marți, 10 octombrie 2017

De la vise cu femei, la reflecții camilpetresciene

       
          În noaptea de dinaintea acestei zile am avut vise cu două femei care au fost în viața mea.
          Într-un vis se făcea că eram cu una dintre aceste femei într-un pat în care exista o singură pernă, dar o pernă suficient de mare pentru ca doi oameni să poată dormi comod pe ea. Femeia a tras perna în jumătatea ei de pat și s-a culcat. M-am apropiat, ușor, de ea, încercând să-mi fac și eu loc pe pernă. Dar femeia s-a răstit la mine: ”Stai mai departe, că ești prea fierbinte!
          În alt vis se făcea că mergeam printr-un hol în care era aglomerație. La un moment dat am zărit-o pe aceea despre care am scris că a fost profesoara mea de sex. M-a privit scurt, cu un fel de zâmbet ironic pe față, apoi și-a continuat drumul, în sensul opus celui al meu. Am întors capul după ea, privind-o din spate, și mi s-a părut mai scundă decât o știam.
          Nu știu cum ar interpreta Freud și urmașii lui psihanaliști aceste vise. Eu am propriile mele conexiuni și interpretări.
          Primul vis mă duce cu gândul la destăinuirile pe care un instalator din liceul în care am lucrat mi le făcea referitor la relația cu soția sa: îmi spunea că, și după mulți ani de căsnicie, ei mănâncă frecvent din aceeași farfurie. Despre femeia din visul cu perna îmi amintesc cel puțin două scene, cu invidie: într-una, era cu prietenul ei anterior, pe plajă la Amara, rezemându-și capul, într-o poziție intimă, de piciorul lui. În altă scenă o văd plimbându-se pe stradă cu mâna agățată de brațul lui. Niciodată nu s-a agățat de brațul meu, întotdeauna avea tendința să meargă cu unul-doi pași înaintea mea. Da, cred că am fost prea fierbinte pentru femeia aceea, sau ea a fost prea rece pentru mine.
          Îmi amintesc, femeii care mi-a apărut în al doilea vis îi spusesem că-mi poate relata din trecutul ei doar ce vrea, dar să nu mă mintă, căci în momentul în care voi constata minciuni majore relația noastră se va rupe. Mi-a spus că în viața ei au existat doar trei bărbați. Dar prima minciună majoră nu a întârziat să apară. Mi-a trimis, prin Messenger, o frumusețe de poezie, ”Declarație de avere”, ca și când ar fi fost scrisă de ea pentru mine. Primul lucru care mi s-a părut ciudat era că poezia părea a fi fost scrisă de un bărbat pentru o femeie. Am avut curiozitatea să caut, cu Google, dacă această poezie există în internet și am aflat că era scrisă de un anume Boris Ioachim. Am fost foarte supărat, dar ea s-a apărat cu o poveste potrivit căreia, totuși, poezia a fost scrisă de ea, dar a renunțat la dreptul de autoare în favoarea unui Boris Ioachim, bătrân de vreo 80 de ani (altă minciună), bolnav de cancer, care a rugat-o să-l lase să ofere poezia, ca și cum ar fi fost scrisă de el, unei femei pe care o iubea. Ulterior, eu și femeia din al doilea vis am ajuns să lucrăm pe același laptop. Astfel am descoperit că, înainte de relația cu mine, mai avusese un cont de Facebook, sub un alt nume, cont creat special pentru comunicarea cu un alt bărbat, al patrulea. Femeia pe care o credeam de o bogăție sufletească impresionantă se dovedea a fi doar o colecționară de bărbați pentru relații sexuale, folosind un limbaj șablonizat. O caracterizare precisă și concisă i-a făcut-o fiul ei, printr-o întrebare pe care mi-a adresat-o: ”Știți că mama mea este nimfomană?” Dar mai mult decât toate minciunile, m-a durut faptul că, după ce îmi declarase în mod repetat că sunt bărbatul pe care l-a așteptat o viață, la despărțire mi-a spus: ”Ai fost un coșmar pentru mine!
          Am fost îndrăgostit de multe ori. Dar niciodată nu am fost pe deplin fericit în dragoste. Asta mi-o explic prin faptul că nu sunt un om normal. Parcă sunt un personaj coborât din literatura lui Camil Petrescu, un om care a văzut jocul ielelor și nu mai este zdravăn la cap. De fapt, eu nu am fost îndrăgostit de femei reale, ci de fantasme create de mintea mea pornind de la femei reale. Mi-am dorit o iubire pe care nu o pot avea, pentru că nu este posibilă și chiar pentru că nu o merit, eu însumi fiind imperfect. Conștient fiind că sunt imperfect, am crezut că pot dobândi dreptul la o iubire specială prin sinceritate. M-am prezentat în fața femeilor pe care le-am iubit în toate detaliile ființei mele. Odată i-am vorbit unei femei despre nefericirea mea în dragoste. Replica ei a fost bășcălioasă: ”Ei, ce să-ți spun! Ești un geniu neînțeles!
          Experiența mea de viață mi-a dovedit că acest exces de ”nuditate” a creat saturație, plictiseală, la femeile cărora mă confesam. S-a întâmplat ceva asemănător cu rezultatul excesului de nuditate corporală. Pe vremea bunicilor mei, dacă o femeie își ridica fusta până la genunchi, bărbații care o priveau simțeau fierbințeli. Acum, dacă văd o femeie în costum de baie, bărbații nu mai simt fierbințeli. Există studii psihologice și statistici care conduc la concluzia că în societățile în care se face exces de nuditate corporală procentul de impotență (sexuală) în rândul bărbaților este mai ridicat. Cred că femeile vor să aibă sentimentul că mai au, întotdeauna, ceva de explorat, de cunoscut în ființa bărbatului pe care-l iubesc. Eu n-am știut să păstrez o zonă de necunoscut, de mister în ființa mea, care să mă facă interesant pentru curiozitatea feminină.
          Mă duce gândul la două concepții despre femeia iubită, exprimate de două personaje din piesa de teatru a lui Camil Petrescu intitulată Act venețian. Pietro Gralla a crezut că poate avea tot ceea ce-i poate oferi universul feminin prin ființa unei singure femei, Alta, dar ajunge să fie decepționat. Cellino are o concepție diametral opusă: ”Eu știu că femeia ideală există totuși pe lume și de aceea o caut. Dar mai știu că nu e într-o singură ființă, ci e risipită în toate femeile. Trebuie s-o aduni, luând de la fiecare câte ceva, de la sute și din sute de femei. Nu e una măcar, oricât de urâtă, care să nu  aducă mica ei contribuție la femeia pe care o caut. Greutatea cea mai mare este să rămâi lucid și să nu iei astfel de la o femeie mai mult decât ceea ce are cu adevărat frumos. Să te ferești de amăgeală. Dacă-ți place numai glezna unei femei, să nu te consideri obligat să-i adori și vocea, și inteligența.”
          Pesimist cum sunt, închei cu o replică a aceluiași Cellino: ”Aș vrea acum să mai văd vreun bărbat atât de neghiob, încât să creadă că pricepe sufletul femeilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu