luni, 24 noiembrie 2014

...r-ați ai dr...!

Mesaj din Facebook

Dan Alexe:

Ioan Niculae, snuff movie cu elefanți…
---
Miliardarul Ioan Niculae a plătit peste 100.000 de dolari pentru a împușca în Africa de Sud un elefant drogat și fleșcăit de medicamente şi a-l aduce împăiat în România.


Creierul obscen al omului fără grumaz Ioan Niculae a avut nevoie, pentru a-și flata ego-ul dezgustător, să distrugă o formă de viață mai nobilă decât sinistra lui persoană.
(Să tragă în baloane ar fi fost obositor, că-s mici și trebuie să te concentrezi, iar mânuța lui cu degete ca niște crenvurști păroși are nevoie de o țintă stabilă, cât zidul Ierihonului.)
Ca să-și creeze un simulacru de lume, Niculae a mai plătit și pentru reconstituirea unei scene în care doi lei aleargă după o antilopă, bivoli şi facoceri, toți împăiați.

O fi avut omul o erecție când a tras în creatura imobilizată.
Ce urmează acum? Un snuff movie?



PE RĂZĂTOARE

autor: Tudor Arghezi

S-a tot întins din luncă-n sat
Și-a mai lățit fâșia cu-o brazdă, la arat.
Moșia îi ajunge până la noi în casă.
Aproape n-are omul pe unde să mai iasă.
Și se făcu moșia de două ori mai mare,
Din suta de pogoane o sută de hectare.
Nu ne mai țin de-ogradă nici cloștile cu pui,
Și ele pasc cu mieii azi pe moșia lui,
A hoțului bătrân.
Ia oile, le-nchide, făcându-se stăpân.
Pentru cârlani și vite plătim atâta gloabă,
C-am cumpăra cu banii moșia, mai degrabă.
Moșneni, din vechi, pe țarini, pădure și imaș,
Ajunserăm și-n casa străbună chiriași.

Ne-am plâns la stăpânire,-n deșert, că cel mai tare
E cel umflat mai bine de pungi în buzunare.

Nu căuta dreptatea domnească, frățioare.
Ia pe ciocoi ca hreanul și dă-l pe răzătoare.






SERENADA MUNCITORULUI

autor: George Bacovia


Eu sunt un monstru pentru voi
Urzind un dor de vremuri noi,
Şi-n lumea voastră-abia încap...
Dar am să dau curând la cap.

O, dormi adânc, mereu, așa,
În vise dulci, hidos burghez,
Oftând, palate de-ţi lucrez,
Eu știu şi bine-a dărâma.

În noaptea asta, iată, sună
O serenadă din topor,
Amanților pierduți sub lună,
Poeți cu putredul amor.

O, dormi în noaptea infinită,
Burghez cu aer triumfal,
Dar preistoric animal
În rațiunea aurită.

Sub luna blondă nu se plânge,
Ci răzbunările se curmă,
Martirilor scăldați în sânge,
Cânt serenada cea din urmă.

O, dormi... dar voi urca spre soare
În zbor sublim de-aeroplan...
Cu vise dulci, burghez tiran:
E aurora-ngrozitoare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu