Viaţa
omului este şi o succesiune de suferinţe.
Unele suferinţe sunt nişte experienţe
de tip „situaţie limită”, cum ar spune un existenţialist. Cu mulţi ani în urmă
am avut nişte noduli pe corzile vocale. Diagnosticul prezumtiv era de cancer
laringian. Dacă ar fi fost cancer, ar fi fost necesară intervenţia chirurgicală
specifică, de extirpare a laringelui, iar speranţa de viaţă ar mai fi fost de
vreo doi ani. N-a fost cancer. Acum cumplitul semn de întrebare s-a aşezat
deasupra unei alte zone a trupului meu. M-am interesat cu privire la cel mai
bun specialist în domeniu. S-a uitat, grăbit, doar asupra rezultatului unei
ecografii şi a vrut să-mi prescrie o reţetă cu niscai pastile. După ce i-am
atras atenţia asupra rezultatului alarmant al testului specific major (o
valoare de 52 de unităţi, limita maximă
normală fiind de 4 unităţi), a decis să mi se facă o biopsie. Sunt programat
pentru biopsie pentru mâine dimineaţa.
„Sănătatea
ne poartă spre obiectele exterioare, boala ne readuce în noi.”
Aflu, din cartea Jurnalul unui pseudo-filozof, a lui Arşavir Acterian, că Maine de
Biran a notat acest gând în jurnalul său. Dacă autorul menţionat a gândit că
sănătatea ne orientează către extrospecţie, iar boala ne orientează către
introspecţie, atunci adevărul acestui gând se confirmă în cazul meu.
Totuşi, de ce facem publice gândurile, trăirile noastre din „situaţiile limită”?
Totuşi, de ce facem publice gândurile, trăirile noastre din „situaţiile limită”?
Emil Cioran a fost bântuit, de-a lungul
vieţii sale, de sentimentul lipsei de sens a vieţii şi de ideea sinuciderii,
dar a trăit devenind octogenar. De la el am învăţat că scriind şi publicând ceea
ce scriem facem un fel de exorcizare, o depresurizare a psihicului care, în
situaţii limită, atinge valori ale tensiunii ce fac posibilă explozia. Conştientizez
că destăinuirea mai are o motivaţie:
nevoia de a constata că nu eşti singur în confruntarea cu suferinţa ta, că există
oameni care rezonează cu tine, în suferinţa ta.
„Numai insuficientul este creativ”
„Numai insuficientul este creativ”
D. D. Roşca, în Existenţa tragică, ne face cunoscut acest gând al lui Goethe. Dacă
admitem ca adevărat acest gând, atunci faptul că Dumnezeu a simţit nevoia de a
crea Lumea dovedeşte că nici măcar Dumnezeu nu-şi este suficient sieşi.
Trăim suferinţa şi ca o conştientizare a
unei insuficienţe. Suferinţa ca insuficienţă ne determină să creăm, pe măsura
resurselor noastre personale. Cei înzestraţi cu geniu reuşesc performanţa de a
converti suferinţa lor în capodopere artistice.
Se spune că Titu Maiorescu opina că o
viaţă fericită, confortabilă, a lui
Eminescu ne-ar fi lipsit de perlele artistice pe care ni le-a lăsat poetul-nepereche.
Consider că nu doar suferinţa, ca manifestare a insuficienţei, constituie sursa
creaţiei. Şi fericirea, bucuria pot constitui o sursă pentru creaţie:
„Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aş vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!”
(George Coşbuc, „Vara”)
Citez, după Arşavir Acterian, şi o idee din „Salonul nr. 6”, al lui Cehov: „Fericirea omului şi tihna sa nu sunt în afară de el, ci în el însuşi… Omul vulgar găseşte binele sau răul într-un obiect oarecare, într-o caleaşcă sau o cameră agreabilă; omul care gândeşte află totul în el însuşi”. Nu este adevărat. Cum spunea altcineva: singur, omul este ceva nedesăvârşit; îi trebuie un al doilea ca să fie fericit.
Căutarea sensului vieţii – alternativa la sinucidere
Căutarea sensului vieţii – alternativa la sinucidere
Sper să am şi eu puterea de a lupta cu suferinţa, cu absurdul care mă asediază.
Post-scriptum
Dem Rădulescu, într-o emisiune din seria Profesioniştii, realizată de Eugenia Vodă, recomanda, pentru momentele în care viaţa ni se pare insuportabilă; "Priveşte în jos!" Marele actor vrea să spună că în astfel de momente conştientizarea faptului că există oameni mai nefericiţi decât noi ne poate întări.
Dem Rădulescu, într-o emisiune din seria Profesioniştii, realizată de Eugenia Vodă, recomanda, pentru momentele în care viaţa ni se pare insuportabilă; "Priveşte în jos!" Marele actor vrea să spună că în astfel de momente conştientizarea faptului că există oameni mai nefericiţi decât noi ne poate întări.