În ultimele zile s-a vorbit mult
despre „pactul” încheiat între Traian Băsescu şi Victor Ponta. Din spusele lui
Alexandru Athanasiu şi Cristian Pîrvulescu (în emisiunea „Punctul de întâlnire”,
de la Antena 3) am înţeles că presupunerea mea din articolul anterior nu a fost
aiuristică.
Cristian Pîrvulescu:
- Ideea pactului a venit din afara Cotrocenilor, a venit de
la Washington şi de la Comisia Europeană.
- Ambasadorul SUA a mers, după 9 decembrie (ziua alegerilor
parlamentare), atât la Cotroceni, cât şi la guvern.
Alexandru Athanasiu:
- Oameni din birouri din alte ţări au impus acest pact, prin
care învingătorul (în alegeri, Victor Ponta) a fost nevoit să-l recunoască pe
învins (Traian Băsescu) ca fiind omul care deţine cheile cetăţii.
- Prin acest pact, Traian Băsescu a dobândit o compensație
în raport cu penuria de legitimitate în care se afla.
- Conform pactului, Traian Băsescu are puterea de decizie în
probleme de ordine şi securitate naţională.
Traian Băsescu a mers cu pactul la Bruxelles, spre a-l arăta
mai-marilor de acolo.
O întrebare devine justificată: este Victor Ponta veriga slabă ? De
la acceptarea celor 11 porunci ale lui Barroso şi până la semnarea recentului
pact cu Traian Băsescu, Ponta a dovedit că este performant în obedienţă. Mi-e
clar că în probleme care ţin de relaţiile cu NATO el n-ar îndrăzni nici să
crâcnească. În zona aceasta Traian Băsescu este executantul direct al ordinelor
din afară. Dar dacă adevărații decidenţi vor hotărî că şi exploatarea
resurselor naturale, şi politica monetară, şi politica fiscală, şi calitatea vieţii etc. sunt chestiuni de „ordine şi securitate naţională”, atunci tot Traian Băsescu va „decide”,
conform ordinelor din plic ?
Mă mai întreb, dacă „democraţia” de
culise este cea care contează în realitate, ce rost mai are mascarada „alegerilor
libere şi democratice” ?
Noi, cei de stânga mai stânga, am ales în data de 9 decembrie eliminarea imediată a unui duşman, cel mai mare părea atunci, ARD (de fapt PDL, ce să ne mai ascundem după degete!), sprijinind pe celălalt duşman – duşman al clasei muncitoare, al maselor, al ţării – USL, asta i-am spus şi Sorinei. De fapt, între cele două grupări diferenţa este mică, ba chiar aş putea spune azi chiar foarte mică.
RăspundețiȘtergere“Dar dacă adevărații decidenţi vor hotărî că şi exploatarea resurselor naturale, şi politica monetară, şi politica fiscală, şi calitatea vieţii etc. sunt chestiuni de „ordine şi securitate naţională”, atunci tot Traian Băsescu va „decide”, conform ordinelor din plic ?”
Foarte bună întrebarea. Eu cred că de fapt se pot duce direct la Victor Viorel, că el acceptă/ înghite aproape orice. Păi cine vorbea în ziua alegerilor de pact cu UDMR și cine a acceptat un penal ca Fenechiu în guvern? A început cu dreptul micul Titulescu.
Nu îmi pare rău că am votat anti-PDL, îmi pare rău, extrem de rău, că a trebuit să votez cu o grupare de dreaptă sălbatică, pentru că nu aveam candidați cu adevărat de stânga pe care să-i votez.
Încă mai sper că vor guverna cu mai multă demnitate şi cu mai multă preocupare faţă de nevoile reale ale poporului. Îmi pare că e greu de egalat politica antipopulară a PDL.
ȘtergereAr fi bine să fie așa cum spuneți, eu însă nu îmi pun nicio speranță în guvernarea USL. Vedeți că v-am postat pe pagina de Facebook câteva lucruri interesante, printre care și linkul către un articol extraordinar despre relația dintre România și FMI ( http://totb.ro/40-de-ani-de-fmi )
RăspundețiȘtergere