marți, 7 iulie 2015

Despre Moise Guran și tehnocrații de felul său


Comentariu la articolul ”Dilema bunicului și prostiile marxiste care ne otrăvesc azi tineretul”, al lui Moise Guran

          Am ajuns aci în urma unei invitații exprimate de domnul Nertan Sebastian, invitația de a citi articolul domnului Moise Guran și comentariile. Am citit.
          Înțeleg că ăsta este un blog (?), nu un forum. Dar faptul de a nu răspunde niciunui comentariu mi se pare impolitețe. De aceea, după cum constatați, nu mă adresez domnului Moise Guran, ci comentatorilor, care sunt și cititori.
          Eu nu urmăresc nici articolele, nici emisiunile lui Moise Guran. Întâmplător, zapând, am recepționat câteva cugetări ”geniale” ale domniei-sale. Nu trebuie să mănânci toată prăjitura pentru a-ți da seama că este alterată.

          În opinia mea:

- Moise Guran suferă de narcisism intelectualist. Priviți-l, în timpul emisiunii sale, cum își savurează sentințele!

- Moise Guran este, cred eu, sincer. Își recită, cu trăire sinceră, convigerile care se hrănesc din afectele sale, din prejudecățile sale, nu din îndoieli carteziene, metodice. Plătesc un euro pentru fiecare îndoială autentică pe care o identificați în articolele ori în emisiunile lui.

- Văd două posibilități: sau el chiar crede că economia pe care o trâmbițează este o știință precum matematica, obiectivă, universal-acceptată (situație în care este, el însuși prostul), sau ne crede pe noi proști, cum nu se ferește să ne sugereze.
          De exemplu, în legătură cu criza din Grecia, el se situează în tabăra celor care afirmă apodictic că bunilor cămătari trebuie să li se restituie banii. Dar eu mă întreb: nu cumva Cămătarii ăia sunt precum Dinu Patriciu, Videanu, Drăceanu ș.cl. de la noi, care s-au îmbogățit prin furt, speculă, exploatarea muncii altora? Mă întreb: de ce un antreprenor nu face averea uriașă fără munca salariaților? Mă întreb: nu cumva Marx avea dreptate că patronul își însușește plusvaloarea creată prin munca salariatului?  Iar domnul Moise Guran îmi spune: ”Ești un prost!” Pentru că asta îmi spune când scrie despre ”prostiile marxiste”.

          Firește că economia este o știință. Dar ea poate fi obiectivă mai mult în ipostaza de analiză a realității. În schimb ea este profund ”ideologică”, subiectivă, partinică prin interesele, opțiunile care stau la originea scopurilor. În consecință este o perfidă manipulare aceea care recomandă ”guverne de tehnocrați”, în sensul că acei tehnocrați sunt ”obiectivi”, ”neutri”, deasupra conflictului de interese. Priviți-l pe acest domn Moise Guran și veți constata cât de ”obiectiv” poate fi un ”tehnocrat”! Discursul său mustește de ideologie!
          În opinia mea, atunci când există conflicte de interese economice (și de cele mai multe ori există), sau se merge pe drumul care va duce, mai devreme ori mai târziu, la confruntare sângeroasă, sau sunt lăsate să se exprime toate părțile aflate în conflict și, în final, minoritatea trebuie să se supună majorității. Aceasta este esența democrației. Fără vrăjeli, fără sofisme de genul ”Ăla este bogat pentru că a muncit mai mult și mai bine”. Cel care se îmbogățește folosind munca salariaților este un exploatator, chiar și în situațiile în care exploatatul este mulțumit de exploatare (în sensul că are un salariu mulțumitor, precum un salariat la o bancă).

          În problema ”asistaților social” opinia mea este următoarea:
- în orice sistem social-economic au fost și vor exista și leneși.
- Dar lenea nu este o boală genetică, ci o consecință a unei educații necorespunzătoare. Este o nedreptate însă să insinuezi că toți cei care nu pot trăi din propria lor muncă sunt leneși. Și tot nedreptate este să-i consideri leneși pe cei care sunt victimele sistemului capitalist, cum sunt șomerii.

7 comentarii:

  1. Exista o poveste de I Creanga.
    Un lenes care este dus la esafod pentru ca este prea lenes. In caruta fiind, refuza sa faca orice si prefera sa mearga spre peire.
    Eu nu am mai recitit de mult povestea, dar cei care au recitit-o recent si au aceeasi pregarite ca mine, sustin ca acolo este descrisa cu lux de amanunte, o boala, pe numele sau Miastenia Gravis...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred că aveți dreptate. Întotdeauna am considerat că omul trebuie să lase loc la îndoială. De aceea am pus pe pagina de start a saitului meu vorbele lui Bertrand Russell: Nu aş muri pentru credinţele mele pentru că s-ar putea să mă înşel. Un om care nu folosește niciodată expresii de felul "eu cred că...", "probabil că...", "este posibil ca..." și altele asemenea este un om care crede că știe tot. El are doar certitudini. Cu un astfel de om este dificil sau imposibil de purtat un dialog. Poate de aceea nu răspunde la comentarii!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am scris primul comentariu fără să fi citit articolul. Am citit articolul lui Moise Gruan și iată, mai jos, ce aș fi dorit să-i scriu.
    Eu cred că este o mare eroare sau o mare manipulare în acest articol. Statul asistențial, cum îl numește domnul Guran, nu are nimic de-a face cu marxismul sau comunismul. Nici măcar cu străvezia-filorusă, pentru că Rusia nu este nici pe departe un stat marxist. Realitatea este că această asistență socială a fost introdusă de capitaliștii noștri, de după 1990! Nu vă amintiți cu cîtă veselie se diminuau efectivele de muncitori din întreprinderi prin scoaterea lor la pensie la vîrste relativ tinere? În scopul, ziceau ei, al reducerii cheltuielilor cu personalul. Nu vedeți că s-a prefarat, în toți acești ani, plata pe gratis a oamenilor, în loc să fie menținuți în muncă, chiar dacă era o productivitate scăzută! Cine a inventat șomajul și ajutoarele de șomaj sau de tot felul? Comuniștii în niciun caz, toate acestea au venit în noul capitalism. Poate vă gîndiți că la alții nu este la fel, ci doar la noi, că suntem marxiști? Aiurea, nu este așa. Apoi, cine are interesul să existe șomeri? Comuniștii sau capitaliștii care vor să aibă concurență pe locurile de muncă?
    Deci, domnule Guran, ori greșiți, ori faceți manipulare intenționat!
    .
    Nu am putut să postez, că nu am cont google.

    Am găsit un comentariu al lui Nertan Sebastian, comentariu care se apropie mult de ceea ce am gîndit eu. Citez aici un fragment:
    Vorbiti prostii! Marxism NU, înseamnă social democrație! Dați dovadă de o incultură politică grosolană! Domnule Moise Guran, statul asistențial,welfare stateul e o invenție a social democrației occidentale. Menirea lui e sa facă digerabil capitalismul pentru exclușii pe care acest sistem îi produce inevitabil! Da, e adevărat, pentru acest welfare state au luptat politic partidele social democrate și chiar cele comuniste occidentale, considerînd că trebuie să smulgă drepturi economice și politice de la clasa capitalistă pentru clasa muncitoare. Totusi welfare state ul acesta care funcționează inclusiv în Germania "voastră", mult admirată, (da Germania e un stat social prin constituție), este cel care caracterizează cel mai bine occidentul, este diferența dintre viața relativ bună a vestului Europei față de restul lumii. Dar nu este marxism! Este social democrație! Rolul social democrației e acela de a pansa capitalismul, a-l face respirabil! Luați welfare state ul occidental și o să aveți atunci cu adevărat milioane de europeni îndreptîndu se către marxismul adevărat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Comentariile dv. sunt, pentru mine, ca o mângâiere. faptul că un om de nivelul intelectual al dv. și cu profilul moral pe care-l aveți gândește asemănător cu mine mă îndreptățește să sper că nu sunt un om bolnav psihic, un paranoic.

      Apreciez că ați scris un comentariu foarte bun. Dacă îmi îngăduiți, îl voi posta la articolul lui Moise Guran, cu numele Asterisc (inevitabil, în prim-plan va apărea numele meu).

      Ștergere
  4. Nu cred că este un comentariu foarte bun și nici laborios. Îl puteți posta acolo, dacă doriți, mai ales că eu însumi l-am scris în caseta de comentarii de la acel articol. Mi-a plăcut mult comentariul lui Nertan Sebastian din care am luat un extras. În orice caz, mă surpinde faptul că Moise Guran aruncă tare ale capitalismului în curtea marxismului!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru acceptare. L-am postat.

      Ștergere
    2. Nu am găsit-o și nu știu cum s-o găsesc.
      Aveți un mail.

      Ștergere