vineri, 6 noiembrie 2015

Radu Pietreanu - Țara furată

Radu Pietreanu:  2 noiembrie la 23:56 ·

”Nu mai rezist... Trebuie sa scriu. E singura mea arma. Dar, daca ajunge la cat mai multi, va fi puternica!”

ȚARA FURATĂ

De Radu Pietreanu

Ce grea, insuportabilă povară...
Cum să le spun săracilor nepoți
Că am avut cea mai frumoasă țară
Și am lăsat-o pradă unor hoți?

Vinovătia o să-mi ardă fața
Căci țara-n care morții noștri zac
Am apărat-o mii de ani cu viața
Și am pierdut-o într-un sfert de veac.

Cum ați ajuns, cretinilor, în frunte?
Cum de ne-ați păcălit ca pe berbeci?
Slugoi ai intereselor mărunte
Cu buzunarul cald și ochii reci.

Cum naiba ne-ați convins să punem botul
La kilul de ulei sau biscuiți
Și să vă dăm de bună voie votul?
Născarea mamii voastre de bandiți...

Uitați-vă o clipă în oglindă
Vă este scris pe frunte ”trădători”
Nu e blestem pe toți să vă cuprindă
Nici moarte să vă ia de mii de ori.

Jigodii grohăind cu mintea-n ceață
Care nu mai aveți nimica sfânt
Voi i-ați băgat, cu zâmbetul pe față,
Pe mama și pe tata în mormânt.

Din pensia lor, jignitor de mică
V-ați cumpărat mașini și vile mari
I-ați înjurat spre a vă ști de frică
Și i-ați persecutat ca pe tâlhari

Voi ne făcurăți, dintr-un neam de vază
Popor de căpșunari și cerșetori
Si-ați pus otravă-n fiecare frază
Din zilnicul discurs de infractori.

Din impostură ați făcut paradă
Iar din profesori ați făcut stafii
Valorile se vând la colț de stradă
Pe bani puțini, spre-a supraviețui.

Voi ați manelizat întreaga țară
Voi îi plătiți regește pe tâmpiți
Cultura vi se pare o povară
Și s-o-nțelegeți nu prea reușiți.

V-ați adunat în Parlament cu toții
O gașcă de pungași și derbedei
Vă șantajază interlopii, hoții,
Și ne ucideți să trăiască ei.

Atât vă zic : rușine să vă fie
Bastarzi îmbogățiți prin furăciuni!
Vă doare-n dos de biata Românie
Și-ați transformat-o-n casă de nebuni!

Demisionați, de mai aveți decență,
Întoarceți-vă-n grote și-n noroi
Caci țara e în stare de urgență
Nu vrea să mai plătească pentru voi!

Băi sclavilor, câți bani v-a dat Chevronul
Să bateți amărâții din Pungesti
Cu cizmele, cu pumnii și bastonul?
Cât costă drepturile lor firești?

Ați dărâmat și fabrici și uzine
Sau le-ați vândut pe câțiva euroi
Dar țineți minte, vremea plății vine!
O să ne cerem țara înapoi!

Ce șpăgi v-au dat ca Roșia Montană
S-o vindeți, otrăvind-o-n cianuri?
Ce monstru v-a dat viață? Ce satană?
Ce târfă renegată în călduri?

Cine plătește, viermilor, dezmățul
În care zi de zi vă lăfăiți?
Cum nu v-alungă Cel De Sus cu bățul
Când numele Său sfânt îl terfeliți?

Închideți școli, cantine și spitale
Și ridicați bordeluri, săli de joc...
Ori n-aveți șansa unor minți normale
Ori vreți să ne exterminați pe loc.

Ne-ați invadat și prin televizoare
În zi de Paști sau seara de Ajun
Și cu tupeu de javre ordinare
Ni l-ați impozitat pe Moș Crăciun.

Ne-am săturat de prinți și beizadele
Care se sparg în fițe și-n figuri
De șmecherași de lux și de lichele
Ce-s ale voastre seci progenituri.

Când fiul meu ce-nvață și ia BAC-ul
Îmi spune printre lacrimi ”sunt șomer”
Îmi vine să vă dau la mama dracu
Cu tot cu Parlament și Minister.

Când faceți nesfârșite împrumuturi
Și împărțiți paraii între voi
Îmi vine să vă tăbăcesc în șuturi
Căci cei datori rămân proștii. Noi!

Bețivi, drogați până în gât și peste
Pierduți cu vagaboande în orgii
Și nu aveți rușine de neveste
De mame, de nepoți și de copii.

Îmi vine să vă bat cu frenezie
Ca pe covoare, ca pe antihriști
Și să v-arunc pe toți în pușcărie
Printre violatori și sodomiști.

Cât o să ne mai credeți oi tâmpite
Sau vaci de muls, sau cai de călărit?
Cât mai rânjiți cu fețe decrepite
Când vă-ntrebăm de ce ne-ați jefuit?

Ferească-vă Iisus de răzbunare
De furia românului tăcut
Când va începe Marea Demascare
Vă veți dori să nu vă fi născut.

Șacali bolnavi, vi se cam strânge lațul
Și vi se înfășoară peste bot
Căci Dumnezeu din cer v-a luat sațul
Și bunul simț și etica și tot.

Atunci când veți citi aceste versuri
Sau, mai corect, cand vi se vor citi
Veți plânge peste tot facând demersuri
”Să-l aruncăm pe ăsta-n pușcării!”

Dar n-aveți cum să arestați o țară!
Nu suntem un popor de retardati!
Și-n locul meu la gât o să vă sară!
N-aveți puterea să-i intimidați!

De v-ați recunoscut în cele scrise
Voi, hahalere, oameni de nimic,
Voi, viruși, bube, jeguri compromise,
Hai, faceți bine și muriți un pic!

Videoclip - aici.



Juventolatria și gerontofobia ca instrumente ale manipulării

Notă: mesaj preluat din spațiul Facebook

”bosorogii aia scoliti in comunism care tineau lectii cand aveam si noi vreo douazeci de ani.”

”Boșorogul” ăla de Constantin Gheorghe este un om deosebit de inteligent și de instruit, de cult. Cu siguranță mintea lui nu ar fi fătat enunțul incoerent pe care l-am citat mai sus: ”bosorogii” au fost ”scoliti in comunism”; dar generația acestui june procuror avea ”vreo douazeci de ani” și primea lecții de la ”bosorogi”! Deci unde au fost școliți tinerii ăștia năvalnici, ale căror afecte le aleargă mai repede decât rațiunea? ”in comunism”!

Sărmană limbă română, cu ce te-ai făcut vinovată, încât să te maltrateze un individ  arogant, de felul ăsta?! Mai bine îi trăgea o învățătoare ”comunistă” peste mână cu rigla, ca să învețe să scrie cu diacritice.

Juventolatria și gerontofobia sunt frecvent folosite în procesele de manipulare. Este suficient să le gâdile orgoliile acestor Icari cu aripi de ceară și discernământ în stadiu incipient, este suficient să le spună că sunt ”puri”, ”deștepți”, ”curajoși” ș,cl. pentru a-i determina să pună de-o ”revoluție”, de-o ”golaniadă”, de-un protest. Așa a început Marea Păcăleală. Acum suntem un popor fără țară, umilit. Suntem cerșetori la noi acasă. Dacă portarul de la Palatul Marelui Licurici se încruntă, marionetele care ne conduc se fac preș-roșu. În aplauzele și ovațiile tineretului ”pur”, ”curajos”, ”deștept”.

Ieri, în gloata aceea de zurbagii care strigă ”Jos!”, cineva a îndrăznit să arate o pancartă cu ”Iohannis - demisia!” sau ceva asemănător. Tineretul ”revoluționar”, educat în Școala post-decembristă anticomunistă, l-a îmbrâncit. A dracului democrație a tineretului deștept și pur! Cu ce dracu sunt mai buni intoleranții ăștia decât cei care au făcut abuzuri în vechiul regim? Doar pentru că sunt ”anti-comuniști”? Sunt ăștia îndreptățiți să ne arunce pe noi, ”bosorogii”, în prăpastie?

Sărmanilor, citiți, măcar, povestioara ”Funia de nisip”. Lumea nu începe cu voi. Este loc în lume și pentru Icar, și pentru Dedal. Maturizați-vă!

joi, 5 noiembrie 2015

”Vrem să schimbăm sistemul!”

În ultimele mele două articole am folosit, pentru a desemna mulțimea eterogenă a protestatarilor de după nenorocirea de la Clubul ”Colectiv”, cuvântul ”gloată”. Cineva, fără a consulta măcar DEX online, mi-a reproșat că nu am folosit un termen adecvat. Reportajele televizate mi-au confirmat ipoteza: mulțimea protestatarilor este, cum scrie în DEX, o ”Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură.”

Singura trăsătură importantă prin care se aseamănă acei oameni este aceea de protestatari. Cuvântul care-i solidarizează este ”Jos!” Dimpotrivă, ei se deosebesc prin multe și importante alte însușiri: motivația protestului, autoritățile față de care protestează, revendicările lor, nivelul de conștientizare etc. Ceea ce frapează, când vezi reportajele, sunt dezordinea, eterogenitatea mesajelor verbale ori scrise, incoerența discursurilor celor intervievați. Oamenii aceia vor să restructureze societatea, dar cei mai mulți dintre ei nu au nici măcar o minimă cultură politică, nu au nici măcar o schiță de proiect rezonabil! Este extrem de neplăcut să știi că viața ta viitoare va fi decisă de dictatura proștilor, de zurbagii de felul lui Dumitru Dincă, Nica Leon, Dan Iosif, care răcnesc ”Noi suntem poporul!

Nu trebuie să fii specialist în domeniul serviciilor secrete pentru a înțelege că ”spontaneitatea” acelor proteste este praf în ochii naivilor. Foarte probabil că în declanșarea acestor manifestații au fost implicați factori (oameni, instituții) care știu să organizeze o ”golaniadă”, un ”euromaidan”, o ”revoluție”. În funcție de revendicări, ne dăm seama și cine sunt acești factori. În adunătura aceea, grupurile cele mai organizate sunt cele care, sub drapele decupate în centru, strigau ”Jos Ponta!”, ”Jos guvernul!”, care cer aplicarea punctului 8 din Proclamația de la Timișoara (”lustrație”!) și care nu lansează nicio săgeată către Iohannis și politica pe care o exprimă acesta. În opinia mea, acești protestatari sunt instrumentele unor factori care au luptat pentru doborârea guvernului Ponta, pentru că a îndrăznit, în ultima parte a politicii sale, să afirme că România nu va mai încheia un acord cu FMI, pentru că a mărit salariile bugetarilor, forțând astfel și mărirea salariilor în domeniul privat, pentru că a sprijinit legislativ capitalul românesc, pentru că a tergiversat înstrăinarea ultimelor resurse naturale și a ultimelor capacități productive ale cetățenilor români. Acești factori obscuri vor ca statul social să fie redus la dimensiuni microscopice și regimul colonialist să fie intensificat.

Există și o revendicare exprimată de o parte a protestatarilor, parte pe care eu o percep ca fiind diferită de cea prezentată mai sus: ”VREM SĂ SCHIMBĂM SISTEMUL!” Această revendicare exprimă o intuiție care apare frecvent în sondajele de opinie, anume intuiția că România se află pe un drum greșit. Protestatarii aceștia (probabil în grade diferite, în funcție de nivelurile lor de inteligență și de cultură) conștientizează că doar schimbarea oamenilor din politică nu este suficientă, ci este necesară o schimbare a instituțiilor care compun ”sistemul”. Înțelegerea importanței cadrului instituțional, a ”sistemului”, este dificilă. Sunt puțini cei care pot înțelege că și cei mai bine-intenționați politicieni nu pot să-și înfăptuiască bunele intenții în cadrul sistemului capitalist-colonialist în care suntem prizonieri. Dificultatea înțelegerii a fost amplificată și prin propaganda manipulatoare care a lucrat eficient încă din timpul Marii Păcăleli. Restaurația capitalismului în România s-a făcut insidios: mulți ani nu s-a spus că se restaurează capitalismul (evident, din teama de a nu activa reacțiile critice ale cetățenilor față de capitalism), ci s-a spus că se instaurează ”democrația”. Dihotomia reală, ”comunism-capitalism”, a fost înlocuită cu o pseudo-dihotomie, ”comunism-democrație”. Intenția manipulatoare este evidentă: comunismul este în raport logic de opoziție cu democrația, capitalismul este identic cu democrația. Abuzul este vizibil cel puțin din perspectivă istorică: democrația este un mod de organizare politică având o istorie îndelungată, începând din Grecia antică, nici vorbă de identificare cu sistemul politic generat de forma de proprietate capitalistă.

Cât de dificilă este înțelegerea implicațiilor revendicării ”VREM SĂ SCHIMBĂM SISTEMUL!” o dovedește și faptul că un om atât de inteligent și de instruit precum domnul Constantin Gheorghe cade în capcana pusă de manipularea ideologică la care m-am referit mai sus. Domnia-sa a scris într-unul dintre mesajele sale interesante și foarte citite, foarte distribuite pe Facebook: ””Nu vrem să schimbăm Guvernul, vrem să schimbăm sistemul!” Da, idioților! Sistemul se numește ”democrație”, și implică partide, Parlament, Guvern, sindicate, societate civilă, Justiție, libertatea de exprimare, etc. Alternativa la actualul ”sistem” este dictatura.” Cu alte cuvinte, sistemul politic capitalist în care suntem captivi, este însăși ”democrația”! A schimba acest sistem înseamnă a renunța la democrație și a instaura dictatura! Ciudat, omul care face critica lucidă a racilelor acestui sistem sfârșește prin a-l considera imuabil! Prin această concluzie, domnul Constantin Gheorghe se plasează (neintenționat, cred eu) în compania manipulatorilor care au identificat sistemul politic capitalist cu ”Democrația” (cu majusculă). Șmecherul Winston Churchill ne-a lăsat moștenire sofismul: democraţia (burgheză) este imperfectă, dar este cea mai bună dintre cele posibile. Șmecheria constă în faptul că pterinde că a cunoscut deja toate posibilitățile!

Numai cei care cred în teza ”sfârșitului istoriei” în capitalism pot susține că democrația burgheză este terminusul evoluției politice a lumii. Dacă privim istoria democrației, de la democrația ateniană, la democrațiile capitaliste occidentale contemporane, înțelegem că democrația este evolutivă și că este o naivitate să crezi că democrația burgheză nu poate fi înlocuită cu o altă formă de democrație, superioară, în care să se exprime mai bine voința ”poporului”, fără ca această schimbare să însemne trecerea la dictatură. Viața socială este infinită în posibilitățile ei, refuză să se chircească în cochilia modelelor noastre teoretico-ideologice. Întotdeauna privilegiații unui sistem social (și nu mă gândesc la domnul Constantin Gheorghe) au susținut că acel sistem social este cel mai bun.

miercuri, 4 noiembrie 2015

Gloata a primit capul lui Moțoc!

          Am aflat că Victor Ponta a demisionat. Cred că este o decizie înțeleaptă. E lipsit de înțelepciune să vrei să faci bine unor cretini care scuipă pe tine. Calul Troian din PSD a lovit din centrul cetății pesediste. Trădare contra iertăciune în procesul penal. Dacă pesediștii pe ăsta l-au ales, de el să aibă parte. Ar face bine să se așeze la coadă, pentru a pupa curul Calului Troian. Marioneta-Șefă a triumfat. Acum are și guvernul lui. Bine ar fi, spre desăvârșirea ”democrației”, ca PSD-ul și PNL-ul să fuzioneze, formând ”Partidul lui Herr Ghinion”.

          Gloata a primit capul lui Moțoc. Acum savurează ”victoria”. Am un soi de considerație pentru inteligențele care au pus la cale această golaniadă ”spontană”. Îmi scot tichia de mărgăritar în fața profesionalismului lor. Am, însă, dispreț pentru prostimea care nu vede decât până la vârful nasului. ”Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor!” N-o să-mi fie milă de aștia, când sistemul îi va pune în jug. Dar voi suferi și eu consecințele acestei prostii. Așa este în făcătura asta, numită eufonic ”democrație”, în care puterea o exercită forțe oculte, prin intermediul marionetelor politice și al zurbagiilor din ulițe, trebuie să suporți consecințele manifestațiilor zurbagiilor din ulițe.

          Pentru cei cu mintea sănătoasă, urmările acestei lovituri de stradă sunt previzibile:

- țara va intra din nou în hamul FMI-ului;
- privatizarea rapidă ( = citește înstrăinarea) ultimelor resurse, a ultimelor capacități de producție pe care le mai deține acest popor;
- sporirea cheltuielilor din domeniul militar, al serviciilor secrete, al instituțiilor care conservă sistemul;
- sistarea majorării salariilor, căci - nu-i așa? - pentru mărirea salariilor ”bugetul nu face față”;
- reducerea libertății de exprimare, prin pretextul ”securității naționale”;
- urmărirea opozanților, a formatorilor de opinie divergentă în raport cu politica oficială, din motive politice, dar sub eticheta unor acuzații ”de drept comun”. Coane Constantin Gheorghe, ciocul mai mic, altfel vom afla că matale ți-ai ucis mama, sau că ai trădat patria, în interesul rușilor, de exemplu!
- Când prostovanilor le va ajunge cuțitul sistemului la os, vor ieși din nou în străzi, îmbrâncindu-se cu jandarmii, pentru a li se mai da un leu la salarii sau la pensii. Și tot așa, la infinit.

          Pentru viitoarele manifestații ale zurbagiilor din ulițe propun următoarele sloganuri:

- ”Face-ți-aș o felație, Mare Licurici!”, 
- ”Pupa-ți-aș curul, Marionetă-Șefă!” 
- ”Vrem fuzionarea PSD-PNL, în ”Partidul Unic al lui Herr Ghinion”!”
- ”TrăiasCĂ CApitalizmul!”, ”Jos comunizmul!”
- ”Vrem prostimo-crație!”, ”Trăiască zurbagiii!”, ”Noi suntem poporul curățat pe creier!”
- ”Drum bun către IAD!”

marți, 3 noiembrie 2015

O nouă ”Golaniadă”? Un nou ”Euromaidan”? O reeditare a Marii Păcăleli?

Este evident că sistemul care ne-a fost impus în decembrie 1989 scârțâie din toate încheieturile. Există pericolul să sară în țăndări, printr-o explozie populară. Sunt peste 25 de ani de promisiuni mincinoase, de dezamăgiri. Cu excepția unei minorități privilegiate, menținută în fruntea mesei pentru serviciile prestate în interesul marelui capital occidental, marea majoritate a populației este tot mai sărăcită, tot mai umilită, tot mai nemulțumită.

Undeva, în umbră, cei care dețin cu adevărat puterea sunt îngrijorați. Observă că sunt tot mai numeroși cei care cârcotesc și cei care afirmă răspicat că România merge pe drumul pierzaniei. Sunt tot mai contestate marionetele din politica românească, tot mai criticate instituțiile de forță care se substituie instituțiilor democratice prin deciziile lor telecomandate din centre de putere externe.

”Proști, dar mulți!”, își vor fi spunând păpușarii, precum personajul lui Costache Negruzzi, referindu-se la gloata care devine tot mai amenințătoare. Să pui bariere în calea acestui șuvoi de oameni nu ar fi o decizie inteligentă. Energia aceasta stihinică trebuie controlată, furiei acesteia trebuie să i se ofere o țintă, precum taurului cârpa roșie, cazanului acesta aflat sub presiune îi trebuie o supapă, pentru evacuarea controlată a aburului. Nenorocirea de la Clubul ”Colectiv” este un prilej pentru păpușari ca să ofere ținte acestor nemulțumiți. Trebuie să li se ofere un cap al lui Moțoc. Capul primarului din sectorul în care s-a produs nenorocirea va fi doar un aperitiv, care va stimula pofta acestei gloate. I se vor arăta, apoi, capetele celor din guvernul lui Ponta.

Și în felul acesta, păpușarii își vor îndeplini două scopuri: gloata își va descărca excesul de energie, iar puterea se va concentra și mai mult în mâinile păpușarilor, prin intermediul marionetelor lor. Herr Ghinion va obține ceea ce n-a putut obține pe cale democratică, guvernul lui, instituțiile de forță vor deveni tot mai puternice, sistemul opresor se va întări.

Drum bun către Iad!



POST-SCRIPTUM

Din mesajele de pe Facebook, din sloganurile scandate deduc că în gloata aceea se află și oameni care nu au obiective politice clare, ci doar dorința demolării, fără a avea și competența construcției. Cu referire la ei se potrivește vorba românului ”Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”.

Acolo există și oameni care știu ce vor. Dar sloganurile lor sunt în discordanță evidentă cu realitatea dezolantă. Să strigi, în plină criză a sistemului capitalist, ”Jos comunismul!” este sau o dovadă de tembelism, sau o manifestare de cinism. Tembelism nu e. Țara asta este în agonie tocmai din cauza capitalismului, iar cei care strigă ”Jos comunismul!” vor, de fapt, mărirea dozei de capitalism toxic administrat țării muribunde. Ăsta este cinism. Este chiar sadism.

În opinia mea, oamenii cu opțiuni conștientizate de stânga, cu atât mai mult comuniștii, nu ar trebui să se implice în acele manifestații. Dacă o fac, totuși, ar trebui să se constituie într-un grup distinct, cu revendicări, cu sloganuri proprii. Dintre sloganuri  n-ar trebui să lipsească ”Jos capitalismul!”, ”Jos regimul colonialist!”, ”Jos marionetele Marelui Licurici!”, ”Nu războiului!”


duminică, 4 octombrie 2015

S-a țăcănit și Oana Stancu Zamfir! Vrea monarhie constituțională

Nu știu ce dracu i-a pălit pe ăștia de la Antena 3. Suferă de monarhită cronică. Propaganda monarhistă este o politică a postului Antena 3. E suspectă rezonanța monarhistă a celor de la acest post de televiziune. I-a angajat Dan Voiculescu pe baza opțiunii monarhiste? Sau au primit poruncă și ei, din oportunism, au reacționat în concordanță?

Oana Stancu (devenită recent și Zamfir, prin căsătorie) este o ființă rațională când face anchetele în care dezvăluie racilele sistemului. Dar, să fiu iertat, consider că este o prostie să crezi că vindecarea sistemului se poate face prin trecerea României la monarhia constituțională.

Am scris mai multe articole în care mi-am exprimat opiniile despre monarhie, în general, și despre ex-regele Mihai în particular. Nu mai insist.

luni, 14 septembrie 2015

Corneliu Vadim Tudor a colapsat


Șocul pe care-l trăim când aflăm de moartea unor oameni precum Adrian Păunescu, George Pruteanu, Corneliu Vadim Tudor este determinat, cred, în bună măsură de ciocnirea veștii morții de impresia noastră subconștientă că astfel de oameni sunt nemuritori. Energia lor creatoare, personalitățile lor remarcabile stau la originea acelei impresii. Totuși, chiar și stelele mor, colapsează. 

Corneliu Vadim Tudor era, în primul rând, un om care nu putea trece neobservat. Cult, cu informații bine structurate, avea și o memorie prodigioasă. Temperamentul coleric, prin care Vadim se manifesta ca un vulcan în erupție, îl scotea în evidență, dar, în același timp, era și principalul lui dușman. Remarcabil prin creativitatea lui, el era și un om-spectacol, prin efervescența spiritului său.

De Corneliu Vadim Tudor, fie-mi iertată ignoranța, am aflat după 1989. În perioada aceea, când se declanșase o intensă criză a valorilor, citind ”România Mare” am avut sentimentul că Vadim a ridicat drapelul românismului din noroiul în care fusese aruncat de regizorii Marii Păcăleli, prin marionetele lor. M-a impresionat și curajul lui. Într-o epocă în care politicienii eunuci nu îndrăznesc să exprime niciun gând critic față de forțele care poruncesc mersul României către prăpastie, Corneliu Vadim Tudor a exprimat tăios adevăruri șocante. 

Prim moartea lui, patriotismul românesc suferă o grea pierdere.

POEM INEDIT

ULTIMA CAFEA


Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.




Noaptea de duminică spre luni

6 spre 7 septembie 2015



Mulțumesc, iubită mamă


Muzica: Marian Nistor
Versuri: Corneliu Vadim Tudor
Interpret: Mirabela Dauer

Versurile:

Mulțumesc, iubită mamă, 
Steaua mea din zori de zi!
Fără tine mi' este teamă
Că planeta s'ar răci,
Fără tine mi' este teamă
Că planeta s'ar răci.

Te'am secătuit de vlagă,
M'ai născut, m'ai înflorit,
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfințit,
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfințit.

Refrenul
Mamă frumoasă, primul meu rai,
Fă o minune, te rog mai stai,
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu'i vremea, mai stai puțin,
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu'i vremea, mai stai puțin.

Lege tainică a firii
Nu pleca fără să'mi lași
Zăcămintele iubirii,
Mamă suflet uriaș,
Și secretul nemuririi,
Mamă suflet uriaș.

Mulțumesc, iubită mamă!
Iubită mamă!
Iubïtă mamă!








(discurs rostit luni, 2 iulie 2012, în plenul Parlamentului European de la Strasbourg)





miercuri, 12 august 2015

Andrei Pleșu - despre Legea 217/2015

          Dintre entitățile Sfintei Treimi Anticomuniste, mă gândesc la Gabriel Liiceanu (Cel-Fanatic), H.-R. Patapievici (Cel-Încrezut) și Andrei Pleșu, ultimul îmi apare, prin comparație cu ceilalți doi, ca fiind Cel-Simpatic. În deosebire de ceilalți doi, care sunt ”încremeniți” în contemplarea Ideilor lor fixe, sfătosul Pleșu este orientat mai mult către realitate, străduindu-se să-i surprindă nuanțele.

          Referitor la Legea 217/2015, ”care incriminează cultul persoanelor vinovate de legionarism, fascism, rasism, xenofobie, precum şi promovarea unor simboluri, concepţii, doctrine, aparţinînd aceluiaşi spectru ideologic”, Andrei Pleșu a scris un articol intitulat ”O dezbatere blocată”. Tâlcul titlului ne este dezvăluit în propoziția ”Din păcate însă, la noi şi aiurea, dezbaterea publică privind cei doi demoni ai veacului trecut (cel brun şi cel roşu) este blocată”.

          Autorul articolului ne sugerează intenția sa de a se plasa ”la mijlocul terenului”, adică ”în teritoriul argumentelor”. Prezint câteva argumente ale lui Andrei Pleșu.

1). Legea nu are ”rigoare juridică”, este mai degrabă o ”declarație politică”

din punctul meu de vedere, sursa confuziilor se află în însuşi textul legii. E un text dezechilibrat, neatent la nuanţe, ambalat într-un limbaj neinspirat, astfel încît tonul şi stilul documentului nu evocă sunetul justiţiei, ci pe acela al unei ”înfierări” tovărăşeşti. În felul acesta şi ceea ce e sustenabil în desfăşurarea lui (incriminarea rasismului, a xenofobiei, a intoleranţei etc) îşi pierde rigoarea juridică, pentru a adopta tonul unui soi de ”declaraţie politică”.

2). Nu trebuie acceptate ”vinovățiile 'paușale'”

mă declar inapt să accept vinovăţii ”pauşale”. Nu cred că toţi aderenţii sau simpatizanţii legionari erau potenţial asasini şi nu cred într-un antisemitism ireductibil, dacă mă gîndesc la Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu etc. La fel, nu cred că toţi membri (sic!) partidului comunist, sau toţi ”adepţii” filosofiei marxist-leniniste (dl. Radu Florian, de exemplu, sau dl. Ion Ianoşi, sau unii scriitori care au plătit, cu talentul lor, preţul ”literaturii” omagiale, sau mulţi, mulţi alţii, angrenaţi, de voie de nevoie, în ”sistem”…) sunt neapărat vinovaţi de abuzurile regimului totalitar.

3). Nu trebuie să mai trăim ”sub flagelul interdicției culturale”

nu vreau să mai trăiesc o dată sub flagelul interdicţiei culturale, sub care am crescut in anii regimului trecut. Nu vreau să fiu suspect nici dacă citesc Sartre, nici dacă citesc Ezra Pound, Céline, sau Heidegger, nici dacă admir talentul lui Cioran, mintea lui Noica, graţia atotştiutoare a lui Mircea Vulcănescu. Nu am nevoie să ader la biografia lor, la opţiunile discutabile ale vieţii lor publice, pentru a mă lăsa sedus de prestaţia lor intelectuală şi, da, pentru a-i omagia fără rezerve şi în orice fel, pentru rolul pe care l-au dobîndit, pe merit, în cultura ţării şi a veacului.”

4). Legiferarea nu trebuie să desființeze libertăți care trebuie ”menajate”

Dar chiar şi cînd le scrii [legile], e bine să te gîndeşti şi la libertăţile pe care le ai de menajat.”


Apreciez că intenția lui Andrei Pleșu de a se situa ”la mijlocul terenului”, adică în teritoriul argumentelor” s-a împlinit.

luni, 10 august 2015

Crime ale lui Nicolae Ceaușescu

Vedeți aici dovezi ale unor odioase crime ale lui Nicolae Ceaușescu.


Oana Stancu blasfemiatoarea

          Am scris, în 1991, articolul ”Perpetua eliberare de 'idoli'”, publicat într-un ziar ialomițean, republicat în Tribuna învățământului în anul 2000.
          În acel articol scriam:
        ”Francis Bacon a introdus în filozofia modernă termenul idola mentis. Prin „idolii minţii” el denumea erori ale spiritului precum iluziile, prejudecăţile, dogmele, mentalităţile vicioase.
          Istoria dovedeşte că epocile trecute au avut „idolii” lor. Unii s-au exercitat tiranic asupra omului şi societăţii, generând fanatisme, alienare, opresiune, suferinţă. Sclavia (în general) şi servitutea femeii, arderile pe rug şi cruciadele, holocaustul şi gulagul – sunt doar câteva exemple de excrescenţe maligne ale unor „idoli”.”
          Constatam, apoi, că ”epoca de după căderea zidului Berlinului îşi are „idolii” ei.”  Și exprimam concluzia: ”Intenţia de eliberare absolută de „idoli” este irealizabilă. Condiţia umană este marcată, inevitabil, de prezenţa lor. Într-o anumită măsură, ei chiar răspund unor nevoi umane. „Omul astăzi îşi arde idolii, - pentru ca mâine să se închine cenuşei lor, dacă nu va găsi alţii cu care să înlocuiască pe cei vechi”, cugeta Blaga. Pretenţia de a fi un om lipsit de prejudecăţi este, ea însăşi, o mare prejudecată, constata şi Anatole France. Ne este posibilă doar o eliberare relativă şi perpetuă faţă de „idoli”, printr-un efort sisific. Putem doar împiedica tirania lor, evitând să-i hrănim cu aplauzele, ovaţiile ori tăcerea noastră complice, rezistând presiunilor care urmăresc încremenirea gândirii”.
                                                                      ...........



          Oana Stancu a scris în 4 august 2015, în Jurnalul.ro, un articol care rezonează cu articolul meu menționat mai sus. Articolul cunoscutei jurnaliste are titlul ”Să nu-ți (mai) faci chip cioplit (din Isărescu)!  El poate fi citit aici.
          Produsul intelectual al Oanei Stancu are o valoare excepțională prin curajul de a demonta, cu forța argumentelor, unul dintre ”idolii” puși pe socluri de către mașinăria manipulării post-decembriste: idolul Mugur Isărescu.
          Pentru început, autoarea ne spune cum a luat cunoștință de idolul Mugur Isărescu: ”Ca tânăr jurnalist, cu aproape 20 de ani în urmă, am fost povățuită insistent, de toți cei de la care urma să învăț meserie, că există un soi de Biblie nescrisă și niște Dumnezei de care depinde societatea noastră și în ruptul capului să nu zgârii vreodată cu vreo critică aceste icoane pentru că orice societate are nevoie de ele. Mugur Isărescu și Patriarhul erau acești intangibili.”
          Ziarista se întreabă: ”cum se explică soclul lui din toate sondajele de opinie indiferent de an, de contextul politic, de insitutul de cercetare?” Și tot ea răspunde: ”Nu e deloc ceva complicat. De 25 de ani s-a lucrat atent la această icoană.”
          Precum Oana Stancu, m-am întrebat și eu deseori, contrariat, cum se explică ciudata încredere de care se bucură Mugur Isărescu în sondajele de opinie? Într-adevăr, printr-o manipulare extrem de eficientă, dar și cu concursul unor politicieni-eunuci, a fost creat fetișul Mugur Isărescu, entitatea care posedă în mod absolut, divin, competența de a gestiona moneda națională și care, în consecință, este în afara oricărei bănuieli, făcând inutilă, absurdă, orice monitorizare. S-a creat cadrul juridic prin care Banca (așa-zisă)Națională a devenit o instituție ”independentă”, adică practic scoasă în afara oricărui control democratic, iar în fruntea ei a fost pus omul providențial, Mugur Isărescu. Așa-zisa ”independență” a Băncii ”Naționale” a fost o breșă mai mare în democrație decât însăși desființarea Armatei Populare și înlocuirea ei cu un grup de ”profesioniști” care sunt formați tot mai mult ca mercenari, căci a fost desființat dreptul suveran al poporului asupra monedei naționale, prin instituții democratice. Consecințele extrem de grave ale acestui fapt nu pot fi identificate de către cei ”vrăjiți” prin manipulare. În schimb, un cunoscător exprima o consecință de acest fel așa: “Dați-mi controlul rezervei monetare a unei națiuni şi nu-mi va mai păsa cine va face legile acelei națiuni.” (Mayer Amschel Rothschild, fondatorul dinastiei bancare Rothschild).

          Cei cărora nu li s-au spălat creierii știu că drumul nostru către actuala situație, de colonie, de popor fără țară, de cerșetor la el acasă, a fost marcat de tot felul de idoli, de fetișuri: fețișul privatizării, fetișul Occidentului Moș-Crăciun (care vine cu daruri), fețișul democrației ca model unic, imuabil etc.

          Curajoasa jurnalistă nu se limitează la a semnala ”chipul cioplit” Mugur Isărescu, ci exprimă și o acuzație: ”în cele mai grele momente ale ultimilor ani, domnul Isărescu a fost complice la nelegiuiri și nu salvatorul în lupta cu ele.” Ea susține cu argumente acuzația: ”sprijinul total acordat Guvernului Boc”; ”acordul pentru împrumutul de peste 20 de miliarde de euro care s-au dus în rezerva Băncii Naționale în timp ce Guvernul toca miliarde de euro pe hoțiile doamnei Udrea sau pe cele de la ANRP”; ”sprijinul total acordat lui Traian Băsescu, dus până într-acolo încât în perioada referendumului domnul Isărescu să bage în sperieți populația cu creșterea cursului.”

          Oana Stancu exprimă niște adevăruri. Dar ele nu sunt singurele adevăruri. Oameni competenți, precum Ilie Șerbănescu, spun că mare parte din împrumutul de la FMI a fost folosit pentru resuscitarea, în timpul crizei, a filialelor băncilor străine. Adică oligarhia financiară a luat niște bani dintr-un cont al ei și i-a pus în alt cont al ei, iar poporul român a rămas cu datoria plății unor dobânzi pentru bani pe care nu i-a folosit. Fapt petrecut sub oblăduirea divinului Mugur Isărescu.

          Există, în sfera internetului, și ipoteze care ar trebui verificate de instituțiile competente ale statului, cum ar fi aceea că aurul de la Banca Națională ar fi fost dus în altă țară.

          Jurnalista de la Jurnalul.ro semnalează un nou pericol, care a fost și obiectul multor discuții în mass-media: ”Acum avem de-a face cu o nouă construcție pe scheletul acestui mit: Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială. Pasarea răspunderii în neant. Pentru că domnul Isărescu nu poate fi tras la răspundere vreodată pentru ceva.”
       
          Vreau să mă refer mai în detaliu la acest aspect și la implicațiile lui.
          a). Desigur, Mugur Isărescu este un ”chip cioplit”, un ”idol”, un fetiș. Dar este greșit să personalizăm răul prin Mugur Isărescu. Acest om, prezentat ca fiind providențial, nu este decât interfața unei forțe instituționalizate, așa-zisa Bancă Națională care, la rândul ei, este interfața oligarhiei financiare occidentale. Dacă Mugur Isărescu va fi înlocuit cu Florin Georgescu ori cu Bogdan Olteanu, nimic esențial nu se va schimba. Succesorul va beneficia de aceeași putere neîngrădită de vreo lege internă de a decide asupra calității vieții cetățenilor acestui stat, prin controlul monedei naționale.
          b). Oricine se opune intereselor oligarhiei financiare sau exprimă doar critici își asumă un risc. Nicolae Ceaușescu a plătit cu viața pentru că a sfidat oligarhia financiară. Fostul ministru al finanțelor, Darius Vâlcov, este în pușcărie nu pentru acuzațiile care i s-au adus (acestea ar fi fost trecute cu vederea, dacă ar fi fost băiat cuminte), ci pentru că a îndrăznit să spună ,,Nu mai vreau ca România să participe la banchetul Europei din poziția de chelner”. Iar Victor Ponta va fi alungat din funcția de prim-ministru deoarece a spus că România nu va mai face împrumut de la FMI.
       c). Cât de mare este forța acestei oligarhii financiare se poate constata și din următoarele: guvernul lui Ponta, în spatele scandalului violurilor, a elaborat un proiect de lege prin care Guvernatorul Băncii Naționale este învestit cu o putere enormă, scăpată de orice control democratic, ca șef al ”Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială”. În interpretarea mea, acest proiect este o nouă dovadă de obediență a lui Victor Ponta și a celor din jurul lui (Gabriel Oprea, Eugen Teodorovici ș.cl.) față de oligarhia financiară. O manifestare de obediență scabroasă există din partea partidului de mutanți-politic numit (noul)PNL, partid marionetă al oligarhiei financiare: Alina Gorghiu, Vasile Blaga, Cătălin Predoiu sunt trompetele care transmit interesele oligarhiei financiare: ”Vrem împrumut de la FMI!”, ”Vrem modificarea noului Cod Fiscal!”

Concluzii

a). Evident, din perspectiva drept-credincioșilor ideologiei oficiale, articolul ziaristei de la Jurnalul.ro este o blasfemie, iar ziarista ar trebui arsă pe rug.

b). Dimpotrivă, din perspectiva celor ca mine, prin riscul asumat întru identificarea adevărului, Oana Stancu merită deplina considerație. Ca în ”Hainele cele noi ale împăratului”, pentru ieșirea din minciună este necesar ca cineva să pronunțe un adevăr: ”Să nu-ți faci chip cioplit din Mugur Isărescu!” Adevărul va fi preluat la început în șoaptă de câțiva, apoi va fi rostit din ce în ce mai tare de tot mai mulți oameni. Rezultatul va fi eliberarea de sub tirania unui ”idol”.

duminică, 9 august 2015

România în mașina centrifugă

          Una dintre spaimele care au bântuit, din momentul Marii Păcăleli din decembrie 1989, conștiințele românilor educați în spiritului patriotismului ”ceaușist” a fost generată de posibila dezintegrare teritorială a României. Confruntările sângeroase maghiaro-române din Târgu Mureș, din 19-21 martie 1990, au fost interpretate ca fiind provocate de o tentativă de dezintegrare teritorială a Transilvaniei.Nu exclud c-o fi fost şi o tentativă de acest fel. Este clar că aceasta a fost metoda folosită în dezintegrarea Serbiei.
          O altă metodă folosită în dezintegrarea României a fost metoda privatizării. Vă amintiți propaganda non-stop televizată prin care politrucii vremii, în frunte cu Petre Roman, cereau privatizarea bunurilor țării, ”fie şi pe un dolar”? Privatizarea, inclusiv retrocedările de tip restitutio in integrum, a fost metoda diabolică prin care marea majoritate a cetățenilor României a fost expropriată de avuția națională, în avantajul capitaliştilor străini şi al unei minorități colaboraționiste.
          În prezent, se estimează că doar 10% din avuția României mai aparține românilor.

          Dar procesul transformării poporului român într-un popor fără țară, procesul dezintegrării României continuă.

          Dau două exemple.

          1). Am aflat de la televizor că Alteţa Sa Regală Prințul Charles, Moştenitorul Coroanei britanice, vrea să-și tragă vreo sută de mii de hectare de pământ în Transilvania. Am  văzut un filmuleț în care Înălțimea Sa se plimba regește printre niște țărani români care coseau cu spor și spunea că spațiul acela trebuie conservat, în arhaicitatea lui. Desigur, va fi un spațiu minunat, sănătos, ecologic pentru nepoții și stră-strănepoții Alteței Sale Regale. Veniți, Alteță Regală, cu descendenții Domniei-Voastre, căci românul este primitor, precum ”indienii” lui Columb, care-și vindeau aurul și celelalte bunuri pe mărgelele colorate ale inteligenților europeni colonizatori. Nu contează că acolo, în Insula care a fost centrul Imperiului Britanic, există tendința de a nu mai primi nici vântul care bate dinspre România. M-a înduioșat până la lacrimi declarația Alteței Sale, din cadrul unui interviu televizat. Duduia care-l intervieva insinua că Alteța Sa Regală are niște nepoți de al căror viitor prosper este preocupat, dar Prințul Charles a declarat, cu vădită sinceritate regală, că este preocupat de viitorul nepoților țăranilor români din zonă!
          Să mă ierte Dumnezeu pentru ce voi spune în continuare. Mi-am dat seama cât de alienat a ajuns acest popor în momentul în care taică-meu, fost țăran, aflat acum la vârsta de 95 de ani, după ce de-a lungul anilor post-decembriști ne spusese frecvent ”După ce mor, să nu vindeți pământul!”, a vândut cele nouă hectare de pământ și a dat banii unor biserici, de fapt întru prosperitatea cucernicilor preoți ai acelor biserici.
          Unii spun că salvarea țării va veni de la talpa țării, adică de la țăranul român. Vă dau o veste tristă: țara nu mai are talpă.


          2). Aud că s-a dat o lege prin care chiar și trei inși pot înființa un partid. Recunosc, chestia asta m-a surprins. Eu credeam că tendința va fi ca, dimpotrivă, să fie îngrădită formarea de noi partide, cu scopul de a reduce numărul lor la 2-3, precum în țara democrației, SUA, astfel încât principul ”pleacă ai lor, vin ai lor” să funcționeze perfect. Recunosc, analiștii-decidenți din laboratoarele manipulării sunt muuuult mai inteligenți decât mine! Ei au aruncat semințele dezbinării în pământul mănos al prostiei românașilor și recolta bogată se prefigurează deja. Aud că vor fi înființate ”Partidul dobrogenilor”, ”Partidul bănățenilor”, ”Partidul transilvănenilor”, "Partidul ialomiţenilor". De ce ar mai fi nevoie de ”regionalizare”, de ”descentralizare” impuse, de evenimente sângeroase precum cele de la Târgu Mureș?! Semințele dezintegrării a ceea ce a mai rămas din România se dezvoltă rapid în solul mănos al prostiei românești. În același timp, undeva, la Bruxelles, se amplifică o birocrație centralistă subordonată marii oligarhii financiare.
          Să ne înțelegem: existența partidelor ține de însăși esența democrației. Dar partidele trebuie fundamentate pe ideologii, pe principii politice, nu pe criterii teritoriale sau etnice. Partidul Muncitorilor (sau Partidul Salariaților), Partidul Patronilor (sau Partidul Antreprenorilor) ar fi fost partide justificate din punctul de vedere al structurii politico-economice reale a societății capitaliste. Dimpotrivă, formațiunile acestea politice perverse, în care se adună în turme oile cu lupii îmbrăcați în blănuri de oi, sunt nefirești, din perspectiva mea.
          Pentru prostia românească fecundă, ofer și eu niște sugestii gratuite de denumiri de partide:
- Partidul proxeneților care prestează pentru băieții de la Deveselu;
- Partidul însetaților de sânge rusesc;
- Partidul fanilor lui Mugur Isărescu, Laura Codruța Kovesi, Florian Coldea și Livia Stanciu;
- Partidul purtătorilor izmenelor omului cu interesul național în gură;
- Partidul ”Dragi investitori străini, veniți să ne violați!”;
- Partidul clerului care cântă prohodul României.

Închei cu versurile geniului nostru tutelar:

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

joi, 6 august 2015

O dezbatere despre Legea nr. 217/2015


          Este vorba despre legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

          Dezbaterea a avut loc la Estrada Tv., în 29 iulie 2015. Principalii participanți au fost: moderatorul Dragoș Dumitriu, Constantin Rotaru, președintele Partidului Socialist Român și Eugen Zainea, jurnalist și director al postului Sigma Tv. Pun un link spre înregistrarea emisiunii, o emisiune de o oră, cu dezbatere liberă, curajoasă. Merită văzută.

          Probabil că veți găsi în emisiune idei pe care le susțineți și idei pe care le respingeți. Pluralismul opiniilor, polemica sunt trăsături esențiale ale unei democrații autentice. De la greci citire (creatorii democrației), ”democrația” înseamnă ”puterea poporului”, dar poporul nu este un monolit, nu este un cor care cântă la unison. Cât timp vor exista pluralism al opiniilor, dezbatere, polemică va exista și democrație. Când se va așterne liniștea unanimității constrânse democrația va fi, deja, în cimitir. Nicăieri, niciodată democrația nu a fost un dar. Democrația n-a fost adusă ca dar nici cu tancurile sovietice, nu va fi adusă ca dar nici cu avioanele militare ale SUA ori NATO. Democrația nu poate veni decât din voința liber exprimată prin vot a cetățenilor. Democrația, libertatea, ca exponate împăiate în vitrina unui muzeu propagandistic sunt absurde, sunt lipsite de sens. Ele există cu adevărat numai cât timp sunt funcții ale organismului viu al societății. Ele există doar cât timp sunt exersate și apărate.

          Trăim într-o epocă a manipulării, a dezinformării. Pentru orice om cu mintea limpede sunt evidente atacurile împotriva democrației: privarea poporului de dreptul de a-și exercita suveranitatea, drept pasat unor instituții politice, militare, economice etc. concepute pentru a acționa în mod secret, obscur; integrarea României în tot felul de structuri suprastatale fără consultarea cetățenilor prin referendum; când se organizează referendum se încalcă voința exprimată prin voturi, se falsifică rezultatele referendumului; sunt vânați oamenii care exprimă critici la adresa deficiențelor  grave ale sistemului. Pe scurt, se constată o alienare a puterii politice, în sensul că așa-zisa putere politică a poporului este exercitată împotriva intereselor fundamentale ale cetățenilor. Am ajuns un popor fără țară. Deocamdată mai avem ”dreptul de a huidui”, de a lătra la Lună. Dar există tendințe de a ni se lua și acest drept, de a ni se lipi câte o bandă de scotch la gură.


Linkuri

Înregistrarea emisiunii de la Estrada Tv.

Legea nr. 217/2015

Emisiune la România-actualități (3 august 2015): ”Studiul istoriei şi legea”
de George Popescu

Invitaţi:
- prof. univ.dr. Ioan Scurtu şi
- dr. Alexandru Florian, director al Institutului "Elie Wiesel"



vineri, 31 iulie 2015

”Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială”: O nouă boacănă a lui Victor Ponta? Reacția democratică a lui Liviu Dragnea

          Potrivit Mediafax, guvernul a aprobat în 22 iulie 2015 un proiect de lege privind înființarea ”Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială, un organism care va avea rol de supraveghere a sistemului financiar naţional, iar preşedintele acestui comitet va fi guvernatorul BNR.”

          Probabil că răzgândaciul Ponta a primit o nouă poruncă, la care a răspuns cu ”Am înțeles, să trăiți!” Și, uite așa, Neclintitul de la B”N”R, care are diagnosticul ”aude voci interioare” și care ne controlează calitatea vieții prin moneda ”națională” conform acestor ”voci”, își lățește și mai mult puterea.

          În timpul interviului de la Antena 3, Liviu Dragnea a spus că nu a ştiut despre existenţa acestui proiect. Apreciez că reacția lui a fost una democratică: ”Aşa ceva nu se poate (...) Eu ce să înţeleg, că nu mai există Guvern, Parlament, Preşedinţie?"; "nu pot nouă oameni, indiferent cât ar fi de buni şi de bine intenţionaţi, să decidă tot, deasupra Guvernului, a Parlamentului".

          Mă întreb: dacă Dragnea va fi cheamat la ambasada americană pentru sprijinirea acestui proiect, va presta? Ar putea da bine la dosarul de la DNA.


marți, 28 iulie 2015

Dialog cu anticomunistul Nica Leon

          Într-o pagină de Facebook administrată de domnul Marius Mioc, am fost ”interpelat” de celebrul anticomunist Nica Leon. Cel care ne-a bântuit zilele și nopțile prin emisiunile de televiziune din timpul Marii Păcăleli din decembrie 1989 și al anilor care i-au urmat.

Post-scriptum:
- Am început dialogul cu Nica Leon. A sfârșit prin a mă jigni, de aceea am întrerupt dialogul cu el.
- Mi s-a adresat, apoi, Emil Tarnaveanu. Am continuat dialogul cu el.

Leon Nica:

Valeriu Stănescu, eşti tare fudul, amice! Tu chiar atît de puţine ai înţeles, după ce ai stat în faţa micului ecran? Ce te face să bănuieşti că ar fi fost o mare păcăleală, chiar şi acum cînd ai net, computer şi scrii la liber, fără să ai acordul securităţii, al organizaţiei de bază şi al comitetului de locatari? Oare de ce facerea de bine la români o însemna numai aşa ceva? Chiar să se fi terminat românii cu niţică minte şi ceva bun simţ? Oare pentru asemenea specimene stranii am înfruntat eu bestiala dictatură comunistă, gloanţele şi moartea?

Valeriu Stănescu:

1). ”Valeriu Stănescu, eşti tare fudul, amice!

Dacă vreți să vă răspund, vorbiți civilizat. Nu vă recunosc nicio superioritate care v-ar îndreptăți să-mi vorbiți ca unei slugi.

2). ”Tu chiar atît de puţine ai înţeles, după ce ai stat în faţa micului ecran? Ce te face să bănuieşti că ar fi fost o mare păcăleală

Am înțeles multe, domnule, mai multe decât credeți.
- Nu a fost o revoluție. Revoluția presupune o categorie social-politică organizată, cu un program elaborat și asumat în mod conștient. Și mai înseamnă și un progres istoric, nu restaurație, nu întoarcerea la o etapă veche.
- Pentru marea majoritate a oamenilor care au ieșit în străzi în decembrie 1989 a fost o răscoală, o explozie populară având și cauze interne în nemulțumirile reale provocate de dictatura ceaușistă, dar amorsată de forțe externe din est și din vest. Există dovezi că acea mare majoritate nu a vrut capitalism, ci înlăturarea Ceaușeștilor și a celor din jurul lor, precum și reformarea socialismului. Amintesc doar câteva lozinci ale vremii: ”Nu ne vindem țara!”, ”Nu vrem patroni!” ”Nu vrem capitalism, vrem socialism democratic!”
- Desigur, a existat o minoritate care a vrut capitalism. Aceștia au ”confiscat” mișcarea de revoltă, dându-i o turnură care ne-a dus în această situație de coșmar: popor fără țară, fără suveranitate, fără independență, fără demnitate, sărăcit, umilit.
- Faptul că păpușarii s-au ferit și se feresc precum dracul de tămâie de referendum în toate problemele majore este dovada că s-au temut și se tem de voința majorității acestui popor. Singurul dintre liderii așa-zisei ”revoluții” care a pus corect problema a fost Alexandru Bârlădeanu care, la televiziune, a spus: ”Noi trebuie să întrebăm oamenii ce vor. Vor capitalism? Vor socialism reformat ? Ei trebuie să știe, capitalismul implică și polarizarea averii, și șomaj”.
Toate deciziile majore (restaurația capitalismului, integrarea în UE, integrarea în NATO etc.) s-au făcut nedemocratic, fără consultarea poporului prin referendum. Iar când s-a organizat referendum n-au contat milioanele de voturi, ci voința Marelui Licurici, precum altă dată voința Tătucului Stalin.
- După niște ani ne-au parvenit și dovezi din Occident precum că a fost o răsturnare de regim prin voința unor forțe din Vest. Masele de oameni nemulțumite și manipulate au avut doar rolul de a da o iluzie de legitimitate manevrei. Chiar dacă în străzi au fost mase de oameni, nu constituiau majoritatea poporului român, majoritate care a privit pasiv, la televizor, spectacolul bine regizat, inclusiv vărsarea de sânge, pentru a justifica existența ”teroriștilor”.

3). ”ai net, computer şi scrii la liber, fără să ai acordul securităţii, al organizaţiei de bază şi al comitetului de locatari

          Dv. în ce realitate trăiți, domnule? Ce făcea Securitatea era joc de copii, în comparație cu ceea ce se întâmplă acum. Frica de urmărire până în cele mai intime zone ale vieții s-a instalat până la vârful piramidei politice. Zilnic apar la televizor înregistrări ale unor discuții private, realizate de serviciile secrete. Trăim într-un stat pseudo-democratic, condus de serviciile secrete și de procurori numiți și instruiți în cadrul învățământului politic din SUA. A spus asta recent Victoria Nuland.
Probabil că în vechiul regim ați fost urmărit, persecutat. Îmi pare rău, dacă ați fost persecutat doar pentru opinii. Dacă ați încercat să răsturnați regimul prin mijloace violente, atunci represiunea a fost justificată.
          Acum este rândul nostru să fim urmăriți, vânați, persecutați. Noi vrem schimbarea sistemului, măcar reformarea lui, dar nu prin mijloace violente, ci pe cale democratică. Dar profitorii sistemului se tem de democrație, nu ne permit să ne organizăm politic, legal.
          Am libertatea de exprimare aci? Da, pentru că plătesc serviciile de comunicare (internet etc.).  Și pentru că EI sunt deștepți, folosesc această libertate ca o supapă pentru depresurizarea tensiunii populare, precum și pentru identificarea opozanților, a formatorilor de opinie critică față de sistem.

4). ”Oare de ce facerea de bine la români o însemna numai aşa ceva?

Ce vorbiți, domnule? V-am cerut noi, ăștia ca mine, ”facerea de bine”? Ați hotărât singuri ce înseamnă ”bine” pentru noi și ne-ați băgat ”binele” ăsta cu forța în viețile noastre.

5). ”Oare pentru asemenea specimene stranii am înfruntat eu bestiala dictatură comunistă, gloanţele şi moartea?

          Eu nu v-am cerut asta, domnule. Ați făcut-o pe cont propriu. Și probabil că acum aveți motive să fiți mulțumit, precum, pe vremuri, ”ilegaliștii” comuniști. Eu și cei ca mine nu v-am dat mandat să luptați pentru noi, nu ne-ați reprezentat. Noi nu am vrut capitalism.
          Eu nu am motive să mă simt fericit în această țară, care nu mai este a noastră, în care așa-zișii oameni politici ar face târâș-marș și dacă portarul de la Casa Albă le-ar da porunca ”Târâș marș!”.

          Aaa! Dacă dv. ați lupta pentru patrie, pentru independența și suveranitatea ei, pentru demnitatea poporului, pentru judecarea infractorilor de felul celui care l-a omorât pe Teo Peter, atunci ați fi și pentru mine erou. Atunci aș simți că mă reprezentați.


Leon Nica:

Valeriu Stănescu, de prostanii fuduli ca şi de morţi numai de bine!



Ce rost ar mai avea discuția cu un om de acest fel? 
Sărmană Românie, uite-ți ”revoluționarii”  care ți-au adus ”facerea de bine”!



Emil Tarnaveanu:

pfff...Valeriu, pe scurt: compara fosta constitutia RSR cu actuala constitutie e a Romaniei, adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 199! Sustii ca nu este o schimbare suficient de semnificativa de a numi revolutie?!

Valeriu Stănescu:

@Emil Tarnaveanu

Domnule Emil Tarnaveanu,

          Am mai răspuns unui ins care a început prin a mă califica ”fudul” și a sfârșit prin a mă califica ”prostan fudul”. Între mine și el există diferență de educație, de caracter. Dv. nu m-ați evaluat, încă, prin astfel de calificative, de aceea consider că este civilizat să vă răspund.

1). Să începem cu întrebarea de la sfârșit: ”Sustii ca nu este o schimbare suficient de semnificativa de a numi revolutie?!

          Nu toți putem fi politologi competenți, dar măcar să gândim logic avem obligația. Am mai avut o dispută cu cineva pe această temă. Când i-am spus că din punctul meu de vedere în decembrie 1989 n-a fost o revoluție, preopinentul m-a întrebat: ”Cum, n-a fost o schimbare?” I-am răspuns: ”Înseamnă că pentru dv. a face o revoluție înseamnă a trage o bășină!” Omul m-a privit cu uimire și cu reproș: ”Hai, domnule profesor, să fim serioși!” ”Sunt foarte serios, domnule profesor E. B. Dv. sunteți, ca și mine, și profesor de logică. Știți foarte bine în ce constă eroarea numită ”definiție prea largă”. Când dv. spuneți că o revoluție este o schimbare, dv. spuneți, implicit, că a face o revoluție înseamnă a trage o bășină într-o cameră, căci prin flatulație se schimbă atmosfera în cameră”.

2). Dv., domnule Emil Tarnaveanu, n-ați făcut această greșeală, căci nu înțelegeți prin revoluție o schimbare, în general. Considerați că dovada revoluției o constituie trecerea de la Constituția RSR la Constituția României ”adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 199!”.
Nu sunt convins că schimbarea textelor, în sine, constituie dovada peremptorie a revoluției. De exemplu, în actuala Constituție, capitalistă, scrie că România este stat unitar, independent și suveran. În realitate, România nu mai este a cetățenilor români, este o colonie, iar națiunea română nu mai are suveranitate: nu mai are controlul asupra monedei naționale, instituțiile de forță (Armata, serviciile secrete, Procuratura etc.) sunt sub control și comandă străină (de la Bruxelles, de la NATO, de la FMI etc.). În Constituția actuală scrie că resursele naturale aparțin statului român, în realitate s-au privatizat, în avantajul marelui capital străin. Pentru mine, aceste schimbări nu constituie revoluție.

Dar să facem abstracție de incongruența dintre Constituție și realitate și să comparăm cele două Constituții, cum ați propus. Dau un singur exemplu: în Constituția RSR era garantat dreptul concret la muncă, nu ca promisiune abstractă. În actuala Constituție este garantată proprietatea, dar nu și dreptul concret la muncă. Consecința: o minoritate, posesoarea marilor averi, este privilegiată prin constituție, în timp ce o majoritate este vitregită, prin plasarea sub spectrul șomajului. Asta nu este revoluție! O revoluție implică progresul social, mai-binele pentru cetățenii acelui stat, nu privilegii pentru o minoritate.

3). Presupun că între noi există o opoziție ideologică: eu sunt comunist, dv. sunteți, probabil, anticomunist. Propun să facem abstracție de opoziția ideologică ce există între noi și să-mi răspundeți la întrebările:
a). pe dv. nu vă doare situația în care au ajuns România și cetățenii ei? Pe mine mă doare.
b). Considerați că patriotismul este doar un ”slogan ceaușist”?
c). Considerați că între vechii liberali, care se conduceau după principiul ”prin noi înșine”, și mutanții-politic care-și zic azi ”liberali”, dar nu sunt decât niște marionete ale marelui capital străin, nu există nicio deosebire?
d). De ce aceia care spun că au fost ”revoluționari” în decembrie 1989 nu ridică nici măcar un deget în apărarea Țării-Mamă, hăcuită de 25 de ani încoace?
e). Cum explicați faptul că ”euromaidanele” sunt congruente cu ”indicațiile” din afară și nu cu interesul național?


Emil Tarnaveanu :

Multe cuvinte care nu spun nimic, doar informatii despre ego. 
Ma faci sa rad! Flatulație asta rau mirositoare ti se intampla des? Vezi de incalzire globala!
Aaaaa..NU a fost o revolutie, cum demonstrezi domn' profesor de logica o negatie? 
Spune ce a fost, in loc sa incerci sa "demonstrezi" ce nu a fost.”


Valeriu Stănescu:

@Emil Tarnaveanu

1). ”Multe cuvinte care nu spun nimic

Depinde de cel căruia i te adresezi. Dacă vorbești cu unul care vrea să audă ce-i place lui, nu ce vrei tu să-i spui, reproșul va fi acesta: ”Multe cuvinte care nu spun nimic”.

2). ”Ma faci sa rad! Flatulație asta rau mirositoare ti se intampla des? Vezi de incalzire globala!

Există oameni care în loc de contrargumente folosesc bășcălia.

3). ”Aaaaa..NU a fost o revolutie, cum demonstrezi domn' profesor de logica o negatie? 
Spune ce a fost, in loc sa incerci sa "demonstrezi" ce nu a fost.”

Creați sofisme. Sau, mai grav, paralogisme. Sofismele presupun o anumită competență în logică.
Eu am răspuns la întrebarea ”Sustii ca nu este o schimbare suficient de semnificativa de a numi revolutie?!” Am argumentat că, într-adevăr, ”nu este o schimbare suficient de semnificativa de a numi revolutie”. Dar... fiecare ”înțelege” ce poate.

Emil Tarnaveanu 

pfff...Valeriu, pe scurt: compara fosta constitutia RSR cu actuala constitutie e a Romaniei, adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 199! Sustii ca nu este o schimbare suficient de semnificativa de a numi revolutie?! emoticon gasp

Valeriu Stănescu:

@Emil Tarnaveanu

1). Permiteți, vă rog, să vă prezint opiniile mele despre rostul unor discuții de acest fel:

a). O schimbare importantă care s-a produs în mentalitatea mea în trecerea de la vechiul la actualul regim este convingerea cu privire la valoarea pluralismului, inclusiv a polemicilor. Probabil că sunt naiv, visător, dar am început să cred că există alternativă la lupta sângeroasă.

b). Prin astfel de polemici aștept să ies îmbogățit culturalmente. Preopinentul îmi poate semnala greșeli în argumente, îmi poate semnala perspective noi.

c). Controversa nu trebuie să se situeze la nivelul înjurăturilor, al jignirilor. Și oligofrenii pot înjura, jigni. Doar unii oameni pot dialoga civilizat, oferind contraargumente, nu ofense.

d). Eu vă citesc atent mesajele și încerc să le înțeleg. Este un minim de respect pe care vi-l datorez, ca interlocutor. Dialogul surzilor ar fi o pierdere de timp pentru amândoi.


2). Revenind la dialogul nostru:

a). ”Chiar nu observi, ca iarasi nu spui nimic?!”

De ce nu încercați să mă înțelegeți? Mesajele dv. abundă în pufăieli și în emoticoane. Firește că fiecare dintre noi are și o componentă afectivă, dar în dialog mă aștept să funcționați rațional. Pentru mine este clar că opțiunea pentru comunism sau capitalism are și o puternică determinare afectivă. Dar eu nu-mi propun, aici, să vă demonstrez că trebuie să iubiți comunismul, tot așa cum ar fi absurd să încerc să-i demonstrez unei femei că trebuie să mă iubească. Eu vă propun doar să admiteți, logic, deducția concluziilor mele din premisele mele. Adică sper să admiteți validitatea gândirii mele. Firește, puteți respinge concluziile mele, chiar dacă gândirea mea este logic-corectă, respingându-mi premisele. De exemplu respingând conceptul meu de ”revoluție”.

b). ”Mai...tu ai introdus in discutie flatulatia ca si argument!”
Bineînțeles! Am zis că nu? Dar nu ați înțeles valoarea argumentativă a introducerii în discuție a ”flatulației”. Am șarjat, într-un mod justificat logic. Când cineva spune ”Revoluția este o schimbare”, eu îi spun: aceasta este o definiție prea largă, căci schimbare poate fi și transformarea apei în gheață, și îmbătrânirea omului, și stricarea aerului în cameră printr-o bășină.

c). ”Daca nu a fost Revolutie, de ce te agiti? Inseamna ca tot voi "conduceti"!”
Nuuu! N-a fost revoluție, dar a fost restaurație, adică revenirea la o formă de organizare politică, socială și economică veche, care mai fusese în istoria României, adică restaurația capitalismului. Prin urmare nu ”noi (comuniștii) conducem”.

d). ”Da, este sofism sa incerci sa demonstrez o negatie, dar de unde sa stie un "pof' de logica"?!  Penibil!

- Folosiți termenul ”sofism” fără a ști ce înseamnă. Sofism înseamnă un raționament eronat construit în mod intenționat. Dar dv. nu puteți ști, în eventualitatea că eu produc un raționament eronat, dacă l-am produs intenționat, pentru a vă induce în eroare (deci sofism), sau l-am produs neintenționat, adică în necunoștință. Intenția este interioră minții mele și nu puteți ști ce este în mintea mea. Prin urmarea nu eu sunt penibil.

- ”este sofism sa incerci sa demonstrez o negatie”.
Am scris în mesajul anterior că am răspuns la o întrebare a dv. Dar văd că ați rămas încremenit în această acuză.
De unde ați scos năzdrăvănia ”este sofism sa incerci sa demonstrez o negatie”?

Se poate demonstra o negație. De exemplu: am de demonstrat negația ”Emil Tarnaveanu nu este un om mort”. A demonstra această concluzie negativă înseamnă să construiesc un silogism valid cu ambele premise adevărate:

Niciun om mort nu are metabolism.
Emil Tarnaveanu are metabolism
Deci: Emil Tarnaveanu nu este un om mort.

Cunoscătorii vor recunoaște în silogismul meu modul valid CESARE (eae-figura a doua), având ambele premise adevărate. Deci am demostrat negația ”Emil Tarnaveanu nu este un om mort”. 

Emil Tarnaveanu:

Valeriu, eu sunt scump la vorba, dupa cum ai observat. Tu vorbesti mult, fara sa zici ceva. Si asta iti spun serios, fara rautate.

Valeriu Stănescu:

Ok, Boss. Mă așteptam la mai mult, dar... asta este. De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere!
Capitalism fericit!


Emil Tarnaveanu :

Tu introduci mai multe teme de discutie, fara sa faci nici o afirmatie.
Despre demonstrarea negatiei, daca te pricepeai la logica, ai fii stiut ca singura metoda este prin reducerea la absurd, dar si atuncu intai demonstrezi o afirmatie care face absurd posibilitatea contrariului, si se poate aplica doar in cazul in care in prealabil demonstrezi ca exista doar doua posibilitati, si anuma sau da sau nu. Deci...
p.s. Ceea ce incerci tu sa faci se numeste "strawman".
Daca vrei sa discuti despre ceva, fa-o in mod direct si cu afirmatii si nu asteptand raspunsuri la intrebarile tale, de la interlocutor.

Valeriu Stănescu:

Domnule Emil Tarnaveanu,

Sunt convins că dv. aveți competențe care mie îmi lipsesc. De ce nu vreți să vă retrageți onorabil din polemica asta din domeniul logicii, căci este evident că nu aveți competențele necesare? Nu este nicio rușine în a spune ”nu știu”, ”nu sunt competent în acest domeniu”. Dacă aveți pe cineva bine pregătit în domeniul logicii, aduceți-l aci, pentru a verifica dacă eu spun trăsnăi sau nu.

Mai întâi, dovediți că, deși v-am explicat destul de clar, n-ați înțeles nimic. Sau nu citiți ce scriu.

În al doilea rând, continuați să scrieți argumente ilogice.  Amintesc, mai mult pentru eventualii cititori ai noștri, căci nu mai sper că dv. înțelegeți:
1). ”este sofism sa incerci sa demonstrez o negatie”
2). ”Despre demonstrarea negatiei, daca te pricepeai la logica, ai fii stiut ca singura metoda este prin reducerea la absurd, dar si atuncu intai demonstrezi o afirmatie care face absurd posibilitatea contrariului, si se poate aplica doar in cazul in care in prealabil demonstrezi ca exista doar doua posibilitati, si anuma sau da sau nu. Deci...”

Aceste două enunțuri sunt cotradictorii. În primul susțineți că demonstrarea unei negații este sofistică, iar în al doilea susțineți că există totuși o metodă, metoda (demostrației) prin reducere la absurd. Păi Dumnezeu să vă mai înțeleagă! Încălcați o lege fundamentală a logicii, legea noncontradicției, conform căreia este inadmisibil să enunțăm simultan, despre același obiect și sub același raport (=cu același înțeles) două însușiri incompatibile. Dv. spuneți despre ”negație” și că nu poate fi demonstrată logic (”este sofism sa incerci sa demonstrez o negatie”), și că poate fi demonstrată prin ”metoda reducerii la absurd”.

Din dialogul cu dv. am ieșit îmbogățit, am învățat următoarele lucruri:
1). e bine să mă exprim în probleme pentru care sunt competent;
2). e bine să mă retrag la timp, onorabil, din polemici din domenii în care nu sunt competent, pentru a nu fi ridicol.

Vă mulțumesc pentru învățăminte!

Dacă doriți să discutăm pe alte teme, vă stau la dispoziție. În problema asta, de logică, nu vă mai răspund.



Emil Tarnaveanu:

”Ce fudulie amestecata cu tupeu!
emoticon gasp
Auzu tu, prof de logica...habar nu ai, doar tupeu! emoticon grumpy


”Si studiazal si "Reductio ad absurdum", daca tot esti un autodidact cu pretentii!
emoticon pacman

Valeriu Stănescu:

”Domnule Emil Tarnaveanu,
- Am 66 de ani. V-am vorbit în mod civilizat, politicos. Nu mi-ați vorbit la fel. Probabil sunteți mult mai tânăr. E o problemă de educație.
- Spuneți neadevăruri. Vi le-am developat, dar vă încăpățânați să rămâneți cramponat de ele. Păcat.
- M-ați bombardat cu linkuri către pagini în limba engleză. Dv. nu înțelegeți în limba română, dar insinuați că ați înțeles în limba engleză. Eu nu știu limba engleză, dar am peste 100 de lucrări de logică, începând cu ”Organon”-ul lui Aristotel, părintele logicii, și până la lucrări de logică contemporană. Am lucrat cu toate aceste lucrări.
- Predau logica de 25 de ani. Am avut 3 elevi care au luat locul I la etapa județeană de logică și au venit cu note mai mari de 7 de la etapa națională. Pregătesc elevi la logică pentru examenul de bacalaureat. De exemplu, anul acesta am avut 5 eleve candidate, toate au promovat examenul, cea mai mică notă a fost 8,05, cea mai mare a fost 9,95. Lucrările au fost corectate în alt județ.

Ceea ce am scris eu aici este manifestare de fudulie, iar dv. ați manifestat modestie? Eu am dovedit incompetență, iar dv. competență? Să ne judece Dumnezeu și eventualii cititori de bună-credință!

Vă urez capitalism fericit!”


Valeriu Stănescu:

@Emil Tarnavanu:


Măi flăcău, chiar nu poți pricepe că nu sunt obligat să vorbesc cu tine, cât timp nu poți dovedi minim respect față de mine?

Există și anticomuniști deștepti, civilizați, precum Sfânta Treime, Liiceanu - Pleșu - Patapievici. Mai învățați și voi de la ei. Voi, aștia de pe aici, nu știți decât să înjurați, să jigniți?

Le-am reproșat unora din tabăra mea politico-ideologică faptul că vă înjură și vă jignesc. Încep să cred că asta meritați, că ei vă răspund așa cum le vorbiți.

Speranța mea că te vei simți și îmi vei vorbi așa cum îți vorbesc, civilizat, politicos, a fost iluzorie.

Hai, mergi cu Domnul, că te-am supraevaluat!


duminică, 26 iulie 2015

”Oricare ar fi cauzele, prezența unei armate străine pe teritoriul țării nu poate decît să mă îngrijoreze”

Prin mijlocirea domnului Traian Nistorescu, am descoperit un blog (?) interesant,  al doamnei Felicia Popa.

Primul lucru care mi-a atras atenția a fost declarația de pe frontispiciu:  ”Nu pot, nu vreau să fiu ca lumea”. Iată, mi-am zis, o doamnă care nu vrea să fie o ființă într-un cârd.

Apoi am fost curios să verific cum se ”pupă” declarația de intenție cu reflecțiile sale despre entuziasmul unor concetățeni la venirea trupelor americane pe meleagurile patriei noastre (aflasem câte ceva despre conținutul articolului din recomandarea făcută de domnul Traian Nistorescu).

Articolul are ca titlu: ”Maimuțe înfometate, venite la ospățul canibal”.

Extrag câteva idei:

Ce o fi fost în mintea lui John Fitzgerald Kennedy, cînd a spus că omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii?
Dacă vestitul prezident ar fi văzut astăzi reacţia românilor ieşiţi cu mic, cu mare să întîmpine Cavaleria americană, fie s-ar fi ruşinat de propriile cuvinte, fie ar fi fost îngrozit să vadă pe parcursul a sute de kilometri, maimuţe înfometate, venite la ospăţul canibal.”

Scăpaţi parcă de la Grădina zoologică, instalaţi de-a lungul şoselelor, pe garduri, pe clădiri, unii peste ceilalţi, au prezentat adevărate spectacole de pantomimă, au rîs, au fluierat, au făcut fotografii, au filmat, au ridicat mîinile în semn că s-au predat, au dansat, au aplaudat, au dat un spectacol demn de lumea a treia.”

Oricare ar fi însă cauzele, prezenţa unei armate străine pe teritoriul ţării, nu poate decît să mă îngrijoreze.”

De felul meu nu sunt un entuziast. Nu cred că m-aș fi manifestat exuberant nici când au venit tancurile sovietice, chiar dacă fluturau deasupra lor sloganul dreptății sociale. Cu atât mai puțin aș fi fost exuberant în situația în care tancurile americane au venit să ne elibereze de... libertate.

Mă declar în perfect acord cu doamna Felicia Popa, când spune:

Oricare ar fi însă cauzele, prezenţa unei armate străine pe teritoriul ţării, nu poate decît să mă îngrijoreze.”

Nu sunt de acord şi cu virgula dintre subiect şi predicat, pe care doamna a pus-o din neatenție, sunt convins. Pentru că nici eu ”nu pot, nu vreau să fiu ca lumea” p(r)ostacilor semi-analfabeți din blogosferă. Chiar dacă ei îi aplaudă frenetic pe ”eliberatorii” americani.

feliciapopa.eu

sâmbătă, 25 iulie 2015

Sunt foarte îngrijorat de unele efecte posibile ale acestei legi!

Este vorba de această lege.

Îl consideram un om cu mintea acasă pe Crin Antonescu.

Interpretările acestui domn, Andrei Muraru, pur și simplu mă sperie. Cum adică, o condamnare decisă în pseudo-procesul de la Târgoviște este dovada că Nicolae Ceaușescu a săvâșit genocid? Oameni buni, ne-am pierdut mințile? Dacă spun că Nicolae Ceaușescu a fost inițiatorul unor mari proiecte, foarte importante pentru țară, înseamnă că fac cultul lui Nicolae Ceaușescu? Dacă exprim niște merite ale lui Nicolae Ceaușescu, folosind chiar idei exprimate de un Președinte al SUA, de exemplu, înseamnă că fac cultul lui Nicolae Ceaușescu?

Până unde va merge anticomunismul acesta fanatic, în plin capitalism care ne decimează poporul? Am ajuns un popor fără țară. Tot ce ne rămăsese era libertatea de exprimare, de critică a tarelor sistemului în care suntem captivi. Mă tem că nu vom mai putea nici să lătrăm la Lună.

Doamne, ce ne vor face ăștia? Pentru mine nu este cel mai important să am doar pâine și ceva circ ”a la Măruță”, eu am o nevoia intensă de a mă exprima liber, desigur și responsabil, pentru că libertatea nu înseamnă să faci ce vrei, ci să alegi, în cunoștință de cauză, între bine și rău, dar asumându-ți responsabilitatea pentru alegerile tale.

În timpul Marii Păcăleli ne-ați promis libertate. Acum ne puneți scotch la gură și cătușe la mâini pentru ”infracțiunea” de a ne exprimarea liber?

Ne-ați promis Justiție independentă. Acum ne oferiți instruirea procurorilor și a judecătorilor în cadrul unui învățământ politic occidental? Cu ce sunteți mai buni decât cei care făceau instruirea la Moscova?

Doamne, tu ești ultima speranță! Nu-i lăsa să ne transforme în animale de grădină zoologică!

joi, 23 iulie 2015

PSD a fost adjudecat

          Ieri, 22 iulie 2015, a fost ședința Comitetului Executiv Național al Partidului Social Democrat. Liviu Dragnea a fost ales președinte interimar al PSD.

          Anterior, Liviu Dragnea, în mod suspect, a beneficiat de aprecieri pozitive din partea ”opoziției” și a canalelor de presă aservite acesteia (de exemplu Realitatea.Tv). Nucleul ”opoziției” este așa-zisul ”PNL”, constituit prin corcirea mutanților-politic din PDL cu mutanții-politic din PNL. Calificativul ”Național”, din denumirea acestei monstruoase formațiuni politice, este o glumă proastă. Confiscarea denumirii de PNL este o întinare a liberalismului de tip ”prin noi înșine”. Trăsătura fundamentală a acestei formațiuni politice este aceea de a reacționa obedient la poruncile venite, prin interpuși, de la factorul de putere extern. Sprijinirea de către PNL a deciziei președintelui Iohannis de a nu promulga Codul Fiscal, deși PNL votase în Parlament acest cod, este o dovadă peremptorie a reacției despre care vorbeam. Morala: spune-mi cine te laudă, ca să-ți spun cine ești.

          În ședința Comitetului Executiv Național al Partidului Social Democrat, menționată mai sus, senatorul Daniel Savu a spus: ”Binomul [SRI-DNA] a încercat să conducă România. Sistemul vrea capul lui Victor Ponta. Sistemul vrea să-şi supună partidele, complet nedemocratic. Nişte lideri de-ai noştri au fost chemaţi în pădure la Băneasa, i-au pus să candideze". Se referea la sediul SRI, care se află în pădurea Băneasa, iar în sală s-a înţeles că Dragnea ar fi fost pus de SRI şi DNA să candideze. Întrebat de jurnalişti ce a vrut să spună Daniel Savu, Liviu Dragnea a răspuns cu o glumiţă: ”Eu când eram mic mergeam la pădure, la fragi şi mure”.

          Liviu Dragnea are profilul ideal pentru a fi impus, de către cei care vor să controleze PSD-ul, ca lider al partidului. Potrivit propriilor lui declarații, el este ”prieten” cu toată lumea: și cu Victor Ponta, și cu Valeriu Zgonea, și cu Gabriel Oprea ș.a.m.d. O prietenie trans-partinică. Se aseamănă cu rechinul pesedist Viorel Hrebenciuc și prin capacitatea de a face calcule politice reci, de a face trocuri politice de tipul ”scopul scuză mijloacele”. Cu siguranță, Dragnea a populat sistemul pesedist cu lideri locali care constituie clone ale lui însuși. A primit o condamnare cu suspendare, care  nu este definitivă și care l-a făcut vulnerabil. Șansa lui este de a presta politic pentru cei care decid viitoarea sa situație juridică. Există, deja, dovezi clare că prestează. Imediat după ce a fost ales președinte interimar al PSD, el a făcut dovezile de fidelitate, scoțându-l de două ori în față pe Valeriu Zgonea, despre care a spus:  "Lângă mine este Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, un om care cred că trebuie valorizat la maxim de potenţial pe care îl are atât în ceea ce priveşte activitatea de preşedinte al Camerei Deputaţilor, cât şi în relaţia cu partenerii noştri externi strategici şi relaţia cu ambasadele şi nu numai.” Zgonea este un exemplar de lichea politică pur-sânge. Cu oportunismul lui, cu verbiajul amețitor, poate fi la fel de ”eficient” și ca secretar în PCR, și ca pupincurist al americanilor, și ca propagandist filo-rus. Dragnea este un Valeriu Zgonea mai inteligent și cu ceva ingrediente diplomatice, prin urmare mai perfid.

          Victor Ponta a plecat din ședința Comitetului Executiv Național al Partidului Social Democrat înainte de numărarea voturilor, pretextând că are o întâlnire. Cred că a vrut să evite o situație jenantă: el a declarat că o susține pe Rovana Plumb, dare era evident că va câștiga Dragnea.

          Merită discutată susținerea de către Ion Iliescu a lui Liviu Dragnea. Nu știu dacă era obligatorie declarația lui. Probabil că nu a putut rezista tentației ”de a se băga în seamă” (cu o expresie la modă) printr-un discurs și nu putea să nu spună, ca și ceilalți, pe cine susține. Orgoliul lui de Guru într-ale politicii nu-i permitea să declare c-o susține pe Rovana Plumb, despre care știa că va pierde. În opinia mea, Ion Iliescu a fost un gorbaciovist trădător care a jucat, în politica României de după Marea Păcăleală, rolul lui Trahanache. Titlul lui de glorie a fost acuza pe care cică i-ar fi adus-o Ceaușescu de deviație intelectualistă. Tot timpul a fost obsedat de imaginea lui de om deștept, cult, care le știe pe toate. Politic, a jucat un rol nefast: a început cu ”Stimați tovarăși” și a asistat, pasiv, la hăcuirea țării. Există o asemănare între el și Tsipras: amândoi au concentrat un mare număr de speranțe, pe care apoi le-au trădat. Unii mai cred, încă, în Ion Iliescu. De exemplu un cumnat al meu îmi spune că Iliescu a salvat integritatea teritorială a României. Fals. Iliescu a fost din punct de vedere politic un eunuc (precum Pierre Abélard) îndrăgostit de o fantasmă numită ”Revoluția română”. În timp ce el cânta dragostea lui pentru ”Revoluția română”, România era sfâșiată, nu precum Serbia, prin violență, ci prin mijloace perfide, aproape imperceptibile. Rezultatul e mai rău decât cel din Serbia: sârbii mai au un petic de țară a lor, România nu mai este a românilor. Mulțumim, tovarășe Ion Iliescu! Nu spun că dumneavoastră sunteți singurul vinovat, dar sunteți primul și ne-ați indus în eroare cu al dv. ”Stimați tovarăși”. Acum Ion Iliescu l-a sprijinit, tovărășește, pe Liviu Dragnea.

          S-a creat iluzia că președintele interimar al PSD nu are cine-știe ce puteri mari. Fals. Iată ce declară Dragnea că va avea de făcut: ”Acum se stabilesc niște oameni care să stabilească listele de candidați. Trebuie să pregătim sesiunea de toamnă cu grupurile parlamentare.” Cu alte cuvinte, el va fi omul care va împărți ciolanele. Oricare oportunist va veni să-i pupe papucul, pentru a obține un ciolan, dar el va trece pe liste numai pe cei care sunt ”corecți politic”.

          Va fi Liviu Dragnea viitorul președinte al PSD, ales de congresul partidului? Victor Ponta a spus despre Liviu Dragnea: ”Dacă va candida, va și câștiga”. Nu știu dacă Liviu Dragnea va obține firman de la Înalta Poartă. Este posibil ca, pentru a scăpa de condamnare, să presteze în folosul lui Valeriu Zgonea, care este în mod evident preferatul Marelui Licurici.

          Victor Ponta a anunțat că nu are de gând să candideze la Congresul din această toamnă pentru funcția de președinte al partidului. Unii spun că în curând el nu va mai fi nici premierul României. Ponta a făcut multe greșeli, dar nu pot să nu-i recunosc un merit: este singurul politician de la vârf care a avut curajul să spună un adevăr care, pentru ceilalți, era tabu: că asupra României se exercită mari presiuni din afară. Când i s-a reproșat că a sprijinit-o pe Kovesi, pentru a deveni șefă la DNA, el a vorbit despre insistențe ”ale partenerilor noștri americani și europeni”. Recent, în contextul controversei referitoare la Codul Fiscal, el a mai spus: ” Că alte țări or fi nemulțumite că Romania se dezvoltă, asta e problema lor, eu la România mă gândesc"; ”Poate că nu se dorește ca România să fie puternică economic, se dorește să fim așa... o colonie care cumpără bunuri produse de alții. Dar eu cred ca datoria și a mea, ca prim ministru, și a președintelui României este să apărăm România și nu să îi apărăm pe alții care pierd bani sau bussines-uri pentru că România se întărește".

          Alții spun că PSD merge către desființare. Mahării care conduc România nu pot avea un asemenea scop. Ei doresc doar o redimensionare a PSD. Și mai doresc să impună lideri prin care să controleze PSD-ul. PSD-ul va fi, în raport cu PNL-ul, ”aceeași Mărie, dar cu altă pălărie”. Și astfel imaginea falsă de multipartitism va fi salvată. Ca în ”țara democrației”, SUA. Celelalte partide (UNPR, UDMR) vor fi folosite pentru a crea ”majorități parlamentare” ad-hoc.

          În opinia mea, prin recentele schimbări, PSD-ul a fost, deja, adjudecat de către Marele Licurici.


          E nevoie de un adevărat partid de stânga