vineri, 21 februarie 2014

Amintiri din forumul Pruteanu (4): Cugetări și comentarii despre ele

CUGETĂRI, VORBE DE DUH, CITATE PREFERATE


Valerius :  (45239, 2006-06-01 18:57) :

 THEOFIL SIMENSCHY, Un dicţionar al înţelepciunii, Iaşi, Junimea, 1979, p.7 :
Nu citiţi niciodată cărţi bune. Da, da, luaţi creionul şi notaţi: nu citiţi niciodată cărţi bune; căci dacă aţi avea trei existenţe, tot nu aţi avea timp să le citiţi pe toate cele foarte bune“.

Valerius : (45240, 2006-06-01 19:13) :

    Ibidem, p.8:
Oricât de importantă şi de frumoasă ar fi o cugetare, valoarea ei atârnă de acela care o spune. Un adevăr banal are un răsunet mai puternic în sufletul nostru, dacă-i rostit de un om celebru, decât o vorbă genială spusă întâmplător de un om obscur.
Trei elemente determină valoarea unui aforism:
- fondul,
- forma şi
- autorul“.  

Silvia Holotiuc :
Dar dacă un "om obscur" cum îl caracterizaţi Dvs pe anonim (ăla nevăzut, necunoscut) afirmă un lucru înţelept, cu valabilitate în viaţă, nu trebuie luat în seamă pentru că nu e ştiut? Păi, domnule dragă, aşa - în vecii vecilor )Amin!) nimeni n-o să se mai poată afirma pentru că înainte de a fi cunoscut eşti necunoscut. Chiar şi Monica Gabor a fost o necunoscută înainte de a fi cunoscută. Numai că ea nu emite vorbe înţelepte, dar emite şi ea ceva.

Valerius : (45251, 2006-06-01 20:18) :

   Silvia Holotiuc :
          “Dar dacă un "om obscur" cum îl caracterizaţi Dvs. pe anonim (ăla nevăzut, necunoscut) afirmă un lucru înţelept, cu valabilitate în viaţă, nu trebuie luat în seamă pentru că nu e ştiut? Păi, domnule dragă, aşa - în vecii vecilor )Amin!) nimeni n-o să se mai poată afirma pentru că înainte de a fi cunoscut eşti necunoscut. Chiar şi Monica Gabor a fost o necunoscută înainte de a fi cunoscută. Numai că ea nu emite vorbe înţelepte, dar emite şi ea ceva“.

            DOAMNĂ PROFESOARĂ,
            Respectul mă obligă să presupun că, atunci când citiţi lucrările elevilor Dv., nu faceţi “lecturi infidele“, “lecturi pe diagonală“. Obiecţia pe care aţi exprimat-o trebuie reorienta [PS: reorientată] către autorul aforismului, unul care, cică, se numeşte Theofil Simenschy. Eu nu am făcut decât să-l citez (vedeţi semnele citării: ibidem, pagina, ghilimelele). Mi-ar fi plăcut să fiu eu “vinovatul“ şi să merit reproşul unei doamne ca Dv., nu din masochism, ci pentru că sunt convins de valoarea cugetării citate. Dar... , n-a fost să fie ca această perlă să aparţină spiritului meu ! Poate că altă dată voi merita “reproşuri“ de acest fel. Cu multă consideraţie, Valerius. 

Silvia Holotiuc :
 
            Aici, pe forum , nu sunt în clasă să vânez greşeli, nici să urmăresc citate sau mai ştiu eu ce. Aici eu doar citesc. Atât! Cât despre numele persoanei care a scris asemenea aberaţii, eu nu-l văd. Poate în altă parte, dar nu se face nici o trimitere.  (*) Şi nu ştiu de ce sunt eu vinovată pentru că dumneata nu ştii să postezi. Şi mie mi s-a întâmplat să greşesc, am învăţat, dar nu am învinuit pe nimeni. Aşa că-ţi recomand ca ceea ce faci să faci bine şi pe urmă să dai din codiţă! OK?

George Pruteanu :
  
  (*) Un moment. O indicaţie exista: "ibidem" (e adevărat că imperfectă pentru un Forum, dar lămuritoare). În mesajul anterior, exista trimiterea completă. Iar gândul lui T. Simenschy - autor erudit al unei ample culegeri de maxime şi cugetări, în 5 vol. - nu e deloc o "aberaţie", e foarte adevărat. GP, 1.1.06.

Silvia Holotiuc :
    Adică, Dle Pruteanu, sunteţi de acord ca un anonim să tacă, să nu spună ce are de spus tocmai pentru că nu-l ştie nimeni? Mă scuzaţi de îndrăzneală, Dle Profesor, dar şi geniile au fost iniţial nişte persoane necunoscute. Mulţumesc lui Dumnezeu că pe forum nu sunt la şcoală, aşa că văd ce vreau eu.

George Pruteanu :
     Doamnă, dar vă inflamaţi fără rost. Fraza "un adevăr banal are un răsunet mai puternic în sufletul nostru, dacă-i rostit de un om celebru, decât o vorbă genială spusă întâmplător de un om obscur" exprimă un lucru simplu, elementar: prestigiul autorităţii. Nu spune că oamenii necunoscuţi nu pot emite lucruri excelente*. Ci doar că celebritatea autorului e (percepută în genere) ca o aureolă, ca un soclu, ca un gir. Şi e firesc să fie aşa. GP, 1.6.06
     *) În timp, vorbele memorabile ale oamenilor care rămân necunoscuţi ajung proverbe.

Photini :
   Doamnă Holotiuc, nici domnul Valerius, nici domnul Pruteanu NU au spus că un anonim ar trebui să tacă. Poate nu aţi citit cu atenţie sau aţi interpretat greşit. Ideea era că "Un adevăr banal are un răsunet mai puternic în sufletul nostru dacă-i rostit de un om celebru" - ceea ce e foarte adevărat.

Silvia Holotiuc :
         Da' de ce eu, Silvia Holotiuc, trebuie să fiu de acord cu ce vreţi Dvs să-mi intre mie în cap? Un om celebru poate să spună şi o tâmpenie la care lumea să cadă pe spate de admiraţie tocmai pentru că acea perlă e spusă de o celebritate. Sunt şi anonimi care emit/spun lucruri inteligente, dar nimeni nu-i bagă-n seamă tocmai pentru ca este anonim. Iaca, nu vreau să renunţ la această idee pentru că este o realitate, dureroasă dar este.

Valerius  : (45271, 2006-06-01 22:19)

DOAMNĂ SILVIA HOLOTIUC,
1) Vă cer scuze şi pentru greşelile pe care nu le-am făcut, dar pe care credeţi că le-am săvârşit.
2) Vă cer scuze, mai ales, pentru incompetenţa mea reală, pe care aţi sesizat-o (mă refer la “dumneata nu ştii să postezi“). Fac şi eu ce pot. Acum doi ani eram complet “analfabet“ într-ale informaticii, utilizării calculatorului. Fiţi, vă rog, mai îngăduitoare cu un cal bătrân care încearcă să joace în buiestru (am scris corect, d-le Profesor ?). Primiţi mărturisirea mea, doamnă: am atâtea carenţe (de care sunt conştient), încât aş abuza de timpul şi de răbdarea Dv. încercând să le enumăr [PS: enumer]. De ex., nu ştiu limbi străine, mai mult, nu ştiu nici Limba Română (scriu aşa pentru că am în vedere un sens special). Sunt aşa de multe lucrurile pe care nu le cunosc şi nu le pot face, încât uneori m-am gândit să mă sinucid (singur). N-am făcut-o, pentru că am constatat că pot diminua prostia mea şi pentru că am văzut (în orice caz, cred că am văzut) şi mai proşti decât mine. Primesc orice ajutor care mi se oferă, pentru a-mi diminua prostia.
Sper ca, în viitor, Dv., o preponderent-colerică (aşa cred), îl veţi şterge pe preponderent-melancolicul Valerius din lista antipaticilor.
În încheiere, fie cum ziceţi Dv., OK (adică o cheie).

Silvia Holotiuc :
Haideţi, Dle Valerius, să facem pace! Vă rog, nu are sens.

Valerius  (452780) mutat în : 45271
          Doamnă Silvia (ce miresme plăcute, silv-estre, emană numele Dv. !). Vă rog să primiţi această ramură de măslin .

Călin din Iaşi :
        Compar "aureola celebrităţii" cu hainele. Care fac pe om în societate, orice s-ar zice. Totdeauna un imbecil cu  costum Armani şi pantofi Lacoste va fi primit în cluburi selecte, în timp ce un erudit în trening şi tenişi va pupa clanţa [dacă nu va lua bătaie de la portar].

Csya :
          Eu n-am văzut niciodată un erudit în treining şi adidaşi, Căline, şi nici nu am văzut să-şi dorească să intre în nu ştiu ce cluburi selecte. Un erudit îşi are propriul lui club select, plin de erudiţi, îmbrăcaţi la costume de haine, chiar dacă nu-s Armani (made in [Nu pot sa scriu ÎN] [Nu pot sa scriu ÎN] China, mai nou)... Haina nu-l face erudit pe un om, nici dacă-i pui fir de aur... Iar în cluburile selecte se intră pe bază de legitimaţie (nu te dă portarul afară fiindcă îl poţi da tu afară...). Important este să fii erudit financiar, că restul se rezolvă de la sine (îţi pupă portarul mâna şi portofelul, nicidecum tu clanţa uşii).
         Nu te mai supăra atât, nu e cazul. Haina nu-l face pe om decât până la gât, nu-i deschide şi gura!


Valerius :
Nicolae Iorga:  “Faceţi întunerec în sufletele oamenilor şi vor veni stafiile care vă vor gâtui“.

Premoniţie ? Marele cărturar a fost “gâtuit“ de “stafiile “ verzi !

Silvia Holotiuc :
            Eu cred în premoniţii. Altceva e ceea ce nu înţeleg: de ce, în majoritatea cazurilor, ne dăm seama că a fost o premoniţie abia după ce se consumă fenomenul? În aug. 2001 am avut o premoniţie legată de actele de terorism din USA. Am realizat despre ce este vorba numai după... Oricum, nu m-ar fi crezut nimeni. Apoi, cred că tot premoniţie este şi faptul că am anticipat, în cîteva versuri, nişte evenimente care s-au întîmplat în viaţa mea la mulţi ani după ce au fost scrise.

Valerius :
    
Silvia Holotiuc :
1) Eu cred în premoniţii.
2) Altceva e ceea ce nu înţeleg: de ce, în majoritatea cazurilor, ne dăm seama că a fost o premoniţie abia după ce se consumă fenomenul?

Valerius :
1) A respinge în mod necritic toate fenomenele pe care le constatăm ca realităţi (psihochinezie, telepatie, percepţie extrasenzorială şi alte fenomene plasate în sfera “parapsihologiei“) este o atitudine neraţională. Atitudinea raţională este de a le considera ca fiind în “anticamera“ ştiinţei. Le menţinem aici până vom identifica metode, procedee de abordare ştiinţifică a lor. În această anticameră funcţionează, în mod normal, “credo-ul“. Şi eu cred că există ceva obiectiv care ni se prezintă ca “premoniţie“ etc. Dar credo-ul este o manifestare a afectivităţii noastre.
2) Când vă puneţi chestiunea “înţelegerii“ nu vă mai mulţumiţi cu credinţe. Aveţi o curiozitate epistemică, pe care v-o poate satisface ştiinţa, explicându-vă cauzele lucrurilor. Acum vă manifestaţi raţional. Dar… uneori trebuie să aşteptăm până ştiinţa va putea să ne satisfacă această sete de cunoaştere. În ceea ce mă priveşte, în problema cazurilor de „premoniţie“ îmi iau următoarele măsuri de precauţie: mă întreb dacă ceea ce mi se pare că este premoniţie nu este decât o inferenţă ilicită de tipul post hoc, ergo propter hoc (= după aceasta, deci din cauza aceasta). De pildă, pot să anticipez că dacă îmi taie o pisică neagră calea îmi va merge rău acolo unde vreau să merg. Este posibil să mi se întâmple răul pe care l-am anticipat. Eu voi contabiliza, însă, şi este foarte probabil să constat că în cele mai multe cazuri în care se întâmplă să-mi taie pisica drumul nu mi se întâmplă nimic rău acolo unde merg. În mod similar aş proceda şi cu ceea ce cred a fi “premoniţii“.
3) Când am pus problema premoniţiei în legătură cu aforismul lui Iorga am făcut, mai degrabă, o figură de stil. Iorga era un savant autentic, iar comportamentul agresiv al oamenilor îl explica prin carenţe în procesul de instruire şi educare a oamenilor. Aşa trebuie recepţionat mesajul său.

Valerius :
  OPORTUNIŞTII
Wieslaw Brudzinski :
          “Unii întotdeauna sunt în frunte: în caz de victorie spun că au fost conducători, în caz că au pierdut, [spun] că au fost luaţi ostateci“.

apud : Gînduri nemuritoare. Proverbe şi cugetări poloneze (ediţie îngrijită şi prefaţă de Nicolae Mareş), Bucureşti, Editura Albatros (Colecţia Cogito), 1986, p. 87

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu