Comentarii la articolul „Strategia de subdezvoltare a României – salarii asiatice şi preţuri europene”, al Victoriei Stoiciu

          În CriticAtac a apărut articolul Victoriei Stoiciu intitulat „Strategia de subdezvoltare a României –salarii asiatice şi preţuri europene”.

          În marginea acestui articol am făcut următoarele comentarii:

Valerius spune:

19 mai 2013 la 13:46

Ca de obicei, doamna Ana Bazac exprimă idei lămuritoare, într-un mod curajos (luând în răspăr dogme post-decembriste oficializate):
- “În decembrie 89, România avea foarte multe. Şi bani şi active. Valoarea reală a activelor (…) era demnă de luat în seamă. De ce? Deoarece, chiar/desigur prin retehnologizare, era o premisă pentru producţia viitoare şi, deci, premisa pentru a face concurenţă producţiei din Occident.”
- “Mişcarea din decembrie a fost o revoluţie de sus – deci, contrarevoluţie, în fond”
- “Ca să aibă susţinători (…) „noua” categorie conducătoare a trebuit să şi-i caute în afară: în marele capital mondial, marea burghezie-birocraţie mondială.”
- “O condiţie de susţinere de către capitalul mondial a fost vânzarea pe nimic a ţării („vânzare”, inclusiv în vechiul sens al cuvântului, de trădare).”
- “Iar dacă ţara/statul nu a mai avut nimic, nu mai putea să „negocieze” nimic. De aceea, a „trebuit” să accepte „condiţiile prietenoase” pentru „mediul de afaceri”.

Poate mi se permite o întrebare care nu este tocmai pe firul logic al articolului. Doamnă profesoară, ca om de stânga, dv. sunteţi optimistă în problema evoluţiei societăţii în general, a societăţii româneşti în particular ? Există temeiuri teoretice pentru un astfel de optimism ? Eu am ajuns în starea în care am început să cred că domnul Florian Liviu are dreptate acuzându-mă de “defetism”.

anti-bizonu spune:

20 mai 2013 la 23:26

am citit commentul pana la “era o premisă pentru producţia viitoare şi, deci, premisa pentru a face concurenţă producţiei din Occident.” mai mult nu citesc pentru ca bati campii rau; productia s-a mutat cam de multisor in ORIENT, poate ai aflat,, deci orientului trebuie sa-i facem concurenta daca vrem sa facem productie de bunuri ( si in acest context salariile mici conteaza..)! daca vrem sa concuram occidentul ttrebuie sa o facem in alte domenii, nu in productia de otel..

Valerius spune:

21 mai 2013 la 5:49

Eu v-am citit tot “commentul”. Singurul enunţ care merită răspuns este următorul: “mai mult nu citesc pentru ca bati campii rau”; este un enunţ remarcabil ca mostră de dialog necivilizat, de “anti”, de gicăcontrism. Celelalte enunţuri sunt şubrede din punct de vedere logic şi al adevărului istoric. Am argumente, dar nu le folosesc, ar fi risipă de… orz.

anti-bizonu spune:

21 mai 2013 la 7:44

bine, cum zici tu; si daca ai si argumente, cu atat mai bine de tine! lol!

Adrian Paul Iliescu spune:

20 mai 2013 la 13:13

Raspunsul la intrebarile finale e limpede: pentru ca politicienii romani nu reprezinta interesele publice, interesele cetatenilor, ci interesele unor grupuri de influenta, ale unor coalitii de prada, si ale unor servicii speciale cu scopuri inavuabile.

Valerius spune:

25 mai 2013 la 10:49

Что делать?

nimeni spune:

20 mai 2013 la 21:56

(...)

Dar Dna Ana Bazac vrea / viseaza doar ca corecteze relele capitalismul si sa ii dea o fata umana.
Sau, Dna Bazac, sinteti de acord cu comunizarea fortelor de productie?

Valerius spune:

21 mai 2013 la 6:10

“Sau, Dna Bazac, sinteti de acord cu comunizarea fortelor de productie?”

Cred că aţi vrut să spuneţi “comunizarea” mijloacelor de producţie. Forţele de producţie includ şi forţa de muncă, în consecinţă “comunizarea fortelor de productie” ar însemna că subiectul proprietăţii (oamenii, cu aptitudinile lor fizice şi intelectuale, pe care le pun în funcţiune atunci când creează valori de întrebuinţare) ar trebui să fie simultan şi obiect al proprietăţii.

nimeni spune:

21 mai 2013 la 7:12

asa e, m-am grabit.

Ana Bazac spune:

21 mai 2013 la 11:26

Domnului Nimeni.

Confundaţi ceea ce a spus autoarea articolului şi ceea ce am spus eu. Eu nu am spus defel – ba chiar dimpotriva – că “sectorul privat e responsabil…”. Întregul sistem e responsabil, nu un sector sau altul.

De asemenea, nu eu sunt aceea care doreşte in „capitalism cu faţa umană”.

victoria spune:

21 mai 2013 la 21:40

Doamna Bazac, intervin si eu, tarziu, in discutie. Nu imi doresc nici eu un capitalism cu fata umana. Consider capitalismul – cu fata umana sau nu – un sistem de expropriere si exploatare, iar ameliorarile care i se pot aduce nu deturneaza natura nedreapta a sistemului. Dar fac parte din acei anti-capitalisti care nu cred ca daca lasam sistemul capitalist sa isi urmeze propria logica, daca lasam nedreptatile sa se accentuze, decalajele sa se acumulueze samd, se va ajunge in mod necesar la o societate mai dreapta si mai buna. Cred ca e nevoie de progres de etapa – de sisteme sociale, salarii decente, munca decenta etc,dar acestea sunt doar etape, nu scopuri in sine. Altfel, cum reusim asta la scara nationala in contextul unui capitalism globalizat, e o tema de reflectie.

Valerius spune:

22 mai 2013 la 7:04

@Victoria Stoiciu
“Consider capitalismul – cu fata umana sau nu – un sistem de expropriere si exploatare, iar ameliorarile care i se pot aduce nu deturneaza natura nedreapta a sistemului.”

Consideraţie pentru sinceritate şi curaj.

Am citit prezentarea dv. (“Despre Victoria Stoiciu”). Simţiţi, măcar uneori, un conflict între convingerea dv. privind “natura nedreaptă a sistemului” capitalist şi implicarea dv. în instituţii şi activităţi inerente sistemului capitalist ?

Sunt profesor de socio-umane într-un liceu. Printre altele, predau şi economie. Programele, manualele de economie sunt ode pentru capitalism. Iar eu trebuie să le predau eficient elevilor, căci le sunt utile pentru examenele pe care le vor da, pentru promovarea în cadrul sistemului capitalist. Sartre ar spune că mă pot elibera de această constrângere fie prin “dezertare”, fie prin sinucidere. Dar eu n-am tăria necesară. Şi predau, în continuare, odele pentru capitalism, având un sentiment de vinovăţie, în calitate de “colaboraţionist” al sistemului capitalist nedrept.

Victoria Stoiciu spune:

23 mai 2013 la 0:06

@Valerius

Nu sunt de acord ca sunteti un colaborationist al sistemului. Spuneti-mi, putem considera un muncitor care isi vinde forta de munca patronului pt un salariu ca fiind colaborationist? La urma urmei, muncitorul acesta contribuie la acumulare, profit, e parte a mecanismului de exploatare si astfel reproduce sistemul…Toti sustinem partasi la acest sistem nedrept – chiar si victimele. Din ce spuneti, nu pare ca ati canta ode sistemului – vad ca practicati la cursuri o atitudine critica fata de acesta. Pt mine, raspunsul la dilema enuntata de Dvs este in zona unei atitudini sisifice: ne asumam povara (sau vinovatia, sau responsabilitatea), dar suntem perpetuu constienti de situatia mizerabila in care ne aflam.

Valerius spune:

24 mai 2013 la 18:33

@Victoria Stoiciu
Şi totuşi facem atât de puţin ! În timp ce noi “vorbim discuţii”, oamenii răi ne taie pădurea ! Dacă n-ar fi cozile de topor…

nimeni spune:

22 mai 2013 la 17:02

@Valerius
“Dar eu n-am tăria necesară. Şi predau, în continuare, odele pentru capitalism, având un sentiment de vinovăţie”

Nu e cazul dl. Profesor.
Dar sint curios daca le spuneti elevilor/stundetilor ce insemna in realitate Quatitive Easing 1, 2 , 3 si bail-out-uri si cum se transfera avutia prin legile votate de parlamentele capitaliste.
Daca le spuneti despre cum e bine sa isi faca subsidiare in paradisuri fiscale (Apple cel mai actual exemplu) si cum legislatorii americani zic ca nu e nici o problema. Ca e vina legii, de parca nu ei fac legile.
Etc.
E important ca studentii sa stie ca profitul vine din coruptie, off-shore, monopol si, daca ai noroc, din inovatie.
Si daca le spuneti, elevii inteleg ceva, va raspund intr-un fel?
Vreun feed back de la ei?

Valerius spune:

22 mai 2013 la 20:20

@nimeni
1). Sunt profesor de liceu, nu în învăţământul superior. Deci nu pot discuta cu elevii mei subtilităţi precum cele pe care le sugeraţi.

2). Nu sunt un revoluţionar, n-am curajul să lupt cu sistemul, sunt un intelectual laş. Când şi când, în numele libertăţii de exprimare, le prezint elevilor mei opinii mai personalizate, atenţionându-i că nu este recomandabil să le prezinte în examene şi că este recomandabil să le primească în mod critic.

De exemplu le spun că nu există o formă de proprietate asupra mijloacelor de producţie bună şi o alta rea, ci oricare formă de proprietate (publică, privată) este bună ori rea în funcţie de consecinţele ei. Le spun că, în opinia mea, poate greşită, în România post-decembristă proprietatea privată a fost transformată într-un fetiş. Consecinţele au fost dezastruoase: cele mai bune întreprinderi au fost privatizate (= poporul român a fost expropriat de întreprinderile create prin eforturile sale de decenii), iar “găurile negre” au rămas în proprietate publică. Procesul de expropriere continuă, prin privatizarea resurselor naturale şi a capacităţilor de producţie rămase încă în proprietate publică.

Le spun că este o minciună umilitoare afirmaţia că pensionarii sunt “asistaţi social”. Ei ar trebui să trăiască din fondul de pensii constituit din sumele pe care statul li le-a oprit lunar, din salarii. Dacă acel fond de pensii s-a “volatilizat” cineva ar trebui să răspundă. Le spun că, în opinia mea, poate greşită, este o mare nedreptate ca unora să le restitui palate, moşii, păduri, luciu de ape, iar amărâţilor de pensionari să le spui că banii lor, opriţi de stat pentru a-i plăti la bătrâneţe, s-au volatilizat.

Florian Liviu spune:

23 mai 2013 la 19:31

@Valerius

Nu cred că sunteţi şi nu vă consider un intelectual laş. De fapt dacă ne gândim mai bine asumarea critică a propriei laşităţi este un act de mare curaj. Nu mă credeţi ? Peste 90% din cei ce scriu pe acest forum sunt nişte laşi, -dacă n-ar fi aşa stânga românească n-ar fi una castrată- dar nici unul din ei n-ar avea tăria morală să recunoască acest lucru.

Valerius spune:

24 mai 2013 la 18:37

@Florian Liviu
Of !

kinn spune:

24 mai 2013 la 11:54

Eu unul n-am inteles vreodata de ce “forta de munca” este asa speciala pentru ca produce plusvaloare. Oare surubul dintr-o masina nu aduce si el plusvaloare fata de surubul pierdut in magazie, desi amandoua au fost produse cu acelasi cost? Oare nu orice lucru utilizat vreodata, este utilizat tocmai pentru ca astfel produce mai multa valoare decat ramanand ne-utilizat? Ce e asa special in asta?

Valerius spune:

24 mai 2013 la 21:45

@kinn

1). „Eu unul n-am inteles vreodata de ce “forta de munca” este asa speciala pentru ca produce plusvaloare.”

Tocmai de aceea este specială munca, pentru că produce plusvaloare.
Sublata causa, tollitur effectus
Între spusele capitalistului gureş, care face spumă la gură afirmând la televizor că el „dă de mâncare la n muncitori” şi negând că angajaţii îi umplu conturile din bănci cu profit prin munca lor, pe de o parte, şi faptul că el nu se lipseşte de munca angajaţilor săi, pe de altă parte, există o contradicţie.

2). „Oare nu orice lucru utilizat vreodata, este utilizat tocmai pentru ca astfel produce mai multa valoare decat ramanand ne-utilizat?”
„Utilizat”, „produce” sunt cuvinte prin care gândim implicarea muncii. În sens riguros, un lucru (element de natură, element de capital) nu produce, fără intervenţia muncii. Dacă nu vorbim de ficţiune (poveşti, desene animate).

kinn spune:

25 mai 2013 la 10:41

Un produs complex este mai valoros decat suma costurilor componentelor sale, inclusiv costul muncii. Dar de ce se atribuie plusvaloarea neaparat muncii, si nu altui component care intra in compozitia produsului? Ca doar toate ingrediente sunt la fel de importante: nici nu lucru nu produce fara munca, dar nici munca nu are sens fara un obiect asupra caruia se desfasoara – altfel Sisif nu produce pplusvaloare, desi depune efort din greu, pentru ca nu are un obiect al muncii. De ce sa fie prioritara munca fara de obiectul muncii (dpdv economic nu umanist)?

Mai multa plusvaloare decat munca fizica aduce apa care invarte turbinele de la Stejaru: nu costa nimic, dar aduca plusvaloare berechet. (Da, costa amenajarea, dar la fel il costa si pe capitalist amenajarea fabricii; vorbim de costul fortei in sine, nu al dependintelor).

In plus, astazi exista linii complet automate de productie. Capitalistul are profit, deci produsul valoreaza mai mult decat suma costurilor materiei prime si a instalatiei. Dar cine produce aici plusvaloarea, intrucat nici o munca nu intra direct in compozitia produsului? (Da, a fost necesara munca pentru a crea instalatia, dar asta a fost platita deja; sau, daca vreti, putem sa ne imaginam ca instalatia a fost produsa de o intreprindere comunista, deci nu exista munca moarta care sa-i fie facuta cadou capitalistului).

Valerius spune:

25 mai 2013 la 13:21

Comentariul așteaptă să fie moderat. 

Notă: depinde de moderatorul de serviciu din CriticAtac semnalul "verde" pentru acest comentariu.

"Dar de ce se atribuie plusvaloarea neaparat muncii, si nu altui component care intra in compozitia produsului? "

1). Dacă nu munca produce plusvaloarea, de ce inestimabilii capitalişti nu renunţă la factorul de producţie "muncă" ? N-ar mai plăti - inutil, nu-i aşa ? - salariile. Dar asta nu se întâmplă ! Dacă "un alt component care intra in compozitia produsului" ar produce plusvaloarea, atunci ar fi inutilă nu doar munca angajaţilor, ci şi munca patronului (începând cu ideea de afacere, continuând cu managementul ş.cl.). Mai mult ar trebui să renunţe şi la capital, căci capitalul este un factor de producţie derivat (adică este el însuşi produsul muncii).

2). Faceţi un "experiment mintal". Suprimaţi orice muncă. Credeţi că lucrurile vor crea plusvaloare ?  Dacă răspunsul dv. va fi afirmativ înseamnă că aveţi aptitudini de scriitor de literatură SF. În relaţiile dintre lucruri, exclusiv, nu există valoare, în general, inclusiv plusvaloare.

3). Mulţi anticomunişti fanatici spun inepţii. De exemplu la instalarea guvernului Tăriceanu acesta (Tăriceanu) a spus, polemizând cu un fost ministru pesedist al muncii: "Să fie clar, nu munca creează plusvaloare, ci capitalul !". Am îndoieli că ăsta a auzit vreodată că însuşi capitalul este un produs al muncii (capitalul nu este un dar de la natură). Şi a condus ţara pe drumul glorios al capitalismului !

Mulţi cred că teoria explicării plusvalorii prin muncă este o prestidigitaţie a lui Marx. Habar n-au că această teorie este în prelungirea eforturilor teoretice ale unor iluştri economişti burghezi. 

Iată ce scrie, în acest sens, chiar unul care s-a făcut remarcat ca economist în vechiul regim, dar care a avut puseuri antimarxiste după Marea Păcăleală:

          "Adam Smith, în contrast cu fiziocraţii care considerau că "agricultura este izvorul tuturor bogăţiilor statului şi cetăţenilor" proclamă: "Munca anuală a fiecărei naţiuni este fondul primitiv care o aprovizionează cu toate obiectele necesare şi utile vieţii, pe care le consumă în fiecare an şi care constau totdeauna, fie din produsul imediat al muncii, fie din ceea ce se cumpără cu acest produs de la alte naţiuni".

          "Totuşi, Smith n-a înţeles să conteste nici influenţa forţelor naturii, nici [pe] aceea a capitalului în producţie" (Ch. Gide, Ch. Rist, Istoria doctrinelor economice, Edit. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1926)

          "Lucrul acesta avea să-l realizeze David Ricardo prin cartea sa Principii de economie politică (1817). Ricardo, "acest om de afaceri şi mare proprietar de pământ, n-a avut superstiţia Naturii". "Ceea ce făcuse Smith la nivelul întregului proces de producţie, Ricardo face la nivelul procesului de obţinere a valorii: întronează fără drept de apel munca - ca singura creatoare de valoare. De aici înainte, omul va avea o justificare teoretică pentru a sfida Natura. Dar nu numai natura va avea de suferit; chiar activitatea umană, aflată mai departe de locul în care se desfăşoară munca fizică, va fi exclusă din mecanismul obţinerii valorii. Capitalul, sub forma mijloacelor fixe şi a obiectelor muncii, va avea un rol pasiv în obţinerea valorii suplimentare.

          Având asemenea precursori, Marx nu putea să-i contrazică".

Am citat din: Paul Bran, Fascinaţia valorii, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1992, p. 15.

Dacă vreţi satisfacţia unei lecturi care să vă întărească punctul de vedere, citiţi această carte. Paul Bran face tot felul de asocieri, analogii cu teorii din alte ştiinţe pentru a-şi crea un fundament epistemologic pentru concluzia că teoria marxistă despre originea plusvalorii este greşită. Dacă mai vreţi şi alte lecturi de acest fel, citiţi capitolul "Economia marxistă", din Mark Blaug, Teoria economică în retrospectivă, Bucureşti, EDP, 1992.

          În opinia mea, Marx spune un adevăr. N-avem decât să aplicăm o regulă a cercetării inductive, sublata causa tollitur effectus  (îndepărtează cauza şi va dispărea efectul), şi vom vedea că el spune adevărul. Suprimaţi munca şi nu se va mai obţine plusvaloare. Suprimaţi oricare alt element implicat în obţinerea plusvalorii şi veţi vedea că omul fie îl va crea din nou, fie îl va înlocui cu un altul (cum se spune în economia oficială de azi, omul poate face "substituirea şi combinarea diversă a factorilor de producţie").

          Paul Bran face tot felul de speculaţii filozofice pentru a-şi întemeia concluzia antimarxistă. 

          Fie-mi permis să fac şi eu o analogie.

          "Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul întru suflet viu" (Geneza, 2).

           Prin munca sa, omul se asemănă cu Demiurgul. Aşa cum ar fi ciudat să spui că nu Dumnezeu l-a făcut pe om, ci ţărâna pe care Dumnezeu a folosit-o l-a creat pe om, tot aşa de ciudat mi se pare a spune că nu munca omului creează plusvaloare, ci ceilalţi factori de producţie, neînsufleţiţi, peste care omul îi "însufleţeşte", punându-i la treabă întru realizarea scopurilor lui. 

kinn spune:

27 mai 2013 la 9:12

          “Suprimati munca si nu mai obtineti plusvaloare”. Da, dar asta demonstreaza ca munca este indispensabila, dar nu neaparat ca este *singura* indispensabila. Eu va inteleg argumentul, incercati sa-l intelegeti si dvs pe al meu:

          Imaginativa un muncitor care sapa o groapa cu excavatorul in pamant. Produce plusvaloare. Inlocuiti pamantul cu apa si imaginati-va ca omul incearca sa sape o groapa in apa marii. Nu produce plusvaloare. Acelasi om, acelasi efort, aceeasi miscare, acelasi utilaj, acelasi cost, difera doar materia prima. Ce anume cauzeaza diferenta de plusvaloare?

          Imaginati-va un taran care inhama boii la car. Produce plusvaloare. Imaginati-va ca inhama boii la bicicleta. Nu produce plusvaloare. Acelasi om, aceeasi miscare, acelasi efort, difera obiectul asupra caruia se exercita munca. Ce anume cauzeaza diferenta de plusvaloare?

          Imaginati-va un muncitor care face un bici din piele, si apoi incearca sa faca un bici din r*hat. Aceeasi munca, acelasi muncitor, difera doar materia prima. Ce anume cauzeaza diferenta de plusvaloare?

Atat munca cat si materia sunt indispensabile si deci la fel de importante. Desigur ca altfel tratezi munca umana de un obiect neinsufletit, dar de aici si pana la a crea o mistica a muncii e cale lunga.

Deveanu Silviu spune:

25 mai 2013 la 23:02

          Ma bucur ca am adus discutia pe un fagas normal, atunci cand se discuta despre salarii, diferite in anumite tari si avand semnificatii aparte, mai ales atunci cand se are in vedere salariul real. 

          Apreciez opinia lui Valerius. Bine a sesizat ca Marx s-a inspirat din Smith si Ricardo, si nu numai, ca pactic a relatat ceea ce acestia spusesera anterior lui. Marx este insa cel ce trage concluzia (aici poate fi o discutie) ca muncitorul (el il numeste proletar!) este exploatat si ca el trebuie sa lupte contra detinatorului de capital, legea plusvalorii pe care el o formuleaza fiind piatra unghiulara a teoriei sale revolutionare.

          O remarca. Orice autor serios din stiintele umaniste isi defineste termenii pe care-i foloseste. Notiunea de plusvaloare, pentru cei ce au citit macar o singura carte de economie, chiar si una pe intelesul tuturor, este atat de clara incat te apuca rasul auzind televizoristi si politruci care confunda plusvaloarea cu, eventual, o valoare mai mare. Ceea ce-i alta ciorba de peste! (...)

kinn spune:

28 mai 2013 la 16:46

(...)

          Ma rog, discutia despre plusvaloare in sine o voiam doar pentru a stabili raportul acesteia cu munca. Din graba am sarit peste ce cautam initial: ai spus tu insuti ca “Nu munca concreta (adica miscarile fizice) creaza valoare. Miscarile fizice ale muncitorului creaza doar consecinte fizice asupra pamantului (groapa) si fizico-psihice asupra muncitorului.”

          Asta e ceea ce ziceam si eu si cautam sa-l fac pe dl Valerius sa recunoasca. Nu activitatea fizica a muncitorului produce valoare, si deci nici plusvaloare. Valerius insa spunea pe dos: munca este speciala pentru ca produce plusvaloare, subintelegand munca concreta, ca numai asta e cea remunerata de salariu. Nu, munca concreta nu produce intotdeauna plusvaloare. Iar cea abstracta bineinteles ca da, din moment ce asta ii e definitia. Nu e nimic special in aceea ca un concept respecta propria-i definitie.

          Dar nimic nu explica legatura intre munca concreta a muncitorului si munca abstracta ca e un sinonim al plusvalorii, altceva decat asemanarea (intentionata) a cuvintelor. Daca s-ar alege la fel de arbitrar expresia “materie prima abstracta” in loc de “munca abstracta”, ai fi putut argumenta la fel de bine ca materia prima creeaza plusvaloarea.

          Aici e insa un tertip generat de asemanarea expresiilor “munca abstracta” (= concept fictional pentru a explica plusvaloarea) si munca fizica a muncitorului. Dl Valerius uneste discret cele doua concepte pentru a trage concluzia ca muncitorul produce plusvaloare, si nu doar consecinte fizice asupra pamantului.

(...)

Valeriu Stănescu (Valerius) spune:

Comentariul așteaptă să fie moderat. 

2 iunie 2013 la 11:11

          Domnule kinn,

          N-am mai putut posta comentarii, independent de voinţa mea. Sper că acum pot.

          M-am implicat în discuţia despre rolul muncii în apariţia plusvalorii privind din perspectiva teoriei economice marxiste. Citind comentariile dv. am observat că folosiţi termenii „muncă”, „plusvaloare” etc. cu alte înţelesuri. În alte contexte teoretice cuvintele „muncă”, „plusvaloare” pot avea alte înţelesuri, iar dialogul nostru ar deveni asemănător cu dialogul surzilor.

          Am citit că mă acuzaţi de greşeli pe care nu le-am făcut. Pretindeţi chiar că ştiţi şi ceea ce „subînţeleg”.
(„Valerius insa spunea pe dos: munca este speciala pentru ca produce plusvaloare, subintelegand munca concreta, ca numai asta e cea remunerata de salariu.”)

          Domnul silviu lung v-a oferit, deja, multe explicaţii pertinente şi suficiente, această intervenţie a mea nu face decât să introducă nişte nuanţe.

          Dv. scrieţi: „nici nu lucru nu produce fara munca, dar nici munca nu are sens fara un obiect asupra caruia se desfasoara”.
          Dar cine a afirmat contrariul ? Confuzia dv. dovedeşte că înţelegeţi munca într-un fel diferit de cel marxist, înţelegeţi prin muncă un fel de putere dumnezeiască de a crea ceva din nimic.

          Iată cum înţelege Marx, în Capitalul, munca:
          „Munca este în primul rând un proces între om şi natură, un proces în care omul mijloceşte, reglementează şi controlează prin propria sa activitate schimbul de substanţe dintre el şi natură. El însuşi se opune naturii ca una din propriile ei forţe. Forţele naturale care aparţin trupului său, braţele şi picioarele, capul şi mâinile, el le pune în mişcare pentru a lua în stăpânire într-o formă utilă propriei sale vieţi substanţele din natură. Acţionând astfel asupra naturii exterioare şi transformând-o, el transformă totodată propria sa natură. El dezvoltă forţele ei latente şi îşi subordonează jocul forţelor ei.
          Noi nu ne vom ocupa aici de primele forme, animalice, instinctive, ale muncii. Un foarte lung interval de timp desparte stadiul în care munca omenească nu se lepădase încă de forma ei instinctivă, primară, de stadiul în care muncitorul apare pe piaţa de mărfuri ca vânzător al propriei sale forţe de muncă.
          Noi presupunem munca într-o formă proprie exclusiv omului. Păianjenul efectuează operaţii asemănătoare celor ale ţesătorului, iar albina face de ruşine, prin construcţia celulelor ei de ceară, pe mulţi arhitecţi. Ceea ce deosebeşte însă de la început pe arhitectul cel mai prost de albina cea mai perfectă este faptul că el construieşte celula în cap înainte de a o construi din ceară. La sfârşitul procesului de muncă apare un rezultat care încă la începutul acestui proces exista ideal în imaginaţia muncitorului. Omul nu se limitează la a modifica forma elementului din natură, ci el îşi realizează totodată scopul său pe care îl cunoaşte, care determină legic modul şi caracterul activităţii lui şi căruia el trebuie să-i subordoneze voinţa sa. Iar această subordonare nu este un act izolat. În afară de efortul organelor care efectuează munca, se cere pentru toată durata muncii o voinţă îndreptată spre un scop bine determinat – voinţă care se manifestă sub forma atenţiei – şi anume cu atât mai mult cu cât munca îl captivează mai puţin pe muncitor prin conţinutul ei propriu şi prin modul în care ea se efectuează, deci cu cât ea îi oferă mai puţină satisfacţie ca joc al propriilor sale forţe fizice şi intelectuale.
          Elementele simple ale procesului muncii sunt activitatea îndreptată spre un scop sau munca însăşi, obiectul muncii şi mijloacele ei”.
                                                            Marx, Engels, Opere vol. 23, Ed.Politică 1966, pp.190-191

         Aşadar, atunci când spunem că munca generează plusvaloare ne gândim la o activitate specifică omul, conştientă, implicând un scop, implicând efort fizic şi intelectual, prin care omul, folosind mijloace de muncă adecvată, transformă obiectul muncii conform scopului lui.