(n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești - d. 15 iunie 1889, București)
(Citatele sunt din
cartea Eminescu interzis - gândirea
politică, a lui Radu Mihai Crişan)
Cine este Mihai
Eminescu?
„Dispreţul
pentru uzurparea conducerii
de puţinii care nu s-au ridicat măcar prin inteligenţa, cultura şi munca lor”. (...)
„Evlavia pentru
timpurile de cinste, bărbăţie şi măsură”. (...)
„Afirmarea unităţii
româneşti eterne, groaza de cotropirea
străină, care ucide o conştiinţă, împiedică
o desfăşurare, sfarmă
un viitor, lasă fără îngrijire un
trecut, pentru a da în loc jaf şi corupţie, oricare
ar fi numele cotropitorului, al celui dintâi dintre neamurile de cultură
ori a celei din urmă plebi asiatice”.
Nicolae Iorga
Trei extrase din
cuvântarea ţinută la 16 octombrie
1911,
cu prilejul
dezvelirii statuii lui Mihai
Eminescu în Galaţi
Cugetări politice ale lui Mihai Eminescu
„Românii nu sunt nicăieri colonişti, venitúri, oamenii nimănui;
ci, pretutindenea unde locuiesc, sunt autohtoni, populaţie mai veche decât toţi
conlocuitorii lor”.
„Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din
acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale: într-un cuvânt: legile unui
popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi; condiţiunea de
viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii sale e ca ea să fie un rezultat, o
expresiune fidelă a trebuinţelor acelui popor; legislaţiunea trebui pusă în
aplicarea celei mai înaintate idei de drept, pusă în raport cu trebuinţele poporului,
astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică
spiritul acestora.”
„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive, iată răul organic, în contra căruia o organizare bună trebuie să găsească remedii.”
„Industria trebuie să fie a naţiunii aceleia şi păzită de
concurenţă iar purtătorul ei, comerţul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce
hrăneşte pe industriaş şi îmbracă pe agricultor, trebuie, de asemenea, să fie
în mâinile aceleiaşi naţiuni.”
„Ştiinţele, afară de
ceea ce e domeniu public, trebui să prezinte lucruri proprii naţiunii, prin
care ea să fi contribuit la luminarea şi
înaintarea omenirii; artele şi
literatura frumoasă trebui să fie oglinzi de aur ale
realităţii în care se mişcă poporul, o coardă nouă, originală, potrivită pentru
binele cel mare al lumii”.
„Peste noapte şi prin
surprindere”, „am admis legiuiri străine”, „legi străine în toată puterea
cuvântului, care substituie, pretutindenea
şi pururea, în locul noţiunilor naţie,
ţară, român, noţiunea om,
cetăţean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau (…) Galiţia?”…
„Ei, bine, nu le-am admis pentru român, cu interesele căruia nu se potriveau,
ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de
dânsele. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă
moare”.
Vom „avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o
domnie străină, impusă de străini; libertatea
de muncă şi tranzacţiuni; teoria de
luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi, în această luptă, nu
învinge cine-i tare, nobil, sau eroic; învinge cel pentru care orice mijloc de câştig
e bun, cel fără scrupul faţă de concetăţenii săi, cel pentru care orice apărare
a muncii e o piedică pe care va tinde a o răsturna, pe cale legiuită sau pe
cale piezişă”
„capitalul, care ar trebui să fie şi să rămână ceea ce este prin natura lui, adică
un rezultat al muncii şi, totodată, un
instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri
vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a
minciunii. Elemente economice nesănătoase, uzurari şi jucători la bursă,
cavaleri de industrie şi întreprinzători şarlatani, se urcă, cu repejune, în
clasele superioare ale societăţii omeneşti, în locurile care, înainte, erau
rezervate naşterii ilustre, averii seculare, inteligenţei celei mai dezvoltate,
caracterului celui mai drept şi mai statornic”.
„Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia
locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă
toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven,
ideile mari asfinţesc, zeii mor”.
„Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de
sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii”.
„Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă
pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”… „Trădătorii
devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii
de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului
român”.
„Favoarea şi
interesul electoral singure prezidează la alegerea amploaiaţilor statului, cu
toate că cine nu ştie că, integritatea, capacitatea, experienţa, şi probitatea factorilor însărcinaţi de-a
aplica legile şi regulamentele sunt
condiţiuni esenţiale ale mersului regulat al unei bune administraţii, a
garanţiei drepturilor şi apărării intereselor fiecăruia, şi, prin urmare, a bunului trai şi liniştei publice? Dar, sub regimul actual,
interesul personal, convenienţele de coterie, primează faţă de interesul
general şi binele public.”
„Necesitatea de-a conserva o majoritate compactă şi devotată
în Adunări trece peste orice alte consideraţii. Pentru a dobândi glasurile deputăţiilor
trebuie exigenţele lor satisfăcute, se încredinţează funcţiunile delicate de
prefecţi şi subprefecţi creaturilor
deputaţilor, care, sub numele lor administrează districtele după plac şi
dispun, fără nici o responsabilitate, de interesele, de averea şi de onoarea cetăţenilor”.
„Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni
stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti”.
„Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune şi nu
mai există nici o garanţie pentru cele mai preţioase interese ale societăţii”.
„partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese
personale” (…) „păstrând numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă
făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea
ce au promis mandanţilor lor şi trec, totuşi,
drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării” … „organizarea nu
înseamnă decât disciplina oarbă a unei societăţi de esploataţie sub comunii şefi de bandă. Cauza acestei organizări
stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a
partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie”.
„La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin introducerea
unei organizaţii şi a unor legi străine,
nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea
scump şi nu produce nimic”.
„Meşteşugul absolutismului demagogic constă în regula(…) de
a păstra aparenţele, dar de-a călca cuprinsul, de-a păzi litera, dar de-a ocoli
spiritul Constituţiei”.
„A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol
special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru
orice locuitor al acestui pământ, care este moştenirea, în exclusivitate şi
istorică, a neamului românesc. Acesta este un lucru care se înţelege de la
sine”.
Răspunsul lui Eminescu
la acuzaţia că este reacţionar
„Dacă tendenţele şi ideile noastre se pot numi reacţionare,
epitet cu care ne gratifică adversarii noştri, această reacţiune noi n-o admitem
decât în înţelesul ce i-l dă fisiologia, reacţiunea unui corp capabil de a
redeveni sănătos contra influenţelor stricăcioase ale elementelor străine introduse
înlăuntrul său.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu