sâmbătă, 25 august 2012

Alienarea puterii politice în colonia România


            Conceptul de „putere politică” este controversat.
Definiţia „puterii politice” pe care o propun aici a fost elaborată de Ovidiu Trăsnea (în Mică enciclopedie de politologie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977, pp.373-374):
Putere politică (..) constă în a lua decizii la nivelul întregii societăţi, în conformitate cu interesele claselor dominante (sau conducătoare) în sistemul puterii şi a le asigura îndeplinirea prin autoritatea suverană şi prin mijloacele forţei publice. Scopul fundamental al oricărei puteri politice este de a asigura funcţionalitatea întregului corp social potrivit intereselor fundamentale ale claselor dominante în sistemul politic dat, sau în concordanţă cu interesele societăţii globale, în cazul în care deţinătorul puterii este întregul popor”.
În Constituţia actuală a României scrie: 
Articolul 2 - Suveranitatea  
(1) Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
În Enciclopedia Blackwell a gândirii politice (Bucureşti, Editura Humanitas, 2000, p.705) sunt prezentate atributele suveranităţii:
- putere supremă înăuntrul unei ierarhii politico-juridice;
- decizie finală sau ultimă în cadrul unei ierarhii politico-juridice;
- independenţă în relaţiile cu alţi agenţi (interni sau externi, autohtoni sau străini) etc.
                Din aceste informaţii rezultă că, principial, constituţional, deţinătorul puterii politice în România este poporul, în întregul său, putere pe care ar trebui s-o exercite „prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”.
                În anii de după Marea Păcăleală din decembrie 1989 s-a desfăşurat un proces de alienare (înstrăinare) a puterii politice faţă de poporul român: puterea politică este exercitată în numele poporului român, dar împotriva poporului român.
                Dacă până recent această înstrăinare era ascunsă sub sloganurile manipulatoare, experienţa tristă a recentului referendum pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al României a aruncat ultimul văl. Pe scurt: majoritatea electoratului (7,4 milioane de oameni) a decis demiterea lui Traian Băsescu din demnitatea de Preşedinte al României. Dar, prin conjugarea eforturilor unor factori de putere externi şi ale unor elemente înstrăinate din instituţii importante ale statului român (Curtea Constituţională, Procuratura, Consiliul Superior al Magistraturii, servicii secrete etc.), Traian Băsescu este reinstalat ca Preşedinte al României. Dispreţul faţă de popor, implicat în decizia de respingere a demiterii prin voinţa majorităţii electoratului, a fost exprimat de Traian Băsescu însuşi: întrebat de un jurnalist străin cum se simte după ce milioane de oameni au votat pentru demiterea sa, el a răspuns cinic: „Sunt mai puternic ca niciodată !”.
                Faptul că puterea politică este înstrăinată în raport cu poporul român este sugerat şi de o sentinţă a unui politruc de la UE, Hannes Swoboda (liderul grupului socialiştilor din Parlamentul European):  „A existat o decizie politică a poporului român împotriva lui Traian Băsescu, dar, legal, ea nu este validă. Trebuie să acceptăm asta.”  („There was a political decision by the people of Romania  against Basescu but legally it was not valid. We must accept that.”) Reiau interpretarea mea: acest „socialist” susţine că e normală situaţia în care de-o parte se află „decizia politică a poporului” iar de cealaltă parte se află „legalitatea, validitatea”. A dracului „democraţie” este asta, în care „legalitatea” se află în opoziţie cu „decizia politică a poporului” !
                Tot mai multe personalități remarcabile vorbesc despre particularităţile imperialismului contemporan. Aservirea ţărilor şi a popoarelor nu se mai realizează, în primul rând, prin mijloace militare, ci prin mijloace perfide: manipularea, penetrarea instituțiilor statelor aservite cu spioni, cu indivizi obedienţi, substituirea regimurilor democratice prin regimuri politice marionete, inducerea unor crize economice, controlul monedelor naţionale.  
O deosebire importantă între actualul imperialism şi imperiile istorice, care s-au prăbuşit mai devreme ori mai târziu, este aceea că vechile puteri imperiale au consumat într-o proporţie mai mare resurse proprii pentru a-şi impune dominaţia, fapt care le-a slăbit pe ele însele, iar actualul imperialism a perfecţionat metodele şi tehnicile de dominaţie a popoarelor prin chiar exploatarea resurselor popoarelor respective (resurse economice, politice, militare, umane, culturale etc.). Inteligentă strategie, nu-i aşa ?
Cine este Traian Băsescu ?
Până nu demult el a jucat rolul unui justiţiar care se luptă cu „mogulii”, care ia de la bogaţi şi dă la săraci. Un slogan mincinos, celebru, al lui a fost „Să trăiţi bine !” Mai sunt naivi (ca să nu zic imbecili) care-l mai percep încă aşa, dar numărul lor este din ce în ce mai mic.
Tot mai mulţi oameni au înţeles cine este cu adevărat TB. Ascensiunea lui politică şi, acum, menţinerea lui în fruntea statului, împotriva voinţei majorităţii electoratului, se explică prin faptul că TB a slujit interesele unor factori de putere externi, începând cu volatilizarea flotei româneşti şi terminând cu insistenţa lui pentru înstrăinarea unor resurse naturale (Roşia Montană, Cupru Min, gazul de şist etc.), pentru împrumuturi înrobitoare de la FMI, pentru  instalarea scutului antirachetă american. Picătura care a făcut să se reverse paharul nemulţumirii populare a fost aplicarea obedientă a măsurilor de austeritate (amputarea salariilor, a pensiilor etc.), măsuri decise în cancelarii străine.
Recenta campanie electorală a lui TR, care a precedat referendumul pentru demiterea sa din calitatea de Preşedinte al României, a dovedit că TB a consumat toate promisiunile mincinoase. S-a folosit, în schimb, de ameninţări:
- politica USL constă într-o „lovitură de stat” (!), în desfiinţarea statului de drept;
- demiterea lui din funcţia de Preşedinte va avea consecinţe economice şi politice dezastruoase pentru România, căci el, spre deosebire de liderii USL, este omul credibil pentru atotputernicul Occident, el este „cel care împinge România spre Europa”.
Bănuiala că TB este reprezentantul intereselor factorilor de putere din Occident a avut confirmarea în presiunile (porunci, ameninţări), în intervenţia brutală a unor oficiali din Occident în procesul democratic al demiterii lui TB, cu scopul evident de a-l menţine pe TB la putere, chiar împotriva voinţei majorităţii electoratului român.
Prin strădania unor jurnalişti curajoşi de la Antena 3 am aflat informaţii despre unii membri ai reţelei băsiste.
Cum a fost posibilă hotărârea Curţii Constituţionale a României prin care a fost invalidat referendumul de demitere a lui TB, împotriva voturilor a 7,4 milioane de oameni, împotriva normelor de drept (inclusiv europene), împotriva logicii şi a calculelor matematice ?
Acolo sunt şi oameni de nădejde ai lui Băsescu, unii cu grave probleme de morală. De exemplu, Aspazia Cojocaru  a fost implicată, în timpul lui Nicolae Ceauşescu, într-un proces pentru falsificarea unor lucrări de admitere la Facultatea de Drept. După 1989 i s-a dat verdictul de "turnătoare" la Securitate, dar ulterior verdictul a fost modificat ! La scurt timp după referendum ea a declarat că „referendumul ar fi trebuit invalidat. Totul se bazează pe date false", dar ulterior a negat că ar fi spus aşa ceva. Ea a votat împotriva demiterii lui TB. Petre Lăzărescu (fost Ceauşescu), în timpul în care Traian Băsescu era primar al Bucureștiului, a dat, în calitate de judecător, o hotărâre favorabilă lui Traian Băsescu într-un proces în care acesta era acuzat că a dispus plata în mod ilegal a unui proiect, provocând un prejudiciu major. Ulterior Petre Lăzărescu a fost recompensat prin calitatea de membru al Curţii Constituţionale a României. În această calitate el a votat împotriva demiterii lui TB prin referendum. Un gest de recunoştinţă, nu-i aşa ?

Post-scriptum



Administrator:
Institutul Cantacuzino
     După problemele apărute la sediul central al Institutului Cantacuzino, aseară am aflat, cu indignare, că filiala din Iaşi a Institutului Cantacuzino s-a închis! Am aflat că această filială a fost înfiinţată în 1952 şi că aici s-au făcut vaccinuri precum şi renumitul antibiotic polidin.
     Renunţăm la un Institut cu tradiţii, renunţăm la tot ce producea această ţară şi în materie de medicamente, ca să importăm de 10 ori mai scump! Este revoltător şi mi se pare că orice aş spune este de prisos. Unde vrem să ducem această ţară?
Tristus :
O buna prietena a mea lucreaza acolo (acum este in somaj tehnic cu 70%). Si, prin ea, si alti medici, stiu multe despre IC filiala Iasi. Din 2010 de cand s-au retras toate autorizatiile (si la IC Buc si la IC Iasi) in presa e trecut la secret un produs esential care se facea la IC Iasi - vaccinul antitetanic. Vaccinul antitetanic (VTA) era "la raison d'etre" a IC Iasi, nu polidinul sau orostimul (fleacuri). VTA aducea venituri serioase pt. ca era cumparat de Armata, Politie si SRI. Si acum VTA se va aduce din vest cu de 4 ori pretul.
PS - Atansion - ORICE se spune acum in presa de catre Cepoi sunt minciuni pompate pt. a calma populatia. Si in fond, cum zicea ziaristul-medic Val Vilcu desfiintarea IC este ceva f. banal in cadrul procesului numit "taierea Romaniei cu faiul democratiei".
Valerius :
România nu se (auto)guvernează. S-a văzut clar, în procesul referendumului pentru demiterea lui Băsescu, că nici milioanele de voturi nu contează pentru cei care decid, în mod antipopular şi antinaţional, deci nedemocratic, în România. Mă tem că şi USL-iştii vor continua politica dictată din afară de distrugere a acestei ţări.
Tristus :
DLE. VALERIUS f. bine ati punctat: POLITICA DE DISTRUGERE DICTATA DIN AFARA. Cu cai troieni romani, as adauga. Adica oameni fara mama fara tata. Ma uluieste in continuare faptul ca amici intelectuali tot ii trag cu "Vai draga dar ce importanta are RO pt. americani?".
Administrator :
Recunosc că şi eu gîndeam, oarecum, precum amicii dv. E clar că am greşit. După vizita lui Philip Gordon şi după intervenţiile repetate ale ambasadorului american, m-am convins că aveţi dreptate. Aveţi perfectă dreptate!
Tristus :
Flagranta pt. mine a fost prezenta, in studiou, ca si colaborator al lui Ponta (!), a generalului WESLEY CLARKE, un mare mason, locotenent al lui Soros, ucigasul de sarbi in 1999. Domnule, dupa 1945 RO a fost jefuita de sovietici, de acord; acum insa, RO este rupta si eviscerata de 3 hiene nesatule: UE, Rusia si SUA.
Ah ce-mi lipsesc panseurile de duh ale dlui. Pruteanu!
De fapt ce sa ne miram - Intreaga "prabusire a comunismului" a fost regizata la Casa Alba. Pentru salvarea capitalismului care - realmente - era atunci in putrefactie.
Acum ne-am intors la sit. din 1989.
Valerius :
1). Iertaţi-mi "aroganţa": mi-am dat seama că România a fost îmbrâncită pe un tobogan către prăpastie când am citit proclamaţia aceea în 10 puncte a „revoluţiei” române. Mulţi cetăţeni ai acestei ţări au intuit primejdia de a deveni un popor fără ţară. „Nu ne vindem ţara !” a fost un strigăt al maselor care au intuit această primejdie, dar maşinăria infernală a manipulării a luat în băşcălie acest strigăt. Am mai spus, n-am să uit cum Emil Constantinescu făcea băşcălie: Să terminăm cu prostia asta, „Nu ne vindem ţara !”, nu ne ia nimeni ţara, nu pleacă cu ea de aici. Recent, musiu Constantinescu a trimis o scrisoare de protest către birocraţia UE. N-am citit-o încă. E bine-venită, ca orice efort pentru salvarea a ceea ce se mai poate salva din România. Dar nu pot uita cât a contribuit musiu EC la crearea situaţiei în care se află România. Asta în concordanţă cu ideea dv. despre „cai troieni”.
2). Nu de percepţia corectă a realităţii ducem lipsă. În toată perioada post-decembristă, minţi lucide, precum Adrian Păunescu, George Pruteanu, Octavian Paler, Ilie Şerbănescu, Dinu C. Giurescu, ne-au vorbit despre primejdii şi despre realitatea hâdă. Constat că acum şi „oameni simpli”, în Piaţa Universităţii, au conştientizat situaţia gravă în care se află ţara, au înţeles că regimul Băsescu este un regim antipopular şi antinaţional, care duce o politică aservită unor interese externe. Noi ducem lipsă de activism. Cu excepţia acelor oameni, care înfruntă gerul şi arşiţa în pieţe, în timpul protestelor, suntem un popor de „analişti”. Ne consumăm energia comentând prin bloguri, forumuri, privind la televizor tocşouri. Ne lipseşte o personalitate istorică puternică, aptă să solidarizeze energiile într-o amplă mişcare civică pentru salvarea ţării. Această mişcare ar putea face mai mult decât o formaţiune politică, fie ea şi USL. Liderii politici sunt prinşi într-un sistem de reguli suprastatale. Comportamentul acesta de „mămăligă care nu explodează” este real. Nu intru în analiza motivaţiei lui, deja m-am manifestat excesiv ca „analist”. M-aş duce să protestez. Dar unde, împreună cu cine ?



Constantin Gheorghe :

"E greu să accepţi o nedreptate, e greu să vezi cum nişte personaje profund corupte au anulat, prin decizia lor, votul celor care i-au cerut lui băsescu să plece. E greu să accepţi că ai scăpat de Moscova şi de dictatul ei, pentru a intra slugă nu la unul, ci la doi stăpâni: UE şi SUA. Care nici măcar grija  respectării aparenţelor nu o mai au."

Valerius :

"Aceeaşi trăire o am şi eu. E ca şi cum aş suferi de o boală incurabilă, aşteptând, îngrozit, sfârşitul, fără nicio speranţă. Singura mea satisfacţie e că am intuit, încă din decembrie 1989, că am fost mânaţi pe un drum al pierzaniei. Şi mai am o dorinţă perversă: să-i văd pe imbecilii din proximitatea mea, care mai cred în băsism, în Occidentul Moş Crăciun, cum ajung în situaţia de deznădejde în care mă aflu eu."

4 comentarii:

  1. Domnule profesor, staţi liniştit, în actuala conjunctură politică internaţională nu se poate face mai mult. Dacă nu stăm "cuminţi" ne luăm nişte bombe în cap de la NATO cât ai zice peşte şi rămânem şi fără Ardeal.Marea democraţie americană nu ştie de glumă.Aici comparaţiile cu Moscova sunt nepotrivite. De exemplu în problema iugoslavă Stalin-"tiranul, tiranilor" - s-a făcut foc şi pară, a tunat şi fulgerat, la renegat pe Tito şi cam atât, în schimb democratul Bill Clinton -încarnarea ideilor de libertate, progres şi civilizaţie modernă- i-a blagoslovit pe sârbi cu covoare de bombe NATO ca să le iasă odată pentru totdeauna ideea de independenţă din cap.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merită să ne gândim şi la ceea ce spune Mihai Gâdea:

      "De multe ori trăim cu impresia că sîntem condamnaţi într-o plasă, că sîntem captivi. Sîntem făcuţi liberi ! Fiţi liberi !"

      Aici video :

      http://www.youtube.com/watch?v=mr68f7dj47o&feature=youtu.be

      Ștergere
  2. Prea mulți comentatori, în special din presă, vorbesc despre războiul dintre cuplul Ponta-Antonescu pe de o parte și Traian Băsescu pe de altă parte. Unii chiar se amuză că Ponta-Antonescu au pierdut! Părerea mea este că toți care prezintă problema așa greșesc grav. Realitatea este că la 29 iulie a fost un război între poporul român și Traian Băsescu. Poporul român a cîștigat, dar arbitrii dau victoria lui Traian Băsescu. Este ca și cum un boxer l-ar bate pe altul măr, cu scorul de 7-1 dar arbitrii îl dau învingător pe cel bătut, pe motiv că n-a punctat și el măcar încă o dată! Ehei, dacă era bătut doar la 1 punct distanță, adică doar cu 7-6, da, atunci arbitrii l-ar fi declarat învins fără șovăială! Nu i se pare nimănui nimic ciudat aici? Dacă da, atunci este clar că poporul român a fost înșelat de toți factorii de decizie, interni și externi. Și atunci, să mai crezi în democrație?
    P.S. În scorurile de mai sus unitatea de măsură este milionul (cu rotunjire).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Unii chiar se amuză că Ponta-Antonescu au pierdut!"

      Printre aceştia identific două categorii:

      1) Cei care sunt solidari cu regimul Băsescu prin interese, avantaje. Aceştia îmi sunt antipatici pentru mercantilismul lor, dar le recunosc o anume inteligenţă, manifestată prin "pragmatism" viclean.

      2) Cei care, ca şi mine, sunt perdanţi în acest regim. Prostia lor îmi face greaţă.

      Ștergere