sâmbătă, 22 februarie 2014

Amintiri din forumul Pruteanu (7): În dialog cu George Pruteanu despre criza valorilor din societatea românească post-decembristă

Valerius :

Presupun că l-am întrebat pe profesorul George Pruteanu dacă există o criză a valorilor în societatea românească post-decembristă.

George Pruteanu:

  Există, e în faza paroxistică. Subiectul e amplu.
      Suntem în plină criză a valorilor morale. Se face caz de aşa-zisa "purificare" prin dosare (??!), dar societatea e dominată de grosolănie, necinste, vulgaritate, de jos pînă în vîrf, de îmbogăţirea prin rapt sau malversaţiune, de oportunism jegos. Prostituţia e considerată "normală" şi acceptabilă, ba chiar (de către unii), legiferabilă, ca şi homosexualitatea. Drogul e distracţia tinerimii. Sexul e toată ziua marfă, pe stradă sau pe micul ecran (literatura bîjbîie şi ea pe acolo) şi e o cale de de "succes" sau de parvenire, exhibată mediatic. Modelele oferite sunt bazate pe tupeu, "tun", şmecherie. Reperele axiologice sunt pulverizate (mai popular spus: totalmente bramburite): o mostră pregnantă a fost (este!) ciclul TVR, de un groaznic prost-gust, intitulat "Mari români", în care fotbalişti oarecare sunt puşi pe acelaşi plan cu Brîncoveanu sau Eminescu; e ca şi cum ai crede că un pepene valorează cît Domul din Milano. Un mare număr de oameni fără discernămînt iau de bun un asemenea terci; prosteală în masă. Mai patetic spus: genocid spiritual. Munca e dispreţuită şi prost plătită. Cumsecădenia e socotită demodată; unii o clamează retoric, dar n-o practică. Se lăţeşte cerşetoria prin "sponsorizare". Politica e pură trăncăneală, se trăieşte din ce în ce mai prost, se vorbeşte din ce în ce mai mult.
      Nu mai prejos e criza valorilor intelectuale. Şcoala e complet depăşită de situaţie, din cauza miniştrilor proşti, a slabei gestionări, a sărăciei. Pentru cîteva milioane pe lună, rămîne în învăţămînt doar caracuda şi absolvenţii ies ca atare. Autoritatea morală a unor asemenea cadre e pe potriva celei morale - de aici, vraiştea şi debandada din şcoli. Atmosfera generală nu creează elevului nicio motivaţie pentru învăţare, iar plagiatul e aproape "oficializat"; cea mai mare parte dintre şcolari nu citesc nicio carte. Se propagă pe toate căile (şi în primul rînd pe cea mai puternică: televiziunea, v. exemplul de mai sus) incultura de masă, prostul-gust, trivialitatea fie vag mascată, fie deloc mascată. Divertismentul e ridicat la rang de prioritate (să ne "distrăm"), prin emisiuni de "umor", de "divertisment", "concursuri" etc. la un nivel invariabil oligofren.

Valerius:

Domnule profesor,

          Din succinta prezentare pe care aţi făcut-o crizei postdecembriste a valorilor am identificat mai multe teme care merită a fi discutate. Lectura textelor pe care mi le-aţi recomandat mi-a prilejuit constatarea că  multe din aceste teme  au determinat intervenţii ale Dv. în mass-media ori în Parlament şi, de asemenea, au fost obiectul unor discuţii în acest forum.

          În măsura în care timpul vă permite (sunt conştient că vine o perioadă care va implica responsabilităţi sporite din partea Dv. - sesiunea parlamentară, noul an universitar), poate că vă veţi referi, mai în detaliu, la următoarele aspecte ale crizei valorilor:

          1. „Reperele axiologice sunt pulverizate (mai popular spus: totalmente bramburite)”.
- Cum se explică acest lucru ?
- Este doar consecinţa unui proces „obiectiv”, inevitabil, sau şi urmarea unor eforturi intenţionate,  metodice ?

          2. „Omul nou”, produs al acestei epoci de criză a valorilor (v-aţi referit la: „oameni fără discernământ” ; „prosteală în masă” ,  „genocid spiritual”):
- acest tip de om este realizarea unui proiect (deliberat) al regizorilor istoriei contemporane sau este un „efect colateral” ?
- în ce măsură carenţele sale constituie o vină a lui însuşi şi în ce măsură constituie o vină a sistemului ?
- mai există speranţe de salvare sau trebuie să ne resemnăm, conştientizând un fatalism istoric ?

          3. Care este rolul intelectualilor în raport cu această criză a valorilor ?
              Îmi este clar că modul specific de manifestare a intelectualilor autentici este comportamentul non-gregar; totuşi, în ce măsură putem vorbi de o responsabilitate comună, specifică intelectualilor,  faţă de societatea aflată într-o criză paroxistică a valorilor ?
              Cum pot fi ei, cu adevărat, formatori de opinie, factori de instrucţie şi educaţie, în acest sistem care este, după opinia mea, nu atât democraţie, cât plutocraţie ? Constat că nu puţini intelectuali au devenit, ei înşişi, obsedaţi de a strânge avere (un scop exterior, în orice caz, secundar în raport cu menirea lor intelectuală) sau sunt mercenari, instrumente folosite de parveniţii epocii (mă gândesc la cei care se prostituează sub forma „jurnaliştilor independenţi”, a „analiştilor politici”, a „consilierilor” etc.).

             PS : Din câte-mi amintesc, domnul Pruteanu nu mi-a mai răspuns.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu