30 decembrie 1947 - abolirea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române

Actul de abdicare al regelui Mihai I :

Proclamaţia guvernului către popor:

Demonstraţie în Bucureşti după proclamarea RPR:

Timbru filatelic de aniversare a proclamării RPR:

Cugetări despre republică

Nicolae Bălcescu:

- „Republica este un act în care oamenii adunaţi îngrijesc singuri de soarta lor, fără a-şi pune stăpâni pe cap, având în lucrarea lor drept regulă dreptatea şi drept ţintă frăţia”.

- „Într-o republică poporul nu ascultă decât de slujbaşii aleşi de dânsul chiar, cu treabă hotărâtă şi pe vreme hotărâtă. Aceşti oameni slujbaşi sunt deopotrivă cu toţi ceilalţi oameni. Ei poruncesc numai în numele poporului şi sunt datori a lucra numai pentru dânsul , ascultând de legea făcută de dânşii, supuindu-să la supravegherea necurmată a cetăţenilor şi stând totdeauna gata d-a da înapoi  slujba cu care au fost însărcinaţi , când s-a sfârşit vremea pentru care au primit-o”.

- „Numai în republica democratică poate fi poporul slobod şi stăpân pe sieşi, adică suveran”.

- „De nevoie e ca românii să se întocmească în republică democratică, adică într-un stat astfel întocmit ca tot românul în vârstă legiuită să aibă glas la alegerea deputaţilor la Adunarea Obştească a ţării, care adunare să fie însărcinată a face legile trebuincioase ţării şi a alege un om cinstit şi vrednic care să poarte grijă de cârmuirea trebilor ţării”.

Simion Bărnuţiu:

- „Esenţa republicii e dominaţiunea voinţei generale celei adevărate”.

Nicolae Iorga:

- „Republica ? Suveranitatea la îndemâna oricui. Dar nu lipsa de suveranitate”.

C. A. Rosetti:

- „Voim republică românească şi o s-o dobândim îndată ce ne vom uni cu noi înşine”.

G. W. Leibniz:

- „Tot aşa după cum într-o republică bine constituită există, pe cât posibil, o grijă pentru indivizii particulari, tot astfel lumea nu poate fi perfectă dacă, păstrând armonia universală, nu s-ar veghea la interesele particulare. Şi în această privinţă nu s-a putut stabili o regulă mai bună decât legea însăşi care vrea ca fiecare să aibă partea lui proprie, în raport cu virtutea sa, cu bunăvoinţa de care este însufleţit pentru binele comun…”