sâmbătă, 2 mai 2015

Miting - 1 Mai 2015

Videoclipuri

Este o listă cu 13 videoclipuri.

Televizorul trebuie setat în format 4:3 (normal, nu pe ecran lat), altfel imaginea va apărea ca fiind lățită.

La vizionare, alegeți cea mai bună calitate (din butonul ca o rotiță dințată).

Calitatea sunetului este cam 50% deteriorată din cauza fântânii arteziene uriașe, vecine. Este singurul reproș pe care îl fac organizatorului: faptul că nu a cerut să fie oprită fântâna arteziană.

PS

Domnul Asterisc spune că n-a putut vedea decât un videoclip.
Sunt surprins, căci eu, când apăs pe linkul de sub cuvântul ”Videoclipuri”, văd toată lista (playlistul) cu videoclipuri, ca în următoarea captură de ecran:

Poate m-a ”ajutat” cineva de la ”Ochii și Timpanul”? Sunt paranoic, într-o țară bolnavă de frică.
Pun linkuri individuale aici.
Ambianța
Gheorghiță Zbăganu
Badea
Costel Ghiță
Gheorghe Ungureanu
Pavelescu
Petre Ignatencu
Paul Marinescu
Virgil Costea
”tovarășul” Virgil
Ionuț Rusu
Valeriu Stănescu


Fotografii aici.


DISCURS PENTRU MITINGUL DE LA 1 MAI 2015

Notă: aceasta a fost varianta discursului pe care intenționam să-l rostesc în cadrul mitingului de la 1 Mai 2015. Limitarea timpului acordat vorbitorilor la cinci minute m-a determinat să spun doar ce se poate vedea (auzi) în videoclip, cu bâlbele respective.

            Autoprezentare
Numele meu este Valeriu Stănescu și sunt din Slobozia, județul Ialomița. Mă consider marxist și, de asemenea, membru al Partidului Comunist Român, partid care a fost desființat, în 1989, cred eu, într-un mod nedemocratic și imoral.

Omagiu
            Aduc omagiul meu muncitorilor de la Chicago care, în 1886, și-au sacrificat viețile pentru statuarea zilei de muncă de 8 ore.

            Despre condiția muncitorimii în prezent
            Înțeleg prin muncitor orice om care-și vinde forța de muncă pe un salariu.
            Așa cum știți, restaurația capitalismului, începută prin Marea Păcăleală din decembrie 1989, a determinat schimbări majore în condiția muncitorimii. Până în 1989, existența unor mari întreprinderi socialiste determina existența unei clase muncitoare numeroase, cu niște sub-clase puternice, cum erau minerii, ceferiștii, petroliștii etc. Regizorii Marii Păcăleli și ai restaurației capitalului au lucrat cu metodă nu doar pentru subminarea economiei naționale și transformarea României în colonie, ci și pentru dispersarea marilor categorii ale clasei muncitoare. O clasă muncitoare numeroasă, având conștiința de clasă constituia un adversar prea puternic pentru profitorii restaurației capitalismului. În opinia mea, mineriadele, marșul muncitorilor bucureșteni care scandau ”IMGB face ordine!”, ”Nu ne vindem țara!”, ”Nu vrem capitalism!”, în ciuda unor excese regretabile, au fost ultimele manifestări majore ale demnității și ale conștiinței de clasă ale muncitorimii.
            Spuneam că s-a lucrat cu metodă, perfid-inteligent:
- au fost restituite ”părțile sociale”, pe care Ceaușescu le crease ca o formă de acționariat al lucrătorilor în cadrul întreprinderilor. Oamenii s-au bucurat când au primit acești bani, dar puțini au conștientizat că nu mărinimia îi anima pe cei care le-au restituit banii, ci viclenia de a desființa orice drept al muncitorimii de a decide cu privire la întreprinderile în care lucrau.
- Printr-o privatizare perfidă, au fost desființate sute, mii de întreprinderi sau au fost trecute în proprietatea capitaliștilor străini sau a unor șmecheri interni.
- Mulți dintre foștii muncitori au devenit șomeri; dincolo de calculele de eficiență a folosirii forței de muncă există și un interes mai perfid al capitaliștilor: cu cât șomajul este mai mare, cu atât oferta de muncă este mai mare decât cererea de muncă și, în consecință, prețul mărfii forță de muncă, adică salariul, scade.
- Cei care au șansa unor locuri de muncă sunt dispersați prin străinătate sau prin întreprinderile private, unde nu au nici măcar dreptul de organizare sindicală, fiind umiliți de patroni lacomi, care le spurcă, prin înjurăturile lor, și morții, și viii. Iar muncitorii trebuie să rabde, căci alternativa este șomajul, cu toate consecințele lui negative.
- Profitorii capitalismului, prin intermediul uneltelor lor politice, au impus legi care îi favorizează pe capitaliști, în detrimentul muncitorilor.
- Nu doar situația muncitorimii este gravă, ci și a cvasi-totalității poporului român. Există semnale, precum reportajele din emisiunea ”În premieră”, de la Antena 3, din care înțelegem că, practic, am ajuns un popor fără țară, că am fost expropriați de avuția noastră națională.
- Toate aceste nenorociri ne-au fost impuse nu prin forța tancurilor, ci prin mijloace perfide, cum sunt șantajul politic și manipularea. Există oameni lucizi care ne spun că împăratul capitalist este gol, dar mulți dintre noi sunt surzi. Ilie Șerbănescu exprima un adevăr astfel: ”Am fost întrebați: ”Vreți în Uniunea Europeană? Dacă vreți, dați-ne nouă economia. Și le-am dat-o” ”.
            Manipularea s-a dovedit mai eficientă decât forța tancurilor. Dacă ne-ar fi supus prin forța tancurilor am fi știut că avem dușmani și care ne sunt acei dușmani. Prin manipulare suntem determinați  să acționăm conform ideilor pe care ni le inoculează ei, dar suntem în iluzia că acționăm conform propriei noastre voințe. Manipularea este pentru spirit ceea ce este SIDA pentru trup: paralizează sistemul de apărare care, în cazul spiritului, este discernământul.
- Ne-au promis libertate, dar avem doar ”libertatea” de a ne răsti la Lună, de a huidui, cum spunea Liiceanu, în timp ce ei au libertatea de a alege cele mai bune variante pentru ei, pentru viața și pentru sănătatea lor.
- Ne-au promis prosperitate, dar am fost expropriați de propria noastră țară.
- Ne-au promis alegeri libere, dar au încălcat voturile a milioane de cetățeni.
            Evident, nenorocirile astea nu ar fi fost posibile fără contribuția cozilor de topor, fără aportul politicienilor eunuci, care execută ordinele primite în plic ori prin telefoanele secrete, politicieni care iau poziția de drepți chiar și când portarul de la palatul Marelui Licurici se încruntă. Și, de asemenea, fără aportul intelectualilor mercenari care și-au pus inteligența în slujba unor interese străine de interesele poporului român și ale națiunii române.

Ce-i de făcut?
            În primul rând este necesară ”dezvrăjirea”, eliberarea spiritului din mașinăria manipulării. În opinia mea, aceasta s-ar putea obține prin contactul cu realitatea nudă și prin folosirea unei perspective teoretice care abordează critic-obiectiv mecanismele alienante ale acestui sistem social care ne-a fost impus. Fără evidențierea marxistă a mecanismului exploatării capitaliste nu avem nicio șansă de ”dezvrăjire”. Toate teoriile care eludează contradicția fundamentală a acestui sistem, aceea dintre capitaliști și salariați, prezentând relația capitalist-salariat ca un dans erotic, un tangou, sunt doar cântece de sirene.
            Simultan cu procesul de ”dezvrăjire” este necesar un proces de organizare a celor care trăiesc din propria lor muncă, nu din exploatare, nu din speculații, organizare politică, organizare sindicală. Este necesar un partid care să reprezinte, cu adevărat, interesele oamenilor care trăiesc din propria lor muncă. Eu cred că un astfel de partid nu poate fi decât un partid comunist, care să acționeze legal, cu drepturi egale cu ale celorlalte partide.
            Știți, însă, ca și mine, că nu există nimic mai înspăimântător pentru privilegiații acestui sistem decât proiectul comunist de societate. Ei sunt dispuși să tolereze chiar și mișcări de extremă dreaptă, pentru a le face treburile murdare, atunci când nu pot interveni fățiș, cu instituțiile de forță ale statului capitalist, fără a compromite imaginea falsă de democrație.
            Consider că nu mai trebuie să gândim comunismul ca fiind un bine care trebuie făcut cu forța, ci exclusiv prin convingeri. Nu știu dacă asta este utopie, dar trebuie să evităm greșelile care s-au făcut în trecut. Orice formă de acțiune conspirativă mi se pare nu doar ineficientă, ci și un pretext pentru instituțiile care apără ordinea capitalistă pentru a ne prezenta ca fiind teroriști, ca periculoși pentru siguranța statului. Organizarea trebuie făcută la vedere, în limitele regulilor stabilite de ei. Probabil că nu ne vor lăsa să ne organizăm, dar vom reuși, cel puțin, să dovedim caracterul mincinos al așa-zisei lor ”democrații”.
            Privesc în jur și văd manifestări de demnitate, de dezvrăjire la popoare vecine. Politicienii noștri eunuci se grăbesc să condamne aceste manifestări. Dar noi trebuie să găsim mijloacele de solidarizare cu popoarele care vor să se elibereze.


            Am înțeles că ne-am adunat aici oameni cu opțiuni politico-ideologice de stânga. Trăiască unitatea forțelor de stânga, în diversitatea lor!

11 comentarii:

  1. D-le Valeriu Stanescu, cand vad aceasta actiune am ramas profund dezamagit. Cred ca experienta celor care au organizat aceasta actiune lasa mult de dorit. Oare nu le este rusine ca au facut o mare defavoare Partidului Comunist Roman ? Doamne ce rusine. Nu asa se procedeaza. D-ul Zbaganu, nu are habar de munca organizatorica. Urgent d-ul Presedinte Rotaru Constantin trebuie sa-l traga pe dreapta sau sa-l intrebe ce joaca?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu vă supărați, dar nu sunt de acord cu dv., în ceea ce ați scris. Și eu aș fi avut niște critici la modul de organizare. Dar nu e drept să le reproșăm organizatorilor ceea ce nu a depins de ei, de exemplu numărul mic al participanților. Eu am văzut o listă de invitați, printre care și guriștii de la CriticAtac, mari ”revoluționari” pe hârtie sau pe pixeli, dar care n-au venit. M-au nemulțumit și cei care au venit, dar aveau o atitudine de parcă se ascundeau. Când îndreptam camera de fotografiat sau de filmat către ei aveau o reacție ciudată, de oameni care parcă nu voiau să apară în cadru.

      Nicolae Ceaușescu a spus, la un moment dat, un adevăr important: ”Partidul (Comunist Român) nu este nici mai bun, nici mai rău decât membrii săi”. Cu adunătura aia, care au intrat în partid pentru ”butelie de aragaz” nu se putea ca sistemul comunist să nu cadă.

      În opinia mea, comunistul adevărat pune mai presus de interesele sale personale interesul obștesc.

      Sunt enervat când văd imbecili care se plâng de necazurile pe care i le oferă acest sistem nedrept, dar strâmbă din nas când aude de comunism. În gândul meu îi spun: ”Imbecilule, ai ceea ce meriți!”

      Ștergere
  2. Nu am putut vedea decît primul videoclip.
    Cine a filmat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt surprins! Este o listă (playlist) cu 12 videoclipuri. Eu am fost fotograf și cameraman. Să văd ce pot face. Mulțumesc pentru semnal.

      Ștergere
  3. Nici eu nu am putut vedea altceva decît numai primul filmuleţ. Pentru celelalte, interdicţia accesării e motivată de faptul că ele sînt clipuri private. La noapte voi încerca din nou, dar pe noile criterii pe care ni le oferiţi aici.

    Oricum, domnule profesor, indiferent care a fost buna dvs. intenţie, imaginile pe care le-aţi filmat la "Izvorul Rece", cum e cunoscută zona respectivă în Bucureşti, sînt sugestive pentru cît şi ce, ca să nu spun cine, mai reprezintă stînga socialistă acum în România. Din păcate... Şi, dincolo de orice explicaţii găsite, oricît de obiective pot fi ele (şi nu mă refer aici, nici pe departe, la numărul participanţilor în mod special sau la posibilităţile organizatorice existente), aspectul devoalează, a cîta oară pînă acum?, starea generală absolut lamentabilă în care se află de cel puţin un deceniu şi jumătate acest segment politic în România. Iar deserviciile şi prejudiciile aduse – perfid sau ingenuu – prin asemenea scenarii manifeste sau în astfel de împrejurări cauzei mişcării socialiste şi idealurilor care o însoţesc sînt uriaşe. Incomparabil mai mari decît cele care rezultă sau care ar putea rezulta din tactica retragerii politice şi circumspecţiei defensive active pe care şi-au asumat-o cei mai mulţi dintre adepţii socialismului!

    Îmi permit, cu toată modestia statutului social şi politic în care mă aflu, să îi invit, mai ales pe oamenii de valoroasă şi trebuitoare ţinută intelectuală, de valoroasă şi trebuitoare resursă şi experienţă politică revoluţionară, dar şi pe toţi cei de bună şi consecventă substanţă socialistă şi patriotică, să manifeste multă înţelepciune şi responsabilitate şi să nu se lase atraşi de mirajul derutant al unor expediţii politice ieftine şi necugetate îndeajuns, dar cu rezonanţă publică sau mai ales în spaţiul public stradal. Acestea, pe cît de promiţătoare şi euforice pot părea dintru început, pe atît de penibile şi înşelătoare se vor dovedi pe parcurs şi, mai cu seamă, pe atît de ridiculizante şi compromiţătoare social vor fi într-un final pentru participant, organizaţie şi cauză. Dincolo de faptul că, de cele mai multe ori – după cum sînt convins că ştiţi şi dvs. prea bine, domnule profesor – în spatele desuetitudinii ostentative, a entuziasmului frust şi amatorismului lozincard exemplar, operează şi stipendiază experţi şi maeştri în arta instrumentării şi manipulării sociale şi politice. După cum nu lipsesc din ecuaţie, de regulă, nici grupările disimulate de concurenţă, încăpuşare şi uzurpare politică şi ideologică. Mai întotdeauna, ele sînt aceleaşi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ați avut dreptate cu referire la clipurile din Youtube. Era, acolo, un buton cu mesajul ”publică”, iar eu înțelesesem că sunt publice. Am apăsat pe butoanele respective și au fost publicate. Sper să nu mai fie probleme cu vizionarea.

      Ștergere
    2. Azi se văd toate.
      O observație: cînd puneți link aici, pe blog, nu puteți pune target în pagină separată? Căci, altfel, orice link se afișează în aceeași fereastră și, ca urmare, se pierde pagina dv.

      Ștergere
    3. Domnule Nicolae Nicu,

      Un aspect pozitiv a fost că oameni precum Constantin Rotaru, Petre Ignatencu, Gheorghe Ungureanu s-au eliberat de orgolii și au participat la acest miting.

      În schimb, guriși de la CriticAtac și din alte zone ale internetului, autointitulați ”de stânga”, nu au răspuns invitației de a participa la miting.

      Singurul reproș pe care l-am făcut organizatorului principal al mitingului, dl. Gheorghiță Zbăganu, a fost că nu a cerut să fie oprită fântâna arteziană, care, prin zgomotul ei, a dăunat calității filmării.

      Ștergere
  4. Îmi pare rău, domnule I.N., dar nu înțeleg termenii dv. Poate voi pricepe dacă-mi veți explica în termeni accesibili mie, ca nespecialist în programarea calculatoarelor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Domnule profesor,

    Am vizionat toate clipurile. Imaginile pe care le prezentaţi – foarte interesante şi... printre rînduri sau în spatele lor! – sînt extrem de sugestive şi lămuritoare, indiferent de unghiul din care sînt privite. Nimeni nu şi-ar fi putut dori mai mult de la mesajul public de 1 Mai. „Iată-ne”! „Iată-i”! Aşadar, toată lumea mulţumită. Aşteptăm mesajul de 23 August! Mai mult de-atît nu am a comenta de faţă cu toată lumea. Numai să nu fiu provocat! Pe dvs. personal, vă asigur de respectul şi încrederea mea, mizez total pe valoarea şi buna dvs. credinţă politică, sînt convins de buna dvs. intenţie participativă la acţiune, ca şi a altora prezenţi acolo, precum şi de utilitatea reportericească a demersului dvs. Aceleaşi sentimente încerc şi faţă de domnul preşedinte Constantin Rotaru. Încolo, domnule profesor, împreună am avea multe de discutat şi de desluşit...

    Toate cele bune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mitingul acela n-a avut niciun ecou în mass-media, în internet. Mai bine zis, eu nu am reușit să aflu vreun ecou de acest fel.
      Mitingul a fost, totuși, un început util.

      Ștergere