I). Textul emailului
II). Câteva comentarii
I). Textul emailului
POVESTEA UNEI STRĂLUCITE LOVITURI DE STAT
SOVIETICE CELEBRATĂ ANUAL
ÎN ROMÂNIA CA "REVOLUŢIE"
1 - Historic background:
După vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceauşescu a început
o campanie susţinută de "îndepărtare" de patria mumă U.R.S.S.. O
schimbare de politică nu era de loc uşoară, având în vedere că marea majoritate
a generalilor de securitate şi armată făcuseră "studii" în U.R.S.S.
şi vorbeau curent limba rusă.
Nu trebuie uitat că R.S.R. avea cel mai
ridicat procentaj de spioni sovietici, în special militari (G.R.U.), pe cap de locuitor în
lagărul socialist...
Noua politica a fost însă foarte persistentă şi în anii 1980, toate posturile
de comandă erau în mâna unor generali de încredere, loiali "tovarăşului şi
tovarăşei".
Economia "socialistă" nu mergea însă de loc şi atunci a început o
campanie de vânzare masivă pe valută către Occident. Se vindeau în special
nemţi, evrei şi carne de porc...
La un moment dat, Marin Ceauşescu i-a sugerat "tovarăşului" că ar fi
bine să vândă sisteme de armament moderne sovietice unor părţi interesate ca
Statele Unite, de exemplu. Problema principală era că RSR nu mai primea de mult
ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru cel existent în dotare aveau
restricţii de înstrăinare.
Excelenta carte a lui Liviu Vălenaş "Fabrica de spioni" relatează pe
larg dificultăţile unei tentative de vânzare a unui tanc T72 aflat în dotarea
armatei R.S.R. Tratativele au continuat şi au fost terminate cu succes pentru
livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol şi sol-aer, pe care
Nicolae Ceauşescu le-a cumpărat de la bunul său prieten Muammar Gaddafi şi care
ne-au fost livrate pe coasta de Est în schimbul a câtorva zeci de milioane de
dolari depuşi de C.I.A. într-un cont cifrat la o bancă elveţiană.
Ghinionul lui Ceauşescu a
fost că ultra-vigilentul G.R.U. l-a fotografiat pe fratele său Marin Ceauşescu,
ajuns consilier la Ambasada RSR din Austria , într-un meeting secret cu şeful
nostru de staţie C.I.A. din Viena în vara anului 1987. Atunci a fost pecetluită
soarta familiei Ceauşescu şi a început proiectul
de lovitură de stat care nu a
avut nimic în comun cu mişcările populare anti-comuniste din Europa Orientală
şi Centrală în anul 1989.
Soţii Ceauşescu şi Marin Ceauşescu au fot condamnaţi
la moarte de către G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din principalele
acuzaţii la simulacrul penibil de proces judiciar al soţilor Ceauşescu din
23-25 Decembrie 1989 a fost că au
vândut sisteme avansate de armament Statelor Unite, care i-a plătit prin
intermediul unei bânci elveţiene. Guvernul american a încercat să salveze viaţa
lui Marin Ceauşescu, dar echipa operativă C.I.A. a sosit la ambasada română din
Viena în momentul în care echipa GRU-Spetsnaz care îl spânzurase pe Marin
Ceauşescu în subsolul ambasadei tocmai părăsea clădirea...
Gorbaciov a făcut o
investiţie masivă de bani şi resurse umane pentru înlăturarea lui Ceauşescu. A
început cu reactivarea
"fosilelor" spionajului sovietic din generaţia lui Brucan, Iliescu şi
Walter Roman (fost agent NKVD
în Spania în 1936 , devenit "profesor de marxism-leninism" la
Politehnica din Bucureşti unde am studiat între 1965 şi 1970, după ce am ieşit
din închisoare în 1964), precum şi a "generaţiei tinere" a lui Petre
Roman şi Gelu Voican-Voiculescu.
Problema esenţiala a lui Gorbaciov era că "fosilele" nu aveau acces la generaţia curenta de comandanţi ai
securităţii şi armatei, care erau loiali familiei Ceauşescu. Pe de altă parte,
"bascularea" securităţii şi armatei de partea guvernului sovietic era
absolut esenţială, întrucât în RSR nu exista nici o societate civilă sau culturală
naţională, totul fiind distrus de dictatura absolută şi tembelismul naţional
tradiţional.
Phase I - Operaţia "Troika"
La sfârşitul lui Iulie 1989 a fost înfiinţat un comandament central la Kishinev
(fost Chişinău) şi au fot selectaţi aproape 15000 de ofiţeri şi subofiţeri
aparţinând la trei servicii diferite:
1 - Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti
(K.G.B.) - Committee for State Security - Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 - Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye
Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) - Main Intelligence Directorate of the General
Staff - Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,
3 - Voyska Spetsialnogo Naznacheniya
(Spetsnaz) - Force for Special Purposes - Forţa Militară pentru Scopuri
Speciale, unităţi subordonate fie la G.R.U., fie la K.G.B în 1989, iar
actualmente subordonate G.R.U. sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti
Rossiyskoy Federatsii) - Federal Security Service of theRussian Federation -
Serviciul Federal de Securitate al Federaţiei Ruse.
Au fost formate circa 5000 de
echipe de către trei ofiţeri sau
subofiţeri reprezentând cele trei servicii, iar fiecare echipă a fost dotată cu
un autoturism (marea majoritate Lada) special prevăzute cu compartimente pentru
ascunderea armamentului, muniţiei şi a explozivelor.
Participanţii au luat la Chişinău lecţii
speciale de limba română şi geografia Românieicu o durată de trei luni, în
diverse cazarme ale oraşului.
Începând cu a doua jumătate a lunii
Octombrie 1989, echipele Troika au fot introduse ca "turişti" în România , în ritmul de circa 150 maşini pe zi. Au fost trimise în majoritatea judeţelor, dar
destinaţiile prioritare au fost Timişoara şi Bucureşti.
Timişoara a fot aleasă ca o buna candidată
pentru "demonstraţii populare anti-Ceauşescu", datorită apropierii
relative de Europa de Vest şi datorită prezentei unui vechi "prieten"
al G.R.U., pastorul protestant Tokes.
Am citit câteva rapoarte trimise de un căpitan KGB, care fusese recrutat mai
înainte şi lucra pentru noi ca agent dublu.
El descrie în detaliu acţiunile din Calea
Girocului şi de la reşedinţa
lui Tokes. La un moment dat în seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul
KGB care era comandant operativ al "operaţiei Tokes" a cerut să se
facă "numărul", adică identificarea tuturor protestatarilor din jurul
locuinţei lui Tokes. "Şi ne-am alarmat, fiindcă noi (echipele Troika) eram
peste 80% din participanţi.
Noroc că a doua zi a venit ordinul să ne deplasăm laBucureşti..."
Acţiunea importantă era acum la Bucureşti unde 2 generali sovietici şi un număr de
ofiţeri superiori KGB or GRU care
toţi vorbeau "moldovineşte" au dus tratative timp de aproape două
săptămâni cu diverşi generali
români de securitate şi
armată pentru a asigura "bascularea" ...
Echipa sovietică de negociatori era în contact radio quasi-permanent cu
comandamentul operaţiei Troika din Chişinău. Ei au prezentat ultima propunere a
lui Gorbaciov pe 17 Decembrie 1989, care promitea în mod solemn că nici un salariat
al Ministerului de Interne sau al Ministerului Forţelor Armate nu va fi
concediat, arestat sau judecat, şi că toţi aceşti salariaţi vor fi promovaţi în masă şi salariile le vor fi mărite corespunzător...
Propunerea a fost acceptată de aproape toţi conducătorii securităţii şi
armatei la 20 Decembrie 1989.
Singura excepţie a fost un general de armată care era
ministru adjunct; el a refuzat şi a fost imediat "sinucis" de
"negociatori". Generalii care acceptaseră propunerea lui Gorbaciov au
cerut apoi lui Ceauşescu să organizeze faimoasa "adunare populara"
din 22 Decembrie 1989.
Mi s-a părut deosebit de interesant faptul că toate aceste negocieri cu conducătorii securităţii şi armatei
au fost purtate exclusiv de către militarii sovietici care nu au implicat,
evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinaţi fazei
următoare, operaţia "Flanela".
E foarte probabil că marea majoritate a securiştilor care au executat lovitura de stat sovietcă nu au ştiut cine sunt noii conducători
politici ai României până când i-au văzut pe "flanelişti"
defilând pe ecranele televizoarelor...
Phase II - Operaţia "Flanela"
Ziua de 22 Decembrie 1989 a început înainte de ora 7 dimineaţa pentru trei agenţi operativi CIA care lucrau în cadrul Ambasadei
Americane la Bucureşti. Erau îmbrăcaţi "româneşte" şi au ajuns
devreme în Piaţa Palatului, aşa că au asistat la toate fazele faimosului
meeting.
Au văzut cum s-a construit "dreptunghiul"
şi "razele", care erau o procedură standard la toate meetingurile
publice a lui Ceauşescu. "Dreptunghiul" era constituit din circa 200
de securişti masaţi sub balconul de la care urma să vorbească Ceauşescu. De la
"dreptunghi" plecau "razele" constituite din câte doi
(uneori trei) securişti umăr la umăr, mergând spre exterior. Între aceste
"raze" erau apoi plasate grupurile de muncitori şi alţi membri de
partid aduşi cu autobuzele.
Această descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veţi vedea că este
foarte importantă pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Când Ceauşescu a ajuns la punctul în care a făcut o pauză, securitatea a pus la difuzoare o înregistrare a
unor rafale de mitralieră. Am văzut filmul meetingului şi văd şi acum
privirea speriată a lui Ceauşescu care nu înţelegea ce se întâmplă. Emil Bobu
intră pe balcon în spatele lui şi-i spune: " E SECU !". În momentul
acela Ceauşescu a înţeles că securitatea a trecut de partea
sovieticilor şi că partida era pierdută.
Acesta este momentul în care nişte "tineri curajoşi" au
început să alerge prin mulţime strigând: "Jos Ceauşescu! Jos cu
dictatorul".
Oamenii noştri de la Ambasada Americană au
remarcat imediat ca aceşti "tineri curajoşi" nu alergau de la
periferia masei de oameni către centru. Ei alergau întotdeuna dinspre "dreptunghi" spre
periferie, şi ALERGAU NUMAI PRIN
"RAZELE" DE SECURIŞTI, unde evident se simţeau în siguranţă. Era
clar că erau toţi securişti...
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, aşa
că n-am să insist asupra ei...
Vreau însă să relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din
Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre
Roman era în Delta Dunării la vânătoare de
mistreţi. Începand de la 10 dimineaţa toţi cei care lucrau la comitetul
judeţean de partid din Tulcea au fotmobilizaşi să-l găsească pe Petre Roman pe care-l caută la telefon cu
insistenţă "cineva" de la Bucureşti. L-au găsit în fine în jurul prânzului
şi convorbirea telefonică a fost foarte scurtă:
- "Da, tovarăşu!
- "BĂI PETRICĂ, FLANELA
E MÂINE!"
- "Am înţeles, tovarăşu!"...
După care "Petrică" se dădea de ceasul morţii să ajungă în Bucureşti
în aceeaşi seară, fiindcă altfel se făcea "revoluţia" fără el...
A doua zi după masă a început defilarea la
televizor a "flaneliştilor", tovarăşi
cu pulovere şi flanele, dar fără sacouri sau costume de haine, care a durat
mai bine de două săptămâni.
Securitatea lor personala
era asigurată de echipele Troika care s-au ocupat de asemenea de organizarea
fazei următoare a loviturii de stat...
Phase III - "Teroriştii"
De îndată ce căderea lui Ceauşescu a devenit cunoscută, o mulţime de oameni de
buna credinţă, informaţi asupra evenimentelor din celelalte ţări din Europa de
Est, au crezut că totul s-a
schimbat şi că au devenit peste noapte "LIBERI".
Aceasta era o problemă majoră pentru securitatea care trecuse de partea sovieticilor cu
condiţia de a-şi menţine puterea intactă.
Ei trebuiau să arate "prostimii" că nu s-a schimbat nimic şi că FRICA, nu libertatea este baza noii
"societăţi".
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumită "Teroriştii" care a început chiar în seara de 22
Decembrie 1989.
Unităţile USLA au început să joace prin
rotaţie rolul de
"terorişti" şi de "anti-terorişti".Aceiaşi militari de
securitate erau o noapte "terorişti" şi noaptea următoare
"anti-terorişti".
Această fază a durat câteva
săptămâni şi s-a soldat cu
sute de morţi, oameni
nevinovaţi împuşcaţi în
stradă. De multe ori morţii erau transportaţi
de la o strada la alta, ca să
se propage teroare în toate cartierele.
Dacă fazele anterioare, Troika şi Flanela, au fost executate ireproşabil, faza
Teroriştii nu a dat în totalitate efectele scontate. O mulţime de oameni de
bună credinţă credeau că sunt într-adevăr liberi şi se comportau ca atare,
înfiinţând sau reînfiinţând vechi partide
şi organizaţii politice.
În plus direcţia afacerilor religioase din securitate era complet blocată
pentru un motiv foarte simplu:
aşa-zisul "Patriarh al Bisericii
Ortodoxe" (Teoctist-Anticrist cum
îi strigaseră în faţă credincioşii în Decembrie 1989), care se spune că avea
grad de general de securitate,
a crezut cu adevărat că a sosit momentul să dea socoteală pentru toate crimele
comise de conducerea securistă a bisericii române în ultimii 41 de ani, şi s-a retras la o mânăstire,
refuzând să mai "conducă" Biserica Ortodoxă.
În 1948 Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot
de ţară din Oltenia care petrecuse doi ani de închisoare în lagărul de la
Târgul Jiu unde Gheorghiu-Dej era de asemenea internat. Preotul Marina fusese
condamnat pentru complicitate cu o bandă de hoţi de cai.
Îmediat după "hirotonisire" Justinian Marina a participat la distrugerea Bisericii Greco-Catolice din România . Toţi episcopii
Greco-Catolici au fost arestaţi, condamnaţi şi au murit în închisoare ca
adevăraţi martiri ai credinţei. Mii de preoţi Greco-Catolici de toate vârstele
au fost de asemnea arestaţi şi condamnaţi la 15-20 de ani de închisoare.
Am cunoscut în închisoare în perioada 1959-1964 câteva zeci de preoţi
Greco-Catolici care supravieţuiseră din 1948. Am toată admiraţia pentru aceşti
preoţi adevăraţi, martiri ai
credinţei care îşi continuau vocaţia de preoţi în
condiţiile de exterminare din închisoare. Un exemplu: părintele Crişan, văr
al excelentului profesor de matematici Iacob Crişan care mi-a fost profesor 4
ani la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. Dumnezeu să-i ierte şi să-i
odihnească!
Toate proprietăţile Bisericii Greco-Catolice din România , incluzând peste
2500 de biserici şi alte clădiri au fost confiscate şi trecute în patrimoniul
Bisericii Ortodoxe Române, "condusă" de Justinian Marina.
Faptul că securitatea
comunistă controla conducerea Bisericii Ortodoxe nu însemna că preoţii şi monahii
trecuseră în serviciul Satanei. În primăvara anului 1958, Justinian Marina a
ordonat tuturor preoţilor şi monahilor Bisericii Ortodoxe să
semnezeangajamente cu organele securităţii locale că vor informa asupra oricăror
fapte sau intenţii de a acţiona împotriva guvernului comunist, MĂRTURISITE ÎN
TAINASPOVEDANIEI.
Spre cinstea lor veşnică, mii de preoţi ortodocşi AU REFUZAT să semneze aceste angajamente cu Satana...Ei au fost
toţi arestaţi şi condamnaţi între 10 şi 20 de ani de închisoare.
Am întâlnit sute de preoţi ortodocşi între 1959-1964. Numai în lagărul Grădina
de la Piatra Frecăţei în Balta Brăilei erau 3
"brigăzi" de preoţi (150 de persoane).
"Cum să trădez eu sfânta taină a spovedaniei? Înseamnă că nu mai sunt
preot!" îmi spunea cu lacrimi în ochi un preot bătrân, trecut de 75 de
ani, care a şi murit câteva luni mai târziu...Dumnezeu să-i ierte şi să-i
odihnească pe aceşti martiri ai credinţei şi ai neamului românesc, care au
împărtăşit soarta miilor de preoţi Greco-Catolici şi Romano-Catolici...
Mai târziu, când Ceauşescu a început construcţiile
faraonice, sute de biserici au fost dărâmate fără ca conducerea securistă a Bisericii
Ortodoxe Române să protesteze în nici un fel...
Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii Ortodoxe
Române şi motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea că a sosit ora judecăţii până
în prima săptămână a lunii Aprilie 1990, când securitatea l-a convins în fine
că nimic nu s-a schimbat şi i-a promis solemn că va putea să păstreze toate proprietăţile
furate de la Biserica Greco-Catolică.
ROMÂNIA ESTE SINGURA ŢARĂ DIN EUROPA ÎN CARE PROPRIETĂŢILE BISERICII
GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre deosebire de
Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina , Bulgaria ,
Serbia , Croaţia şi Slovenia .
În perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toţi salariaţii Ministerului de Interne şi ai
Ministerului Forţelor Armate au fost avansaţi în grad şi salariile li s-au mărit
în mod corespunzător.
De exemplu, şeful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti care în 1959
era căpitanul Prună Liviu şi care ajunsese în 1989 general-maior, a fost
avansat direct general-colonel şi numit de Iliescu şef al Justiţiei Militare
din România "post-revoluţionară". Faptul că el condamnase în August
1959 la 225 ani închisoare pe cei 12 membri ai organizaţiei Frontul Eliberării
Naţionale de la Liceul Matei Basarab a fost desigur ceva minor comparat cu cele
câteva zeci de condamnări la moarte pe care le-a "pronunţat" în perioada
1958-1959.
Între timp "turiştii" din operaţia Troika s-au întors progresiv acasă în
U.R.S.S., până în Mai 1990, dar situaţia politică în România continua să
fie critică, cu toate eforturile
securităţii de a "cultiva" frica şi teroarea.
Phase IV - "Mineriada"
Astfel "conducerea post-revoluţionară" a hotărât să organizeze o
variantă română a"revoluţiei
culturale" a
lui Mao-Tze-Dong şi a mobilizat importante resurse financiare şi umane care au
asigurat "succesul strălucit" al MINERIADEI din Iunie 1990.
Au dezlănţuit sălbăticia fără
precedent a lumpen-proletariatului împotriva "duşmanilor poporului". Mii de oameni au fost bătuţi
şi maltrataţi, sute de oameni au murit sau au fost schilodiţi pe viaţă.
Scopul era unul singur şi anume să impună
frica şi teroarea fără de care securitatea nu putea funcţiona.
Şi au avut un succes deplin care a
asigurat rolul dominant al securităţii până în ziua de astăzi.
"Tovarăşi minieri, vă
mulţumesc!" dixit criminalul Iliescu.
Ştiaţi că efectivele forţelor de securitate în România (Serviciul Român de
Informaţii, Serviciul Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi
alte câteva mai mici), au crescut cu peste 10% între 1989 şi 2010? Au crescut
foarte mult şi capacităţile tehnologice ale securităţii care în 2011 înregistrează "TOATE CONVORBIRILE
TELEFONICE" şi filmează toate întâlnirile "suspecte".
Cei care trăiesc în România ştiu că TOATE ACTIVITĂŢILE ECONOMICE, PROFESIONALE
, CULTURALE şi POLITICE sunt controlate de oamenii securităţii
"post-revoluţionare". Ei încurajează
corupţia şi furtul la toate nivelele, pentru că toţi cei care fac un ban
trebuie să-şi dea obolul la securitate.
Comparaţi situaţia securităţii în România cu fosta Cehoslovacie unde securiştii
au fostlinşaţi pe stradă
în 1989 adresele lor fiind publicate la toate oficiile de poştă. Sau cu
Germania de Est, unde li s-a
interzis securiştilor să intre în clădirile unde lucrau. Sau cu Bulgaria
unde TOŢI salariaţii securităţii, de la ministru până la gardian, au fostDEMIŞI
ÎNTR-O SINGURĂ ZI (24
DE ORE ).
QUO VADIS ROMÂNIA ?
Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences)
Preşedinte al Frontului Eliberării Naţionale în 1956-1959 "Bandit
Contrarevolutionar", deţinut politic între 1959 şi 1964 Absolvent al
Institutului Politehnic Bucureşti, Inginer de Calculatoare Electronice în 1970
Systems Engineer at Electronic Data Systems în San Francisco, 1976-1984 Senior
Vice President of Network Engineering at Wells Fargo Bank în San Francisco,
1984-2004
II). Câteva comentarii
1). Cum am ajuns în
posesia acestui text ?
În 23 aprilie 2013 am primit, în pagina mea de Facebook, următorul mesaj de la Joli Martin: „Hai noroc Valere,te rog trimite-mi E-mailul pentru noutati,voi fii recunoscator .!” Şi mi-a dat adresa de email.
Nu ştiu cine este domnul Joli Martin, dar m-am gândit că un „prieten” în plus în lista mea din Facebook nu strică. Şi i-am răspuns printr-un mesaj: „Hai noroc Joli !” şi i-am dat adresa mea de email.
Azi am primit, prin email, textul pe care l-am pus mai sus.
2). Cine este autorul textului ?
La sfârşitul emailului stă scris:
„Michael
Olteanu, M.S.(Master of Sciences) Preşedinte al Frontului Eliberării Naţionale
în 1956-1959 "Bandit Contrarevolutionar", deţinut politic între 1959
şi 1964 Absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti, Inginer de Calculatoare
Electronice în 1970 Systems Engineer at Electronic Data Systems în San
Francisco, 1976-1984 Senior Vice President of Network Engineering at Wells
Fargo Bank în San Francisco, 1984-2004”
3). Despre conţinutul textului primit prin email
Trăim într-o lume relativă, în care bine şi răul, adevărul
şi falsul etc. sunt „amestecate”, în proporţii diferite. Nu pot separa eu
adevărul de fals. Dar nişte opinii personale pot exprima.
a). Împotriva cui
este autorul textului ?
- Împotriva U.R.S.S. şi
a politicii ei de control al ţărilor din sistemul socialist.
De exemplu:
„Nu trebuie uitat că R.S.R. avea cel mai ridicat procentaj
de spioni sovietici, în special militari (G.R.U.), pe cap de
locuitor în lagărul socialist...”
„Soţii Ceauşescu şi Marin Ceauşescu au fot condamnaţi
la moarte de către G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov.”
- Împotriva
socialismului.
De exemplu: „Economia "socialistă" nu mergea însă
de loc şi atunci a început o campanie de vânzare masivă pe valută către
Occident. Se vindeau în special nemţi, evrei şi carne de porc...
- Împotriva regimului
Ceauşescu.
De exemplu: “toate posturile de comandă erau în mâna unor
generali de încredere, loiali "tovarăşului şi tovarăşei".
- Împotriva
conducerii armatei şi a securităţii RSS, pe care încearcă să le compromită in
corpore.
De exemplu:
„ultima propunere a lui Gorbaciov pe 17 Decembrie 1989,
care promitea în mod solemn că nici un salariat al
Ministerului de Interne sau al Ministerului Forţelor Armate nu va fi concediat,
arestat sau judecat, şi că toţi aceşti salariaţi vor fi promovaţi în
masă şi salariile le vor fi mărite corespunzător... Propunerea a
fost acceptată de aproape toţi conducătorii securităţii şi armatei la 20
Decembrie 1989.”
“Când Ceauşescu a
ajuns la punctul în care a făcut o pauză, securitatea a pus la
difuzoare o înregistrare a unor rafale de mitralieră. Am văzut filmul
meetingului şi văd şi acum privirea speriată a lui Ceauşescu care nu înţelegea
ce se întâmplă. Emil Bobu intră pe balcon în spatele lui şi-i spune: " E
SECU !". În momentul acela Ceauşescu a înţeles că securitatea a
trecut de partea sovieticilor şi că partida era pierdută.”
Notă:
Nu era Emil Bobu şi nu i-a spus lui N. Ceauşescu "E secu", ci "Vino în sediu !". Toţi fugiseră, ca şobolanii, la adăpost, dar Nicolae Ceauşescu a rămas la microfon.
Ăla chiar a fost un om curajos. A fost o vreme când mă îndoiam de poveştile despre "tinereţea revoluţionară" a lui, dar din decembrie 1989 încoace le cred. Comparaţi comportamentul lui Nicolae Ceauşescu din decembrie 1989 cu acela al lui G. W. Bush când a aflat despre atacurile teroriste asupra Turnurilor Gemene. Ziceai că l-a hipnotizat un şarpe ! "Cel mai puternic om de pe planetă" ! Mă întreb cum s-ar comporta alde Gorbaciov, Bush şi alţii ca ei în faţa unui "tribunal" precum cel de la Târgovişte, ştiind că nu mai sunt apăraţi de forţe uriaşe !?
“Unităţile USLA au
început să joace prin rotaţie rolul de "terorişti" şi de
"anti-terorişti".Aceiaşi militari de securitate erau o noapte
"terorişti" şi noaptea următoare "anti-terorişti".
Această fază a
durat câteva săptămâni şi s-a soldat cu sute de morţi, oameni
nevinovaţi împuşcaţi în stradă. De multe ori morţii erau transportaţi
de la o strada la alta, ca să se propage teroare în toate cartierele.
- Împotriva
serviciilor secrete ale României post-decembriste:
"Cei care trăiesc în România
ştiu că TOATE ACTIVITĂŢILE ECONOMICE, PROFESIONALE , CULTURALE şi POLITICE sunt
controlate de oamenii securităţii "post-revoluţionare". Ei încurajează
corupţia şi furtul la toate nivelele, pentru că toţi cei care fac un ban
trebuie să-şi dea obolul la securitate."
- Împotriva celor
implicaţi în evenimentele din dec. 1989 şi prezentaţi ca fiind gorbaciovişti.
De exemplu:
“Gorbaciov a făcut o investiţie masivă de bani
şi resurse umane pentru înlăturarea lui Ceauşescu. A început
cu reactivarea "fosilelor" spionajului sovietic din generaţia
lui Brucan, Iliescu şi Walter Roman (fost agent NKVD în Spania în 1936
, devenit "profesor de marxism-leninism" la Politehnica din Bucureşti
unde am studiat între 1965 şi 1970, după ce am ieşit din închisoare în 1964),
precum şi a "generaţiei tinere" a lui Petre Roman şi Gelu
Voican-Voiculescu.”
“La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era în Delta
Dunării la vânătoare de mistreţi. Începand de la 10 dimineaţa toţi cei
care lucrau la comitetul judeţean de partid din Tulcea au fotmobilizaşi să-l
găsească pe Petre Roman pe care-l caută la telefon cu insistenţă
"cineva" de la Bucureşti. L-au găsit în fine în jurul prânzului şi convorbirea
telefonică a fost foarte scurtă:
- "Da, tovarăşu!
- "BĂI PETRICĂ, FLANELA E MÂINE!"
- "Am înţeles, tovarăşu!"...”
După care "Petrică" se dădea de ceasul morţii să
ajungă în Bucureşti în aceeaşi seară, fiindcă altfel se făcea
"revoluţia" fără el...
"Tovarăşi
minieri, vă mulţumesc!" dixit criminalul Iliescu.
- Împotriva
conducerii Bisericii Ortodoxe Române:
„aşa-zisul "Patriarh
al Bisericii Ortodoxe" (Teoctist-Anticrist cum îi
strigaseră în faţă credincioşii în Decembrie 1989), care se spune că avea grad
de general de securitate”
“În 1948
Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot de ţară
din Oltenia care petrecuse doi ani de închisoare în lagărul de la Târgul Jiu
unde Gheorghiu-Dej era de asemenea internat. Preotul Marina fusese condamnat
pentru complicitate cu o bandă de hoţi de cai. Îmediat după
"hirotonisire" Justinian Marina a participat
la distrugerea Bisericii Greco-Catolice din România.”
"crimele majore ale conducerii
securiste a Bisericii Ortodoxe Române"
b). Cu cine “ţine” autorul textului ?
- Ţine cu SUA.
De
exemplu:
“Guvernul american a încercat să salveze viaţa lui Marin
Ceauşescu, dar echipa operativă C.I.A. a sosit la ambasada română din Viena în
momentul în care echipa GRU-Spetsnaz care îl spânzurase pe Marin Ceauşescu în
subsolul ambasadei tocmai părăsea clădirea...”
„Băieţii buni” au avut doar un rol de spectatori în Marea
Păcăleală, nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le pute: „Ziua de 22
Decembrie 1989 a început înainte de ora 7 dimineaţa pentru trei agenţi
operativi CIA care lucrau în cadrul Ambasadei Americane la Bucureşti.
Erau îmbrăcaţi "româneşte" şi au ajuns devreme în Piaţa Palatului,
aşa că au asistat la toate fazele faimosului meeting.”
Autorul se identifică cu “băieţii buni” din SUA: “Oamenii
noştri de la Ambasada Americană”
- Ţine cu Biserica
Greco-Catolică:
Am
cunoscut în închisoare în perioada 1959-1964 câteva zeci de preoţi
Greco-Catolici care supravieţuiseră din 1948. Am toată admiraţia pentru aceşti
preoţi adevăraţi, martiri ai credinţei care îşi
continuau vocaţia de preoţi în condiţiile de exterminare din închisoare.
„Toate proprietăţile Bisericii Greco-Catolice din România
, incluzând peste 2500 de biserici şi alte clădiri au fost confiscate şi
trecute în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române, "condusă" de
Justinian Marina.”
„ROMÂNIA ESTE SINGURA ŢARĂ DIN EUROPA ÎN CARE PROPRIETĂŢILE
BISERICII GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI”
4). Două fraze de încheiere:
1). Filip Teodorescu dixit (1989): România va colcăi de
spioni timp de multe decenii de aici încolo.
2). Sper că, împotriva manipulării diabolice, a „spălării
creierilor”, au mai rămas oameni cu dragoste de această ţară şi de acest popor,
în toate instituţiile (în armată, în
serviciile secrete, în Biserica Ortodoxă etc.), în „masele populare”. Dacă nu,
atunci merităm să pierim din istorie, ca nişte nevolnici.