Este o listă cu 13 videoclipuri.
Televizorul trebuie setat în format 4:3 (normal, nu pe ecran lat), altfel imaginea va apărea ca fiind lățită.
La vizionare, alegeți cea mai bună calitate (din butonul ca o rotiță dințată).
Calitatea sunetului este cam 50% deteriorată din cauza fântânii arteziene uriașe, vecine. Este singurul reproș pe care îl fac organizatorului: faptul că nu a cerut să fie oprită fântâna arteziană.
PS
Domnul Asterisc spune că n-a putut vedea decât un videoclip.
Sunt surprins, căci eu, când apăs pe linkul de sub cuvântul ”Videoclipuri”, văd toată lista (playlistul) cu videoclipuri, ca în următoarea captură de ecran:
Poate m-a ”ajutat” cineva de la ”Ochii și Timpanul”? Sunt paranoic, într-o țară bolnavă de frică.
Pun linkuri individuale aici.
Ambianța
Gheorghiță Zbăganu
Badea
Costel Ghiță
Gheorghe Ungureanu
Pavelescu
Petre Ignatencu
Paul Marinescu
Virgil Costea
”tovarășul” Virgil
Ionuț Rusu
Valeriu Stănescu
Fotografii aici.
DISCURS PENTRU MITINGUL DE LA 1 MAI 2015
Notă: aceasta a
fost varianta discursului pe care intenționam să-l rostesc în cadrul mitingului
de la 1 Mai 2015. Limitarea timpului acordat vorbitorilor la cinci minute m-a
determinat să spun doar ce se poate vedea (auzi) în videoclip, cu bâlbele respective.
Autoprezentare
Numele meu este Valeriu Stănescu
și sunt din Slobozia, județul Ialomița. Mă consider marxist și, de asemenea,
membru al Partidului Comunist Român, partid care a fost desființat, în 1989,
cred eu, într-un mod nedemocratic și imoral.
Omagiu
Aduc
omagiul meu muncitorilor de la Chicago care, în 1886, și-au sacrificat viețile
pentru statuarea zilei de muncă de 8 ore.
Despre condiția muncitorimii în
prezent
Înțeleg
prin muncitor orice om care-și vinde
forța de muncă pe un salariu.
Așa cum
știți, restaurația capitalismului, începută prin Marea Păcăleală din decembrie
1989, a determinat schimbări majore în condiția muncitorimii. Până în 1989,
existența unor mari întreprinderi socialiste determina existența unei clase
muncitoare numeroase, cu niște sub-clase puternice, cum erau minerii,
ceferiștii, petroliștii etc. Regizorii Marii Păcăleli și ai restaurației
capitalului au lucrat cu metodă nu doar pentru subminarea economiei naționale
și transformarea României în colonie, ci și pentru dispersarea marilor
categorii ale clasei muncitoare. O clasă muncitoare numeroasă, având conștiința
de clasă constituia un adversar prea puternic pentru profitorii restaurației
capitalismului. În opinia mea, mineriadele, marșul muncitorilor bucureșteni
care scandau ”IMGB face ordine!”, ”Nu ne vindem țara!”, ”Nu vrem capitalism!”, în ciuda unor
excese regretabile, au fost ultimele manifestări majore ale demnității și ale
conștiinței de clasă ale muncitorimii.
Spuneam că
s-a lucrat cu metodă, perfid-inteligent:
- au fost restituite ”părțile sociale”, pe care Ceaușescu le
crease ca o formă de acționariat al lucrătorilor în cadrul întreprinderilor.
Oamenii s-au bucurat când au primit acești bani, dar puțini au conștientizat că
nu mărinimia îi anima pe cei care le-au restituit banii, ci viclenia de a
desființa orice drept al muncitorimii de a decide cu privire la întreprinderile
în care lucrau.
- Printr-o privatizare perfidă, au fost desființate sute,
mii de întreprinderi sau au fost trecute în proprietatea capitaliștilor străini
sau a unor șmecheri interni.
- Mulți dintre foștii muncitori au devenit șomeri; dincolo
de calculele de eficiență a folosirii forței de muncă există și un interes mai
perfid al capitaliștilor: cu cât șomajul este mai mare, cu atât oferta de muncă
este mai mare decât cererea de muncă și, în consecință, prețul mărfii forță de
muncă, adică salariul, scade.
- Cei care au șansa unor locuri de muncă sunt dispersați
prin străinătate sau prin întreprinderile private, unde nu au nici măcar dreptul
de organizare sindicală, fiind umiliți de patroni lacomi, care le spurcă, prin înjurăturile
lor, și morții, și viii. Iar muncitorii trebuie să rabde, căci alternativa este
șomajul, cu toate consecințele lui negative.
- Profitorii capitalismului, prin intermediul uneltelor lor
politice, au impus legi care îi favorizează pe capitaliști, în detrimentul
muncitorilor.
- Nu doar situația muncitorimii este gravă, ci și a
cvasi-totalității poporului român. Există semnale, precum reportajele din
emisiunea ”În premieră”, de la Antena
3, din care înțelegem că, practic, am ajuns un popor fără țară, că am fost
expropriați de avuția noastră națională.
- Toate aceste nenorociri ne-au fost impuse nu prin forța tancurilor, ci prin mijloace perfide, cum sunt șantajul politic și manipularea. Există oameni lucizi care ne spun că împăratul capitalist este gol, dar mulți dintre noi sunt surzi. Ilie Șerbănescu exprima un adevăr astfel: ”Am fost întrebați: ”Vreți în Uniunea Europeană? Dacă vreți, dați-ne nouă economia. Și le-am dat-o” ”.
- Toate aceste nenorociri ne-au fost impuse nu prin forța tancurilor, ci prin mijloace perfide, cum sunt șantajul politic și manipularea. Există oameni lucizi care ne spun că împăratul capitalist este gol, dar mulți dintre noi sunt surzi. Ilie Șerbănescu exprima un adevăr astfel: ”Am fost întrebați: ”Vreți în Uniunea Europeană? Dacă vreți, dați-ne nouă economia. Și le-am dat-o” ”.
Manipularea
s-a dovedit mai eficientă decât forța tancurilor. Dacă ne-ar fi supus prin
forța tancurilor am fi știut că avem dușmani și care ne sunt acei dușmani. Prin
manipulare suntem determinați să
acționăm conform ideilor pe care ni le inoculează ei, dar suntem în iluzia că
acționăm conform propriei noastre voințe. Manipularea este pentru spirit ceea
ce este SIDA pentru trup: paralizează sistemul de apărare care, în cazul
spiritului, este discernământul.
- Ne-au promis libertate,
dar avem doar ”libertatea” de a ne răsti la Lună, de a huidui, cum spunea
Liiceanu, în timp ce ei au libertatea de a alege cele mai bune variante pentru
ei, pentru viața și pentru sănătatea lor.
- Ne-au promis prosperitate,
dar am fost expropriați de propria noastră țară.
- Ne-au promis alegeri
libere, dar au încălcat voturile a milioane de cetățeni.
Evident,
nenorocirile astea nu ar fi fost posibile fără contribuția cozilor de topor, fără
aportul politicienilor eunuci, care execută ordinele primite în plic ori prin
telefoanele secrete, politicieni care iau poziția de drepți chiar și când
portarul de la palatul Marelui Licurici se încruntă. Și, de asemenea, fără
aportul intelectualilor mercenari care și-au pus inteligența în slujba unor
interese străine de interesele poporului român și ale națiunii române.
Ce-i de făcut?
În primul
rând este necesară ”dezvrăjirea”, eliberarea spiritului din mașinăria
manipulării. În opinia mea, aceasta s-ar putea obține prin contactul cu
realitatea nudă și prin folosirea unei perspective teoretice care abordează
critic-obiectiv mecanismele alienante ale acestui sistem social care ne-a fost
impus. Fără evidențierea marxistă a mecanismului exploatării capitaliste nu
avem nicio șansă de ”dezvrăjire”. Toate teoriile care eludează contradicția
fundamentală a acestui sistem, aceea dintre capitaliști și salariați,
prezentând relația capitalist-salariat ca un dans erotic, un tangou, sunt doar
cântece de sirene.
Simultan cu
procesul de ”dezvrăjire” este necesar un proces de organizare a celor care
trăiesc din propria lor muncă, nu din exploatare, nu din speculații, organizare
politică, organizare sindicală. Este necesar un partid care să reprezinte, cu
adevărat, interesele oamenilor care trăiesc din propria lor muncă. Eu cred că
un astfel de partid nu poate fi decât un partid comunist, care să acționeze
legal, cu drepturi egale cu ale celorlalte partide.
Știți,
însă, ca și mine, că nu există nimic mai înspăimântător pentru privilegiații
acestui sistem decât proiectul comunist de societate. Ei sunt dispuși să
tolereze chiar și mișcări de extremă dreaptă, pentru a le face treburile
murdare, atunci când nu pot interveni fățiș, cu instituțiile de forță ale
statului capitalist, fără a compromite imaginea falsă de democrație.
Consider că
nu mai trebuie să gândim comunismul ca fiind un bine care trebuie făcut cu
forța, ci exclusiv prin convingeri. Nu știu dacă asta este utopie, dar trebuie
să evităm greșelile care s-au făcut în trecut. Orice formă de acțiune
conspirativă mi se pare nu doar ineficientă, ci și un pretext pentru
instituțiile care apără ordinea capitalistă pentru a ne prezenta ca fiind
teroriști, ca periculoși pentru siguranța statului. Organizarea trebuie făcută
la vedere, în limitele regulilor stabilite de ei. Probabil că nu ne vor lăsa să
ne organizăm, dar vom reuși, cel puțin, să dovedim caracterul mincinos al
așa-zisei lor ”democrații”.
Privesc în
jur și văd manifestări de demnitate, de dezvrăjire la popoare vecine.
Politicienii noștri eunuci se grăbesc să condamne aceste manifestări. Dar noi
trebuie să găsim mijloacele de solidarizare cu popoarele care vor să se
elibereze.
Am înțeles
că ne-am adunat aici oameni cu opțiuni politico-ideologice de stânga. Trăiască unitatea forțelor de stânga, în
diversitatea lor!