miercuri, 19 noiembrie 2014

Crucea răstignirii României

Deocamdată, în această stare emoțional-euforică, aceia care au pariat pe Iohannis sunt opaci față de argumentele logice. Pentru ei nu contează constatările că, deja, Iohannis, care părea un om din plastilină, a început să manifeste semnele beției de Putere.

Pe mine nu mă surprinde: Iohannis, prin sine însuși, este o personalitate ștearsă, dar forța lui, care va deveni evidentă în curând, vine din culise. Această marionetă gonflabilă ne va pricinui multă suferință, nouă, celor care nu putem capitula în fața campaniei orientate împotriva valorilor naționale.

Unii dintre cei care au pariat pe Iohannis vor fi dezamăgiți. Cei ”vrăjiți” și masochiștii vor fi în extaz, ori de câte ori Marioneta-Șefă va mușca din ceea ce a rămas din sistemul de valori al României care a fost, cândva, independentă și suverană.

Adrian-Paul Iliescu a scris un articol foarte bun, în opinia mea, deși deprimant prin conținutul, prin concluziile lui. Motivația prin care Iohannis a fost preferat de Mahări nu ține de interesul național, cum cred naivii (eufemism), ci de o perspectivă geo-strategică. Iohannis este un pion al NATO, al SUA și al UE, în fruntea căreia se află Germania.

A-P Iliescu susține că Ponta și PSD-ul nu puteau câștiga această confruntare electorală, pentru că nu ar fi fost în interesul celor care fac jocurile geo-strategice (NATO, SUA, UE). Ponta nu s-a dovedit suficient de anti-Rusia, iar PSD-ul era un partid prea puternic, existând riscul să ia, precum este cazul Turciei, al Ungariei lui Orban și chiar al Bulgariei, o orientare naționalistă. Autorul anticipează că va urma o politică de slăbire accentuată a PSD-ului, pentru a nu mai prezenta un astfel de risc pentru forțele occidentale.


Articolul poate fi citit aici.



1). Constat că există dovezi care confirmă concluziile lui A-P Iliescu.

a). Iohannis și-a început discursul de după victoria în alegeri nu exprimându-și bunele intenții pentru calitatea vieții cetățenilor României (dimpotrivă, a declarat că este împotriva promisiunilor făcute de Ponta și PSD privind acordarea unor majorări de venituri, promisiuni pe care le-a etichetat ca fiind ”pomeni electorale”), ci și-a început discursul afirmând obediența sa față de cei care l-au impus în fruntea statului: NATO, UE. Evenimentele ulterioare vor confirma aceste concluzii: Iohannis va transforma România în vârf de lance (vârf de rachetă?) al NATO contra Rusiei.

b), Procesul de slăbire a PSD-ului a început deja. Vanghelie, Negoiță, Șova, Șerban Nicolae  au scos săbiile contra unor lideri pesediști, cum sunt Liviu Dragnea, Ilie Sârbu, Ioan Rus. Din partea lezată au apărut semnale că-i vor exclude din partid pe răzvrătiți. Luptele acestea interne revelează un aspect, anume că gustul puterii, ”ciolanele” au fost factorii care au ținut laolaltă fripturiștii pesediști, nu convingerile, principiile ideologice. Acum, când avantajele exercițiului Puterii încep să dispară și corabia PSD-ului este în primejdia de scufundare, șobolanii, fripturiștii încep să-și arate adevărata înfățișare.

Mă întreb: oare ce mai clocește Marele Licurici, în legătură cu PSD-ul?

Marele Licurici nu are, logic vorbind, interesul să dispară PSD-ul, ci, așa cum argumentează A-P Iliescu, vrea ca PSD-ul să devină atât de slab încât să nu mai poată să-și asume decizii naționale pe cont propriu, decizii care ar scăpa, măcar parțial, de sub controlul Marelui Licurici. PSD-ul, redimensionat, va rămâne unul dintre cele 2-3 partide (musai UDMR!) care se vor schimba la butoanele Puterii, precum în SUA, pentru a lăsa impresia că este democrație, chipurile unul va fi de stânga, iar altul de dreapta, în realitate neexistând deosebiri esențiale (pleacă ai lor, vin ai lor).

Mă întreb, de asemenea, care va fi următorul lider al PSD-ului, preferat de Marele Licurici? Cred că acela va fi Mircea Geoană, care văd că se încălzește pe margine, un individ muuult mai obedient față de Marele Licurici decât Ponta. Nu este exclus ca, în viitor, să apară un alt individ din PSD, pe care acum Marele Licurici îl crește în taină, individ care să ofere prestații și mai profitabile pentru Stăpân. Nu exclud nicio posibilitate, nici ca acest Liviu Dragnea să devină mai servil, nici posibilitatea ca Ponta însuși să rămână favoritul Marelui Licurici. Dar soarta lui Ponta depinde de ceea ce va face cât timp va rămâne Prim-ministru, depinde de trecerea testelor de obediență (verde pentru exploatarea gazelor de șist și alte nenorociri pentru români și România). Dintre toți pesediștii din fruntea partidului pe care-i cunosc, individul care se aseamănă cel mai mult cu portretul-robot al marionetei Marelui Licurici este Valeriu Zgonea.

2). Frustrările mele nu sunt în calitatea mea de comunist (în condițiile actuale, teoretice și practice, comunismul este, hăăăt!, mult prea departe), ci în calitatea mea de om care mai gândește încă, prin mintea proprie, și care-și iubește Țara, cât a mai rămas din ea, materialmente și spiritualmente. România, ca stat național care se autoguvernează, împreună cu sistemul de valori inerent, este în comă.

Ceea ce ar trebui să fie atuul nostru, poziția geo-strategică deosebit de importantă, a devenit, prin colaboraționismul trădător al unor politicieni de la vârf, crucea răstignirii noastre. Aici, în această zonă, se ciocnesc elefanții și, potrivit unei cugetări orientale, ”Fie că elefanții fac dragoste, fie că se luptă, iarba suferă”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu