joi, 5 noiembrie 2015

”Vrem să schimbăm sistemul!”

În ultimele mele două articole am folosit, pentru a desemna mulțimea eterogenă a protestatarilor de după nenorocirea de la Clubul ”Colectiv”, cuvântul ”gloată”. Cineva, fără a consulta măcar DEX online, mi-a reproșat că nu am folosit un termen adecvat. Reportajele televizate mi-au confirmat ipoteza: mulțimea protestatarilor este, cum scrie în DEX, o ”Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură.”

Singura trăsătură importantă prin care se aseamănă acei oameni este aceea de protestatari. Cuvântul care-i solidarizează este ”Jos!” Dimpotrivă, ei se deosebesc prin multe și importante alte însușiri: motivația protestului, autoritățile față de care protestează, revendicările lor, nivelul de conștientizare etc. Ceea ce frapează, când vezi reportajele, sunt dezordinea, eterogenitatea mesajelor verbale ori scrise, incoerența discursurilor celor intervievați. Oamenii aceia vor să restructureze societatea, dar cei mai mulți dintre ei nu au nici măcar o minimă cultură politică, nu au nici măcar o schiță de proiect rezonabil! Este extrem de neplăcut să știi că viața ta viitoare va fi decisă de dictatura proștilor, de zurbagii de felul lui Dumitru Dincă, Nica Leon, Dan Iosif, care răcnesc ”Noi suntem poporul!

Nu trebuie să fii specialist în domeniul serviciilor secrete pentru a înțelege că ”spontaneitatea” acelor proteste este praf în ochii naivilor. Foarte probabil că în declanșarea acestor manifestații au fost implicați factori (oameni, instituții) care știu să organizeze o ”golaniadă”, un ”euromaidan”, o ”revoluție”. În funcție de revendicări, ne dăm seama și cine sunt acești factori. În adunătura aceea, grupurile cele mai organizate sunt cele care, sub drapele decupate în centru, strigau ”Jos Ponta!”, ”Jos guvernul!”, care cer aplicarea punctului 8 din Proclamația de la Timișoara (”lustrație”!) și care nu lansează nicio săgeată către Iohannis și politica pe care o exprimă acesta. În opinia mea, acești protestatari sunt instrumentele unor factori care au luptat pentru doborârea guvernului Ponta, pentru că a îndrăznit, în ultima parte a politicii sale, să afirme că România nu va mai încheia un acord cu FMI, pentru că a mărit salariile bugetarilor, forțând astfel și mărirea salariilor în domeniul privat, pentru că a sprijinit legislativ capitalul românesc, pentru că a tergiversat înstrăinarea ultimelor resurse naturale și a ultimelor capacități productive ale cetățenilor români. Acești factori obscuri vor ca statul social să fie redus la dimensiuni microscopice și regimul colonialist să fie intensificat.

Există și o revendicare exprimată de o parte a protestatarilor, parte pe care eu o percep ca fiind diferită de cea prezentată mai sus: ”VREM SĂ SCHIMBĂM SISTEMUL!” Această revendicare exprimă o intuiție care apare frecvent în sondajele de opinie, anume intuiția că România se află pe un drum greșit. Protestatarii aceștia (probabil în grade diferite, în funcție de nivelurile lor de inteligență și de cultură) conștientizează că doar schimbarea oamenilor din politică nu este suficientă, ci este necesară o schimbare a instituțiilor care compun ”sistemul”. Înțelegerea importanței cadrului instituțional, a ”sistemului”, este dificilă. Sunt puțini cei care pot înțelege că și cei mai bine-intenționați politicieni nu pot să-și înfăptuiască bunele intenții în cadrul sistemului capitalist-colonialist în care suntem prizonieri. Dificultatea înțelegerii a fost amplificată și prin propaganda manipulatoare care a lucrat eficient încă din timpul Marii Păcăleli. Restaurația capitalismului în România s-a făcut insidios: mulți ani nu s-a spus că se restaurează capitalismul (evident, din teama de a nu activa reacțiile critice ale cetățenilor față de capitalism), ci s-a spus că se instaurează ”democrația”. Dihotomia reală, ”comunism-capitalism”, a fost înlocuită cu o pseudo-dihotomie, ”comunism-democrație”. Intenția manipulatoare este evidentă: comunismul este în raport logic de opoziție cu democrația, capitalismul este identic cu democrația. Abuzul este vizibil cel puțin din perspectivă istorică: democrația este un mod de organizare politică având o istorie îndelungată, începând din Grecia antică, nici vorbă de identificare cu sistemul politic generat de forma de proprietate capitalistă.

Cât de dificilă este înțelegerea implicațiilor revendicării ”VREM SĂ SCHIMBĂM SISTEMUL!” o dovedește și faptul că un om atât de inteligent și de instruit precum domnul Constantin Gheorghe cade în capcana pusă de manipularea ideologică la care m-am referit mai sus. Domnia-sa a scris într-unul dintre mesajele sale interesante și foarte citite, foarte distribuite pe Facebook: ””Nu vrem să schimbăm Guvernul, vrem să schimbăm sistemul!” Da, idioților! Sistemul se numește ”democrație”, și implică partide, Parlament, Guvern, sindicate, societate civilă, Justiție, libertatea de exprimare, etc. Alternativa la actualul ”sistem” este dictatura.” Cu alte cuvinte, sistemul politic capitalist în care suntem captivi, este însăși ”democrația”! A schimba acest sistem înseamnă a renunța la democrație și a instaura dictatura! Ciudat, omul care face critica lucidă a racilelor acestui sistem sfârșește prin a-l considera imuabil! Prin această concluzie, domnul Constantin Gheorghe se plasează (neintenționat, cred eu) în compania manipulatorilor care au identificat sistemul politic capitalist cu ”Democrația” (cu majusculă). Șmecherul Winston Churchill ne-a lăsat moștenire sofismul: democraţia (burgheză) este imperfectă, dar este cea mai bună dintre cele posibile. Șmecheria constă în faptul că pterinde că a cunoscut deja toate posibilitățile!

Numai cei care cred în teza ”sfârșitului istoriei” în capitalism pot susține că democrația burgheză este terminusul evoluției politice a lumii. Dacă privim istoria democrației, de la democrația ateniană, la democrațiile capitaliste occidentale contemporane, înțelegem că democrația este evolutivă și că este o naivitate să crezi că democrația burgheză nu poate fi înlocuită cu o altă formă de democrație, superioară, în care să se exprime mai bine voința ”poporului”, fără ca această schimbare să însemne trecerea la dictatură. Viața socială este infinită în posibilitățile ei, refuză să se chircească în cochilia modelelor noastre teoretico-ideologice. Întotdeauna privilegiații unui sistem social (și nu mă gândesc la domnul Constantin Gheorghe) au susținut că acel sistem social este cel mai bun.

7 comentarii:

  1. Bună și importantă observație, bine scris.

    O remarcă: angrenajul legal-tehnic care să permită existența unei democrații reprezentative există și funcționează pînă la un anumit punct. Punctul în care se oprește reprezintă exact limita de la care expresia democratică devine periculoasă pentru capitalismul corporatist globalist (ultracapitalism). Așadar, dominanta care, inevitabil, definește sistemul se află în zona puterii capitalului (utra concentrat), nu în cea a formei politice, pe care a ajuns să o controleze deplin.

    Similar, comunismul încalecă și el forma democratică declarată, pe care orespectă real tot doar pînă la un punct.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Provocator, pentru reflecție, acest comentariu al dumneavoastră, referitor la raportul dintre Dreptul constituit, care tinde să devină un cavou, și eforturile cetățenilor de a reforma Dreptul, conform cerințelor sociale vii.

      Eu o să spun doar atât: în spațiul educației, instrucției, al Școlii se decide soarta unui popor. Dacă în Școală transmitem doar doctrine dogmatizante și nu formăm discernământul, pe care-l definesc superficial ca fiind competența individului de a gândi cu mintea proprie, de a găsi soluția proprie la problemele cu care se confruntă, rezultatul va fi producerea în serie a unor roboți.

      Ca lucrător în domeniul Școlii, spun cu tristețe că Sistemul a construit o Școală ”după chipul și asemănarea lui”. Ca profesor-individ ești prins în această mașinărie a manipulării, nu poți face mare lucru pentru formarea discernământului elevilor. Ești constrâns de planul de învățământ, de programele școlare, de conținutul manualelor, de ordinele pe care le primești. Nu te poți opune fără a fi eliminat din sistem.

      Ștergere
  2. Și eu am fost surprins de lozinca vrem să schimbăm sistemul! Mă mir că n-a dat fiori nimănui, căci se poate interpreta în multe feluri. În orice caz, omenirea, de-a lungul istoriei, a tot schimbat sistemul. Și niciodată n-a ajuns la perfecțiune. Mereu se va dori schimbare. Fiecare generație crede că a descoperit roata. Omul tînăr crede că poate face orice și viața sa va deveni roză, dar va ajunge repede la capătul vieții și va constata că cel mai bine a fost, totuși, în copilărie. Doar atunci, copil fiind, nu vezi greutățile vieții, te bucuri de castelul construit în țărîna udă de ploaie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ”Vrem să schimbăm sistemul!”

      Într-adevăr, un enunț ambiguu. Ăia teleghidați cer, de fapt, intensificarea acestui sistem. Aplicarea ”punctului 8 din Proclamația de la Timișoara”? După 25-26 de ani de pustiire capitalistă a țării?!

      Ștergere
    2. Cred că nu știu ce vor. Ar vrea, probabil, un capitalism cu față umană! Căci sistemul existent a favorizat corupția. Cum să n-o favorizeze cînd, luînd doar exemplul restiturilor, s-au dezvoltat adevărate grupuri mafiote! Restituiri făcute în numele dreptății s-au transformat în jafuri mafiote! Nu mai dezvolt.
      Nu se va schimba nimic. Va fi cîtva timp unele rețineri din partea clasei politice, apoi, încet, încet totul va reveni la aceeași situație. Iar după alți 25 de ani, vor veni alți tineri care vor dori resetarea!

      Ștergere
  3. ”Cred că nu știu ce vor.”
    Unii, ăia care au fost duși acolo de instituțiile specializate, știu foarte bine ce vor. I-am văzut la Antena 3. Discursuri coerente, de politicieni, perfect concordante cu poruncile care vin din Vest.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt sigur că poruncile vin din vest, dar că sunt ifluențate de un anumit curent de opinie, da.
      P.S. Erată pentru mesajul anterior: "Vor fi cîtva timp unele rețineri...".

      Ștergere