vineri, 3 iulie 2015

”A trăi prin altul” sau ”De la 'Cool Hand Luke' la grecii lui Tsipras”

          1). ”Cool Hand Luke (Luke, mână rece)” este titlul unui film din 1967, cu Paul Newman în rolul principal. Filmul poate fi analizat din multiple perspective. Pe mine mă interesează o perspectivă care mi-a fost sugerată de o replică a personajului principal: ”Stop feeding off me!” (care ar putea fi tradusă astfel: ”Nu vă mai hrăniți din mine!” sau ”Nu mai trăiți prin mine!”).

          Personajul lui Paul Newman, Luke, este un însetat de libertate. Deținut fiind, prin nonconformismul în raport cu regulile-chingi, prin perseverența lui, el câștigă simpatia pușcăriașilor și chiar a unor gardieni. De exemplu, în confruntarea cu liderul informal al deținuților, Dragline, mult mai puternic, Luke refuză să abandoneze lupta, se ridică după fiecare lovitură care îl doboară la pământ, spunându-i lui Dragline că va continua lupta până când va fi omorât în bătaie. Cel care va abandona lupta va fi... Dragline, învins de încăpățânarea lui Luke, încăpățânare prin care, însă, Luke îi devine simpatic. Luke evadează de două ori, dar este readus de fiecare dată în închisoare. Totuși deținuții percep evadările sale ca victorii împotriva sistemului constrângător. Intuitiv, Luke știe să obțină victorie nu doar opunându-se constrângerii, ci și acționând în sensul ei până când aceasta se întoarce împotriva constrângătorilor. Într-o anumită scenă, gardienii le cer deținuților să lucreze mai repede la amenajarea unui drum. Luke spune: ”Vor viteză? Să le dăm viteză!” Deținuții încep să lucreze într-un asemenea ritm, încât gardienii sunt constrânși să renunțe la tabieturile lor de paznici, fiind nevoiți aproape să alerge după deținuții care lucrau.
          Până la apariția lui Luke, pușcăriașii sunt niște blazați, niște oameni învinși de sistem, oameni care au renunțat la orice formă de luptă cu sistemul. Luke, prin perseverența în lupta cu sistemul constrângător, îi înviorează, ei ajung să trăiască victoriile relative ale lui Luke ca fiind propriile lor victorii. Într-un sens metaforic, ei ”se hrănesc din Luke”, ”trăiesc prin Luke”.
          După  a doua evadare, gardienii îl supun pe Luke unor persecuții sporite. Epuizat de corvezi și de bătăi, Luke ajunge să-i implore pe gardieni ca să-l ierte. Aceștia îl cred sincer și-l iartă. Dar, prin ipostaza lui de om învins de sistem, Luke pierde stima deținuților. În realitate, Luke doar simulează supunerea și evadează din nou. În finalul filmului, în locul reîncarcerării el preferă moartea, dar, post-mortem, redevine eroul deținuților, care se hrănesc cu povestea lui.

          2). Această dramă cinematografică poate fi folosită ca paradigmă, ca model pentru analiza și interpretarea unor evenimente recente din România și din Uniunea Europeană.
              Pentru oamenii în mintea cărora mai pâlpâie discernământul, Uniunea Europeană este o pușcărie în care sunt ținute captive popoarele respective. Directorul Închisorii este Marele Capital Financiar. Gardianul șef este Marele Licurici, dotat cu o armă numită NATO. Deținuții sunt oameni resemnați. Există și torționari, ale căror nume deținuții nu îndrăznesc nici să le pronunțe, în șoaptele lor: ”Uite, ăla manipulează banii noștri!” ”Cel de lângă el prestează cu ochii și cu urechile”. ”Baschetbalistul acela face liste cu vinovății reale ori imaginare ale deținuților, pe care le dă Directorului Închisorii”. ”Deținutul acela cu ochelari ne toarnă în cap că închisoarea asta e cea mai bună dintre lumile posibile”. ”Iar ăla cu crucea pe piept ne îndeamnă să răbdăm, că fericirea noastră va fi în Cer”. Singurul nume pe care deținuții îndrăznesc să-l pronunțe, înjurând strașnic, este numele fostului torționar șef, Bășinescu, ieșit din sistem. Postul este, deocamdată, neocupat.
          Deodată izbucnește un zvon: cică un anume Tsipras, împreună cu o parte dintre grecii lui, s-au răsculat împotriva sistemului din închisoare. Ei cer un trai omenesc pentru deținuți, amenințând că, dacă revendicarea nu le va fi îndeplinită, vor evada din pușcărie. Evenimentul are un efect de șoc electric asupra deținuților, îi trezește din amorțeală. Tsipras devine eroul lor (”Ăsta are sânge în instalație!”), ei se hrănesc cu energia lui, trăiesc prin el. Directorul Închisorii este îngrijorat de posibila amploare pe care ar putea s-o aibă răzvrătirea. Dă ordin gardienilor și torționarilor să-l dicrediteze pe Tsipras, spunându-se că este un trădător care vrea răul deținuților. Dar arma secretă pe care o folosește este tergiversarea. El știe că o parte considerabilă dintre deținuți o constituie bătrânii și suferinzii pentru care viitorul nu se mai măsoară în ani, ci în zile și în ore. Pentru ei scopul propus de Tsipras (demnitate, libertate, prosperitate) constituie o țintă prea îndepărtată. În momentul în care Directorul Închisorii le transmite că fiecare dintre ei va primi câte două felii de pâine, acești nefericiți se strâng în apropierea lui Tsipras și al susținătorilor lui și strigă din rărunchi: ”Huoo!”, ”Trădătorule, vrei să ne nenorocești!”. Descurajați, Tsipras și ai lui se prăbușesc sub loviturile de bastoane ale gardienilor. Cel care fusese eroul lor devine, brusc, ținta scuipatului: ”Un impotent, dă-l dracului!” ”A jucat la cacialma, dă-l în mă-sa!”.

În închisoare s-a reinstaurat ordinea:
- ”Șefu', pot să beau o gură de apă?”. 
- ”Bea!”
- ”Șefu', am voie să fac pipi?”
- ”Fă!”
- ”Șefu', am voie să respir?”
- ”Respiră, mă!”

6 comentarii:

  1. Interesantă comparația.
    Eu nu știu dacă Tsipras va avea cîștig de cauză, nici nu știu dacă va mai avea un viitor politic, dar, în schimb, cred că va intra în istorie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Alţi actori, acelaşi scenariu. Totuşi, să ne păstrăm optimismul faţă de Tsipras şi ai lui, căci tradiţia patriotică a grecilor nu este de neglijat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Au și grecii... slăbănogi și cozi de topor.

      Cineva scria, pe Facebook: nimic nu se va schimba în bine fără să curgă sânge. Mă tem că avea dreptate, fără martiri, fără eroi care să se sacrifice pentru țară, nicio schimbare esențială în bine nu se va produce.

      Deocamdată avem doar mercenari care mor în țări străine și pe care marionetele politice din fruntea țării ni-i prezintă ca eroi.

      Ștergere
  3. Aveţi perfectă dreptate. Aş observa, însă, dacă îmi permiteţi, că şi în condiţia existenţei martirilor, a eroilor sacificaţi pentru ţară la un moment istoric sau altul, sînt posibile şi schimbările esenţiale... în rău! Cunoaştem noi... Să sperăm că nu va fi şi cazul Greciei de azi. Aştept cu maxim interes referendumul de duminică. Mă îngrijorează şi mă intrigă aproape de revoltă faptul că, deja, manipularea propagandistică a opiniei publice lucrează în plin pe toate canalele, prin aşa-zise sondaje de opinie care pretind că electoratul elen pro-euroimperialist ar fi ajuns în acest moment la paritate procentuală cu electoratul patriotic, antiimperialist. Perfidia ticăloasă a Occidentului nu se dezminte nici de această dată. Ce mişei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am aflat și eu. Mă întristează gândul că ceea spun sondajele pe care le presupuneți manipulatoare ar putea fi adevăr.

      Ștergere