vineri, 31 ianuarie 2014

Scrisoare a Arhimandritului Justin Pârvu către poporul român

          "Îţi scriu pentru că sper ca, măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!"

          Continuare în saitul www.criterii.ro

Comentariu pe Facebook, în marginea unui mesaj al Violetei Ștefania:

Când fanatismul se manifestă în în concepțiile și comportamentele unor oameni primitivi, inculți este ușor de explicat și de înțeles. Când fanatismul se manifestă la oameni precum Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran te întrebi dacă nu cumva Socrate era un naiv prin convingerea lui că știința, cunoașterea este o condiție suficientă pentru a fi virtuos. Vreau să spun că doar instrucția nu este suficientă pentru a ne face să fim morali. Cum zicea Heraclit din Efes, "polimatia (erudiția, mulțimea cunoștințelor) nu te face înțelept".

Petre Țuțea fascina (pe unii) prin sentințe, prin cugetări care pretind a fi adevăruri absolute, ambalate într-o formă estetică. De exemplu într-un interviu filmat (de Marian Munteanu ?) declara că personalitatea istorică preferată de el (Petre Țuțea) este Vlad Țepeș, "Ceilalți sunt o pajiște cu miei". Formulele de acest fel sunt periculoase, pot crea fanatici. Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care nu au îndoieli. Dintre apostoli, cel mai simpatic îmi este Toma (Necredinciosul).  Maestrul trebuie să transmită discipolului mesajul relativității ideilor sale, al necesității exersării propriului discernământ, nu să transmită "adevăruri absolute".

Ajutor !

Cine știe să-mi explice sublinierile cu verde (linkuri ?) apărute în text ? N-am clicat pe nicio subliniere, căci m-am gândit că o fi o lucrare malițioasă. Dacă este un hacker, probabil că asta așteaptă, să înhaț momeala.

Doamna Lexia spune, într-un comentariu, mai jos, că dumneaei nu vede sublinierile. Constat că fenomenul se manifestă și în textele altor articole postate pe acest blog și ale comentariilor, inclusiv ale cititorilor mei.

Capturi de ecran:


Când pun, cu mouse-ul, semnul de inserare deasupra unui text cu sublinierea suspectă, apare mesajul din imaginea de mai jos:

Fenomenul se manifestă și când citesc alt blog. Iată o captură de ecran din momentul când citeam în blogul domnului Bogdan:

Am descoperit un program spion: greetsaver. L-am dezinstalat. Am deschis Chrome, dar fenomenul persistă. Am dezinstalat Chrome. În Internet Explorer fenomenul nu se manifestă. Să văd ce se întâmplă după reinstalarea lui Chrome.
Am rezolvat ! "Boala" era în calculatorul meu, nu pe blog. Feriți-vă de Greetsaver


miercuri, 15 ianuarie 2014

Mihai Eminescu


(n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București)


                                               GLOSSA

Vreme trece, vreme vine, 
Toate-s vechi si noua toate;
 
Ce e rau si ce e bine
 
Tu te-ntreaba si socoate;
 
Nu spera si nu ai teama,
 
Ce e val ca valul trece;
 
De te-ndeamna, de te cheama,
 
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte, 
In auz ne suna multe,
 
Cine tine toate minte
 
Si ar sta sa le asculte?...
 
Tu asaza-te deoparte,
 
Regasindu-te pe tine,
 
Când cu zgomote desarte
 
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba 
Recea cumpana-a gândirii
 
Inspre clipa ce se schimba
 
Purtând masca fericirii,
 
Ce din moartea ei se naste
 
Si o clipa tine poate;
 
Pentru cine o cunoaste
 
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru 
Tu în lume sa te-nchipui:
 
Joace unul si pe patru,
 
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
 
Si de plânge, de se cearta,
 
Tu în colt petreci în tine
 
Si-ntelegi din a lor arta
 
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul 
Sunt a filei doua fete,
 
Vede-n capat începutul
 
Cine stie sa le-nvete;
 
Tot ce-a fost ori o sa fie
 
In prezent le-avem pe toate,
 
Dar de-a lor zadarnicie
 
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace 
Se supun câte exista,
 
Si de mii de ani încoace
 
Lumea-i vesela si trista;
 
Alte masti, aceeasi piesa,
 
Alte guri, aceeasi gama,
 
Amagit atât de-adese
 
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii 
La izbânda facând punte,
 
Te-or întrece nataraii,
 
De ai fi cu stea în frunte;
 
Teama n-ai, cata-vor iarasi
 
Intre dânsii sa se plece,
 
Nu te prinde lor tovaras:
 
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena, 
Lumea-ntinde lucii mreje;
 
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
 
Te momeste în vârteje;
 
Tu pe-alaturi te strecoara,
 
Nu baga nici chiar de seama,
 
Din cararea ta afara
 
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi, 
De hulesc, sa taci din gura;
 
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
 
Daca stii a lor masura;
 
Zica toti ce vor sa zica,
 
Treaca-n lume cine-o trece;
 
Ca sa nu-ndragesti nimica,
 
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece, 
De te-ndeamna, de te cheama:
 
Ce e val, ca valul trece,
 
Nu spera si nu ai teama;
 
Te întreaba si socoate
 
Ce e rau si ce e bine;
 
Toate-s vechi si noua toate:
 
Vreme trece, vreme vine.
                                   
                                    (1883, decembrie)