duminică, 12 octombrie 2014

Programul lui Constantin Rotaru, candidatul PAS pentru Președinția României

          Acesta este singurul program, dintre cele ale candidaților pentru Președinția României, care propune cu adevărat schimbări esențiale în sistemul care ne-a fost impus din 1989 încoace. Intervențiile lui Constantin Rotaru, în cadrul campaniei electorale, au o valoare principială. Șansele lui de a deveni Președintele României sunt aproape de zero.
          A vota pentru Constantin Rotaru este o chestiune de principiu și de morală, nu o decizie vizând un succes electoral. Votul pentru Constantin Rotaru ar putea avea o valoare istorică. Dacă românii vor supraviețui, dacă se vor trezi din hipnoza indusă prin mașinăria infernală a manipulării post-decembriste, noi, cei care nu avem creierele încă spălate, vom putea spune: noi ne-am făcut datoria. Alții se vor scuza (=acuza): ”Ce puteam face? Așa erau vremurile atunci!”
          Am văzut ultima emisiune ”În premieră, cu Carmen Avram”. A fost o altă emisiune foarte bună, în care, cu dovezi, a fost transmis mesajul: România nu mai este a românilor. Un canal de televiziune capitalist ne spune, după douăzeci și ceva de ani, că s-a produs ceea ce noi, câțiva, anticipam, curând după decembrie 1989, că se va produce.
          Și totuși majoritatea românilor nemulțumiți de consecințele sistemului capitalist restaurat asupra propriilor lor vieți, sistem care a transformat România în colonie, sistem care i-a expropriat pe români de propria lor țară, nu acționează în consecință, votează în continuare pentru partidele care sunt vinovate de situația în care a ajuns România, declară simpatia pentru personaje politice care au contribuit la crearea acestei situații. Corneliu VadimTudor are dreptate când spune: ”Românii au o slabă memorie a răului”. Mugur Isărescu, Petre Roman, Ciorbea, Năstase, Tăriceanu, Meleșcanu et co. primesc, încă, voturi de la români (în urne sau în sondajele de opinie). Peste 5-10 ani chiar și tartorul Traian Băsescu va fi reprimit de românași cu flori, ca Salvatorul Patriei. Îți vine să spui: acești românași își merită soarta.


Program politic - „O Românie pentru toți românii”

  

Cele 15 idei principale

Stimați concetățeni,

Se poate spune că programul meu este chiar Constituția României. Orice alt program electoral ar fi mincinos.
În Constituție sunt trecute toate drepturile și libertățile cetățenilor și, în același timp, toate obligațiile autorităților publice față de cetățean.
Nu trebuie decât să aplicăm Constituția pentru a ne îndeplini visul: o Românie pentru toți românii. Nu e nevoie să o schimbăm, să o modificăm.

1. România pentru toți românii va fi o țară care va pune interesul public, colectiv și național înaintea profitului corporațiilor transnaționale și a intereselor marii finanțe mondiale (FMI, BM, BCE).

2. Într-o Românie pentru toți românii o clasă politică supusă exclusiv unor interese obscure, din afara României, nedemocratice, trebuie să demisioneze sau să poată fi demisă de români. Nu trebuie să mai acceptăm politicieni care își iau „ungerea în funcție” de la Washington așa cum își luau pe vremuri fanarioții firmanul de domnie de la Istanbul!

3. România pentru toți românii nu poate fi decât o țară în care drepturile omului sunt respectate în mod real, nu numai teoretic. Dreptul la sănătate, la educație, la muncă, la cultură, la locuință și multe altele sunt doar „mimate” în România de azi. Vrem democrație și drepturi reale!

4. Într-o Românie pentru toți românii populația este proprietarul de drept (conform Constituției art. 136) al bogățiilor care fac obiectul „proprietății publice”. Profiturile obținute din exploatarea bogățiilor naturale trebuie investite rațional și ecologic în dezvoltare locală și națională, nu să ia calea străinătății.

5. Dacă vorbim de o Românie pentru toți românii, atunci trebuie să avem în vedere că organele represive și de ordine ale statului (jandarmeria, poliția, serviciile secrete) trebuie puse în slujba cetățeanului, nu a puterilor sau a corporațiilor străine, și împotriva cetățeanului român. Nu mai vrem pasivitate, ca în cazul „Teo Peter”, nu mai vrem să vedem jandarmi fugărind țărani, ca la Pungești, nici nu mai vrem să vedem ofițeri acoperiți în mass-media (presupus) liberă.

6. Numai o Românie pentru toți românii va fi una cu adevărat democratică, în care înființarea de partide politice, desfășurarea de mitinguri și adunări publice, relația ONG-urilor cu administrația publică, petițiile cetățenilor față de administrație etc. vor fi supuse unor proceduri simplificate la maximum, coerente, accesibile, transparente, corecte și binevoitoare față de cetățean, nu restrictive.

7. România ultimilor 25 de ani nu a fost a noastră, a tuturor, ci doar a unei clase privilegiate. Această clasă privilegiată a vândut cu de la sine putere o mare parte din ceea ce aparținea poporului român în decembrie 1989. Dar banii obținuți nu se regăsesc în dezvoltare: nu avem autostrăzi, nu avem dotări în spitale, nu avem școli performante. Pentru că sub conceptul pompos de „privatizare” clasa privilegiată de fapt și-a însușit totul. În România pentru toți românii trebuie să facem un bilanț al privatizărilor ultimilor 25 de ani și acolo unde găsim nereguli să îi redăm proprietarului de drept - adică poporului român - ceea ce îi aparține.

8. Într-o Românie pentru toți românii clasa politică este una responsabilă și care răspunde nu doar politic, ci și penal și / sau juridic pentru deciziile luate. Nu trebuie să mai acceptăm ca scuze pentru decizii nocive pretexte precum: „măsura aceasta a fost convenită cu FMI”, „așa ne-a cerut UE” etc.

9. Într-o Românie pentru toți românii tinerii nu se vor mai abține să își întemeieze o familie și să devină părinți. Copiii sunt aurul României, iar tinerii - meșterii aurari. De aceea trebuie să-i ocrotim și să-i îngrijim cum se cuvine.

10. În România noastră, care este și România pentru toți românii, accesul la funcțiile publice se va face corect și onest, pe criterii de competență, nu pe pile și relații. În România noastră nu vor exista instituții publice cu salariul mediu de mii de lei în care să fie angajați de-a valma nași, fini, veri, mătuși etc. doar pentru că sunt rudele cuiva potrivit.

11. În România noastră, care nu poate fi decât o Românie pentru toți românii, armata României va avea un rol eminamente defensiv și nu va putea desfășura misiuni de luptă decât pe teritoriul țării. Respingem categoric participarea la misiuni internaționale care nu se bazează pe nici un fel de rezoluție ONU. Rolul României în NATO trebuie reconsiderat de urgență. România nu a fost niciodată stat-agresor, așa cum riscă să devină azi, înhămată la cheremul imperialismului american, în jalnicul rol de chihuahua al Washingtonului.

12. Președintele României va susține la Consiliul Europei cauza României pentru toți românii, nu a României pentru partidul care l-a cocoțat la putere. Trebuie să luăm exemplul polonezilor, care deși sunt - ca și noi - membri recenți ai Uniunii Europene, au știut să-și negocieze mult mai corect interesele.

13. O Românie pentru toți românii se va îngriji de readucerea acasă a cât mai multor români emigrați, nu de trimiterea în bejenie a altor câteva milioane. Unei astfel de Românii nu-i va fi frică de creșterea accelerată a salariului minim, de de-birocratizarea rapidă a procedurilor de aplicare pentru fonduri europene sau de încurajarea micilor afaceri de tip „start-up” cu capital românesc.

14. O Românie pentru toți românii va susține relații de bună vecinătate cu toți vecinii și va fi o casă primitoare atât pentru românii din afara granițelor, cât și pentru cetățenii români de altă etnie decât cea română (rromi, maghiari, sași, secui, lipoveni, ucrainieni, armeni etc.).

15. În România pentru toți românii președintele își va îndeplini atribuțiunile constituționale și va fi cu adevărat un „mediator între puterile statului, precum și între stat și societate” (Constituția României, art. 80), nicidecum un președinte-jucător de partea unui singur partid, a unei camarile, a unei puteri străine.

Linkuri:

16 comentarii:

  1. Am publicat în pagina Alternativei Socialiste următorul mesaj:
    Domnule Constantin Rotaru,
    Vă urmăresc evoluția politică de câțiva ani. V-am mai dat votul meu o dată. Vă voi vota din nou, în această nouă încercare a dv.
    În opinia mea:
    - sunteți un om curajos (este un act de curaj autentic să vorbești de alternativa socialistă în această epocă post-decembristă, în care toți politrucii cântă oda capitalismului regizat de mahării din afară). În timp ce cei mai mulți candidați nădușesc în efortul de a plăcea celor care ne-au adus în starea de colonie, dv. îndrăzniți să vorbiți de apărarea interesul național;
    - aveți legături evidente cu realitatea din România și mesajele dv. privind obligativitatea politicienilor, a guvernanților de a servi alegătorii, de a apăra interesul național, de a realiza o echitate în societate sunt, pentru mine, convingătoare;
    - faceți dovada unei bune pregătiri profesionale, sunteți nu doar un economist teoretician, ci aveți și un fundament în practică;
    - spuneți adevăruri esențiale, în această cumplită epocă a manipulării, a spălării creierelor, precum copilul din ”Hainele cele noi ale împăratului”.
    Veți fi ironizat, veți fi bruscat, căci nimic nu este mai înfricoșător pentru profitorii regimului capitalist ca puterea persuasivă a ideilor socialiste autentice, dar dv. nu trebuie să abandonați, nu trebuie să vă simțiți singur. Prin aspirații, speranțe, imensa majoritate sărăcită și umilită a acestui popor este alături de dv. Din nefericire, din cauza manipulării diabolice, mulți nu sunt capabili să discearnă care program de reformare a societății le este favorabil, care sunt politicienii care i-ar putea reprezenta cu adevărat.
    Eu cred că principalul scop al candidaturii dv. nu trebuie să fie succesul electoral (ar trebui să se producă minunea iluminării creierelor aduse în robia prejudecăților, prejudecăți de genul că alternativa socialistă înseamnă reîntoarcerea la ceaușism, cu toate metehnele lui, astfel încât dv. să ajungeți Președintele României; și ar mai trebui încă o minune, anume ca Marele Licurici și cei din tabăra lui să vrea să accepte opțiunea cetățenilor iluminați).
    Eu cred că principalul scop al efortului dv. trebuie să fie de a spune că ”Împăratul e gol!”, altfel spus, că trăim într-o epocă a minciunii, care acoperă mizeria și nedreptățile acestui sistem instaurat în mod insidios. Dv. trebuie să faceți lumină în mintea oamenilor, să-i faceți să conștientizeze că drumul care ne-a fost impus în dec. 1989 este drumul pierzaniei și că mai există oameni curați, cu bune intenții, sinceri, care merită să fie sprijiniți de alegători prin voturile lor. Dv. trebuie să-i faceți pe nedreptățiții acestei societăți alienante să înțeleagă că alternativa socialistă, autentic socialistă, este singura care se abate de la drumul pierzaniei noastre, ca stat, ca popor, inclusiv ca indivizi.
    Vă doresc succes în acest efort de instrucție și educație autentic socialistă a nedreptățiților acestei societăți bolnave!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu scopul pe care l-aţi definit în ceea ce priveşte candidatura lui Constantin Rotaru. Din păcate, este doar o picătură într-un ocean.
    Nu voi considera cele 15 puncte ca un program prezidenţial, dat fiind scopul definit şi, deci, lipsa unei şanse reale de a cîştiga ale candidatului C.R. Privite ca principii generale ele sunt bune. Dacă cineva le-ar citi fără să ştie ale cui sunt ar fi de acord cu cea mai mare parte dintre ele! În fond, dacă le revedeţi cu atenţie, nici nu definesc un model socialist! Ele pur şi simplu schiţează un model... corect. Am spus schiţează căci sunt departe de tot ceea ce ar trebui pentru o societate mai bună. Eu cred că viitorul nu trebuie să fie neapărat socialist sau capitalist, ci pur şi simplu un viitor al unei societăţi în care echitatea şi bunăstarea tuturor să fie literă de lege. Îmi este lehamite deja de sisteme divergente (capitalism-socialism), vreau un sistem fără nume, dar un sistem echitabil în care se regăsesc multe dintre ideile de mai sus.
    Din păcate, ceea ce vreţi dv. şi alţii ca dv. pare utopie. Eu am doar o vagă speranţă că omenirea va cunoaşte un viitor mai bun cîndva cînd noi nu vom mai fi. Dar el va fi foarte îndepărtat deoarece privilegiaţii de azi şi de mîine nu vor renunţa de bună voie la privilegii. Iar masele, singurele care i-ar putea da jos de pe piedestale, sunt prea neomogene şi nu pot avea o comuniune de gîndire focalizată pe aceeaşi idee sau pe acelaşi scop. De aceea spun că viitorul mai bun este doar o vagă speranţă. În plus, în orice sistem apar profitorii. Dincolo de principii etice trebuie găsite mecanisme (proceduri, legi) care să asigure neproliferarea profitorilor şi accesul la putere doar a oamenilor cinstiţi. Cine şi cum va stabili cine este om bun şi cine este om rău? Eu nu am soluţie!

    RăspundețiȘtergere
  3. 1). ”Nu voi considera cele 15 puncte ca un program prezidenţial, dat fiind scopul definit şi, deci, lipsa unei şanse reale de a cîştiga ale candidatului C.R.”
    Din declarațiile lui Constantin Rotaru rezultă clar că partiparea sa la cursa pentru Președinția României este doar un prilej pentru a-i ajuta pe alegători să conștientizeze că alternativa adevărată la acest traseu diabolic al României post-decembriste este alternativa socialistă.

    RăspundețiȘtergere
  4. 2). ”Privite ca principii generale ele sunt bune. Dacă cineva le-ar citi fără să ştie ale cui sunt ar fi de acord cu cea mai mare parte dintre ele! În fond, dacă le revedeţi cu atenţie, nici nu definesc un model socialist! Ele pur şi simplu schiţează un model... corect.”

    Nu sunt de acord că în ”cele 15 idei principale” ale programului lui Constantin Rotaru nu se regăsește un model socialist.

    Iată câteva idei care mie îmi sună a fi socialiste:

    ”România pentru toți românii va fi o țară care va pune interesul public, colectiv și național înaintea profitului corporațiilor transnaționale și a intereselor marii finanțe mondiale (FMI, BM, BCE)”.

    ”Dreptul la sănătate, la educație, la muncă, la cultură, la locuință și multe altele sunt doar „mimate” în România de azi. Vrem democrație și drepturi reale!”

    ”Într-o Românie pentru toți românii populația este proprietarul de drept (conform Constituției art. 136) al bogățiilor care fac obiectul „proprietății publice”.”

    ”România ultimilor 25 de ani nu a fost a noastră, a tuturor, ci doar a unei clase privilegiate.”

    Trebuie să înțelegeți că, dintre toți candidații la Președinție, rolul lui Constantin Rotaru este cel mai greu:

    a). Pe de o parte, el se confruntă cu instituțiile sistemului (nu doar cele politice, ci și mass-media, care sunt privat-capitaliste). Să nu uităm că trăim într-un stat în care au fost elaborate legi anticomuniste, în care până și ideile socialist-comuniste riscă să fie încarcerate. Iar ideile lui Rotaru vizează, în deosebire de cele ale contracandidaților, reformarea sistemului. Evident, nu se putea ridica, fățiș, împotriva sistemului fără ca sistemul să-l zdrobească. De aceea, Rotaru a avut ideea inteligentă de a invoca respectarea Constituției. Pentru cei cărora nu li s-au spălat creierii este evident că acest sistem capitalist-colonialist a fost restaurat prin minciună, prin manipulare. Aceste minciuni se reflectă chiar și în Constituția României, în texte demagogice ori ambigue, echivoce, care se pretează la interpretări diferite. Pentru a preîntâmpina atacurile anticomuniste, Rotaru a avut ideea inteligentă de a invoca articole ale Constituției, adoptată în vremea în care mai exista speranța de independență, suveranitate a țării, pentru a justifica proiecte naționaliste și socialiste.

    b) Pe de altă parte, Rotaru trebuie să-i convingă pe alegătorii înșiși, deja victime ale unei manipulări de vreo 25 de ani, că programul care corespunde așteptărilor majorității dezavantajate a acestui sistem perfid este programul socialist autentic (nu cel social-democrat, care este o formă deghizată a ideologiei libertarianismului).

    RăspundețiȘtergere
  5. 3). ”Eu cred că viitorul nu trebuie să fie neapărat socialist sau capitalist, ci pur şi simplu un viitor al unei societăţi în care echitatea şi bunăstarea tuturor să fie literă de lege. Îmi este lehamite deja de sisteme divergente (capitalism-socialism), vreau un sistem fără nume, dar un sistem echitabil în care se regăsesc multe dintre ideile de mai sus.”

    Clarificările ideologice nu sunt mofturi. Ideologiile sunt forme ale teoriei sociale. A dori o societate ”în care echitatea şi bunăstarea tuturor să fie literă de lege” construită în afara teoriilor, proiectelor sociale este o naivitate. Nu cred că asta vreți. Eu cred că dv. sunteți doar împotriva demagogiilor.

    RăspundețiȘtergere
  6. 4). ”Eu am doar o vagă speranţă că omenirea va cunoaşte un viitor mai bun cîndva cînd noi nu vom mai fi. Dar el va fi foarte îndepărtat deoarece privilegiaţii de azi şi de mîine nu vor renunţa de bună voie la privilegii. Iar masele, singurele care i-ar putea da jos de pe piedestale, sunt prea neomogene şi nu pot avea o comuniune de gîndire focalizată pe aceeaşi idee sau pe acelaşi scop. De aceea spun că viitorul mai bun este doar o vagă speranţă.”

    Trăirea asta o am și eu. Rațiunea îmi spune, totuși, că e de preferat să elaborăm proiecte, fie și din cele care par acum utopice, în locul defetismului.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cîteva răspunsuri la observaţiile de mai sus.
    2) Aţi enumerat cîteva idei(măsuri) despre care spuneţi că sunt socialiste. Dacă vreţi să le priviţi aşa, bine. Dar eu spun că nimeni, niciun conducător de stat din lume nu declară public că este angajat spre binele corporaţiilor în dauna interesului public. Chiar dacă, practic, unii acţionează în acest sens! De asemenea, sănătatea şi educaţia nu sunt apanajul socialiştilor! În ceea ce mă priveşte, cu prvire la sănătate eu optez pentru gratuitate totală a tuturor membrilor societăţii, pornind de la premisele că nimeni nu-şi doreşte petrecerea vieţii în spital, că niciun medicament nu este un înlocuitor al alimentelor sau băuturilor care se consumă de plăcere, că mersul la medic se face de nevoie nu de plăcere şi că sănătatea este cel mai de preţ bun al fiecărui om. Proprietăţile publice sunt publice oriunde! Iar cele private sunt private oriunde. Deosebirea între capitalism şi socialism, cu privire la aceste aspecte, poate fi doar în ceea ce priveşte dimensiunile celor două feluri de proprietăţi. Aici trebuie găsit un echilibru ştiinţific al cărui scop trebuie să fie binele tuturor membrilor societăţii.
    3) Mi-am dat seama că omul simte nevoia teoretizărilor şi de aici apariţia ideologiilor. Poate are să vă surprindă, dar eu mi-aş dori renunţarea la ideologii. Consider că apartenenţa la ideologii închistează gîndirea şi acţiunea, de teama de a nu ieşi din limitele teoretice. Din acest motiv, din punctul meu de vedere, aş opta opentru o societate fără partide politice. Eu aşa văd viitorul şi aceasta ar fi o reformă adevărată a organizării sociale. Aici mai aduc un argument. Împărţirea oamenilor pe categorii (partide, religii etc) creează întotdeauna discordie mergînd pînă la ură, ajungîndu-se la războaie, vărsări de sînge omenesc etc.

    RăspundețiȘtergere
  8. 1). ”Dar eu spun că nimeni, niciun conducător de stat din lume nu declară public că este angajat spre binele corporaţiilor în dauna interesului public. Chiar dacă, practic, unii acţionează în acest sens!”

    Încerc să înțeleg ce legătură există între acest enunț al dv. și teza lui Constantin Rotaru: ”România pentru toți românii va fi o țară care va pune interesul public, colectiv și național înaintea profitului corporațiilor transnaționale și a intereselor marii finanțe mondiale (FMI, BM, BCE)”? Vreți să spuneți că exprimarea unor obiective politice poate fi demagogică, ipocrită? Acesta este un adevăr trist. Nu avem un mijloc perfect pentru a exclude riscul acordării voturilor unor mincinoși. Dar asta nu înseamnă că nu avem chiar niciun instrument pentru a extima care program politic și care personalitate sunt mai aprope de așteptările noastre, ca alegători, cetățeni.

    RăspundețiȘtergere
  9. 2). ”De asemenea, sănătatea şi educaţia nu sunt apanajul socialiştilor!”

    Dacă scoateți enunțuri din context, puteți ajunge și la această concluzie forțată. Puteți spune că serviciile de sănătate eficiente constituie și obiectivul dreptacilor. Da, dar ei se gândesc la servicii privilegiate, care necesită costuri pe care le pot plăti doar privilegiații sistemului capitalist. De asemenea, pentru politicienii dreptaci și pentru cei care-i susțin economic chestiunea sănătății este o oportunitate de afacere, dovadă că, după ce milioane de oameni au cotizat, la fonduri publice, pentru a beneficia de servicii sanitare, acum ni se spune că trebuie să plătim și pentru asigurări private, spre profitul unora. La fel și cu problema educației.

    În realitate, obiectivul sănătății și al educației, ca obiective cu adevărat sociale sunt ”apanajul socialiștilor”. Iată cum este exprimat acest obiectiv al politicii de ”stânga” într-un dicționar politic: ”Năzuința instaurării unui stat asistențial, a controlului statului asupra educației, sănătății” (Mihaela Miroiu și Adrian Miroiu, Ghid de idei politice, București, Editura Pan-Terra, 1991, p.88). Printr-o inconsecvență, dv., pe de o parte scrieți: ”sănătatea şi educaţia nu sunt apanajul socialiştilor!”, pe de altă parte doriți soluținarea problemei sănătății și a problemei educației în manieră socialistă: ” În ceea ce mă priveşte, cu prvire la sănătate eu optez pentru gratuitate totală a tuturor membrilor societăţii”. Inconsecvența se manifestă și în alte enunțuri ale dv.

    RăspundețiȘtergere
  10. 3) ”eu mi-aş dori renunţarea la ideologii. Consider că apartenenţa la ideologii închistează gîndirea şi acţiunea, de teama de a nu ieşi din limitele teoretice.”

    În teoria politică, doctrina ”dezideologizării” este veche. Subtilitatea constă în faptul că ea însăși este o ideologie, este corespondentul teoretic al unor interese. Ideologiile sunt importante pentru că ele conturează categoriile sociale, cu interesele lor, fiind, totodată, instrumente de conștientizare, de către respectivele categorii sociale, a intereselor lor. Cei care susțin, nu din naivitate, ci din interes, necesitatea ”dezideologizării” urmăresc să ascundă contradicțiile existente între diferitele clase și categorii sociale. Discursul partizanilor ”dezideologizării” este precum al boierului care, în momentul unificării Moldovei cu Muntenia, stând comod în fotoliu, le spunea, demagogic, țăranilor care se luptau cu pietroiul, cât de importantă este unirea.

    Exemplific prin următoarele mărturii:
    - în timpul ”revoluției” din decembrie 1989 s-a transmis, din Franța, în direct, manifestarea unui grup de oameni care strigau, în franceză, ”Ceaușescu - asasin!” La un moment dat unii indivizi din grup au început să strige ”Comunism - asasin!” Imediat un individ a făcut semn să se înceteze. Poporul român nu trebuia să știe că obiectivul regizorilor Marii Păcăleli nu era doar înlăturarea Ceaușeștilor, ci răsturnarea sistemului comunist! De aceea nu trebuia folosit conceptul ideologic de ”comunism”, căci putea provoca niște clarificări ideologice;
    - probabil prin 1990, șarpele veninos Silviu Brucan a scris într-un ziar pe care l-am citit un articol care se intitula ”Fără isme” (adică fără termeni precum ”comunism”, ”capitalism”);
    - mai încoace, într-o campanie electorală, Emil Constantinescu spunea într-o emisiune a Alessanderi Stoicescu că era sfătuit de consilierii săi să nu spună că el vrea instaurarea capitalismului.

    RăspundețiȘtergere
  11. 4). ”aş opta opentru o societate fără partide politice. Eu aşa văd viitorul şi aceasta ar fi o reformă adevărată a organizării sociale. Aici mai aduc un argument. Împărţirea oamenilor pe categorii (partide, religii etc) creează întotdeauna discordie mergînd pînă la ură, ajungîndu-se la războaie, vărsări de sînge omenesc etc.”

    Aici constat mai multe erori.

    a). Manifestați, din nou, o inconsecvență. Pe de o parte spuneți că trebuie să se renunțe la ideologii, pe de altă parte propuneți o soluție ideologică, crearea unei societăți fără clase antagoniste și, în consecință, fără partide, soluție propusă de proiectul marxist de societate.

    b). Dv. gândiți, în mod greșit, că ideologiile și expresiile lor instituționale, partidele politice, sunt creații artificiale, impuse din exterior, prin ”Împărţirea oamenilor pe categorii (partide, religii etc)”. Nu este așa, acestea corespund unor realități sociale, sunt fenomene necesare într-o societate scindată în clase și categorii cu interese fundamentale contradictorii.

    RăspundețiȘtergere
  12. Se pare că dialogul se dezvoltă ca o reacţie în lanţ! Voi fi scurt.
    1) N-am avut în vedere demagogia.
    2) Sănătatea şi educaţia este un deziderat al tuturor, făcînd abstracţie de metode, asta era ideea. Dacă ar fi altfel, ar muri toţi lucrătorii (sau ar fi bolnavi) şi n-ar avea cine să mai lucreze pentru patroni.
    3) Chiar dacă "renunţarea la ideologii" este, teoretic, o ideologie, ea nu are suport în grupuri umane organizate şi acesta este esenţialul.
    4) Dacă orice soluţie este o ideolgie atunci înseamnă să nu mai gîndim. Iar cu acest fapt nu sunt de acord, căci gîndirea este definitorie pentru om. Partidele nu sunt creaţii artificiale, nici impuse de marţieni (altfel, care exterior?). Dar credeţi că viaţa ar dispărea dacă partidele ar dispărea? Dv. le doriţi, dar le striviţi! N-aţi văzut divorţuri sau bătăi pe motive de simpatie la partide diferite? E bine aşa? N-aţi văzut războaie sau asasinate pe motive religioase? E bine aşa?

    RăspundețiȘtergere
  13. 1). ”Sănătatea şi educaţia este un deziderat al tuturor, făcînd abstracţie de metode, asta era ideea.”

    De unde am plecat și unde ați ajuns!
    Firește că măcar sănătatea (nu sunt convins că și educația) este, până la urmă, un deziderat chiar și al fiecărui individ. Dar noi vorbeam de sănătate și educație ca obiective specifice ale programului socialist. Dv. ați spus: ”De asemenea, sănătatea şi educaţia nu sunt apanajul socialiştilor!” Păi, dacă facem ”abstracție de metode” ucidem specificitățile și ajungem la concuzia că ”Sănătatea şi educaţia este un deziderat al tuturor”! A face ”abstracție de metode” înseamnă a falsifica.

    Mai argumentez o dată:
    Constantin Rotaru a spus așa:
    ”Dreptul la sănătate, la educație, la muncă, la cultură, la locuință și multe altele sunt doar „mimate” în România de azi. Vrem democrație și drepturi reale!”

    În problema ”drepturilor omului” diferența dintre socialiști și capitaliști s-a manifestat încă din 1948, când a fost adoptată Declarația Universală a Drepturilor Omului. Capitaliștii au susținut introducerea în declarație a așa-numitelor ”drepturi negative”, adică acelea a căror realizare nu presupune intervenția statului, socialiștii au insistat să se introducă în DUDO ”drepturi pozitive”, adică acele drepturi care se realizează prin implicarea statului. ”Dreptul la sănătate, la educație”, ca ”drepturi reale”, pentru toți cetățenii, inclusiv pentru ”oamenii străzii”, nu ca expresii demagogice, presupun implicarea statului, prin instituțiile sale și resursele sale, inclusiv financiare, pentru asigurarea caracterului universal și gratuit al acestor drepturi. Ideologii capitaliști și partidele corespunzătoare lor se pronunță pentru un ”stat minimal”. În ”patria democrației”, SUA, nici acum dreptul la sănătate și dreptul la educație nu sunt ”drepturi reale”, pentru toți cetățenii. Dacă în unele state capitaliste , dacă în programele politice ale unor partide de dreapta apare dreptul universal și gratuit la sănătate și educație, acestea sunt excepții, de care eu nu am cunoștință (poate în Suedia?) și sunt consecințe ale unor presiuni sociale puternice, din partea majorității dezavantajate a societății, deci din direcția forțelor ”de stânga” ale societății.

    Nu știu de ce nu înțelegeți, căci e foarte simplu: în esență, partidele de dreapta reprezintă interesele capitaliștilor. Cum ar putea să vrea capitaliștii să susțină bănește, din fondurile lor private, sau din bugetul statului (care ar trebui să colecteze impozite mai mari pe profitul lor), realizarea dreptului la sănătate și la educație, în mod universal și gratuit? Ei nu acceptă nici măcar un impozit progresiv pe venituri (respectiv pe profit)!!

    Repet, dv. manifestați o incoerență:
    - pe de o parte scrieți: ”În ceea ce mă priveşte, cu prvire la sănătate eu optez pentru gratuitate totală a tuturor membrilor societăţii”;
    - pe de altă parte loviți în forțele politice care propun, cu adevărat, împlinirea opțiunii dv. (”sănătatea şi educaţia nu sunt apanajul socialiştilor!”). Așteptați, atunci, să vă satisfacă dorința ne-socialiștii! Până la calendele grecești și paștele cailor!

    RăspundețiȘtergere
  14. 2). ”Chiar dacă "renunţarea la ideologii" este, teoretic, o ideologie, ea nu are suport în grupuri umane organizate şi acesta este esenţialul.”

    Iar atacați ținte false.

    Eu m-am referit la discursuri intenționate, profund interesate, deci profund ideologice, care recomandă ”renunțarea la ideologii”; am dat exemplul cu articolul șarpelui veninos Brucan, ”Fără isme”, și sfatul pe care consilierii lui Emil Constantinescu i-l dădeau acestuia, în campania electorală, de a nu spune că el vrea instaurarea capitalismului.

    Manifestarea în planul luptei ideologice presupune un anumit nivel cultural. Nu-mi trece prin cap să spun că un om ”simplu”, care nu are nici conceptul de ”ideologie”, manifestă o ideologie ”renunțând la ideologii”! Cum să renunțe la ceva ce nu are?!

    RăspundețiȘtergere
  15. 3). ”Dacă orice soluţie este o ideolgie atunci înseamnă să nu mai gîndim”.

    Nici trăznaia asta n-am afirmat-o! N-aș putea spune, în mod serios, că problema ”Să faci sex cu prezervativ sau fără prezervativ”? este o chestiune ideologică.

    RăspundețiȘtergere
  16. 4). ”Dar credeţi că viaţa ar dispărea dacă partidele ar dispărea? Dv. le doriţi, dar le striviţi! N-aţi văzut divorţuri sau bătăi pe motive de simpatie la partide diferite? E bine aşa? N-aţi văzut războaie sau asasinate pe motive religioase? E bine aşa?”

    Nu cred că viața ar dispărea.
    Dar cred că o societate fără partide politice, în înțelesul actual al termenului ”partide”, este posibilă: societatea comunistă. Totuși, în societatea actuală, profund divizată din motive politice, partidele, cu identități clare, sincere, sunt necesare.

    Credeți că soluția de tip ”Carol al II-lea” ar fi o soluție pentru ”divorţuri sau bătăi pe motive de simpatie la partide diferite?”

    Credeți că, atunci când două clanuri, două găști se confruntă violent, dacă împrăștiem găștile am rezolvat motivele pentru care ele se confruntă?

    Confundați cauza cu efectul și credeți că dacă desființați efectul, desființați cauza. Partidele sunt efectele unor diferențe, ale unor contradicții existente între interesele diferitelor clase și categorii sociale. Apelul dv. împăciuitorist nu rezolvă contradicțiile grave din societate.

    Niciodată societatea omenească nu va funcționa ca un monolit. Și orice tendință de reducere a societății la monolit este totalitară.

    Pentru dv., de la Adrian Păunescu:

    Liedul dialecticii

    Nimic nu se face de n-are opus,
    nimic nu trăieşte cînd nu-i să-l conteste,
    oricît se înalţă puterea de sus,
    ovaţii o ţin, dar o ţin şi proteste.

    Eternul război dintre minus şi plus
    e cea mai curată şi sfîntă poveste,
    nimic nu se face de n-are opus
    şi viaţa, mereu, opoziţie este.

    Aceasta n-o cred nici tiranii cei mari,
    nici servii de rînd ce le cîntă din tavă.

    Trăiţi, învăţînd fericirea grozavă
    că nu veţi muri monolit, gospodari.

    Putere, iluzie definitivă,
    de vrei să durezi, fă-ţi ceva împotrivă.

    RăspundețiȘtergere