marți, 30 iunie 2015

Alexandru Mamina - ”Marele Frate și ecranarea psihologică”

          Alexandru Mamina ”este cercetător ştiinţific II la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane” ”

          Unul dintre sloganurile des folosite în perioada dislocării vechiului sistem politic (”comunist”) a fost acesta: ”Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut”.

          După destrămarea URSS, SUA au devenit singura super-putere a lumii. Beția puterii este evidentă: Marele Licurici încalcă normele dreptului internațional, terfelește drepturile omului chiar în timp ce declamă poezia apărării drepturilor omului, își extinde, ca o pecingine, arsenalul în lume. Cum informația înseamnă putere, și cum Marele Licurici este însetat după puterea planetară, el a devenit și ceea ce Orwell desemna prin ”Big Brother”.

          Există o categorie de oameni de joasă speță morală care, dintr-un oportunism scabros, se manifestă ca aplaudaci ai Puterii momentului. Nu puțini sunt dintre cei care răcneau sloganul ”Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut” în timp ce factorii de putere ai vechiului regim se prăbușeau. Acum SUA constituie Puterea Absolută a Lumii. Priviți, de exemplu, o emisiune a lui Rareș Bogdan, de la Realitatea.Tv, și veți identifica acolo indivizi din această categorie. Veți constata cum prestează ei cu sârg servicii sexuale Marelui Licurici, cum aplaudă cu frenezie instalarea bazelor americane în România, cum scuipă către Rusia, cum iau în bășcălie orice popor care încearcă să se elibereze din lesă (grecii lui Alexis Tsipras, ungurii lui Viktor Orban), cum îl mușcă pe Victor Ponta pentru că a îndrăznit să se ducă la ceremonia de deschidere a Jocurilor Europene de la Baku.

          Din fericire, există și minți lucide care semnalează pericolul major al acceptării necritice a Puterii Absolute. Un astfel de semnal este lansat prin articolul lui Alexandru Mamina, pe care-l recomand.

           În continuare, prezint ideile principale ale articolului.

1). ”Marele Frate...
          Autorul constată că ”Statele Unite ale Americii s-au transformat în Marele Frate planetar, care nu numai că urmăreşte pe toată lumea, dar mai are şi pretenţia ca toată lumea să-l iubească”. O dovadă că SUA și-a asumat rolul de Big Brother planetar o constituie faptul că ”Agenţia Naţinală de Securitate i-a spionat ani de zile nu pe ruşi sau pe chinezi, nu vreo organizaţie islamistă, dar pe nimeni alţii decât proprii aliaţi: cancelarul Germaniei şi trei preşedinţi ai Franţei, aşadar ţări ai căror soldaţi luptă alături de americani în Afghanistan.”
          Alexandru Mamina afirmă că ”La ora actuală valorile Occidentului nu mai sunt ameninţate din afară, de o ideologie concurentă, ca în vremea confruntării cu Uniunea Sovietică. Primejdia se înregistrează în interior, pe măsură ce aplicarea lor este denaturată, iar puterea îşi creează propria raţionalitate transcendentă (metafizica securităţii naţionale), care o scoate practic de sub controlul cetăţenilor.”

2). ...și ecranarea psihologică”
          ”Totuşi, observăm încă destui inşi ce refuză realitatea. Între ei şi fapte operează un ecran de reprezentări mentale, temeri şi prejudecăţi care-i ţin captivi, incapabili să accepte, de dragul adevărului, inclusiv aspectele dezagreabile. Întrucât au spiritul critic diminuat, din rândul lor se extrag, dacă nu fanaticii, măcar servitorii fideli ai propagandei oficiale, în care cred mai mult decât politicienii înşişi. Aceşti filoamericani necondiţionaţi, capabili să justifice orice ar face administraţia de la Casa Albă în detrimentul democraţiei şi al legalităţii internaţionale, sunt precum comuniştii occidentali de acum câteva decenii, refractari la informaţiile neliniştitoare despre Gulag.”

          Articolul poate fi citit aici.

sâmbătă, 27 iunie 2015

Ruso-fobie și americano-filie, în această epocă a manipulării

          Notă: am scris acest articol ca un comentariu la un articol al domnului Dan Rotariu, în pagina de Facebook intitulată ”Comunismul în România” (o pagină anticomunistă). Articolul domnului Rotariu a fost șters, din motive necunoscute mie.

          Am citit cele două comentarii apărute mai sus. Chiar nu putem face un dialog civilizat? Fie și sub formă de polemică? În loc să dăm frâu liber rusofobiei și filoamericanismului, necenzurate rațional, mai bine renunțăm la dialog.
          În opinia mea, cursa înarmării este drumul către iad. Războiul nu are decât o justificare, atunci când este război de apărare. De cine ne apărăm noi? De dușmani ipotetici sau de ”prieteni” care ne-au transformat în ”cerșetori la noi acasă”?
          După prăbușirea sistemului socialist, cu aportul substanțial al trădătorului Gorbaciov, occidentalii au spus că Rusia este, pentru ei, un partener, nu un inamic, atât timp cât în fruntea Rusiei s-a aflat caricatura de om numit Elțân, un bețiv decrepit. Din interior și din exterior, ”partenerii” lucrau intens la șubrezirea Rusiei. În momentul în care în fruntea Rusiei s-a ridicat un lider puternic care a dat semnalul pericolului și a reactivat sistemul de apărare al Rusiei, Occidentul, în frunte cu Marele Licurici, a calificat Rusia ca... inamic. Nu trebuie să fii mare specialist în domeniul militar pentru a vedea că lațul constând în baze militare se strânge tot mai mult în jurul Rusiei. Până când ar trebui să stea rușii cuminți, pentru a merita premiul de bun ”partener” din partea Occidentului? Până când ”partenerii” occidentali vor ajunge cu tancurile la Moscova?
        Habar nu am ce motivație au cei care scriu comentarii de felul celor de mai sus. După 1989 am înțeles, cu adevărat, valoarea pluralismului opiniilor. Recunosc dreptul oricui de a-și exprima opiniile. Pentru mine, Rusia este o țară capitalistă, iar capitalismul, prin codul lui genetic, are o foame de piețe, este predestinat să fie expansionist. Dacă în locul Rusiei ar fi mai existat URSS, în calitatea mea de comunist aș fi avut un motiv ideologic să simpatizez cu URSS. Vreau să spun că nu acord Rusiei un cec în alb, încerc doar să analizez, cu luciditate, realitatea.
         Ce ne-a oferit Occidentul Moș-Crăciun, după prăbușirea sistemului socialist?
         Ne-a expropriat de propria noastră țară. Sunt statistici care spun că abia vreo 10% din avuția României mai aparține cetățenilor României. Ilie Șerbănescu spunea la tv.: ”Ne-au întrebat: vreți în UE?”. ”Da”. ”Atunci dați-ne nouă economia”. ”Și le-am dat-o”. Privatizarea a fost șmecheria principală prin care am fost expropriați. Până în 1989 exista, în România, un stat bogat, dar cetățeni săraci. Cine putea cumpăra bunurile oferite în procesul privatizării? Cu puține excepții, mă refer la cei despre care se spune că au avut acces la fonduri ale statului socialist (cum se spune despre Dan Voiculescu), cetățenii români nu puteau participa la procesul de privatizare, de aceea privatizarea a însemnat trecerea avuției naționale în proprietatea capitalului străin.
          Ne-a distrus industria de apărare și ne-a desființat Armata Populară, înlocuind-o cu un corp redus de ”profesioniști” dintre care mulți au mentalitate de mercenari (Dumnezeul lor este cel care-i plătește). România nu mai are mijloace proprii de apărare semnificative, poporul nu mai este instruit pentru apărare, Armata, ca și alte instituții importante sunt sub control și comandă străină. Apoi, după distrugerea sistemului propriu de apărare al României,  a fost creată psihoza pericolului din partea Rusiei, pentru a ne determina să-i primim cu flori pe cei care ne invadează țara cu trupe și tehnică militară, pe ”apărători”. Dacă Rusia ar fi vrut să ocupe România, ar fi ocupat-o în vremurile tulburi din timpul Marii Păcăleli (decembrie 1989).
          Și când au venit rușii cu tancurile, și când au venit americanii cu tancurile au fost românași în orgasm care i-au primit cu flori. Rușii au plecat în timpul lui Dej. Ăștia nu vor mai pleca. Liderii politici occidentali au insomnii din cauza grijii de a ne apăra pe noi de căpcăunul rus? Aș! Au insomnii din cauza propriilor lor interese. Avuția României este acum a lor.
          Sunt semnale că economia SUA este grav zguduită de crize profunde, de sistem. Nu este mult timp de când tsunami-ul crizei de acolo ne-a atins și pe noi. Și salvarea este căutată prin expansiune, prin mijloacele militare.
          Aș fi filoamerican dacă nu aș ști că lideri americani au decis genocidul atomic de la Hiroshima și Nagasaki. Dacă nu aș ști că oriunde au ajuns trupele americane pentru a ”democratiza” și a apăra ”drepturile omului” a curs mult sânge, au fost multe ”victime colaterale” și s-a instalat haosul.
          Aș vrea, dacă nu vi se pare un lux, ca România să fie a cetățenilor români, aș vrea să fim stăpâni la noi acasă. Iar dacă integrarea este, totuși, un proces inevitabil, aș vrea să fim acceptați ca parteneri reali, nu ca slugi. Aș vrea ca în lume să prevaleze dreptul internațional, nu forța discreționară. Dacă, totuși, nu ni se permite să alegem între bine și rău, prefer să mi se spună că egalitatea nu este pentru căței și că trebuie să acceptăm dictatura dulăilor. Măcar am ști cine ne  sunt dușmanii. Ferește-ne, Doamne, de ”prieteni”, că de dușmani am putea să ne apărăm singuri!
          Există un gen de aplaudaci care, dacă structura de putere a lumii s-ar schimba, dacă rușii ne-ar ocupa, din filoamericani ar deveni brusc filoruși. Dacă ocupantul ar fi rus, mi-aș orienta protestul contra lui. Deocamdată suntem sub ocupație occidentală, sub ocupație americană. Cât de prost trebuie să fii încât să nu vezi că economia nu mai este a noastră, că instituțiile principale ale statului nu se mai află sub control democratic, că nu contează milioanele de voturi puse în urne, ci voința Marelui Licurici sau ”poruncile lui Barroso”?
          Popor român, dormi liniștit! NATO veghează pentru tine! Să dea Dumnezeu să nu te trezești în mijlocul unui război apocaliptic. Liderii tăi cozi-de topor sau marionete, precum și aplaudacii vor spune că nici usturoi nu au mâncat, nici gurile nu le put.


Post-scriptum

Am primit, de la domnul Marius Mioc, următorul mesaj privat:
”Stimate domn, în grupul „Comunismul în România”, după cum scrie și la descrierea grupului, mesajele fără legătură cu tematica grupului se vor șterge. Pentru discutarea problemelor actuale ale României de azi, vă invit la grupul „Capitalismul în România”.
Capitalismul în România

duminică, 21 iunie 2015

Opinii incorecte politic despre evenimentele politice recente (alte opinii ale unui prost)

1). Ponta s-a autosuspendat din funcția de Prim-ministru

          Am sperat că Ponta a înțeles, după declanșarea ostilităților de către Teutonul de la Cotroceni, că este ultima lui șansă de a juca un rol major în istoria politicii din România. Probabil că omul acesta, Ponta, despre care am scris cândva că a trecut de la ipostaza de preș la cea de hârtie igienică, nu are resursele personale necesare pentru a fi un mare om politic. Decizia lui de a fi operat în Turcia mi se pare comparabilă cu găselnița generalului Stănculescu de a-și băga piciorul în gips, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, și cu ”tentativa de sinucidere” a lui Adrian Năstase. Ponta nu a avut curajul să se confrunte cu opinia electoratului său, prin acceptarea demisiei cerute de Teuton, și a recurs la șmecheria asta. Probabil că nu va reveni, cum a promis, în funcția de Prim-ministru.

          Cred că Gabriel Oprea va fi uns Prim-ministru. Are o imagine foarte bună în conștiința multor proști și este un executant perfect al ordinelor Marelui Licurici. El deja răspunde de ”securitatea națională” și este, după cum se lăuda la Antena 3, omul care a semnat pentru experimentul de la Deveselu. El și partidul lui, UNPR, devenit partid parlamentar prin metoda ”in vitro” (în afara organismului democratic al alegerilor) vor juca rolul de balast pe care Marele Licurici îl va așeza pe platanul dorit, astfel încât balanța voturilor din Parlament să se încline după cum vrea Marele Licurici. Asta după ce PSD-ul va fi redimensionat (astfel încât să nu mai poată să-și asume, de unul singur, decizii de importanță națională) atât prin decimarea determinată de intervenția instituțiilor de forță, cât și prin fuga șobolanilor, a oportuniștilor. PSD-ul este, acum, când mai mulți lideri ai săi au fost imobilizați, ca o turmă fără păstor.

2). Problema ”securității naționale”

          Probabil că ați observat, ”securitatea națională” a devenit un subiect cu privire la care oficialii nu admit critici, opinii divergente (tonul l-a dat Marele Licurici, după tragedia de la cele două Turnuri Gemene, prin presiunile făcute asupra cetățenilor în sensul cedării unor drepturi și libertăți democratice). Se pregătesc legi care vor avea rostul de a izola deciziile din domeniul ”securității naționale” de orice control democratic. Vor spori puterile Teutonului, despre care am scris, când a fost pus Președinte, că va avea rolul de piesă pe tabla de șah a geopoliticii SUA-NATO, și puterile instituțiilor implicate în acest joc geostrategic (CSAT, servicii secrete, structuri ale Armatei).
          Ce este ”securitatea națională”? Este un termen manipulator. România nu mai există ca stat național, suveran și independent. România nu mai are o industrie pentru apărare, nu mai are armament propriu, nu mai are o armată populară. Dacă am ieși în străzi toți cetățenii acestei țări, cu bâte, nu am putea constitui o forță militară nici măcar cât oastea lui Ștefan cel Mare. Cetățenii nu sunt instruiți pentru a apăra țara (care țară?) și nu au armele necesare. Armata a fost redusă la un corp de ”profesioniști”, dintre care foarte mulți au mentalitate de mercenari, acceptând să se joace de-a războiul în orice loc din această planetă, dacă sunt bine plătiți. Dumnezeul lor este cel care-i plătește. Desființarea armatei populare a fost, alături de scoaterea monedei naționale de sub controlul democratic și de renunțarea la suveranitate, una dintre breșele cele mai mari în ființa acestui stat. Dar un rău și mai mare este că mulți cetățeni nu mai au sentimentul patriotic. Sunt de felul celor care au întâmpinat cu flori, recent, trupele de ocupație. ”Securitatea națională” este doar un termen care semnifică politica de implicare a României (câtă mai există) în geopolitica despre care cred că va conduce la o mare tragedie, poate chiar o catastrofă de dimensiuni planetare.
       
          În opinia mea de prost, chestiunea aceasta, a ”securității naționale”, este un test de patriotism.
          Priviți reacțiile:
- pe de o parte sunt cei care ”nu precupețesc” niciun efort pentru a dovedi cât de obedienți sunt ei față de Marele Licurici: Teutonul, Oprea, Zgonea. Cât de mult se aseamănă acești oameni: Teutonul, Oprea, Zgonea, MRU, Cristian Diaconescu, ceilalți doi (care ne spionează și ne arestează) ș.a.!
- pe de altă parte sunt cei care mai au curajul să mențină aprinsă făclia rațiunii și să resusciteze sentimentul național, patriotic. Dintre politicieni, cel mai curajos mi se pare a fi acum Călin Popescu Tăriceanu. Este liberalul despre care cred că merită calificativul de ”liberal-național”, el mai păstrează ceva din acel ”prin noi înșine” al strămoșilor lui liberali. Ceea ce se numește acum ”Partidul Național Liberal” este o cloacă în care s-au adunat tot felul de indivizi fără scrupule și fără valențe patriotice. Mă aștept ca asupra lui Tăriceanu să se năpustească, în curând, dulăii Marelui Licurici. Mai există, în această parte, și anumite voci care se fac auzite la Antena 3.

          Cu ceva timp în urmă scriam:

          ”Prăbușirea României va continua:
1) schimbarea Constituției în dezavantajul poporului va fi un obiectiv major pentru EI;
2) secătuirea țării de ultimele resurse;
3) angajarea țării în tot felul de jocuri planetare periculoase, primejdioase pentru întreaga lume;
4) vânarea și persecutarea, pe motive fabricate, a cârtitorilor, a politic-disidenților.”

          ”Și mai simt ceva, simt mirosul războiului. Există oameni care, de acolo, de peste mări și oceane, plănuiesc încăierări sângeroase. Recent ștabii din NATO au fost iritați pentru că avioanele rușilor nu zboară sub-pământ, ci îndrăznesc să zboare în spațiul din jurul Rusiei, cam tot pe acolo pe unde s-au lăbărțat mașinăriile războinice ale NATO. Când oamenii însetați de sânge vor da semnalul declanșării încăierării, politicienii noștri marionete vor zice ”Să trăiți, am înțeles!” Și vor curge valuri de sânge. ”Războiul este o tragedie uriașă, alcătuită dintr-o complexitate de tragedii mărunte” (Liviu Rebreanu).
          Dormi liniștit, popor al meu, NATO veghează pentru tine! Visează că trăiești într-un rai capitalist!”

          Acum sunt și mai pesimist. Ce se va întâmpla cu noi? Mă gândesc la cei lucizi, cărora nu ni s-au spălat creierii. Sunt tentat, din nou, să le dau la dracul de judecăți politice, căci am sentimentul inutilității. Nu mai am decât o motivație: sper că prin aceste judecăți îmi salvez sufletul.  Vorba aceea: dixi et salvavi animam meam.

Post-scriptum

1). Poate că Ponta vrea să evite implicarea în luarea unor decizii, decizii care se vor lua în perioada în care el va lipsi din fruntea guvernului. Sau poate doar a executat un ordin, ca și în alte situații, anterioare: ”Ori faci tot ce vrem noi, ori te dai la o parte!”

2). L-am văzut pe Tăriceanu la Antena 3, în emisiunea lui Adrian Ursu. În afară de afirmațiile de bun-simț privind pericolele care pândesc democrația burgheză, a simțit nevoia și el să aducă tribut verbal politicii Marelui Licurici (pericolul pe care-l reprezintă Rusia agresivă - nu-i așa? - , necesitatea întăririi capacității de apărare, ironii la adresa Greciei care se luptă pentru o viață demnă, bla, bla).

3). Trăim într-o epocă în care, pentru a ți se permite să spui niște adevăruri, trebuie să plătești tribut ”Sultanului”. Și ce-l mai criticau unii pe Adrian Păunescu pentru că l-a lăudat pe Nicolae Ceaușescu, deși poetul a spus deseori că trebuia să aducă acele laude pentru a i se permite să promoveze niște valori!

4). Aflu de la Radu Tudor (Antena 3, da, ”Antena 3 e încă aici!”) că Gabriel Oprea a fost conducătorul de doctorat al lui Florian Coldea (șeful adevărat al SRI). Ce structură de putere admirabilă: Iohannis - Gabriel Oprea - Kovesi - Mugur Isărescu! Zgonea prestează și el. Și câți or mai fi!
         
Va urma o perioadă de schimbări rapide în România! Să vedeți ”democrație”! Să vedeți politică externă a României!

Oameni buni, mi-e dor de vechiul regim! Paradoxal, deși atunci nici nu-mi puteam închipui că aș putea scrie, în acel regim, astfel de critici, mă simțeam mai liber. Pentru că aveam o țară, pentru că ăia, în ciuda abuzurilor și a cultului deșănțat al personalității lui Ceaușescu, totuși lucrau în interesul țării.

Dacă asta, de acum, este o democrație reală, atunci eu chiar sunt un tâmpit! Poate fi regim democratic acela în care voturile a milioane de oameni nu contează? Acela în care instituțiile de forță conduc țara? Acela în care s-a instalat frica, nu doar în rândurile cetățenilor de rând, ci și în rândurile politicienilor de la vârf? Cred că o situație ca aceasta nu a mai fost în România din timpul puterii staliniste.

Doamne, te rog eu, comunistul marxist care sunt, salvează-ne! Cred că numai tu poți s-o mai faci! Eliberează-ne din această pușcărie a minciunilor! Scapă-ne de primejdiile care se arată la orizont!

duminică, 7 iunie 2015

Prieteni, suntem, deja, în dictatură! (opiniile unui prost)


Unul dintre puținele drepturi reale care ne-au rămas este dreptul de a critica, de a ne răsti (”de a huidui”, cum spunea Liiceanu). Există demersuri prin care se urmărește să ni se pună și căluș (cum este acel proiect de lege numit ”Legea Big Brother”). Deocamdată mai putem să ne exprimăm liber. Putem chiar să ne răstim la Lună. Mă folosesc și eu, acum, de acest drept. Dacă aveți argumente, dumneavoastră, prietenii mei cititori, și dumneavoastră, urmăritorii mei, puteți considera că ceea ce scriu aici sunt tâmpenii.
Mult timp, începând de la Marea Păcăleală, politicienii înstrăinați de țară și de popor, deveniți simple marionete, se grăbeau să combată orice enunț potrivit căruia politica României este dictată din centre de putere externe: ”Nu este adevărat, FMI-ul nu ne constrânge, este opțiunea noastră!” etc. etc. Poate cu o singură excepție, așa-numitul ”Vadim-nebunul”, toți politicienii post-decembriști, în mod explicit sau doar implicit (=în mod laș-tacit) au întreținut minciuna că România se (auto)guvernează.
De vreo câțiva ani, de când poporul român a devenit un popor fără țară, așadar din etapa în care realitatea tragică a devenit (probabil)ireversibilă au început să apară oameni care exprimă această realitate. Ilie Șerbănescu o exprimă sintetic astfel: ”România este o colonie”. Până și acest instrument al Diavolului, Traian Băsescu, a început să spună astfel de adevăruri, vorbind de ”hamul FMI-ului” ori de ”guantanamizarea” României.
În opinia mea, deja România se află într-un regim dictatorial. Toate instituțiile importante ale statului sunt penetrate de indivizi care lucrează sub comandă străină și contra intereselor poporului român. Există astfel de indivizi în Parchete, în Puterea Judecătorească, în Curtea Constituțională, în serviciile secrete, în Armată și în alte instituții pe care mi-e teamă să le numesc, pentru că trăim într-o epocă în care a spune niște adevăruri înseamnă a-ți asuma mari riscuri. Dacă aș spune, de pildă, că CSAT-ul este o instituție cu puteri efective mai mari decât Parlamentul, Ei ar putea spune că sunt un pericol pentru securitatea statului lor!
Dacă ar fi să pronunț numele unor oameni despre care cred că au concentrat aproape toată puterea din acest stat, aceștia ar fi: Iohannis, Coldea, Kövesi, Isărescu. Isărescu exercită puterea economică din acest stat, prin controlul monedei. Funcția lui este atât de importantă încât, cred, el comunică prin canale speciale cu Marele Licurici. Coldea este Big Brother, fiind omul care, de asemenea, comunică direct cu Marele Licurici. Într-un fel, cu excepția (probabil) a lui Isărescu, ceilalți se află sub controlul lui, căci prin el, Marele Licurici află în secunda a doua ce spun și ce fac ceilalți doi. Kövesi are rolul de a da o iluzie juridic-democratică deciziilor Marelui Licurici.
Iohannis, în esență, este Băsescu II. Aceeași obediență, același stăpân. Deosebirea dintre ei constă în faptul că Iohannis are o ”interfață” mai prietenoasă. Stilul lui nu este grobian, ca al lui Băsescu. Politica lor este, însă, aceeași. Metaforic, diferența ar fi cam aceasta: amândoi îl calcă în picioare pe român, dar Traian Băsescu îl înjură și de mamă, în timp ce Iohannis i se adresează cu Dumneavoastră. Iohannis, acest Sfinx, devine un Președinte din-ce-în-ce mai guraliv și mai ”jucător”, iar la înfățișare se aseamănă tot mai mult cu un anumit fel de ofițer german, își arată tot mai rar dantura bogată și tot mai des cuta dintre sprâncene. După cum observa Cornel Nistorescu, Sfinxul din perioada alegerilor prezidențiale ne-a adresat două enunțuri: ”România lucrului bine făcut” și ”Punct și de la capăt”. Acum aflăm ce înțelege prin aceste sloganuri: ”punct și de la capăt” înseamnă încheierea mandatului vechii Marionete-Șefe (Traian Băsescu), dar reluarea aceleiași politici, sub altă Marionetă-Șefă. Prin ”România lucrului bine făcut” înțelege lucrul bine făcut după ordine primite de la Marele Licurici. Unii l-au votat pe Iohannis pentru Președinția României argumentând că nu vor ”ca întreaga putere să se concentreze în mâinile pesediștilor”. Mă întreb, ce reacție or fi având acei oameni acum, când constatăm că Iohannis vrea toată puterea în stat? Herr Iohannis spune că ”nu poate colabora cu acest Parlament”, spune că vrea ”guvernul lui”. Eu sunt convins că, în conștiința lui profundă, Iohannis nu vrea să colaboreze nici cu poporul român, cel mult vrea să-l conducă precum o turmă. Ăsta, da, ”lucru bine făcut”! Dați-i, fraților, poporul pe care și-l dorește, dați-i țara pe care o vrea, dați-i planeta lui de vacanță, dați-i tot ce poftește!
Când l-am văzut pe Coldea la televizor, cu ticurile lui, am fost șocat de asemănarea sa cu Anthony Perkins din ”Psycho”, al lui Alfred Hitchcoch! Am mai spus asta: cândva aș fi vrut să devin securist. Acum mi-ar fi groază să fiu subordonat al lui Coldea.
Kövesi îmi pare o simpatică doamnă de companie a Deținătorului Puterii.
Circulă un zvon prin internet că Laura și Florian ar fi cerut cetățenie americană. Zvonul îmi pare verosimil.
În ciuda deosebirilor dintre ei, toți acești oameni au ceva comun: foamea de putere și sentimentul confortului generat de conștiința faptului că în spatele lor se află Marele Licurici, sentiment comparabil doar cu sentimentul de confort al celor care știau că în spatele lor se află Marele Stalin.
Agresivitatea acestor trei personaje, în câmpul politicii din România, este semn că Marele Licurici nu este mulțumit pe deplin: mai există, în sistemul politic din România, factori care scapă controlului absolut. Parlamentul, prin numărul și diversitatea membrilor lui, este o instituție care refuză să se transforme în covor roșu pentru Marele Licurici. Așa se explică orientarea mașinăriei manipulării în sensul discreditării Parlamentului. Nu sunt puțini tembelii care, dacă Iohannis ar porunci să-i scoată în șuturi pe parlamentari și să-i tragă în țepe în piețele Bucureștiului, ar executa ordinul, inconștienți fiind de faptul că aceea ar fi ultima răsuflare a democrației muribunde. Partidele sunt, încă, prea multe și, unele dintre ele, prea puternice. Ele trebuie să fie reduse la două, eventual trei, al treilea fiind un fel de UDMR, care să fie adăugat de Marele Licurici pe platanul dorit, pentru a înclina balanța Parlamentului conform intereselor Marelui Licurici.
Ținta principală a Marelui Licurici și, implicit a marionetelor lui, este acum PSD-ul.  Profesorul Adrian-Paul Iliescu scria, în ”Argumente și fapte”, cu ceva timp în urmă, un adevăr: PSD-ul deranjează prin faptul că este un partid prea puternic, periculos prin faptul că-și poate asuma decizii de importanță națională. Interesul Marelui Licurici este ca partidele să fie sparte în cioburi, astfel încât să nu se mai poată construi un vas din care să bea acest popor. De aceea el și-a asmuțit dulăii împotriva liderilor PSD-ului, Dragnea, Ponta etc. Nu Ponta este, cu adevărat ținta, căci el a dat suficiente dovezi de obediență (ne amintim de cele 11 porunci, de abandonarea cursei prezidențiale în urma telefonului primit, înainte de numărarea tuturor voturilor etc.), ci PSD-ul. Aceasta este o perioadă grea pentru PSD. Șobolanii, oportuniștii, fripturiștii vor părăsi în grabă corabia PSD-ului. Dar în răul acesta va fi și un bine: purgația, curățirea PSD-ului de astfel de indivizi. Ponta trebuie să înțeleagă acum un lucru: aceasta este, probabil, ultima ocazie în care poate să aleagă între a fi un Boc în istoria politicii din România sau a deveni o personalitate memorabilă în această istorie. Dacă nici acum nu pricepe că, dacă te oferi ca hârtie igienică, vei fi folosit ca atare, atunci este un imbecil care-și va merita soarta. Iar PSD-ul trebuie să-și privească, rapid, în oglindă, înfățișarea, să-și caute identitatea de partid de stânga, să strângă rândurile în jurul liderilor săi și să intensifice legăturile cu electoratul majoritar de stânga. PSD-ul trebuie să-și asume rolul de care se teme Marele Licurici, rolul de a lua decizii majore, de importanță istorică, națională. Sau, dimpotrivă, va fi făcut țăndări. Dacă nu-și asumă acest rol, el merită să treacă alături de PNȚCD.
Eu sunt comunist. Dar nu mă solidarizez cu anti-pesediștii care, în prostia lor, se bucură de abuzurile manifestate contra liderilor PSD. Desigur, în calitatea lor de moluște, nu vor risca decât ca Marele Licurici și marionetele lui să calce, involuntar, peste ei. Dar dacă, vreodată, se va trezi demnitatea cetățenească, omenească în ei, s-ar putea ca ei să devină ținte ale unor abuzuri asemănătoare.

Sper că nu voi fi în situația de a vă scrie următoarele mele opinii din beci, eventual prin intermediari, ca Elena Udrea. Mărturisesc: mi-e teamă, pentru că am convingerea că suntem în dictatură. Ceea ce făcea Securitatea, pe vremuri, era simplu joc de copii! Și ea era, măcar, sub comandă internă. Dar, în ciuda faptului că mi-e teamă, nu-mi pot reprima dorința de a-mi manifesta libertatea de exprimare și ceea ce cred eu că este dragoste de țară și de popor.

Comentarii din Facebook


Mazgalici Ro 
”Ceea ce făcea Securitatea, pe vremuri, era simplu joc de copii! Și ea era, măcar, sub comandă internă. " Desigur, Romania era de capul ei si toti din zona eram comunisti ca asa vroiam noi si votam mereu sa fi comunisti.. Eu zic ca mai rau in comunism nu se poate si nu ma deranjeaza sa incerc o dicatura si cu americanii. Comparam stilul de viata din Est cu cel din Vest si vedem ce ne da. In afara de marile puteri nu exista tara independenta. Generatia dvs a fost depasita numeric de generatia tanara si cred ca va este greu sa acceptati ca tarii ii este imprimata o alta directie. Generatia dvs si-a ratat sansa se a schimba ceva in orice domeniu, este inamicul schimbarii de orice fel, 'a statului in banca ta'. Daca generatia dvs facea alegerile potrivite, generatia tanara nu am fi suferit atat. Pentru ca noi suntem generatia de sacrificu, de rau sau de bine, generatia dvs are o casa si un loc de munca sau o pensie si nu toti le-ar merita. Ati avut puterea si ati dat-o mereu cui nu trebuie. Acum suntem majori si zic sa mergeti si pe mana noastra . Cu tot respectul... P.S. Ponta o sa cada ca si predecesorul lui (MRU) prin vot, perfect democratic


Valeriu Stănescu

Pentru Mazgalici Ro

I). Fără legătură cu subiectul

1. Am cunoscut un ”Mâzgălici Împestrițatul” (sau cam așa) în saitul George Pruteanu. De la el am învățat că denumirea serialului polițist pe care eu îl declaram ca fiind preferatul meu nu este ”Colombo”, ci ”Columbo”. Având în vedere vârsta dv. probabilă, nu cred că sunteți acela.

2. Figura dv. îmi pare cunoscută. Cred că ați fost elev al liceului nostru sau al Colegiului Național ”Mihai Viteazul” (am fost profesor în ambele licee). Îmi pare că ultima dată v-am văzut la o întâlnire post-liceală.

II). În legătură cu subiectul articolului meu

1. ” Desigur, Romania era de capul ei si toti din zona eram comunisti ca asa vroiam noi si votam mereu sa fi comunisti..”

            Comunismul a fost instaurat prin forță, prin mijloace revoluționare. (În paranteză fie spus, aș prefera ”revoluția de catifea”, non-sângeroasă, în schimbarea radicală a societății, dar nu sunt convins că este posibilă, cu adevărat, căci niciodată în istorie privilegiații unui sistem nu au renunțat (fără luptă) la privilegiile lor. Termenul ”revoluție de catifea” este, în opinia mea, vag și corespunde unei realității percepute în mod confuz).
            Dar tancurile sovietice au fost întâmpinate cu flori și aplauze de către o populație mult mai numeroasă decât aceea care a întâmpinat în mod asemănător tancurile americane, recent. Asta pentru că marea majoritate a României din etapa instaurării comunismului era sărăcită, vitregită de sistemul de până atunci și gândea asemănător cu dv., dar ”privind în oglindă”: ” Eu zic ca mai rau [decât] în acest capitalism nu se poate si nu ma deranjeaza sa incerc o dicatura si cu ruşii”.
Eu am devenit (și am rămas) comunist din convingere, nu pentru a obține avantaje,  materiale sau de altă natură (unii, oportuniști, au declarat, după ”revoluția” din 1989, că au devenit membri ai PCR pentru a putea obține butelie de aragaz!). În vremea aceea, când mi-ar fi plăcut să predau disciplinele marxiste la liceu, nu aveam loc de oameni precum Nicolae Stan (posesorul unui frate în Securitate). Dar am fost profesor suplinitor și doar limba chineză nu am predat. După Marea Păcăleală, eu am rămas comunist, asumându-mi riscul de a fi înjurat de orice anticomunist cvasi-analfabet, iar Nicolae Stan a devenit, rapid, susținător al restaurației capitalismului. Pe lângă efortul de a face instrucție și educație elevilor mei, mi-am stricat haine și pantofi cățărându-mă prin duzi, ca să adun frunză pentru viermii de mătase ai școlii în care lucram (vacanță fiind, elevii fugeau ca iepurii când ajungeam la poarta lor, pentru a-i chema să strângem frunze de dud). Am depănușat munți de știuleți de porumb, pentru a avea dreptul moral să le cer elevilor să depănușeze. Toate astea le-am făcut nu cu plăcere, dar cu sentimentul că îmi îndeplinesc o datorie față de societate, față de Țară. Alții au contribuit cu mult mai mult, construind adevărate ”ctitorii” ale acelei epoci (ăștia nu au terminat încă de vândut, de furat, de demolat tot ce a construit poporul în epoca aceea!). Dacă aș fi știut că de rezultatele muncii mele extra-profesionale se va alege praful, în urma restaurației capitalismului, n-aș mai fi fost atât de sârguincios.
Dv. trebuie să admiteți că au fost și mai sunt încă oameni ca mine. Iertați-ne pentru că existăm.
Dacă înțeleg, dv. acceptați să fiți cobaiul oricărui experiment (dintr-un fel de masochism?). Și din prejudecata că nimic nu poate fi mai rău decât comunismul. Nu sunt surprins, căci știu ce inepții sunt scrise în manualele școlare, știu cât de eficient a lucrat mașinăria manipulării. Nepoata mea (avea vreo 11 ani) s-a înroșit la față și mi-a spus cu vizibil reproș, atunci când a văzut carnetul meu de membru al PCR, în sertar: ”Ai fost comunist!!” Dacă pe dv. nu vă doare faptul că românii au ajuns un popor fără țară, că am ajuns ”cerșetori la noi acasă”, că democrația este o minciună (nu contează ce pun milioanele de alegători în urne, contează ce vrea emisarul Marelui Licurici), atunci sistemele noastre de valori sunt atât de diferite încât comunicarea noastră devine aproape imposibilă. Dacă îmi veți spune că aveți o situație materială prosperă, că sunteți, eventual, unul dintre băieții de la Ochiul și Timpanul, bine plătiți, atunci atitudinea dv. are o motivație rațională, trebuie să recunosc, deși discutabilă sub aspect moral. Dacă sunteți, dimpotrivă, un dezavantajat al sistemului, atunci vă pot oferi cel mult un eufemism: naiv.

2). ” Generatia dvs a fost depasita numeric de generatia tanara si cred ca va este greu sa acceptati ca tarii ii este imprimata o alta directie.”

Vă rog să mă iertați pentru stilul meu abraziv, dar nu mă conduc după preceptul ”dacă-ți este lovit un obraz, întoarce-l și pe celălalt”.

a). Generația mea, domnule, a învățat să scrie corect românește. Și a învățat să gândească mai logic. Din informațiile mele reiese că populația României se află într-un proces de îmbătrânire, nu de întinerire. Iar așa-zisa ”revoluție” a fost săvârșită, cu adevărat, nu de niște tineri care se hârjoneau pe străzi, ci de masele de muncitori care au ieșit în străzi, crezând minciunile referitoare la ”libertate”, ”democrație”, ”alegeri libere”, ”prosperitate”. Muncitorii aceia erau bine copți, nu aveau caș la gură. Cei mai mulți dintre ei au suferit, ulterior, o deziluzie. Ei sunt cei care declară, în sondajele de opinie, că ”România se îndreaptă într-o direcție greșită”, că ”Era mai bine înainte”. Generația tatălui meu și generația mea au construit o țară, de care au fost, apoi, expropriați. Gerontofobia și juventolatria de care suferiți sunt nu doar prejudecăți, ci și dovezi de imaturitate în gândire. ”Ridicați-vă voi, ăștia bătrâni, ca să ne așezăm noi, ăștia tineri”. Nu așa funcționează, domnule, o democrație autentică. Dumneavoastră nu ne depășiți nici prin număr, cum afirmați, nici prin înfăptuiri. Prin tupeu, da, recunosc.

b). ” Generatia dvs si-a ratat sansa se a schimba ceva in orice domeniu, este inamicul schimbarii de orice fel, 'a statului in banca ta'

A schimba, de dragul schimbării (”schimbare de orice fel”), nu înseamnă a fi înțelept. Înțelepciunea înseamnă a avea un proiect, a ști ce vei pune în locul a ceea ce strici. În problema asta iar nu vedem lucrurile la fel. Dacă identific o vină a unora dintre membrii generației mele, ea este nu aceea că nu a optat pentru schimbare, ci aceea că a făcut din schimbare un scop în sine. Gloatele care au ieșit în străzi în decembrie 1989 s-au manifestat ca niște turme. Ei nu au avut un proiect bine elaborat, în consecință au fost figuranți într-un scenariu care nu era al lor. S-a dovedit, ulterior, din surse occidentale, că așa-zisa ”revoluție” a fost o lovitură de stat regizată de forțe externe și cu aportul unora din interior.

c). ” generatia dvs are o casa si un loc de munca sau o pensie”.

Avem, pentru că ni le-am construit prin muncă, într-o societate în care locuința, locul de muncă, salariul și pensia erau, cu adevărat, drepturi ale cetățeanului. Cine vă împiedică să vă faceți și voi, în capitalismul vostru minunat?

d). ” Daca generatia dvs facea alegerile potrivite, generatia tanara nu am fi suferit atat. Pentru ca noi suntem generatia de sacrificu

Există ceva adevărat în acest enunț. Dar alegerea nepotrivită  pe care cei din generația mea au făcut-o a fost prostia de a strica ceea ce construiseră câteva generații și de a primi, în genunchi, porunci din afara țării. În consecință, România nu mai este a românilor, generația voastră va fi generația unui popor fără țară. În plus, vă vom lăsa și o datorie de multe miliarde de unități monetare, care ne-a fost impusă nouă de Cămătarii Lumii, de ”binefăcătorii” noștri din Occident.

e). ” P.S. Ponta o sa cada ca si predecesorul lui (MRU) prin vot, perfect democratic”

”Vot perfect democratic?” Dumneavoastră în ce lume trăiți?

Inițial am fost tentat să vă recomand câteva lucrări de teorie politică. Dar îmi dau seama că vă lipsesc lecturi elementare.

Icar, citește, te rog, ”Hainele cele noi ale împăratului”, povestea lui Andersen. Este și un filmuleț aici

Al tău,
Dedal





Mazgalici Ro 

”Comunismul a demonstrat in toate tarile unde pe unde a fost ca este o utopie”


Valeriu Stănescu:

Bre, nea Mâzgălici, stai rău cu logica. Dar nu ești singurul, mai sunt și alți anticomuniști, cu pretenții de mari intelectuali, care fac această greșeală.
S-o luăm metodic.

Uite ce scrie în DEX online:
” UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Loc sau stare de viață proiectate în viitor, întruchipând modelul unei ordini social-politice și religioase ideale. 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie.”

Prin urmare:

a). Dacă a fost comunism pe undeva, cum scrii matale mai sus, atunci comunismul nu este utopie, căci nu poate să existe, ca realitate, ceea ce este ”Irealizabil”;

b). Dacă, într-adevăr, comunismul este utopie, atunci el nu a existat și nu va exista niciodată, nicăieri, pentru că nu poate să existe, ca realitate, ceva ”Irealizabil”.

Greșeala matale constă în încălcarea unei legi logice fundamentale, legea non-contradicției, care spune așa: nu este corect să se afirme, despre același obiect și sub același raport (=cu același înțeles) două însușiri incompatibile, în exemplul nostru: comunismul a existat, dar este irealizabil.

Matale și ceilalți anticomuniști ca matale aveți următoarele alternative:

a) sau vă apucați să studiați serios teorii politice și ceva logică;

b) sau vă apucați de altceva, la care sunteți mai buni, de exemplu de făcut ceva cu mâna, sau de ”bătut țăruși cu curul”, vorba lui Fănuș Neagu.



Mazgalici Ro 
Comunismul enuntat de Marx este o utopie si am proprietatea teremenului. Este o diferenta de la cer la pamant intre cum trebuia sa fie si cum a fost/este. Sau poate aveti dvs un exemplu de tara comunista de succes. Peste tot in tarile comuniste populatia traieste/a trait f prost. Mi se pare demostratia suprema ca nu este un model viabil.
Este o utopie pt ca nu se poate pune in practica. Cel mai simplu motiv este ca in comunism se creaza egalitate dar in jos. Cel bun este dus la nivelul celui prost. Cel bun trebuie sa imparta cu cel mai prost sau mai lenes, atunci cel bun nu are nicio motivatie sa munceasca pentru ca "leafa merge oricum" si devine si el mai prost. Per total societatea se duce in jos.
In natura, toate speciile au evoluat prin legea junglei si concurentei, astel toate speciile au devenit mai bune sau au fost inlocuite de altele mai bune. E insasi esenta evolutiei. In comunism, natura ar fi ca la zoo.

Valeriu Stănescu
Păcat de munca mea. N-ai înțeles mai nimic. Îți urez un capitalism fericit!


Mazgalici Ro 
Ar fi si culmea ca eu sau dvs sa ne schimbam mentalitatea de o viata dupa cateva replici. Multumesc, avem nevoie de un capitalism fericit pt sunt foarte multi pensionari de intretinut , care in comunism erau trei pe un loc si au cam dat frunza la caini prin intreprinderi inutile care nu au produs adus nicio valoare Romaniei. Cineva trebuie sa plateasca nota de plata pt asta si acel cineva este generatia tanara. Din pacate ei cam fug din tara, culmea alungati de voturile parintiilor lor. Vad ca nu va plac dezbateriile desi va place filozofia. Na, poate nu ma ridic eu la nivelul dvs. O zi buna, nu o sa mai intervin pentru ca dvs in loc sa purtati o discutie va duceti in atacuri la persoana in loc sa imi combateti afirmatiile. Poate o fi devina comunismul dvs care nu accepta si o doua parere


Valeriu Stănescu 
Nu de discuții mă tem eu, ci de prejudecăți beton. Nu ai motive să pozezi în victima atacurilor mele. De la prima replică a ta și până la ultima ai venit cu jigniri la adresa generației mele. Ce ai fi vrut, să-ți întorc și obrazul celălalt? 

Spui atâtea neadevăruri! Faci atâtea nedreptăți! ”in comunism erau trei pe un loc si au cam dat frunza la caini prin intreprinderi inutile care nu au produs adus nicio valoare Romaniei”. Iartă-mă, dar mă întreb sincer: chiar v-au spălat pe creieri ăștia, cu mașinăria lor de propagandă? Tatăl tău gândește la fel? Consideră că a fost un puturos în comunism? 

Ce discuție pot să port cu tine dacă ești orb față de realitate? Nu poți vedea că noi trăim, încă, din ce s-a produs atunci? Ăștia n-au terminat de vândut, de furat, de demolat ceea ce s-a produs atunci! Spune-mi o singură realizare a acestui sistem capitalist restaurat comparabilă cu una dintre marile capacități de producție realizate în vechiul sistem! Spune-mi o singură șosea comparabilă cu Transfăgărășanul!

Am recunoscut că vă lăsăm o grea moștenire. Dar nu pentru că am vrut noi, noi cei conștienți, ci pentru că ni s-a impus acest regim de colonie, care vouă vi se pare Raiul. Îmi era milă de voi, dar prin răutatea voastră, prin refuzul de a observa realitatea nudă mă determinați să conchid că vă meritați soarta. Aveți structură de slugi, deci trageți la jug pentru a le umple lor conturile de profit. Dar, când vă place condiția de slugi la voi în țară, nu mai aveți dreptul să vă plângeți, să dați vina pe noi.
Generația tatălui meu și generația mea au construit o țară. Construiți și voi o țară!

Sugerezi că voi ne întrețineți pe noi, că pensionarii sunt ”asistați”. Nu faci decât să repeți niște sloganuri perfide și să dovedești incultură. Acestor oameni statul le-a reținut, zeci de ani, bani pentru fondul de pensii, dar statul vostru capitalist-mafiot a jefuit fondul de pensii. Statul mafiot, sub lozinca restituirii integrale, a dat unor șmecheri, unor lipitori și ceea ce nu li se cuvenea, iar pensionarului nu-i dă nici banii care i se cuvin, ba îi mai creează și un complex de vinovăție, pentru că ar fi ”asistat”.
Voi, ”oamenii noi”, chiar vă meritați soarta de slugi, pentru că refuzați să vedeți realitatea, refuzați să gândiți.

Mai ai o singură șansă ca să nu te includ în cârdul proștilor: dacă ești un privilegiat al acestui sistem, dacă ești un prosper om de afaceri sau un slujitor bine plătit al sistemului (din domeniul justiției, al serviciilor secrete, al armatei etc.).


Mazgalici Ro 
Transfăgărășanul este exemplu din zicala, "daca ai vointa, muti muntii, daca ai cap, iti dai seama ca nu te deranjeaza". In loc sa stapunga muntele cu o autostrada ca in vest si sa ii traversezi in 2 minute, noi ne urcam pe el si mai sta care sta inchis 6 luni pe an din cauza vremii. Mare realizare a capitalismului e libertatea de a gandi, vorbi, pleca. Noi nu am avut un capitalism pana acum am avut o continuare a comunismului. Asa era si normal pentru nici nu stiam ce e ala capitalism. De acum incolo incep lucrurile sa se miste ca in sfarsit se face puscarie pentru corputie. Nu lucrez in sistem, dar am niste afaceri pe cont propriu si am toate motivele sa urasc sistemul. L-am urat de cand eram la liceu si am vazut cu ce materii eram torturati. Lucrurile se schimba in bine si ne apropiem din ce in ce mai mult de restul tarilor din UE. Din fericire, de data asta suntem de celalata parte a cotinei de fier


Valeriu Stănescu 
” Nu lucrez in sistem, dar am niste afaceri pe cont propriu si am toate motivele sa urasc sistemul.”

Așa spune, măi nene! În situația asta, categoric nu ești în rândul proștilor, ești în rândul băieților deștepți.
Totuși, ține minte: ura întunecă mintea, nu mai poți judeca sănătos, obiectiv.


Valeriu Stănescu 
OK, vorba chinezului. Gentleman's agreement, între un capitalist și un comunist.