luni, 14 septembrie 2015

Corneliu Vadim Tudor a colapsat


Șocul pe care-l trăim când aflăm de moartea unor oameni precum Adrian Păunescu, George Pruteanu, Corneliu Vadim Tudor este determinat, cred, în bună măsură de ciocnirea veștii morții de impresia noastră subconștientă că astfel de oameni sunt nemuritori. Energia lor creatoare, personalitățile lor remarcabile stau la originea acelei impresii. Totuși, chiar și stelele mor, colapsează. 

Corneliu Vadim Tudor era, în primul rând, un om care nu putea trece neobservat. Cult, cu informații bine structurate, avea și o memorie prodigioasă. Temperamentul coleric, prin care Vadim se manifesta ca un vulcan în erupție, îl scotea în evidență, dar, în același timp, era și principalul lui dușman. Remarcabil prin creativitatea lui, el era și un om-spectacol, prin efervescența spiritului său.

De Corneliu Vadim Tudor, fie-mi iertată ignoranța, am aflat după 1989. În perioada aceea, când se declanșase o intensă criză a valorilor, citind ”România Mare” am avut sentimentul că Vadim a ridicat drapelul românismului din noroiul în care fusese aruncat de regizorii Marii Păcăleli, prin marionetele lor. M-a impresionat și curajul lui. Într-o epocă în care politicienii eunuci nu îndrăznesc să exprime niciun gând critic față de forțele care poruncesc mersul României către prăpastie, Corneliu Vadim Tudor a exprimat tăios adevăruri șocante. 

Prim moartea lui, patriotismul românesc suferă o grea pierdere.

POEM INEDIT

ULTIMA CAFEA


Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.




Noaptea de duminică spre luni

6 spre 7 septembie 2015



Mulțumesc, iubită mamă


Muzica: Marian Nistor
Versuri: Corneliu Vadim Tudor
Interpret: Mirabela Dauer

Versurile:

Mulțumesc, iubită mamă, 
Steaua mea din zori de zi!
Fără tine mi' este teamă
Că planeta s'ar răci,
Fără tine mi' este teamă
Că planeta s'ar răci.

Te'am secătuit de vlagă,
M'ai născut, m'ai înflorit,
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfințit,
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfințit.

Refrenul
Mamă frumoasă, primul meu rai,
Fă o minune, te rog mai stai,
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu'i vremea, mai stai puțin,
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu'i vremea, mai stai puțin.

Lege tainică a firii
Nu pleca fără să'mi lași
Zăcămintele iubirii,
Mamă suflet uriaș,
Și secretul nemuririi,
Mamă suflet uriaș.

Mulțumesc, iubită mamă!
Iubită mamă!
Iubïtă mamă!








(discurs rostit luni, 2 iulie 2012, în plenul Parlamentului European de la Strasbourg)





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu