joi, 26 ianuarie 2012

Captivi în proiectul Diavolului


(un posibil scenariu de film)

Călătorii îmbarcaţi pe un vapor descoperă, îngroziţi, că acela care este Comandantul navei are coarne şi coadă !
Reacţiile călătorilor sunt diferite:
- unii decid că este profitabil să colaboreze cu Diavolul;
- alţii încremenesc în resemnare;
- cei mai curajoşi hotărăsc să-l imobilizeze pe drac şi să-l arunce în ocean.
Diavolul, alternând rânjetul ameninţător cu surâsul seducător, le cere călătorilor să aibă încredere în el, căci el îi va duce, cu siguranţă, în Tărâmul Binelui.
Scenariul este cu final deschis.


* * * *


După ignorarea, timp de 13 zile, a protestelor miilor de oameni care au ieşit să-şi răcnească of-urile în stradă, actualul Preşedinte al României a făcut în 25 ianuarie 2012 o declaraţie de presă. 

Traian Băsescu a vorbit cam trei sferturi de oră, dar, dacă înlăturăm retorica ipocrită, rămân doar câteva fraze relevante.

1). „Aş vrea ca românii să înţeleagă că îmi este extrem de clară situaţia în care se află.
- Ştiu că măsurile precum creşterea TVA-ului, reducerea salariilor în sectorul bugetar, restructurarea sectorului bugetar, introducerea contribuţiei pentru sănătate la pensiile până la 750 de lei i-au făcut să iasă în stradă, ca urmare a traiului greu. Ştiu în acelaşi timp că aceeaşi abordare o au şi milioane de români care nu au ieşit în stradă. (…)
- coaliţia aflată la putere, susţinută de mine, a realizat două lucruri extrem de dificile: pe de o parte, lupta cu criza pe care cel mai greu a resimţit-o populaţia, iar pe de altă parte, procesele extrem de dificile de modernizare a ţării. (…) procesele de modernizare a statului, simultan desfăşurate cu procesele prin care am încercat restabilirea echilibrelor macroeconomice, au dus la o situaţie de nemulţumire într-o largă parte a societăţii româneşti. (…)”

Comentariu:
Aşadar Preşedintele este conştient că măsurile luate de coaliţia aflată la putere, susţinută de el, au dus la "o situaţie de nemulţumire într-o largă parte a societăţii româneşti". Prin urmare el este pe deplin responsabil pentru consecinţele acelor măsuri, nu i se pot acorda circumstanţele atenuante care i-ar trebui acordate dacă ar fi un oligofren rupt de realitate.

2). „Aş spune însă că suntem acolo unde trebuie (…)”

Comentariu:
Forma eufemistică a acestui enunţ maschează o concluzie sadică: suferinţele, genocidul declanşat prin politica respectivei coaliţii sunt justificate, i se cuvin societăţii româneşti. Băsescu decide asta, ca şi când n-ar vorbi de oameni, ci de cobai. Pupincuristul lui, senatorul PDL Iulian Urban, se exprimă însă fără eufemisme: „Nu cumva suntem niște viermi care își merita soarta (…) ?"

3). „Marea problemă a populaţiei este ce se întâmplă în continuare, iar eu vreau să le spun românilor că ştiu ce trebuie făcut. (…)  În ceea ce mă priveşte, sunt de meserie comandant de navă şi n-am ratat niciodată destinaţia. Nu o s-o ratez nici acum cu România.”

Comentariu:
Români, Comandantul ştie ce este bine pentru voi, vă duce el cu siguranţă în Tărâmul Binelui. Voi doar trebuie să suportaţi experimentul.

4) „Deci nu am nimic de schimbat în comportamentul pe care l-am avut în cele două mandate de până cum, excepţie, cu siguranţă, diminuarea acelor gafe pe care uneori le mai fac public (…)”

Comentariu:
Josef Mengele nu regretă experimentele criminale, ci doar că nu s-a adresat victimelor cu pronumele de politeţe.

O frază rostită în timpul ceremoniei în care Cristian Diaconescu a fost numit ministru de externe ne permite mai buna înţelegere a concepţiei politice a lui Traian Băsescu:

 „Se observă o veselie a demolării. Probabil reuşita, recunoscută internaţional, deranjează pe foarte mulţi”.

Comentariu :
Pentru băşcăliosul Preşedinte al României, protestele oamenilor faţă de experimentele criminale la care-i supune regimul lui Băsescu, precum şi criticile politicienilor din opoziţie nu sunt decât „veselia” unor imbecili care vor să „demoleze” măreţele Ctitorii ale numitului regim. Satisfacţia nedisimulată a vizionarului Conducător provine din „recunoaşterea internaţională” a „reuşitei” politicii sale, recunoaştere care este, bineînţeles, absolut dezinteresată şi fără nicio legătură cu propulsarea şi menţinerea lui în funcţia de Preşedinte al României, deasupra şi împotriva ingratului popor.

5 comentarii:

  1. Aveți talent! :)

    Trei observații:

    - Exsită o soartă, am omorât un patriot și am ajuns la drac
    - Variantele disponibile acum sunt doar alți draci mai mici
    - Încă nu a apărut la orizont o stângă veritabilă

    În rest, Dumnezeu să aibă milă de români!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Încă nu a apărut la orizont o stângă veritabilă"

      Nimic nu apare din nimic,ex nihilo nihil, spunea poetul. Ca să apară o stângă ce-şi merită numele trebuie să punem toţi umărul, să ne implicăm cu toţii, nu să stăm pe margine şi să aşteptăm să apară.

      Şi încă o idee. La fel cum în ştiinţă şi tehnică o nouă descoperire apare din punctul în care cunoaşterea a ajuns în acel moment, nu trebuie să reinventăm roata de fiecare dată când proiectăm un automobil nou, tot aşa şi în politică, stânga cea nouă, pe care o aşteptăm toţi ca pe Mesia, trebuie să înnoade firul rupt în 1989 şi să pornească de la cele mai înalte cuceriri ale sale care sunt proprietatea de stat (publică) asupra mijloacelor de producţie, economie planificată, democraţie muncitorească.

      De observat că am înlocuit conceptul leninist de dictatură a proletariatului cu conceptul mai flexibil şi mai adaptat zilelor noastre de democraţie muncitorească.

      Ștergere
    2. Coagularea stângii (adevăratei stângi) este un proces imperios necesar.

      Ștergere
  2. ”Pentru băşcăliosul Preşedinte al României, protestele oamenilor faţă de experimentele criminale la care-i supune regimul lui Băsescu, precum şi criticile politicienilor din opoziţie nu sunt decât „veselia” unor imbecili care vor să „demoleze” măreţele Ctitorii ale numitului regim.”

    Subscriu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte plastică imaginea cu diavolul, mi l-am imaginat pe Băsescu ieşindu-i coada de drac prin turul pantalonilor, conducând vaporul numit România spre neant.

    Foarte bună şi la obiect şi analiza dvs. pe marginea cuvântării premugerelui.

    Din păcate România fiind doar o colonie a UE nu vom avea decât satisfacţia superfluă, în ipoteza că vom reuşi, de a înlocui un administrator colonial cu altul. Demersul nostru contra Băsescu neîmpletit cu un demers anti sistem este echivalent cu a cere FMI-ului înlocuirea lui Jeffrey Franks cu alt funcţionar al instituţiei.

    Cu multă stimă şi consideraţie.

    RăspundețiȘtergere