit o formaţiune centristă, reprezentantă mai curând a îmbogăţiţilor postrevoluţionari ca Ioan Niculae decât a salariaţilor; o formaţiune mai preocupată de satisfacerea intereselor clientelare decât de relaţia cu sindicatele şi organizaţiile civice, în care puţini mai au habar de concepte precum economia socială de piaţă (germană) ori socialismul autogestionar (francez).”
- ”Cum ar putea fi credibil şi convingător în calitate de om de stânga un politician ca Victor Ponta, atâta timp cât declară că statul nu are a se amesteca în rezolvarea situaţiei de la Oltchim, sau cât îl ia de sfătuitor pe Mugur Isărescu – exponentul autohton al marii finanţe internaţionale, în interesul căreia s-au adoptat măsurile de austeritate?”.
- ”În ultimii douăzeci de ani cu aproximaţie, Partidul Social-Democrat şi-a însuşit referinţele discursului liberal, care a devenit astfel hegemonic. Să nu ne înşele controversele personale sau politicianiste dintre lideri şi partide, cărora numai abuzurile comise de Traian Băsescu le-au imprimat un sens instituţional! Aşa-zisa stângă invocă iniţiativa particulară, criteriul unic al eficienţei şi tehnocraţia mai mult decât interesul colectiv, nevoile persoanelor defavorizate şi democratizarea deciziei în politică şi economie.”
- ”Din acest punct de vedere, s-ar putea spune că Partidul Social-Democrat a cules ce a semănat: fructele mâniei unui segment generaţional individualist până la egoism, acaparat de aşteptările consumeriste şi obstinaţia vindicativă a unui anticomunism rămas de fapt fără obiect; un segment suficient de vocal şi agresiv încât să creeze presiune psihologică, influenţând inclusiv persoane moderate, care ajung să-şi transfere nemulţumirea faţă de partid asupra principiilor stângii. Cu alte cuvinte, social-democraţii au primit ceea ce meritau. Întrebarea este însă cu ce am greşit noi, ceilalţi?!”

Dezvrăjirea Rusiei și revenirea la o lume multipolară

Comentarii în marginea articolului ”Cel de-al doilea corp al lui Putin”, 
scris de Alexandru Dughin (Александр Гельевич Дугин) 
și tradus de Gheorghiță Zbăganu 

Articolul original este aici


Traducerea prescurtată a articolului:

          Toată lumea vede că lumea unipolară a fost doar un scurt episod al istoriei. Evenimentele din Orientul Mijlociu, Europa, și în special din Ucraina arată că, în lume, confruntarea de forțe antagoniste, nu s-a sfîrşit, că face parte din natura civilizaţiei umane. Confruntarea înseamnă Istorie, iar istoria e întotdeauna o alternanţă de război și pace. Într-o lume în care nu există război, nu va exista nici pace şi nici istorie.
          Oprind putregaiul, Putin a creat premisele pentru eliminarea consecințelor a ceea ce el însuși a numit "cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX" : prăbușirea URSS. Aici accentul trebuie pus pe cuvântul "geopolitică". Rusia intră din nou în istorie după retragerea ei de la începutul anilor 2000, și această întoarcere coincide cu perioada lui Vladimir Putin. Dar acest lucru implică o întoarcere la conflicte. Putin a devenit cine este, după ce a învins în a doua campanie cecenă. A oprit prăbușirea aparent inevitabilă a Rusiei.
          Într-un sens, Putin a fost cel care a contribuit la reînceperea istoriei şi la depăşirea momentului unipolar. Putin nu a regretă ideologia socialistă. Ea a dus la dezintegrarea Imperiului Rus. Putin a vorbit în mod special despre geopolitică, și toate reformele lui sunt pentru a restabili starea geopolitică a Rusiei ca mare putere.
          Mai întîi, a fost necesar controlul deplin asupra teritoriilor statului, apoi al monopolurilor private de mari dimensiuni, al mass-mediei şi al sistemului politic. În anii ‘90 țara era aproape toată sub control extern și aproape că şi-a pierdut suveranitatea. Dar restabilirea suveranității a ridicat nivelul de confruntare cu centrul lumii unipolare, care a incercat să extindă hegemonia, considerată aproape o realitate ireversibilă după prăbuşirea URSS. Era clar că se va ajunge la conflict. Dar aceasta este istoria: puterile mondiale se luptă pentru cît mai multă putere regională și țările mai slabe se aliniază cu unele din ele.
          Marile puteri sunt acum Statele Unite, China şi Rusia. Nu Putin este cel care a ridicat nivelul de tensiune. După dezastrul de ‘90, învinsă fără o luptă Occidentul, puţini analişti au fost aşa de naivi să creadă că Rusia va tolera la nesfîrşit situaţia de ţară subalternă. Revenirea ei a dus la crearea de tensiuni cu Centrul: nimeni nu va sta liniştit văzînd cum creşte puterea concurentului. Oprește-l și ține-l sub control – este o dorință naturală și destul de ușor de înțeles.
          În anii ‘90 de ani ai secolului al XX-lea Rusia a fost subjugată intereselor SUA și, mai general, ale Occidentului. Ea a acceptat ideologia dominantă a liberalismului occidental și, împinsă de SUA, a lansat reforme liberale pro-occidentale. Semnificația acestor reforme era de a integra Rusia în rețeaua globală a abandonării suveranității naționale. Anii ‘90 au fost anii "sfîrșitului istoriei”. De fapt liberalismul, globalizarea și "sfîrșitul istoriei" acoperă acelaşi lucru : lumea unipolară sub hegemonie americană.
          Renunțarea suveranitate a început cu prăbușirea Uniunii Sovietice. Elita liberală a URSS şi-a cumpărat un loc în elita mondială și o pace relativă. Un sclav care nu se revoltă poate avea o pace relativă de la un stăpîn normal. Ideea era să cumpărăm Pace în ideea păstrării suveranităţii Rusiei, şi a acceptării ei ca o putere regională. De aceea, în urma lichidării URSS și acceptării controlului direct al Vestului, pe ordinea de zi a fost chiar dezmembrarea Rusiei federale rămase.
          Putin a venit la putere din interiorul elitei, nu pe valul vreunei revoluții, ci în urma unor strategii tactice "cosmetice" de tehnologie politică pentru conservarea elitei conducătoare în putere. O parte din elită l-a considerat necesar pentru a opri alunecarea țării haos. La început, Putin nu a înșelat așteptările celor care l-au susținut, dar şi-a luat prea în serios misiunea și a început să restabilească suveranitatea metodic.
          A început cu revalorificarea istoriei Rusiei. Nimeni din elită nu se aștepta la aşa ceva iar suporterii cei mai consistenţi ai liberalismului și occidentalismului, agenții direcţi de influență ai "sfârșitul istoriei", s-au transformt într-o "coloană a cincea", începând cu o confruntare directă cu Putin.
          Putin a continuat cu pacificarea Ceceniei, precum și stabilizînd economia. Fiecare pas spre refacerea și consolidarea suveranității Rusiei a cauzat o creștere a tensiunilor cu Occidentul și agresiva sa coloană a cincea. Aceste tensiuni erau de aşteptat. Putin a ales pacea, dar nu la prețul sclaviei. Așa că, să recunoaștem, el a ales războiul.
          Putin este adeptul lumii multipolare. Rusia are sens doar ca un egal al marilor puteri suverane. A fost o provocare directă la hegemonia SUA și lumea unipolară. Astfel, Putin a continuat să escaladeze în mod deliberat tensiunile cu Vestul. Era un preţ care trebuia plătit.
Este vorba despre o viziune a Rusiei în termeni de război și pace. Sclavul nu alege, el nu are dreptul nici la război, nici pace. Libertate este întotdeauna un risc. Şi are un preţ, nu vine de la sine. Hegel scrie în "Fenomenologia Spiritului": Stăpînul este cel care sfidează moartea, Sclavul evită acest risc. El cumpără liniştea dar plătește cu libertatea. La nivel de stat este la fel. Libertatea este plină de război. Frica de Război duce la sclavie.
          Elita rusă a anilor 90 a fost aleasă cu rolul de supraveghere: ei s-au declarat voluntar vătafi ai populației locale, pe baza mandatului primit de la centrul lumii unipolare. Acesta a fost rolul elitei coloniale a oligarhilor: să fie păstori rusești de bovine, slujind la Washington. Oligarhi ca Hodorkovski și Berezovsky au şi teoretizat rolul lor în cuvinte meşteşugite. Putin a rupt sistemul lor și, astfel, s-a angajat pe un drum dificil și periculos de libertate.
          Pînă acum drumul a avut trei etape: al doilea război din Cecenia, războiul cu Georgia în 2008 și drama ucraineană actuală (reunirea Crimeei și Bătălia pentru Noua Rusie). Deocamdată Putin a câștigat, dar a crescut riscul și nivelul de confruntare. După etapa Crimeea probabilitatea de război a intrat în zona roșie.În lupta pentru libertate și suveranitate am ajuns la etapa crucială. La fiecare etapă, gradul nostru de independență a crescut, dar în paralel au crescut şi riscurilor existențiale.
Cel care întărește suveranitatea, creşte şi riscul vital - atât pentru el cît și pentru întreaga societate. Putin şi-a arătat suveranitatea în cîteva circumstanțe extreme. Bombardarea Tshinvali de către Saakașvili în 2008 și lovitura de stat de la Kiev, în februarie 2014 au fost două din ele. Rusia a trebuit să răspundă: era vorba de interesele noastre în Caucazul de Sud, precum și de pericolul de genocid asupra populației ruse din Ucraina.
          Putin a acceptat provocarea și a răspuns ca un purtător de suveranitate. El extinde astfel domeniul de acțiune, puterea și libertatea Rusiei, dar de asemenea, crește gradul de confruntare cu Occidentul. Paralel cu antagonizarea elitei anilor 90 care pierde constant din poziția sa de autoritate . Pe lîngă colona a cincea (agenții "sfîrșitului istoriei") a apărut şi „coloana a şasea” care încă îl recunoaşte pe Putin, dar interpretează greșit acțiunile sale în spiritul liberal al lumii unipolare, iar în cazul în care răstălmăcirea nu funcționează le sabotează.
          Cu Crimeea, am ajuns la punctul culminant. Aprobînd reunificarea cu Crimeea, Putin a intrat în runda finală a confruntării. Dacă reuşeşte, lumea încetează să mai fie una unipolară, a hegemoniei americane, iar Rusia revine în istorie. Ea este liberă, suverană și din nou, este o mare putere. Dar aceasta înseamnă că a crescut riscul unui război mondial.
          Ajungem la Noua Rusie. Aici ar trebui să ne oprim, pînă nu consolidăm ce avem deja? Avem de rezolvat Crimeea și apoi Osetia de Sud, Abhazia și Rusia însăși. Legile geopoliticii spun că în cazul unui eşec, poţi pierde şi ceea ce ai deja. Și mai spun că trebuie în primul rînd să controlăm riscul de război.
          Pentru Putin aceasta este o alegere existențială terifiantă. Nimeni nu o poate face în locul lui. În cazul în care Putin este suveran. În principiu, cele două soluții există deja. "Coloana a șasea" din cercul său interior, confruntată cu riscul inerent libertăţii va alege trădare și revenirea la poziția anterioară, de lipsă de suveranitate. Ea este împinsă la acest lucru de stăpînii de peste ocean: prin impunerea de sancțiuni împotriva proprietății ruseşti din şi emeninţarea cu sancţiuni şi mai severe Washington și Bruxelles se așteaptă la o revoltă a elitelor față de Putin sugerîndu-le să supraestimeze riscurile de război şi să îl oblige pe Putin să abandoneze Noua Rusie. Această decizie ar fi salvatoare pentru toți agenții Vestului din conducerea rusă. Dar ea va însemna sfîrşitul suveranităţii Rusiei și chiar al lui Putin.
          Dacă însă Putin va fi capabil să insiste pe drama ucraineană, lumea va înceta să mai fie o hegemoniei unipolare americane iar Rusia se va întoarce în istorie.
          Patrioții, inclusiv cei din jurul lui iau o decizie diferită, alegerea suveranităţii, libertăţii conştienţi de creşterea riscului de confruntare. Evident că "a șasea coloana" riscă: în cazul în care Putin va hotărî că e acţionează în interesul Statelor Unite şi în dauna Rusiei, consecințele vor fi suficient de severe pentru ei, (în special în cazul în care patriotii câștiga alegere). Dar în spatele lor se află America și Occidentul în general; prin urmare, în cel mai rău, pot spera ca în ultimul moment să se refugieze acolo. Patrioții riscă şi ei: dacă proiectul Noii Rusii va eşua, ei vor fi primele victime ale răzbunării Vestului, căci ei l-au împins pe Putin să crească gradul de suveranitate și, implicit, riscul de confruntare directă. De ei va fi mai rău, pentru că nu au unde să fugă.
          Dar cele mai mult riscă însuși Putin, deoarece el are ultimul cuvânt: acest cuvânt va fi decisiv.
Și aici ajungem la subiectul principal al acestui articol. Cine este Putin – ce fel de Putin va lua decizia? Există un Putin colectiv văzut ca rezultanta unor vectori care acţionează în diferite direcții, mai mult și mai divergente - patriotice și liberale. Există şi individul Putin - un om ca toţi oamenii, cu biografia și psihologia lui. Fiecare din cei doi Putini sunt doar o parte dintr-o structură mai complexă a suveranului.
          Cel mai bine se înţelege aceasta din cartea lui Ernst Kantorowicz "Două corpuri ale regelui". În Evul Mediu exista teoria conform căreia monarhul, pe lângă corpul individual, mai posedă şi un alt corp, "Corpul Mistic". Renunţînd la aspectele religioase ale ideii, putem spune că "al doilea corp", este funcţia socio-politică a Conducătorului suprem. El încorporează destine şi interese , diverse clase şi clanuri. Acest "al doilea corp" este ţinut să aibă autoritatea, aici rezidă suveranitatea regatului. EL ar trebui să nu depindă de primul corp – cel biologic. Căci de la el se aşteaptă deciziile.
          Doar domnitorul suveran are acest al doilea corp. Cine nu îl are, este, pînă la urmă, un uzurpator. În conformitate cu doctrina juridică medievală, aici este baza legitimităţii Regelui. Regele este legitim doar în temeiul celui de al doilea corp. În acest al doilea corp Putin are Rusia însăși, soarta sa, chintesența existenței sale. În el trăiește spiritul Rusiei ca stat, națiune, civilizație.
          Iar acum acest spirit aruncat provocare existențială. Întrebarea cine ești tu, domnule Putin? - capătă o dimensiune cu adevărat teribilă. Întrebare este adresată lui Putin, nu ca individ ci celui de al doilea corp său,corp politic și chiar mistică, în care converg liniile libertăţii, destinului și al istoriei şi unde este cheia războiului şi a păcii.

Comentariile mele:

          Prezentarea procesului prăbușirii Rusiei, a îngenunchierii ei față de blocul occidental, condus de SUA, este realistă. Procesul a început cu prăbușirea URSS, prin trădarea sau prostia corbului Gorbaciv păcălit de vulpea americană (nu vom ști, probabil, niciodată care este varianta adevărată).

          Așa cum scrie autorul articolului, Alexandru Dughin, magnații capitaliști ruși au jucat un rol important în aservirea Rusiei față de Occidentul capitalist, în special față de SUA. Cred că Rusia a ajuns la cota cea mai de jos a decăderii ei, de după prăbușirea URSS, în timpul bețivului decrepit care răspundea la numele Elțân, o caricatură de om și de lider spijinit de mașina de propagandă occidentală.

          Acceptarea de către poporul rus, un popor care a contribuit substanțial la cultura și civilizația universală, popor demn, care a stopat expansiunile teritoriale ale celor doi bolnavi de ”logica” lui Ares, Napoleon și Hitler, a evidențiat eficiența politicii imperialiste americane și a mașinii ei de manipulare. Mi-am spus: dacă rușii au fost îngenunchiați, noi, cetățenii acestei țări mici, România, nu avem nicio șansă să ne apărăm suveranitatea, independența, valorile naționale, în general.

        ”Dezvrăjirea” rușilor, sub conducerea lui Putin, revenirea lumii la multipolaritate, prin constituirea Rusiei și a Chinei în poli ai puterii mondiale, sunt procese pozitive.

          O lume unipolară este o lume de iad. Puterea absolută corupe în mod absolut. Perioada în care SUA au fost singura superputere a lumii a fost o lume în care Tartorul a dus o politică discreționară, călcând în picioare normele dreptului internațional.

          Sistemul mondial multipolar este un corespondent al principiului lui Montesquieu al ”separației puterilor în stat”. Existența mai multor centre capitaliste ale puterii în plan global este de preferat în locul unei lumi unipolare, deși capitalismul are înscris în codul lui genetic tendința către război, căci capitalismul are o foame de piețe. Dar acest tip de multipolaritate este inferior față de situația în care existau un pol comunist și un pol capitalist în sfera puterii mondiale, concurența dintre cele două sisteme, în care fiecare era interesat să dovedească omenirii că este mai bun, mai uman, mai eficient, fiind benefică.

          Speculația lui Alexandru Dughin privind ”cele două corpuri ale monarhului” este o găselniță teoretică. Probabil că autorul a simțit nevoia unui fundament teoretic credibil, ”neutru”, din afara disputei ideologice capitalism-comunism. Era de preferat să se sprijine pe principii ale dreptului internațional.

joi, 20 noiembrie 2014

Sărbătoare anticomunistă la căpătâiul României capitaliste în comă

Restaurația capitalismului în România (și nu numai în România?) s-a făcut în mod insidios. În decembrie 1989, pe un fond de nemulțumiri reale, generate în principal de decizia lui Ceaușescu de a plăti urgent datoria către FMI, cu prețul scăderii dramatice a calității vieții poporului, a fost regizată și detonată o răscoală populară anticeaușistă.

Este adevărat că atunci unii au strigat ”Jos comunismul!”.
Dar tot așa de adevărat este că alți răsculați au exprimat foarte clar dorința de reformare a sistemului socialist și au respins restaurația capitalismului. Lorin Fortuna, lider al răsculaților de la Timișoara, spunea în 20 decembrie 1989, de la balconul Operei din Timișoara: ”Noi nu ne pronunţăm împotriva socialismului! Nu vrem să reinstituim, să avem capitalismul. Vrem un socialism democratic!

Fișier audio, din saitul extrem de valoros al lui Marius Mioc, aici.

Transcrierea înregistrării aici.


Nu s-a organizat un referendum pentru a se afla ce vrea majoritatea poporului. Le-a fost frică de referendum, ca și în celelalte foste țări socialiste. Dintre liderii răscoalei pe care i-am auzit eu, doar Alexandru Bârlădeanu a pus clar această problemă (într-o emisiune a Televiziunii Române): ”Noi trebuie să întrebăm oamenii ce vor, vor capitalism, vor socialism?”.

Regizorii răsturnării regimului socialist au preferat restaurația capitalismului în mod insidios, printr-o politică a pașilor mărunți, ademenind oamenii prin sloganuri și concepte nedefinite, precum ”libertate”, ”democrație”, ”drepturile omului”, vorbe pe care fiecare om le-a umplut cu propriile lui speranțe, așteptări. Așa cum este cuvântul ”rai”: raiul nu este definit, nu este descris nicăieri, fiecare credincios îl umple cu ceea ce consideră el că este ”bine”.

Târziu, când candida pentru funcția de Președinte al României, Emil Constantinescu spunea la tv. că este sfătuit de consilierii săi să nu spună că vrea instaurarea capitalismului!

Convingerea mea este că majoritatea răsculaților, precum și majoritatea poporului, nu a dorit desființarea regimului socialist și înlocuirea lui cu cel capitalist, ci doar îndepărtarea de la Putere a Ceaușeștilor și a apropiaților lor. Nu am o dovadă peremptorie, pentru că nu s-a organizat un referendum, dar mă voi referi la un episod relevant. În 12 ianuarie 1990, când Dumitru Mazilu, parcă înnebunit, împreună cu un grup restrâns de suporteri ai lui, strigau ”Moarte securiștilor!”, ”Jos Iliescu!”, o masă de oameni mult mai mare i-au acoperit, strigând ”Iliescu! Iliescu!”. Deci ei îl susțineau pe Iliescu, adică pe un comunist care prin discursul său ”revoluționar” apărea ca un reformator al sistemului socialist. Discursul începea cu ”Stimaţi tovarăşi” şi aprecia că Ceauşeştii „n-au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului ştiinţific. Au întinat numai numele Partidului Comunist Român, au întinat numai memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară”.

Înregistrări și transcrieri aici.


Astăzi, 20 noiembrie 1989, a început Conferinţa internaţională ”25 de ani de la căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est: privind în urmă, privind înainte”, organizată de  ”Fundaţia Română pentru Democraţie”, la care au fost invitați lideri ai mișcărilor denumite de învingători ”revoluții anticomuniste”.

Nu știu câți mai sunt capabili să constate absurditatea situației:
- într-o parte sunt indivizii ăia, care s-au cocoțat în fruntea maselor de răsculați din 1989 și care acum țin discursuri bombastice despre ”revoluțiile din 1989”, despre ”binefacerile” celor 25 de ani de capitalism; de aceeași parte se află parveniții, îmbuibații acestei societăți profund nedrepte;
- în cealaltă parte există România reală, o țară devastată economic, transformată în colonie, cu un popor expropriat de avuția națională, umilit, deposedat de dreptul de a se guverna, o țară care ocupă un loc fruntaș în toate topurile europene ale nenorocirilor (boli, mortalitate, sărăcie, analfabetism etc.).

Există în sfera internetului o cantitate imensă de dovezi pentru a reliefa această antiteză, documente scrise, fotografii, filme. Ar fi un volum mare de muncă, pentru o întreagă echipă.

Deocamdată, doar un film semnificativ, aici.