marți, 30 iunie 2015

Alexandru Mamina - ”Marele Frate și ecranarea psihologică”

          Alexandru Mamina ”este cercetător ştiinţific II la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane” ”

          Unul dintre sloganurile des folosite în perioada dislocării vechiului sistem politic (”comunist”) a fost acesta: ”Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut”.

          După destrămarea URSS, SUA au devenit singura super-putere a lumii. Beția puterii este evidentă: Marele Licurici încalcă normele dreptului internațional, terfelește drepturile omului chiar în timp ce declamă poezia apărării drepturilor omului, își extinde, ca o pecingine, arsenalul în lume. Cum informația înseamnă putere, și cum Marele Licurici este însetat după puterea planetară, el a devenit și ceea ce Orwell desemna prin ”Big Brother”.

          Există o categorie de oameni de joasă speță morală care, dintr-un oportunism scabros, se manifestă ca aplaudaci ai Puterii momentului. Nu puțini sunt dintre cei care răcneau sloganul ”Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut” în timp ce factorii de putere ai vechiului regim se prăbușeau. Acum SUA constituie Puterea Absolută a Lumii. Priviți, de exemplu, o emisiune a lui Rareș Bogdan, de la Realitatea.Tv, și veți identifica acolo indivizi din această categorie. Veți constata cum prestează ei cu sârg servicii sexuale Marelui Licurici, cum aplaudă cu frenezie instalarea bazelor americane în România, cum scuipă către Rusia, cum iau în bășcălie orice popor care încearcă să se elibereze din lesă (grecii lui Alexis Tsipras, ungurii lui Viktor Orban), cum îl mușcă pe Victor Ponta pentru că a îndrăznit să se ducă la ceremonia de deschidere a Jocurilor Europene de la Baku.

          Din fericire, există și minți lucide care semnalează pericolul major al acceptării necritice a Puterii Absolute. Un astfel de semnal este lansat prin articolul lui Alexandru Mamina, pe care-l recomand.

           În continuare, prezint ideile principale ale articolului.

1). ”Marele Frate...
          Autorul constată că ”Statele Unite ale Americii s-au transformat în Marele Frate planetar, care nu numai că urmăreşte pe toată lumea, dar mai are şi pretenţia ca toată lumea să-l iubească”. O dovadă că SUA și-a asumat rolul de Big Brother planetar o constituie faptul că ”Agenţia Naţinală de Securitate i-a spionat ani de zile nu pe ruşi sau pe chinezi, nu vreo organizaţie islamistă, dar pe nimeni alţii decât proprii aliaţi: cancelarul Germaniei şi trei preşedinţi ai Franţei, aşadar ţări ai căror soldaţi luptă alături de americani în Afghanistan.”
          Alexandru Mamina afirmă că ”La ora actuală valorile Occidentului nu mai sunt ameninţate din afară, de o ideologie concurentă, ca în vremea confruntării cu Uniunea Sovietică. Primejdia se înregistrează în interior, pe măsură ce aplicarea lor este denaturată, iar puterea îşi creează propria raţionalitate transcendentă (metafizica securităţii naţionale), care o scoate practic de sub controlul cetăţenilor.”

2). ...și ecranarea psihologică”
          ”Totuşi, observăm încă destui inşi ce refuză realitatea. Între ei şi fapte operează un ecran de reprezentări mentale, temeri şi prejudecăţi care-i ţin captivi, incapabili să accepte, de dragul adevărului, inclusiv aspectele dezagreabile. Întrucât au spiritul critic diminuat, din rândul lor se extrag, dacă nu fanaticii, măcar servitorii fideli ai propagandei oficiale, în care cred mai mult decât politicienii înşişi. Aceşti filoamericani necondiţionaţi, capabili să justifice orice ar face administraţia de la Casa Albă în detrimentul democraţiei şi al legalităţii internaţionale, sunt precum comuniştii occidentali de acum câteva decenii, refractari la informaţiile neliniştitoare despre Gulag.”

          Articolul poate fi citit aici.

11 comentarii:

  1. Apreciez comentariile lui Alexandru Mamina și sunt de acord cu ele. Dacă tot veni vorba de atitudini lucide, ca cea a lui Mamina, vă recomand să citiți pe blogul lui Adrian Năstase, la "Despre drone....", părerile doamnei Mihaela Erika Petculescu exprimate în comentariul intitulat "Grecia - Bruxelles : luptă financiară sau ideologică".
    Link
    De asemenea, sunt interesante citatele din cartea "Politica incorectă" a omului politic francez Roland Dumas, pe același blog.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc. Mă duc să citesc.

      Ștergere
    2. Concluzia comentariului pe care mi l-ați recomandat mi se pare credibilă:
      ”Greu de spus cum va reacţiona Bruxelles ; scenariul cel mai probabil este că – pe termen lung – va sprijini orice mişcare de dreapta pentru a-l înlătura pe actualul prim-ministru de stânga. Însă chiar dacă va pierde, acesta tot va reuşi să-şi ajute poporul, căci popularii europeni vor face următorului guvern concesii economice pe care le refuză acum. Astăzi, arată doar lipsă de îngăduinţă faţă de un lider ce se zbate să le redea compatrioţilor săi sentimentul demnităţii umane.”

      Ștergere
    3. Vă recomand și eu articolul: ”Grecia - intre disperare si realism”, din blogul ”Trenduri economice”.

      http://trenduri.blogspot.ro/2015/06/grecia-intre-disperare-si-realism.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+TrenduriEconomice+%28Trenduri+economice%29

      PS.
      N-am învățat cum să pun link.

      Ștergere
    4. Autorul articolului ”Grecia - intre disperare si realism” exprimă și ipoteza unei lovituri de stat militare, ca în 1967 (?).

      Eu nu cred că ăsta va fi mijlocul folosit de Mahări. Cum, în UE și NATO să apară și să fie tolerată o lovitură de stat militară?! Cred că vor folosi mijloace mai subtile, cum spunea autoarea comentariului citat mai sus, sprijinirea unei formațiuni de dreapta obediente, scoaterea zurbagiilor în străzi (”Euromaidan”).

      Ștergere
    5. Am citit articolul indicat.
      Nu cred într-o lovitură de stat, e greu de digerat în interiorul UE. Cred că Alexis Tsipras nu va avea un lung drum în politică, dar va rămîne în istorie.
      Cîndva mi-a trecut prin minte ideea că problemele Greciei ar putea să vină și de la poziția sa în cadrul NATO, cînd cu atacurile asupra Belgradului!
      Oricare ar fi cauzele, poporul nu este vinovat și solidaritatea cu un popor demn este normală.

      Ștergere
    6. Ceea ce se întâmplă acum în Grecia este, opinez eu, unul dintre cele mai importante eveniment de la crearea construcției artificiale UE.

      Țările precum România, care au cedat aproape întreaga avuție națională pentru a fi primite în această construcție nedemocratică, vor suporta alte consecințe cumplite dacă această barcă se va scufunda? Mahări din UE se vor salva pe ei. Ce ar putea face poporul român, un popor rămas, practic, fără țară?

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. L-am citit, deja. L-a postat și pe Facebook.

      Nu aveți cont pe Facebook? Dacă nu aveți... nu existați! (Ha, ha!)

      Ștergere
    2. Nu am și nici nu-mi fac. E prea mare aglomerație acolo!

      Ștergere
  3. Nici eu nu am cont pe Hăisbuc... Deci, exist!

    RăspundețiȘtergere