Comentarii la articolul „Școala exclușilor. Precaritatea învățămîntului rural”, al Mihaelei Michailov

          În CriticAtac a apărut articolul „Școala exclușilor. Precaritatea învățământului rural”, al Mihaelei Michailov.

Am scris următoarele comentarii în acest articol:

Bogată în semnificaţii este această concluzie a autoarei articolului:

„Cu alte cuvinte, ierarhia sistemului educațional reproduce mecanismul favorizărilor sociale ale clasei dominante, acutizînd inegalitatea de șanse și falia dintre cei care beneficiază de școală și cei care sunt, economic și cultural, exclușii învățămîntului românesc. Exclușii de la resursele educaționale internalizează progresiv opinia generală potrivit căreia sunt incompetenți și incapabili să-și asume rolul de a construi societatea de mîine.”

Cu alte cuvinte:

- sistemul social capitalist, inechitabil în esenţa lui, creează un sub-sistem al învăţământului după chipul şi asemănarea lui, adică la fel de inechitabil;

- instrucţia, informaţia, educaţia înseamnă putere. Inegalitatea de şanse în accesul la instrucţie şi educaţie este corespondentul inegalităţii sociale dintre clasa dominantă şi categoriile sociale dominate.

Ştiu că există oameni care iau în derâdere „teoriile conspiraţioniste”; unii o fac din naivitate (puteţi citi şi „prostie”), alţii din interes personal şi de grup foarte bine gândit. Eu fac parte din clasa celor care susţin că schimbările („reformele”) învăţământului după Marea Păcăleală din 1989 nu sunt întâmplătoare, nu se explică exclusiv prin incompetenţa unui Fune(ra)riu sau a altuia care a ajuns în fruntea sub-sistemului învăţământului, ci fac parte dintr-o strategie amplă, în care sunt incluse şi subminarea fostei economii socialiste, cu scopul transformării României în colonie, şi şomajul masiv, astfel încât oferta de muncă să fie mult mai mare decât cererea de muncă, dezechilibru care determină scăderea dramatică a preţului muncii, adică a salariului. Politica în domeniul învăţământului urmăreşte revenirea la situaţia anterioară socialismului în care cei bogaţi erau şi cei cultivaţi, beneficiarii unei educaţii şi instrucţii superioare, în timp ce năpăstuiţii sistemului social erau „sărăntoci”, cuvânt care avea şi sensul de om sărac sub aspectul avuţiei, dar şi sensul peiorativ de sărac cu duhul. Este un tertip care a fost folosit timp de milenii: „De aceea suntem noi bogaţi, pentru că suntem deştepţi; de aceea sunteţi voi săraci, pentru că sunteţi proşti !”

Strategia asta, de creare a unei Şcoli după chipul şi asemănarea sistemului social capitalist, a început chiar în timpul Marii Păcăleli, când nişte studenţi răcneau „Nu vrem repartiţie !” Pe de o parte prostia unora (căci nu poţi gândi că nişte studenţi foarte buni se temeau de repartiţii, ştiut fiind că studenţii eminenţi primeau cele mai bune repartiţii), pe de altă parte perfidia manipulatoare a regizorilor Marii Păcăleli (ei ştiau deja că repartiţia studenţilor pe locuri de muncă - o formă de garantare a locurilor de muncă – nu e conformă cu „logica” sistemului capitalist care urma să fie restaurat,  în care există proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie şi interesul patronilor de a exista un şomaj masiv).

Felicitări autoarei articolului, atât pentru documentarea serioasă, cât şi pentru concluziile relevante.

IDB spune:

 27 septembrie 2012 la 23:47

1). „Cum este posibil ca in epoca Internetului, a telefoniei mobile, a iPod-urilor, iPad-urilor, iPhone-urilor…tu sa le povestesti elevilor despre ciobani care uneltesc si oi care vorbesc (eterna porcarie “Miorita”) sau despre “balade haiducesti” fara nici o relevanta pentru vremurile pe care le traim (gen “Balada lui Toma Alimos”) ?”

Valerius spune:

 29 septembrie 2012 la 18:04

          Progresul tehnic este întotdeauna fascinant. Eu însumi sunt uimit, de exemplu, de utilitatea computerului şi de lumea „virtuală” pe care a făcut-o posibilă; deşi sunt absolvent al Facultăţii de filozofie. Am 63 de ani. Acum 8-9 ani m-am „alfabetizat” în utilizarea calculatorului. Uneori mă apucă ora 2 (noaptea) învăţând ceva nou în domeniul editării foto, video, audio, al web-designului, al tehnoredactării etc. Dar nu uit niciodată că tehnica este doar un mijloc, nu un scop în sine. Rabelais ne avertiza: „Ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului”. 

          Dacă am exclude din învăţământ conţinuturile care îl antrenează pe învăţăcel în a căuta sensul fiinţării umane, al raportului omului cu Lumea şi cu societatea, dacă am exclude „porcării” precum Mioriţa, Mănăstirea Argeşului, Toma Alimoş, am produce în serie androizi precum Data, din Star Trek, oameni „unidimensionali” (Marcuse), cărora le lipseşte dimensiunea reflexiv-critică, „roboţi joviali” eficienţi doar în a-i crea profit capitalistului. Ceea ce ne stârneşte preţuirea pentru Ghilgameş, pentru Hamlet, pentru Faust nu este meşteşugul, tehnicismul, ştiinţa abstractă, ci efortul lor de a căuta, de a crea sensul într-o Lume care pare a fi absurdă, lipsită de sens. Newton, Einstein n-au fost nişte roboţi performanţi, ci au fost mari oameni de ştiinţă tocmai pentru că au fost şi mari conştiinţe. Mioriţa poate fi înţeleasă în spiritul unei filozofii milenare, stoicismul, Mănăstirea Argeşului conţine mesajul necesităţii sacrificiului în conferirea unui sens vieţii prin creaţie, Toma Alimoş este un justiţiar, precum Robin Hood despre care n-am auzit că este considerat o „porcărie” în cultura căreia îi aparţine. 

          „Dacă vrei să distrugi un popor, distruge-i valorile !”, spunea un mare spirit al culturii române. Epoca de după Marea Păcăleală ne oferă numeroase dovezi că se lucrează cu metodă în acest sens: „Industria românească-i maldăr de fiare vechi”, „Eminescu e cadavrul nostru din debara”, „Mioriţa e o porcărie”.

IDB spune:

 27 septembrie 2012 la 23:47

2). „S-a gandit cineva la Lucian BOIA? (…) S-a gandit cineva la atat de necesara demitizare a istoriei pe care o propune Lucian BOIA?”

Valerius spune:

 29 septembrie 2012 la 18:04

          Sună frumos şi util: e util să de-mitizezi istoria, care trebuie să fie o ştiinţă. Am putea spune că demitizarea istoriei este solidară cu spălarea judecăţilor istorice de prejudecăţi. Dar asta nu-i o întreprindere uşoară. Istoria nu este matematică. În domeniul ştiinţelor sociale judecăţile sunt contaminate, inevitabil, de subiectivitate, sunt judecăţi de valoare. Într-un fel vorbești de proprietăţile triunghiului şi în alt fel vorbeşti de un erou de la Mărăşeşti.

          Lucian Boia, în mod conştient sau inconştient, s-a avântat într-o situaţie dilematică. El gândeşte precum Voltaire: „Prejudecăţile sunt raţiunea proştilor”. De aceea, prin demitizări, el vrea să ne cureţe cultura de prejudecăţi. Dar… nu cumva combate prejudecăţile de pe poziţia propriilor sale prejudecăţi ? Nu cumva e valabil şi cu referire la el gândul lui Anatole France "Se măgulea cu gândul de a fi un om fără prejudecăţi, când însăşi această pretenţie e o mare prejudecată" ?

          Când Lucian Boia a venit în oraşul nostru, pentru a prezenta una dintre cărţile sale cu „demitizări”, l-am întrebat ce gânduri îi provoacă această cugetare a lui Lucian Blaga: „Omul astăzi îşi arde idolii, - pentru ca mâine să se închine cenuşei lor, dacă nu va găsi alţii cu care să înlocuiască pe cei vechi”. Nu m-a onorat cu vreun răspuns.

          Lucian Boia a scris Mitologia ştiinţifică a comunismului. Aştept Mitologia capitalismului. Sau capitalismul n-are mituri ? O „demitizare” a capitalismul nu este necesară ? Capitalismul este imperfect, dar este cea mai bună societate posibilă ? Capitalismul este sfârşitul istoriei ? N-o fi asta o pre-judecată ?

          Să mă ierte Dumnezeu, până când Lucian Boia va demitiza şi capitalismul îl voi suspecta de oportunism. Acum e profitabil să fii anticomunist.

2+2 = 4 spune:

29 septembrie 2012 la 18:47

corect.

cei care au criticat comunismul in timpul comunismului nu se regasesc printre actualii condamnatori oficiali. e drept ca nu erau oportunisti…

in plus, daca ne uitam cine ne sunt “anticomunistii” cei mai ferventi, ne ingrozim. pentru marea lor majoritate, oportunismul este singura distanta pe care au luat-o fata de comunism. de la metoda destul de brutala a lui ‘cine nu-i cu noi e impotriva noastra’ pana la “filosofia integrarii europene” 

si mai ancorat in realitate: istoria ce se preda azi in scoli e si ea o povese edulcorata si demagogica pana-n panzele albe.

IDB spune:

2 octombrie 2012 la 22:02

Ma mir ca nu gasiti similitudini intre “Cantecul nibelungilor” (Das Nibelungenlied) si behaielile agramate ale manelistilor, intre Universitatea din Bologna si chioscul de diplome intitulat pompos “Universitatea Spiru Haret” si, de ce nu, intre Simfonia a IX-a si cobza lui Vasile Barbu Stan, zis si “Barbu Lautaru”. Asta asa…pentru ca, vai, din spirit patriotic, sa-mi demonstrati ca axiologia s-a nascut pe coclaurile dintre Dunare si Carpati.

Daca tot sunteti pasionat de axiologie, atunci incercati sa intelegeti diferentele dintre valori, non-valori, pseudo-valori si anti-valori. Nu de alta, dar confuzia (la nivelul vulgului) e atat de mare incat saracele valori au fost invadate de celelalte 3 surate! Daca, prin absurd, grotescul ar putea fi considerat o valoare….atunci cu siguranta ca ar fi cea mai raspandita valoare de pe actualul teritoriu al Romaniei! Sunteti de acord cu asta, nu?

Haideti sa fim seriosi…Din cacarezele “Mioritei” nu va iesi niciodata un bici de talia lui Frierich Nitztsche si nici din “justitiarul” Toma Alimos nu va curge un sange de consistenta unui “Sein und Zeit”. Problema e de PARADIGMA iar perpetuarea unor non-valori, pseudo-valori si/sau anti-valori doar sub pretextul pueril si neavenit ca se cheama “traditie”….este o dovada de infantilism tipic rumanesc.

Zic si eu….ca nea Nicu Vacaroiu…”parerea mea”!

Valerius spune:

3 octombrie 2012 la 12:02

1). „Ma mir ca nu gasiti similitudini intre “Cantecul nibelungilor” (Das Nibelungenlied) si behaielile agramate ale manelistilor, intre Universitatea din Bologna si chioscul de diplome intitulat pompos “Universitatea Spiru Haret” si, de ce nu, intre Simfonia a IX-a si cobza lui Vasile Barbu Stan, zis si “Barbu Lautaru”.

Şarjând, aş spune: de ce nu ? Este foarte probabilă o conexiune universală.

2). „Daca tot sunteti pasionat de axiologie, atunci incercati sa intelegeti diferentele dintre valori, non-valori, pseudo-valori si anti-valori. Nu de alta, dar confuzia (la nivelul vulgului) e atat de mare incat saracele valori au fost invadate de celelalte 3 surate!”

V-aş fi îndatorat dacă m-aţi ajuta să înțeleg aceste diferenţe.
Până atunci vă rog să suportaţi „părerea mea”.

Presupun că nu dispuneţi de mijloace de comunicare paranormale, presupun că veţi dori să mă ajutaţi să înţeleg folosindu-vă de acest limbaj, prin care comunicăm acum. Cuvintele, noţiunile, judecăţile logice, argumentele au valoare comunicaţională (cognitivă, afectivă etc.). Dar această valoare comunicaţională le-a fost conferită social, inclusiv prin tradiţie. Dacă dv. veţi născoci un limbaj cunoscut numai de dv., acel limbaj nu va avea valoare comunicaţională decât pentru dv. Un aspect subtil este şi acela că dv. vă manifestaţi ca subiect valorizant nu prin nu ştiu care calităţi înnăscute, ci prin educaţia primită în societate (începând cu dialogul cu mama: „Nu băga degeţelul în nas, că nu-i frumos !”), prin enculturaţie. O fiinţă umană căreia nu i se oferă decât satisfacerea nevoilor biologice, dar nu i se transmit valorile va fi doar un animal, dotat cu reflexele înnăscute, dar niciodată un subiect valorizant. Andrei Pleşu scria undeva despre experimentul sadic al unui monarh care, vrând să afle care a fost limba primordială, a izolat în acest fel nişte nou născuţi. Copiii nu au devenit oameni, deci nici subiecte valorizante, ci au murit ca nişte animale.

Distincţiile pe care le credeţi absolute (valori, non-valori, pseudo-valori si anti-valori) sunt relative, contextuale, socialmente determinate. De pildă, virginitatea femeii care se căsătoreşte este evaluată în moduri diferite în epoci diferite, în societăţi diferite. Zaharia Stancu scrie într-o operă literară a lui că femeile care nu erau virgine în noaptea nunţii erau târâte a doua zi prin sat, cu grapa (dacă nu mă înşeală memoria), spre batjocura satului. În epoca noastră ultra-emancipată am văzut filme americane în care puștoaicele râd de o copilă care la 13 ani mai este încă virgină.

Eu nu contest dreptul dv. de a avea propria ierarhie a valorilor, nu vă contest dreptul de a critica sistemul de valori tradiţional al românilor. Uneori, precum în situaţia actuală, în care românii se manifestă ca o mămăligă care nu explodează, acceptând umilirea de către un funcţionar UE şi de către un emisar SUA prin urinarea pe voturile a peste 7 milioane de electori, şi eu cred că ne-a marcat prea adânc mesajul fatalist al Mioriţei. Tot aşa, Emil Cioran a protestat, dar cu mai multă eficiență intelectuală şi filozofică, faţă de incapacitatea românilor de a face o mare istorie. Dar când mă gândesc la faptul că „mare istorie” a făcut şi Germania nazistă devin mai prudent în evaluările mele, ba chiar mă simt bine ca fiu al acestui popor.

Dar sunt surprins constatând că nu conştientizaţi relativitatea valorilor şi acreditarea lor socială, inclusiv prin tradiţie. Nu conştientizaţi pericolul decretării caracterului absolut al valorilor, al distincţiilor pe care le menţionaţi. Ar fi cumplit pentru mine, de exemplu, să fiţi Conducătorul Absolut al societăţii în care trăiesc şi să-mi impuneţi reţeta dv. de fericire, ca valoare absolută, dispreţuindu-mă pentru că n-o pot înţelege, deoarece fac parte din vulg.

IDB spune:

3 octombrie 2012 la 16:37

Va rog sa enumerati 3 VALORI pe care, dupa parerea dvs, romanii le inteleg, le-au asimilat (in cadrul procesului de socializare) si le aplica riguros in tot ceea ce fac/spun/gandesc. Ma refer la prezent, la acest sfarsit de an 2012, nu la un roman idealizat/mitologizat de literatura si/sau istorie.

Pana sa rezolvati dvs aceasta tema…v-as spune ca nu sunt adeptul obiectivismului axiologic, inteleg conditionarea socio-culturala si istorica a valorilor, insa mi-e teama ca dvs ati cazut in capcana relativismului axiologic si, ca atare, riscati sa recompuneti (in alti termeni) paradoxul cunoasterii la Gorgias.

Pana una-alta, relativismul axiologic a facut si face in continuare ravagii….cel putin in Romania. Cred ca nici cele mai sceptice sau cinice minti nu si-ar fi imaginat, in decembrie 1989, anomia schizoida in care se zbate Romania in acest sfarsit de an 2012!!! Discutia e lunga, conlcuziile nu neaparat cele asteptate…

In ceea ce priveste spaimele dvs. cu privire la Germania, va sugerez sa deveniti (pentru scurt timp, evident!) masochist si sa cititi excelenta carte a “oportunistului” Lucian BOIA intitulata “Tragedia Germaniei”.
Veti avea surprize…:)

Succes!

Valerius spune:

3 octombrie 2012 la 19:50

@IDB

1). „Va rog sa enumerati 3 VALORI pe care, dupa parerea dvs, romanii le inteleg, le-au asimilat (in cadrul procesului de socializare) si le aplica riguros in tot ceea ce fac/spun/gandesc.”

Îmi cereţi ceva imposibil şi inutil.

Inutil, pentru că dv. lăsaţi impresia că aveţi o certitudine absolută, că nici nu concepeţi că pot oferi astfel de exemple. Deci tot efortul meu ar fi zadarnic. Faptul că nu aţi accepta exemplele mele ar dovedi, încă o dată (deci inutil) relativitatea valorilor (am spus relativitate, nu relativism !).

Imposibil, pentru că nu există popor, inclusiv poporul român, care să se manifeste, în totalitatea lui, ca un ansamblu de clone (dv. aţi folosit termenul „românii” ca fiind distribuit, ca participând cu întreaga lui sferă). Presupunând că şi dv. sunteţi/vă consideraţi român, deja mi-ar fi foarte greu să identific cele 3 valori pe care mi le-aţi cerut. Dacă îmi cereţi 3 valori validate de o parte semnificativă cantitativ din poporul român, atunci le-aş putea identifica. Sunt exemple asimilate din gândirea unor personalităţi ale culturii noastre care au reflectat asupra unor valori cu largă aderenţă în cultura românilor.

Repet, nu pot oferi 3 exemple de valori proprii românilor din toate timpurile şi din toate locurile. Nu mă angajez în realizarea unor lucruri imposibile şi inutile.

2). „Pana sa rezolvati dvs aceasta tema”

Domn’ profesor, faceţi o greşeală din punct de vedere didactic. Îmi daţi altă temă, deşi v-am solicitat ajutorul întru înţelegerea diferenţelor „dintre valori, non-valori, pseudo-valori si anti-valori” iar dv. nu m-aţi ajutat.

Şi ar mai fi ceva.

Cred că pot înţelege că „Din cacarezele “Mioritei” nu va iesi niciodata un bici de talia lui Frierich Nitztsche” (deşi nu mi-e uşor să înţeleg, pentru că nu ştiu la care autor v-aţi gândit. V-aţi gândit la autorul lui „Aşa grăit-a Zarathustra” ? Pe acela îl cheamă Friedrich Nietzsche, nu Frierich Nitztsche ! Domn’ profesor, una dintre valorile împărtăşite de mari cărturari români este aceea de a studia temeinic, de a cita corect şi de a scrie corect numele autorilor la care se referă !).

Dar nu mă ajută bruma de minte să înţeleg chestia asta: „va curge un sange de consistenta unui “Sein und Zeit”. Presupun, cu mintea mea proastă, că “Sein und Zeit” asta este o carte cu vampiri ?! Deja mă apucă fiorii, mai bine citesc Toma Alimoş.

3). „ va sugerez sa deveniti (pentru scurt timp, evident!) masochist si sa cititi excelenta carte a “oportunistului” Lucian BOIA intitulata “Tragedia Germaniei”.
Veti avea surprize…:)”

Pentru surprize, surprize sunt întotdeauna pregătit, ca omul care nu le ştie pe toate. Deja mi-aţi oferit multe surprize. Pentru care vă mulţumesc.

Andrei spune:

29 septembrie 2012 la 23:02

Aud ecouri din presa pre-decembristă. Sistemul educațional capitalist despre care se vorbește reprezintă un areal foarte larg, de la accesibilitatea scandinavă sau germană până la costurile considerabile ale studiilor universitare în SUA. Dacă luăm spre exemplu Canada, ca un mijloc de drum între cei doi poli, o să vedem că și acolo există școli proaste în paralel cu altele bune și unde performanța academică nu ține de accesibilitate. Ideea asta că un fel de mână nevăzută a pătruns în România și a zăpăcit cu totul învățământul ar nega opțiunile locale pe care le-am citat mai sus- nu trupele de ocupație au impus Germaniei de Vest sistemul pentru care au optat după ieșirea din totalitarism după cum Suedia, în perpetuă neutralitate, a trecut de la ultra-conservatorism (ca să-i spun politicos, au fost primii care au sterilizat bolnavii mintali) la un cvasi-socialism printr-un consens național. Nu cred că un organism extra-teritorial poate fi arătat cu degetul în ce privește experimentul peren prin care trece învățământul românesc. Și iarăși, nu știu să existe o legislație europeană care să stipuleze că profesorii trebuie plătiți prost. Există desigur constrângeri bugetare dar cum le aplici este o opțiune națională. În SUA există state cu școli publice proaste, cu profesori slab plătiți, unde impozitele sînt mai mici- și respectiv, opusul se afirmă unde „comunitatea locală” ajunge la un consens diferit- toate acestea sub umbrela aceluiași „sistem capitalist”.
În ce privește „idolii arși”, eu unul sînt cu totul de acord- cu ei în viață, acest forum nu ar fi existat. Evident, dat fiind modul în care s-a alcătuit hagiografia comunistă, foștii idoli, grupați atât de compact, erau mult mai accesibili plutonului de execuție. Capitalismul este totuși un politeism, sau un păgânism cu mii de idoli și care nu împiedică introducerea unor zei personali. Noțiunea de „a se pune ceva” în locul celor vechi este un reflex rămas tocmai din introducerea forțată a vechii ideologii.
În ce-l privește pe dl. Boia (ca și pe dl. Djuvara de altfel), ce apreciez eu este încercarea de trimitere la abator a unor vaci sacre care mult au otrăvit o anume înțelegere a istoriei. Faptul că ar trebui să demitizeze și capitalismul îmi aduce aminte de gluma care circula despre academicianul Mihai Ralea, cum că în 1944 s-ar fi apucat să scrie Viața în URSS și Viața în SUA în paralel. Desigur, n-o cunoaștem decât pe prima. Capitalismul cel mai feroce își are desigur preoții sau preotesele lui, din care aș cita-o pe Ayn Rand între mulți alții. Dar nu l-aș vedea ca pe un mit, ori mai curând aș face deosebirea între ceea ce asimilăm fără discernământ și spirit critic și ce ni să vâră pe gât, așa cum s-a procedat vreme de 44 de ani în România.

Valerius spune:

30 septembrie 2012 la 9:30

Deşi nu v-aţi angajat direct în dialog cu mine (nu aţi folosit butonul „Răspunde” de sub mesajul meu), eu mă angajez direct în dialog cu dv., nutrind speranţa că amândoi suntem convinşi de valoarea comunicaţională a dialogului şi că ne putem conştientiza şi îmblânzi propriile prejudecăţi.

Răspund ideilor dv. care mi se par aluzii la propriile mele idei.

1). „Aud ecouri din presa pre-decembristă.”

Dacă v-aţi gândit la mine, îmi pare că mi-aţi lipit o etichetă. E mult mai puţin decât un contra-argument.

2). „Sistemul educațional capitalist despre care se vorbește reprezintă un areal foarte larg, de la accesibilitatea scandinavă sau germană până la costurile considerabile ale studiilor universitare în SUA.”

Este adevărat, dar, în ciuda diferenţelor rămâne ceva comun, ceva care ne îndreptăţeşte să vorbim de „Sistemul educaţional capitalist”: acolo şcoala este privită ca o investiţie, acolo criteriul prăsirii banilor este prezent chiar şi când sunt suportate costurile pentru studiile copiilor săraci, dar supradotaţi intelectual. Şi tot aşa şi în cazul atragerii copiilor supradotaţi din ţări precum România. E o investiţie în ei ca viitoare forţă de muncă deosebit de profitabilă, în nici un caz pentru a-i pregăti ca lideri revoluţionari care să critice şi să răstoarne capitalismul. Acolo funcţionează, chiar şi în sistemul educaţional, un capitalism viril. Aici avem un capitalism castrat, eunuc, un capitalism de colonie. România cheltuieşte din banii publici pentru a-i instrui pe tinerii (elevi, studenţi) supradotaţi care sunt atraşi apoi în sfera de producţie a capitalismului viril.

3). „Există desigur constrângeri bugetare dar cum le aplici este o opțiune națională.”

În realitatea în care trăiesc eu lucrurile sunt altfel. Oligarhia financiară (FMI, BM etc.) ne impune să ne împrumutăm de la ea şi nu se limitează la a cere ceea ce i se cuvine conform logicii capitalismului, adică dobânda, ci ne dictează ce să facem cu banii împrumutaţi (inclusiv să salvăm de la faliment băncile ei din România), ne impune conducătorii (marionete ale ei), ne dictează modelul de Şcoală. Opţiune naţională ? „Opţiunea naţională” este, deja, un termen vid. Orice tentativă de opţiune autentic națională este etichetată ca „naţionalism extremist” şi vreun funcţionar din birocraţia europeană se răsteşte la noi, dându-ne niscai porunci în plic.

4). „În ce privește „idolii arși”, eu unul sînt cu totul de acord – cu ei în viață, acest forum nu ar fi existat.”

Şi noi suntem de acord cu eliberarea de „idoli”, fie ei idoli ai comunismului, fie ai capitalismului. Fără arderea „idolilor” comunismului n-am fi avut acest forum ? Da. Am fi avut, în schimb, învăţământ gratuit pentru oricare individ, am fi avut educaţie patriotică, am fi avut consideraţie pentru strămoşi şi istoria naţională, am fi avut preocupare pentru identitatea naţională, am fi avut loc de muncă garantat, am fi avut locuinţe şi multe altele. Să nu hrănim alt „idol”. Forumul acesta şi, în general, libertatea de exprimare sunt permise în capitalism în anumite limite şi cu un anumit rost: în limita care nu pune în primejdie sistemul capitalist însuşi şi ca supapă pentru depresurizarea tensiunii sociale. Dacă eu latru la Lună ori îl critic pe Băsescu în blogul meu, nu-i bai, nu-i un pericol pentru sistem. Dacă pui în primejdie sistemul, precum Julian Assange, reacţia sistemului este dură. Am îndoieli că peste câţiva ani, după ce se va aplica ACTA, vom mai putea dialoga la fel de liber p-aici-şa.

5). „Capitalismul este totuși un politeism, sau un păgânism cu mii de idoli și care nu împiedică introducerea unor zei personali.”

Ceea ce pare a fi pluralism în sistemul [politic] capitalist este o iluzie. Realitatea este cum o prezentau bunicii noştri: "Pleacă ai lor, vin ai lor". Între Partidul Democrat şi Partidul Republican, din SUA, diferenţele sunt neglijabile (cum observa şi Galbraith, în Societatea perfectă). Singura opoziţie autentică faţă de capitalism este comunismul. Pluralismul în capitalism, fără existenţa unui curent comunist admis, este o minciună. Pot fi şi 300 de partide, dar fără un partid comunist autentic vorbim de variaţiuni pe aceeaşi temă: Oda Capitalismului.

6). „Noțiunea de „a se pune ceva” în locul celor vechi este un reflex rămas tocmai din introducerea forțată a vechii ideologii.”

Înseamnă că Lucian Blaga, a cărui cugetare referitoare la arderea idolilor şi înlocuirea lor cu alţii am citat-o, este un reprezentant al „vechii ideologii” (evident, comuniste, căci aia anterioară celei comuniste era capitalistă şi era… de bine).

Cei interesaţi pot citi mai multe despre felul cum gândesc eu eliberarea de „idoli” aici:
http://valeriu-stanescu.blogspot.ro/2010/04/perpetua-eliberare-de-idoli.html

Rammstein spune:

 30 septembrie 2012 la 12:48

@valerius

 “România cheltuieşte din banii publici pentru a-i instrui pe tinerii (elevi, studenţi) supradotaţi care sunt atraşi apoi în sfera de producţie a capitalismului viril.”

 cred ca-i atrage NECURATUL pe aia in capitalismul viril…s-ar putea sa le placa si sa nu le placa comunismul in care oricum nu aveau ce exprima!

Comunistii nu pot face parte din sistemul democratic ptr ca ar beneficia de regulile lui si apoi ,la putere, l-ar strangula/schimba!E simplu,civilizatiile au inteles-o,primitivii nu!

“Am îndoieli că peste câţiva ani, după ce se va aplica ACTA, vom mai putea dialoga la fel de liber p-aici-şa.”pana una alta poti,vei putea abera si mai incolo,daca nu vin comunistii ca atunci sigur nu!

Valerius spune:

 30 septembrie 2012 la 15:25

@ Rammstein

1). „vei putea abera si mai incolo”

E clar că am primit educaţii diferite şi în epoci diferite.

2). „cred ca-i atrage NECURATUL pe aia in capitalismul viril…s-ar putea sa le placa si sa nu le placa comunismul in care oricum nu aveau ce exprima!”

Dacă aţi fi citit cu atenţie şi cu respectul cuvenit interlocutorului, chiar dacă nu are aceleaşi opţiuni cu ale dv., aţi fi observat că nu mă refeream la plecarea tinerilor supradotaţi intelectual din România înainte de 1989, deci nu mă refeream la „comunism”.

3). „Comunistii nu pot face parte din sistemul democratic ptr ca ar beneficia de regulile lui si apoi ,la putere, l-ar strangula/schimba!E simplu,civilizatiile au inteles-o,primitivii nu!”

Constat că sunteţi mai performant în invective decât în gândirea logică. Dacă există un „sistem democratic”, precum spuneţi, şi comuniştii ajung la putere în calitate de comunişti (aşadar în baza unui program electoral comunist), „beneficiind de regulile lui” (ale sistemului democratic), înseamnă că ei ajung la putere prin voinţa majorităţii electoratului. E un principiu fundamental al democraţiei. Care-i problema ?

Deşi nu vă exprimaţi clar, întrevăd că dv. vreţi să spuneţi altceva. Sugeraţi că odioşii „comunişti” ar putea induce în eroare electoratul printr-un program de campanie electorală mincinos şi, ajunşi „la putere”, vor voi să guverneze după un alt program, care ar implica „strangularea sistemului democratic”.

Nu vă supăraţi, situaţia asta se perpetuează din 1989 încoace ! Ion Iliescu a început cu „Stimaţi tovarăşi” şi a terminat cu acceptarea tacită a unor monstruozităţi ale capitalismului ! Minciuna de care vă e teamă a devenit cinism în politică. N-aţi auzit niciodată vreun politician post-decembrist spunând „E normal ca programul electoral să fie unul, iar programul de guvernare să fie altul !” Şi nu e vorba de mărunţişuri ! Asta nu vă revoltă ? Dacă sunt politicieni capitalişti minciuna este scuzabilă ?

Revenind la problema posibilităţii ajungerii comuniștilor „la putere” prin minciună. Eu sunt un teoretician (îmi lipsesc însuşiri importante pentru a fi un politician eficient). În planul teoriei, soluţia democratică este cunoscută de mult timp: în situaţiile în care un partid (fie el de orientare burgheză, fie comunistă, fie de oricare altă orientare), ajunge la putere prin fraudă, prin minciună, poporul suveran are dreptul să-l alunge prin forţă. Dar asta presupune ca acel popor să fie suficient de instruit, de educat din punct de vedere civic. Prin asta ne întoarcem în cadrul tematicii articolului în marginea căruia comentăm. Faptul că poporul român, cel puţin majoritatea lui, acceptă umilinţa prin care un funcţionar din birocraţia UE şi un emisar al secretarului de stat al SUA au dispreţuit voturile a peste 80% dintre electori, impunând menţinerea în fruntea statului a unui individ care nu reprezintă interesele României, dovedeşte că există grave carenţe în educaţia civică a românilor. Cu siguranţă situaţia asta, de dictat, n-are nimic comun cu esenţa democraţiei.

hopa spune:

 30 septembrie 2012 la 14:34

@Valerius

“Singura opoziţie autentică faţă de capitalism este comunismul” – comunismul NU MAI ESTE.

 iar autentic n-a fost niciodata.”

Valerius spune:

 30 septembrie 2012 la 16:06

          Vă amintesc ce am scris: „Singura opoziţie autentică faţă de capitalism este comunismul. Pluralismul în capitalism, fără existenţa unui curent comunist admis, este o minciună. Pot fi şi 300 de partide, dar fără un partid comunist autentic vorbim de variaţiuni pe aceeaşi temă: Oda Capitalismului.”

          Se înţelege că atunci când am scris „Singura opoziţie autentică faţă de capitalism este comunismul” aveam în vedere o opoziție teoretică, în planul principiilor, dar care ar putea deveni o opoziţie reală, dacă ar exista un sistem cu adevărat democratic. Nu poate fi democratic un sistem în care sondajele de opinie arată că există un segment de populaţie semnificativ care are opţiuni pro-comuniste, dar este interzisă înfiinţarea unui partid comunist. Frica de înfiinţarea unui partid comunist a cerberilor care apără sistemul capitalist este semnificativă. Este un fel de facere de “bine” cu forţa. Dar nu este în limitele democraţiei. Cineva “luminat” ştie ce este bine şi ce este rău pentru poporul prost şi decide ce i se poate permite şi ce nu acestui popor. Sintetic, democraţia este de felul: alegeţi ce vreţi, dar din ceea ce vă oferim noi.

hopa spune:
 30 septembrie 2012 la 16:20

"comunismul nu este doar un regim economic, ci si unul politic, care NU presupune principiile democratiei."


Valerius spune:
 30 septembrie 2012 la 16:31

Bine. Vă doresc un capitalism fericit!

Andrei spune:

 30 septembrie 2012 la 19:32

Uite, vă răspund acum :

 -Nu mi-aș fi permis sub nici un chip să-l asociez pe Lucian Blaga cu vreo ideologie, cu atât mai mult cu cât a avut parcursul pe care-l știm după 1945, spre deosebire de mulți alții care și-au continuat opera cântând la ciolan. Idolii de care vorbeam, depind de dumneavoastră, de noi toți și nu, cum spuneam, injectați de la Șoimii Patriei și până la moarte. Aveam 30 de ani când a căzut sistemul comunist, așa că nu vorbesc doar din cărți. Acum, pot să aleg ce vreau eu, inclusiv să mă prosternez în fața Monstrului Spaghetelor Zburătoare, pe care niște studenți americani l-au inventat pentru a provoca tradiția monoteistă în SUA.

 - Vă plângeți că sistemul capitalist de învățământ, oriunde ar fi el, nu pregătește intelectuali care să facă revoluție, parcă așa am înțeles. Eu cred că nu apreciați cu adevărat independența intelectuală a unui sistem educațional liber, unde se face carte serioasă, și care poate produce orice, de la corifei ai capitalismului celui mai acerb, până la revoluționarii a căror lipsă o deplângeți. Marile mișcări studențești din 1968 sînt un produs al sistemului pe care îl acuzați, după cum chiar și în forma cea mai extremă, licențiații din Brigăzile Roșii și Baader-Meinhof tot de acolo proveneau (ca și Ilici Ramirez Sanchez, cunoscut sub porecla „Șacalul). Marx, Engels, Lenin, istoria Revoluției Bolșevice, comunizarea forțată a Europei centrale și de est nu sînt subiecte interzise. Ce înțelegi și ce faci cu ce ai învățat, este o opțiune personală.

 - Da, aveți dreptate, există o convergență recentă între republicani și democrați, mai cu seamă de la Clinton încoace. Pe de altă parte, este pentru prima oară când Partidul Republican se poziționează atât de extrem, deci ar fi naiv să consideri că nu are importanță cine câștigă aceste alegeri. Nu există o justificare rațională pentru care un om sărac ar vota republican și cu toate astea mulți o fac- așa au votat, așa vor vota, nu poți să-i desconsideri electoral, oricât ai fi împotriva platformei pe care o alege. În ce mă privește, sistemul care se apropie de ideal este cel scandinav- dar nu sîntem toți urmași de vikingi și n-o să devenim cu forța. Dacă o bună seamă de englezi ori de americani ori români o să ajungă la concluzia că asta e ce-și doresc, e calea cea mai curată. Dar dacă nu și-o doresc și nu-i poți convinge, nu rămâne decât opțiunea totalitară și mă tem că simpatizați cu ea. Acest „vin ai noștri, pleacă ai noștri” trebuie nuanțat totuși- prefer New Deal perioadei Hoover în care cu 25% șomaj nu s-a făcut absolut nimic; prefer alternanța liberali-țărăniști dictaturii carliste, legionare, antonesciene, comuniste, etc. Prefer să mă duc la librărie și să-mi cumpăr ce carte vreau eu sau ce film vreau eu și să nu deschid televizorul, decât acolo unde un post nepolitizat îmi aduce informații și nu tone de mediocritate- prefer toate acestea celor două ore de televiziune pe zi cu aceeași meclă a unui agramat, le prefer frigului, cozilor, Securității, mitingurilor unde ești adus ca vita, ș.a.m.d.

 Dacă dumneavoastră optați pentru comunism, poate altul pe care l-am văzut până acum, este un drept democratic și nu sînt eu în postura să vi-l interzic, moral, intelectual ori de altă manieră. Unde cred însă că greșiți este în manifestarea unor reflexe care țin de impunere- deci nu vă reproșez comunismul ci pur și simplu o structură care nu este de democrat.

 - Înțeleg că vă plângeți de demolarea valorilor naționale, culturale și istorice în sistemul educațional actual. Nu pot să comentez asupra manualelor școlare din toți acești ani de reformă perpetuă- pot să vorbesc doar în limitele a ce s-a publicat. Poate greșesc dar mi se pare că vă doriți o istorie cu tentă naționalistă și nu un studiu la rece, obiectiv, așa cum se procedează în lumea liberă. Este necesar să cităm lucrări occidentale care sparg toate baloanele patriotarde, șovine, indiferent că sînt americane, engleze, franceze, germane, etc. ? Sau pe istoricii israelieni care spulberă anumite tabu-uri legate de Războiul de Independeță ? Și să nu vă îndoiți că n-ar fi fost acuzați de lipsă de patriotism, așa cum mi se pare că faceți dumneavoastră. Djuvara reia teme din Xenopol, care este un patriot critic, ceea ce din punctul meu de vedere și poate nu al dumneavoastră, este modul corect de abordare a unei cercetări oneste. Se publică lucruri despre istoria României care vă deranjează pentru că sînt false sau pentru că ele contrazic o concepție a istoriei personală ?

Valerius spune: 

 1 octombrie 2012 la 21:28 

Domnule Andrei,

Am sentimentul că sunt vinovat pentru că am contribuit la deturnarea discuţiei de la tema propusă de autoarea Mihaela Michailov. Trăim într-un vacarm şi fiecare dintre noi face tot ce poate spre a-l amplifica. 

Totuşi mai scriu câteva fraze…

Despre opoziţia capitalism-comunism am putea polemiza la infinit (dacă am fi nemuritori). Experienţa mea îmi aminteşte că toate polemicile cu „fani” ai capitalismului, la care am participat, fie au fost dialoguri ale surzilor, fie au degenerat în măscări. Eu am mărturisit, în dialogurile la care am făcut referire, că am, în calitatea mea de comunist, îndoieli, că fac eforturi spre a pricepe cum s-au produs greşelile, unele grave, în practica politică a comunismului, că simt nevoia să (re)citesc texte fundamentale ale comunismului. Dar niciodată n-am simţit vreo îndoială majoră cu privire la valoarea capitalismului la preopinenţii mei. De aceea, când constat că argumentele mele devin inutile în discuţie, obişnuiesc să închei cu urarea „Vă doresc un capitalism fericit !” 

Ca să nu mai bat câmpii mult timp pe aici vă mai spun atât: oricâte îndoieli am cu privire la opoziţia comunism-capitalism, am totuşi câteva certitudini: fundamentul capitalismului este un furt, anume exploatarea muncitorului de către capitalist prin însuşirea imorală a plusvalorii. Faptul de a fi demonstrat matematic, fără putinţă de tăgadă, acest mecanism al exploatării este motivul principal al urii faţă de Marx. Capitalismul, în mod necesar, prin însăşi esenţa lui, instituie între oameni relaţii de felul celor din junglă. Nu trebuie să căutăm în cărţi dovada, ci trebuie doar să privim în jurul nostru, în România şi în lume. Suntem în antecamera iadului capitalist. Printre bolile genetice ale capitalismului este şi predispoziţia pentru război. Capitalismul are în ADN-ul lui setea de piaţă şi setea asta insaţiabilă a degenerat în cumplite războaie. Nu auziţi cum duduie, deja, maşinăriile infernale ale următorului război ? Se vorbeşte de un război cu Iranul. Prestatorul de servicii sexuale pentru Marele Licurici a fost menţinut în funcţie împotriva majorităţii electoratului tocmai pentru că el este robotul care va implica România într-un nou război, imoral şi păgubos pentru noi. Este opinia mea şi-mi doresc să nu se adeverească.

Comunismul, prin esenţa lui, vrea să instituie relaţii umane între oameni, relaţii bazate pe solidaritate şi altruism. Plusvaloarea intră în proprietate publică. În timp ce relele capitalismului vin din nucleul lui generator, relele comunismului vin din abateri de la esenţa comunismului, de la principiile lui fundamentale, vin din mutaţii.

Propun să oprim aici discuţia noastră despre opoziţia capitalism-comunism. Am putea s-o continuăm în spaţiul unui alt articol, adecvat prin tema lui.

Deocamdată vă doresc un capitalism fericit !