miercuri, 12 august 2015

Andrei Pleșu - despre Legea 217/2015

          Dintre entitățile Sfintei Treimi Anticomuniste, mă gândesc la Gabriel Liiceanu (Cel-Fanatic), H.-R. Patapievici (Cel-Încrezut) și Andrei Pleșu, ultimul îmi apare, prin comparație cu ceilalți doi, ca fiind Cel-Simpatic. În deosebire de ceilalți doi, care sunt ”încremeniți” în contemplarea Ideilor lor fixe, sfătosul Pleșu este orientat mai mult către realitate, străduindu-se să-i surprindă nuanțele.

          Referitor la Legea 217/2015, ”care incriminează cultul persoanelor vinovate de legionarism, fascism, rasism, xenofobie, precum şi promovarea unor simboluri, concepţii, doctrine, aparţinînd aceluiaşi spectru ideologic”, Andrei Pleșu a scris un articol intitulat ”O dezbatere blocată”. Tâlcul titlului ne este dezvăluit în propoziția ”Din păcate însă, la noi şi aiurea, dezbaterea publică privind cei doi demoni ai veacului trecut (cel brun şi cel roşu) este blocată”.

          Autorul articolului ne sugerează intenția sa de a se plasa ”la mijlocul terenului”, adică ”în teritoriul argumentelor”. Prezint câteva argumente ale lui Andrei Pleșu.

1). Legea nu are ”rigoare juridică”, este mai degrabă o ”declarație politică”

din punctul meu de vedere, sursa confuziilor se află în însuşi textul legii. E un text dezechilibrat, neatent la nuanţe, ambalat într-un limbaj neinspirat, astfel încît tonul şi stilul documentului nu evocă sunetul justiţiei, ci pe acela al unei ”înfierări” tovărăşeşti. În felul acesta şi ceea ce e sustenabil în desfăşurarea lui (incriminarea rasismului, a xenofobiei, a intoleranţei etc) îşi pierde rigoarea juridică, pentru a adopta tonul unui soi de ”declaraţie politică”.

2). Nu trebuie acceptate ”vinovățiile 'paușale'”

mă declar inapt să accept vinovăţii ”pauşale”. Nu cred că toţi aderenţii sau simpatizanţii legionari erau potenţial asasini şi nu cred într-un antisemitism ireductibil, dacă mă gîndesc la Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu etc. La fel, nu cred că toţi membri (sic!) partidului comunist, sau toţi ”adepţii” filosofiei marxist-leniniste (dl. Radu Florian, de exemplu, sau dl. Ion Ianoşi, sau unii scriitori care au plătit, cu talentul lor, preţul ”literaturii” omagiale, sau mulţi, mulţi alţii, angrenaţi, de voie de nevoie, în ”sistem”…) sunt neapărat vinovaţi de abuzurile regimului totalitar.

3). Nu trebuie să mai trăim ”sub flagelul interdicției culturale”

nu vreau să mai trăiesc o dată sub flagelul interdicţiei culturale, sub care am crescut in anii regimului trecut. Nu vreau să fiu suspect nici dacă citesc Sartre, nici dacă citesc Ezra Pound, Céline, sau Heidegger, nici dacă admir talentul lui Cioran, mintea lui Noica, graţia atotştiutoare a lui Mircea Vulcănescu. Nu am nevoie să ader la biografia lor, la opţiunile discutabile ale vieţii lor publice, pentru a mă lăsa sedus de prestaţia lor intelectuală şi, da, pentru a-i omagia fără rezerve şi în orice fel, pentru rolul pe care l-au dobîndit, pe merit, în cultura ţării şi a veacului.”

4). Legiferarea nu trebuie să desființeze libertăți care trebuie ”menajate”

Dar chiar şi cînd le scrii [legile], e bine să te gîndeşti şi la libertăţile pe care le ai de menajat.”


Apreciez că intenția lui Andrei Pleșu de a se situa ”la mijlocul terenului”, adică în teritoriul argumentelor” s-a împlinit.

8 comentarii:

  1. Apreciez cele 4 obervații ale lui Pleșu.
    De asemenea, apreciez caracteristicile pe care le-ați atribuit celor trei. Andrei Pleșu, este, într-adevăr, mai flexibil. Vreau să cred că pozițiile sale sunt principiale și nu izvorîte doar în apărarea personalitățor citate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu consider că Pleșu este mai flexibil în idei. Cel puțin în anumite situații.

      Ștergere
  2. Puteti contesta legea la:
    http://www.petitieonline.com/legea_217_nu_este_constituionala

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu cred că legea 217/2015 face posibile abuzuri. Dar nu semnez petiția pentru abrogarea legii căci oamenii ăștia, cu simpatii legionare, au o idee fixă: să moară și capra comuniștilor. Am văzut, la televizor, oameni cu ochii ieșiți din orbite de furie nu atât din cauza legii, cât pentru că legea nu omoară și capra comuniștilor! Ăia de la Realitatea Tv. răcneau toți în cor că trebuie să moară și capra comuniștilor.

      Cred că v-am văzut și pe dv., domnule Ioan Roșca, la Realitatea Tv.

      Ar trebui, când e vorba de interesele majore ale țării, să lăsăm deosebirile ideologice deoparte. Constat că nu se poate.

      Ștergere
    2. Cunoaşteţi vreo petiţie online de care autorităţile au ţinut seama? Eu nu cunosc! Dacă cineva cunoaşte, îl rog să-mi spună care a fost acea petiţie şi cum s-a ţinut seama de ea. Dacă nu există nicio petiţie de acest fel care a fost luată în seamă, îmi pun întrebarea cui foloseşte semnarea unor astfel de petiţii?

      Ștergere
    3. Nu știu dacă astfel de petiții contează dpdv juridic. Dar ele pot exprima într-un mod semnificativ ”opinia publică”. Petiția pentru arestarea celor 7 violatori (cu peste 400000 de semnături, inclusiv a mea) cred că a avut un rol în ”degriparea” mecanismului juridic.

      Ștergere
    4. Eu nu înțeleg cine citește o petiție și cum verifică faptul că un număr de oameni au semnat-o efectiv! Nu cred că instituțiile statului au un serviciu de citire petiții.
      Cred că petiția este, mai degrabă, o solidaritate a semnatarilor și, astfel, o încredere a lor că sunt mulți care vor ceea ce cer prin acea petiție.
      În legătură cu situația violatorilor, eu cred că rolul principal l-au avut televiziunile. Poate greșesc, dar am impresia că impactul social al televiziunilor îl depășește cu mult pe cel al altor forme de răspîndire a unor puncte de vedere. Chiar dacă internetul este răspîndit pe scară largă, nu cred că acesta egalează televiziunile, măcar în ceea ce privește reacția autorităților.

      Ștergere
    5. Petițiile online au, cum spuneți, mai mult rolul de exerciții de solidaritate.

      Ștergere