Într-o pagină de Facebook administrată de domnul Marius Mioc, am fost ”interpelat” de celebrul anticomunist Nica Leon. Cel care ne-a bântuit zilele și nopțile prin emisiunile de televiziune din timpul Marii Păcăleli din decembrie 1989 și al anilor care i-au urmat.
Post-scriptum:
- Am început dialogul cu Nica Leon. A sfârșit prin a mă jigni, de aceea am întrerupt dialogul cu el.
- Mi s-a adresat, apoi, Emil Tarnaveanu. Am continuat dialogul cu el.
Leon Nica:
”
Valeriu Stănescu, eşti tare fudul, amice! Tu chiar atît de puţine ai înţeles, după ce ai stat în faţa micului ecran? Ce te face să bănuieşti că ar fi fost o mare păcăleală, chiar şi acum cînd ai net, computer şi scrii la liber, fără să ai acordul securităţii, al organizaţiei de bază şi al comitetului de locatari? Oare de ce facerea de bine la români o însemna numai aşa ceva? Chiar să se fi terminat românii cu niţică minte şi ceva bun simţ? Oare pentru asemenea specimene stranii am înfruntat eu bestiala dictatură comunistă, gloanţele şi moartea?”
Valeriu Stănescu:
1). ”Valeriu Stănescu, eşti tare fudul, amice!”
Dacă vreți să vă răspund, vorbiți civilizat. Nu vă recunosc nicio superioritate care v-ar îndreptăți să-mi vorbiți ca unei slugi.
2). ”Tu chiar atît de puţine ai înţeles, după ce ai stat în faţa micului ecran? Ce te face să bănuieşti că ar fi fost o mare păcăleală”
Am înțeles multe, domnule, mai multe decât credeți.
- Nu a fost o revoluție. Revoluția presupune o categorie social-politică organizată, cu un program elaborat și asumat în mod conștient. Și mai înseamnă și un progres istoric, nu restaurație, nu întoarcerea la o etapă veche.
- Pentru marea majoritate a oamenilor care au ieșit în străzi în decembrie 1989 a fost o răscoală, o explozie populară având și cauze interne în nemulțumirile reale provocate de dictatura ceaușistă, dar amorsată de forțe externe din est și din vest. Există dovezi că acea mare majoritate nu a vrut capitalism, ci înlăturarea Ceaușeștilor și a celor din jurul lor, precum și reformarea socialismului. Amintesc doar câteva lozinci ale vremii: ”Nu ne vindem țara!”, ”Nu vrem patroni!” ”Nu vrem capitalism, vrem socialism democratic!”
- Desigur, a existat o minoritate care a vrut capitalism. Aceștia au ”confiscat” mișcarea de revoltă, dându-i o turnură care ne-a dus în această situație de coșmar: popor fără țară, fără suveranitate, fără independență, fără demnitate, sărăcit, umilit.
- Faptul că păpușarii s-au ferit și se feresc precum dracul de tămâie de referendum în toate problemele majore este dovada că s-au temut și se tem de voința majorității acestui popor. Singurul dintre liderii așa-zisei ”revoluții” care a pus corect problema a fost Alexandru Bârlădeanu care, la televiziune, a spus: ”Noi trebuie să întrebăm oamenii ce vor. Vor capitalism? Vor socialism reformat ? Ei trebuie să știe, capitalismul implică și polarizarea averii, și șomaj”.
Toate deciziile majore (restaurația capitalismului, integrarea în UE, integrarea în NATO etc.) s-au făcut nedemocratic, fără consultarea poporului prin referendum. Iar când s-a organizat referendum n-au contat milioanele de voturi, ci voința Marelui Licurici, precum altă dată voința Tătucului Stalin.
- După niște ani ne-au parvenit și dovezi din Occident precum că a fost o răsturnare de regim prin voința unor forțe din Vest. Masele de oameni nemulțumite și manipulate au avut doar rolul de a da o iluzie de legitimitate manevrei. Chiar dacă în străzi au fost mase de oameni, nu constituiau majoritatea poporului român, majoritate care a privit pasiv, la televizor, spectacolul bine regizat, inclusiv vărsarea de sânge, pentru a justifica existența ”teroriștilor”.
3). ”ai net, computer şi scrii la liber, fără să ai acordul securităţii, al organizaţiei de bază şi al comitetului de locatari”
Dv. în ce realitate trăiți, domnule? Ce făcea Securitatea era joc de copii, în comparație cu ceea ce se întâmplă acum. Frica de urmărire până în cele mai intime zone ale vieții s-a instalat până la vârful piramidei politice. Zilnic apar la televizor înregistrări ale unor discuții private, realizate de serviciile secrete. Trăim într-un stat pseudo-democratic, condus de serviciile secrete și de procurori numiți și instruiți în cadrul învățământului politic din SUA. A spus asta recent Victoria Nuland.
Probabil că în vechiul regim ați fost urmărit, persecutat. Îmi pare rău, dacă ați fost persecutat doar pentru opinii. Dacă ați încercat să răsturnați regimul prin mijloace violente, atunci represiunea a fost justificată.
Acum este rândul nostru să fim urmăriți, vânați, persecutați. Noi vrem schimbarea sistemului, măcar reformarea lui, dar nu prin mijloace violente, ci pe cale democratică. Dar profitorii sistemului se tem de democrație, nu ne permit să ne organizăm politic, legal.
Am libertatea de exprimare aci? Da, pentru că plătesc serviciile de comunicare (internet etc.). Și pentru că EI sunt deștepți, folosesc această libertate ca o supapă pentru depresurizarea tensiunii populare, precum și pentru identificarea opozanților, a formatorilor de opinie critică față de sistem.
4). ”Oare de ce facerea de bine la români o însemna numai aşa ceva?”
Ce vorbiți, domnule? V-am cerut noi, ăștia ca mine, ”facerea de bine”? Ați hotărât singuri ce înseamnă ”bine” pentru noi și ne-ați băgat ”binele” ăsta cu forța în viețile noastre.
5). ”Oare pentru asemenea specimene stranii am înfruntat eu bestiala dictatură comunistă, gloanţele şi moartea?”
Eu nu v-am cerut asta, domnule. Ați făcut-o pe cont propriu. Și probabil că acum aveți motive să fiți mulțumit, precum, pe vremuri, ”ilegaliștii” comuniști. Eu și cei ca mine nu v-am dat mandat să luptați pentru noi, nu ne-ați reprezentat. Noi nu am vrut capitalism.
Eu nu am motive să mă simt fericit în această țară, care nu mai este a noastră, în care așa-zișii oameni politici ar face târâș-marș și dacă portarul de la Casa Albă le-ar da porunca ”Târâș marș!”.
Aaa! Dacă dv. ați lupta pentru patrie, pentru independența și suveranitatea ei, pentru demnitatea poporului, pentru judecarea infractorilor de felul celui care l-a omorât pe Teo Peter, atunci ați fi și pentru mine erou. Atunci aș simți că mă reprezentați.
Leon Nica:
”
Valeriu Stănescu, de prostanii fuduli ca şi de morţi numai de bine!”
Ce rost ar mai avea discuția cu un om de acest fel?
Sărmană Românie, uite-ți ”revoluționarii” care ți-au adus ”facerea de bine”!
Emil Tarnaveanu:
”pfff...Valeriu, pe scurt: compara fosta constitutia RSR cu actuala constitutie e a Romaniei, adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 199! Sustii ca nu este o schimbare suficient de semnificativa de a numi revolutie?!”
Valeriu Stănescu:
@Emil Tarnaveanu
Domnule Emil Tarnaveanu,
Am mai răspuns unui ins care a început prin a mă califica ”fudul” și a sfârșit prin a mă califica ”prostan fudul”. Între mine și el există diferență de educație, de caracter. Dv. nu m-ați evaluat, încă, prin astfel de calificative, de aceea consider că este civilizat să vă răspund.
1). Să începem cu întrebarea de la sfârșit: ”Sustii ca nu este o schimbare suficient de semnificativa de a numi revolutie?!”
Nu toți putem fi politologi competenți, dar măcar să gândim logic avem obligația. Am mai avut o dispută cu cineva pe această temă. Când i-am spus că din punctul meu de vedere în decembrie 1989 n-a fost o revoluție, preopinentul m-a întrebat: ”Cum, n-a fost o schimbare?” I-am răspuns: ”Înseamnă că pentru dv. a face o revoluție înseamnă a trage o bășină!” Omul m-a privit cu uimire și cu reproș: ”Hai, domnule profesor, să fim serioși!” ”Sunt foarte serios, domnule profesor E. B. Dv. sunteți, ca și mine, și profesor de logică. Știți foarte bine în ce constă eroarea numită ”definiție prea largă”. Când dv. spuneți că o revoluție este o schimbare, dv. spuneți, implicit, că a face o revoluție înseamnă a trage o bășină într-o cameră, căci prin flatulație se schimbă atmosfera în cameră”.
2). Dv., domnule Emil Tarnaveanu, n-ați făcut această greșeală, căci nu înțelegeți prin revoluție o schimbare, în general. Considerați că dovada revoluției o constituie trecerea de la Constituția RSR la Constituția României ”adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 199!”.
Nu sunt convins că schimbarea textelor, în sine, constituie dovada peremptorie a revoluției. De exemplu, în actuala Constituție, capitalistă, scrie că România este stat unitar, independent și suveran. În realitate, România nu mai este a cetățenilor români, este o colonie, iar națiunea română nu mai are suveranitate: nu mai are controlul asupra monedei naționale, instituțiile de forță (Armata, serviciile secrete, Procuratura etc.) sunt sub control și comandă străină (de la Bruxelles, de la NATO, de la FMI etc.). În Constituția actuală scrie că resursele naturale aparțin statului român, în realitate s-au privatizat, în avantajul marelui capital străin. Pentru mine, aceste schimbări nu constituie revoluție.
Dar să facem abstracție de incongruența dintre Constituție și realitate și să comparăm cele două Constituții, cum ați propus. Dau un singur exemplu: în Constituția RSR era garantat dreptul concret la muncă, nu ca promisiune abstractă. În actuala Constituție este garantată proprietatea, dar nu și dreptul concret la muncă. Consecința: o minoritate, posesoarea marilor averi, este privilegiată prin constituție, în timp ce o majoritate este vitregită, prin plasarea sub spectrul șomajului. Asta nu este revoluție! O revoluție implică progresul social, mai-binele pentru cetățenii acelui stat, nu privilegii pentru o minoritate.
3). Presupun că între noi există o opoziție ideologică: eu sunt comunist, dv. sunteți, probabil, anticomunist. Propun să facem abstracție de opoziția ideologică ce există între noi și să-mi răspundeți la întrebările:
a). pe dv. nu vă doare situația în care au ajuns România și cetățenii ei? Pe mine mă doare.
b). Considerați că patriotismul este doar un ”slogan ceaușist”?
c). Considerați că între vechii liberali, care se conduceau după principiul ”prin noi înșine”, și mutanții-politic care-și zic azi ”liberali”, dar nu sunt decât niște marionete ale marelui capital străin, nu există nicio deosebire?
d). De ce aceia care spun că au fost ”revoluționari” în decembrie 1989 nu ridică nici măcar un deget în apărarea Țării-Mamă, hăcuită de 25 de ani încoace?
e). Cum explicați faptul că ”euromaidanele” sunt congruente cu ”indicațiile” din afară și nu cu interesul național?
Emil Tarnaveanu :
”Multe cuvinte care nu spun nimic, doar informatii despre ego.
Ma faci sa rad! Flatulație asta rau mirositoare ti se intampla des? Vezi de incalzire globala!
Aaaaa..NU a fost o revolutie, cum demonstrezi domn' profesor de logica o negatie?
Spune ce a fost, in loc sa incerci sa "demonstrezi" ce nu a fost.”
Valeriu Stănescu:
@Emil Tarnaveanu
1). ”Multe cuvinte care nu spun nimic”
Depinde de cel căruia i te adresezi. Dacă vorbești cu unul care vrea să audă ce-i place lui, nu ce vrei tu să-i spui, reproșul va fi acesta: ”Multe cuvinte care nu spun nimic”.
2). ”Ma faci sa rad! Flatulație asta rau mirositoare ti se intampla des? Vezi de incalzire globala!”
Există oameni care în loc de contrargumente folosesc bășcălia.
3). ”Aaaaa..NU a fost o revolutie, cum demonstrezi domn' profesor de logica o negatie?
Spune ce a fost, in loc sa incerci sa "demonstrezi" ce nu a fost.”
Creați sofisme. Sau, mai grav, paralogisme. Sofismele presupun o anumită competență în logică.
Eu am răspuns la întrebarea ”Sustii ca nu este o schimbare suficient de semnificativa de a numi revolutie?!” Am argumentat că, într-adevăr, ”nu este o schimbare suficient de semnificativa de a numi revolutie”. Dar... fiecare ”înțelege” ce poate.
Emil Tarnaveanu
”pfff...Valeriu, pe scurt: compara fosta constitutia RSR cu actuala constitutie e a Romaniei, adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 199! Sustii ca nu este o schimbare suficient de semnificativa de a numi revolutie?! emoticon gasp”
Valeriu Stănescu:
@Emil Tarnaveanu
1). Permiteți, vă rog, să vă prezint opiniile mele despre rostul unor discuții de acest fel:
a). O schimbare importantă care s-a produs în mentalitatea mea în trecerea de la vechiul la actualul regim este convingerea cu privire la valoarea pluralismului, inclusiv a polemicilor. Probabil că sunt naiv, visător, dar am început să cred că există alternativă la lupta sângeroasă.
b). Prin astfel de polemici aștept să ies îmbogățit culturalmente. Preopinentul îmi poate semnala greșeli în argumente, îmi poate semnala perspective noi.
c). Controversa nu trebuie să se situeze la nivelul înjurăturilor, al jignirilor. Și oligofrenii pot înjura, jigni. Doar unii oameni pot dialoga civilizat, oferind contraargumente, nu ofense.
d). Eu vă citesc atent mesajele și încerc să le înțeleg. Este un minim de respect pe care vi-l datorez, ca interlocutor. Dialogul surzilor ar fi o pierdere de timp pentru amândoi.
2). Revenind la dialogul nostru:
a). ”Chiar nu observi, ca iarasi nu spui nimic?!”
De ce nu încercați să mă înțelegeți? Mesajele dv. abundă în pufăieli și în emoticoane. Firește că fiecare dintre noi are și o componentă afectivă, dar în dialog mă aștept să funcționați rațional. Pentru mine este clar că opțiunea pentru comunism sau capitalism are și o puternică determinare afectivă. Dar eu nu-mi propun, aici, să vă demonstrez că trebuie să iubiți comunismul, tot așa cum ar fi absurd să încerc să-i demonstrez unei femei că trebuie să mă iubească. Eu vă propun doar să admiteți, logic, deducția concluziilor mele din premisele mele. Adică sper să admiteți validitatea gândirii mele. Firește, puteți respinge concluziile mele, chiar dacă gândirea mea este logic-corectă, respingându-mi premisele. De exemplu respingând conceptul meu de ”revoluție”.
b). ”Mai...tu ai introdus in discutie flatulatia ca si argument!”
Bineînțeles! Am zis că nu? Dar nu ați înțeles valoarea argumentativă a introducerii în discuție a ”flatulației”. Am șarjat, într-un mod justificat logic. Când cineva spune ”Revoluția este o schimbare”, eu îi spun: aceasta este o definiție prea largă, căci schimbare poate fi și transformarea apei în gheață, și îmbătrânirea omului, și stricarea aerului în cameră printr-o bășină.
c). ”Daca nu a fost Revolutie, de ce te agiti? Inseamna ca tot voi "conduceti"!”
Nuuu! N-a fost revoluție, dar a fost restaurație, adică revenirea la o formă de organizare politică, socială și economică veche, care mai fusese în istoria României, adică restaurația capitalismului. Prin urmare nu ”noi (comuniștii) conducem”.
d). ”Da, este sofism sa incerci sa demonstrez o negatie, dar de unde sa stie un "pof' de logica"?! Penibil!”
- Folosiți termenul ”sofism” fără a ști ce înseamnă. Sofism înseamnă un raționament eronat construit în mod intenționat. Dar dv. nu puteți ști, în eventualitatea că eu produc un raționament eronat, dacă l-am produs intenționat, pentru a vă induce în eroare (deci sofism), sau l-am produs neintenționat, adică în necunoștință. Intenția este interioră minții mele și nu puteți ști ce este în mintea mea. Prin urmarea nu eu sunt penibil.
- ”este sofism sa incerci sa demonstrez o negatie”.
Am scris în mesajul anterior că am răspuns la o întrebare a dv. Dar văd că ați rămas încremenit în această acuză.
De unde ați scos năzdrăvănia ”este sofism sa incerci sa demonstrez o negatie”?
Se poate demonstra o negație. De exemplu: am de demonstrat negația ”Emil Tarnaveanu nu este un om mort”. A demonstra această concluzie negativă înseamnă să construiesc un silogism valid cu ambele premise adevărate:
Niciun om mort nu are metabolism.
Emil Tarnaveanu are metabolism
Deci: Emil Tarnaveanu nu este un om mort.
Cunoscătorii vor recunoaște în silogismul meu modul valid CESARE (eae-figura a doua), având ambele premise adevărate. Deci am demostrat negația ”Emil Tarnaveanu nu este un om mort”.
Emil Tarnaveanu:
Valeriu, eu sunt scump la vorba, dupa cum ai observat. Tu vorbesti mult, fara sa zici ceva. Si asta iti spun serios, fara rautate.
Valeriu Stănescu:
Ok, Boss. Mă așteptam la mai mult, dar... asta este. De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere!
Capitalism fericit!
Emil Tarnaveanu :
”
Tu introduci mai multe teme de discutie, fara sa faci nici o afirmatie.
Despre demonstrarea negatiei, daca te pricepeai la logica, ai fii stiut ca singura metoda este prin reducerea la absurd, dar si atuncu intai demonstrezi o afirmatie care face absurd posibilitatea contrariului, si se poate aplica doar in cazul in care in prealabil demonstrezi ca exista doar doua posibilitati, si anuma sau da sau nu. Deci...
p.s. Ceea ce incerci tu sa faci se numeste "strawman".
Daca vrei sa discuti despre ceva, fa-o in mod direct si cu afirmatii si nu asteptand raspunsuri la intrebarile tale, de la interlocutor.”
Valeriu Stănescu:
Domnule Emil Tarnaveanu,
Sunt convins că dv. aveți competențe care mie îmi lipsesc. De ce nu vreți să vă retrageți onorabil din polemica asta din domeniul logicii, căci este evident că nu aveți competențele necesare? Nu este nicio rușine în a spune ”nu știu”, ”nu sunt competent în acest domeniu”. Dacă aveți pe cineva bine pregătit în domeniul logicii, aduceți-l aci, pentru a verifica dacă eu spun trăsnăi sau nu.
Mai întâi, dovediți că, deși v-am explicat destul de clar, n-ați înțeles nimic. Sau nu citiți ce scriu.
În al doilea rând, continuați să scrieți argumente ilogice. Amintesc, mai mult pentru eventualii cititori ai noștri, căci nu mai sper că dv. înțelegeți:
1). ”este sofism sa incerci sa demonstrez o negatie”
2). ”Despre demonstrarea negatiei, daca te pricepeai la logica, ai fii stiut ca singura metoda este prin reducerea la absurd, dar si atuncu intai demonstrezi o afirmatie care face absurd posibilitatea contrariului, si se poate aplica doar in cazul in care in prealabil demonstrezi ca exista doar doua posibilitati, si anuma sau da sau nu. Deci...”
Aceste două enunțuri sunt cotradictorii. În primul susțineți că demonstrarea unei negații este sofistică, iar în al doilea susțineți că există totuși o metodă, metoda (demostrației) prin reducere la absurd. Păi Dumnezeu să vă mai înțeleagă! Încălcați o lege fundamentală a logicii, legea noncontradicției, conform căreia este inadmisibil să enunțăm simultan, despre același obiect și sub același raport (=cu același înțeles) două însușiri incompatibile. Dv. spuneți despre ”negație” și că nu poate fi demonstrată logic (”este sofism sa incerci sa demonstrez o negatie”), și că poate fi demonstrată prin ”metoda reducerii la absurd”.
Din dialogul cu dv. am ieșit îmbogățit, am învățat următoarele lucruri:
1). e bine să mă exprim în probleme pentru care sunt competent;
2). e bine să mă retrag la timp, onorabil, din polemici din domenii în care nu sunt competent, pentru a nu fi ridicol.
Vă mulțumesc pentru învățăminte!
Dacă doriți să discutăm pe alte teme, vă stau la dispoziție. În problema asta, de logică, nu vă mai răspund.
Emil Tarnaveanu:
”Ce fudulie amestecata cu tupeu!
emoticon gasp
Auzu tu, prof de logica...habar nu ai, doar tupeu! emoticon grumpy”
”Si studiazal si "Reductio ad absurdum", daca tot esti un autodidact cu pretentii!
emoticon pacman”
Valeriu Stănescu:
”Domnule Emil Tarnaveanu,
- Am 66 de ani. V-am vorbit în mod civilizat, politicos. Nu mi-ați vorbit la fel. Probabil sunteți mult mai tânăr. E o problemă de educație.
- Spuneți neadevăruri. Vi le-am developat, dar vă încăpățânați să rămâneți cramponat de ele. Păcat.
- M-ați bombardat cu linkuri către pagini în limba engleză. Dv. nu înțelegeți în limba română, dar insinuați că ați înțeles în limba engleză. Eu nu știu limba engleză, dar am peste 100 de lucrări de logică, începând cu ”Organon”-ul lui Aristotel, părintele logicii, și până la lucrări de logică contemporană. Am lucrat cu toate aceste lucrări.
- Predau logica de 25 de ani. Am avut 3 elevi care au luat locul I la etapa județeană de logică și au venit cu note mai mari de 7 de la etapa națională. Pregătesc elevi la logică pentru examenul de bacalaureat. De exemplu, anul acesta am avut 5 eleve candidate, toate au promovat examenul, cea mai mică notă a fost 8,05, cea mai mare a fost 9,95. Lucrările au fost corectate în alt județ.
Ceea ce am scris eu aici este manifestare de fudulie, iar dv. ați manifestat modestie? Eu am dovedit incompetență, iar dv. competență? Să ne judece Dumnezeu și eventualii cititori de bună-credință!
Vă urez capitalism fericit!”
Valeriu Stănescu:
@Emil Tarnavanu:
Măi flăcău, chiar nu poți pricepe că nu sunt obligat să vorbesc cu tine, cât timp nu poți dovedi minim respect față de mine?
Există și anticomuniști deștepti, civilizați, precum Sfânta Treime, Liiceanu - Pleșu - Patapievici. Mai învățați și voi de la ei. Voi, aștia de pe aici, nu știți decât să înjurați, să jigniți?
Le-am reproșat unora din tabăra mea politico-ideologică faptul că vă înjură și vă jignesc. Încep să cred că asta meritați, că ei vă răspund așa cum le vorbiți.
Speranța mea că te vei simți și îmi vei vorbi așa cum îți vorbesc, civilizat, politicos, a fost iluzorie.
Hai, mergi cu Domnul, că te-am supraevaluat!