joi, 9 august 2012

'Democraţia' post-decembristă din perspectiva crizei politice generate de referendumul de demitere a lui TB


Să ne amintim.
Nicolae Ceauşescu, un alt însetat de Putere, în dorinţa de a scrie propriul lui nume şi „Epoca de aur” cu litere mari în istoria ţării, a hotărât să facă Binele pentru poporului său, chiar şi cu forţa. Din perspectivă istorică, multe decizii ale lui s-au dovedit a fi greşite, altele multe s-au dovedit  a fi corecte. Greşeală majoră a fost că nu a comunicat în mod autentic cu poporul, nu a obţinut consimţământul poporului pentru înfăptuirea deciziilor respective. Astfel s-a ajuns în situaţia în care marea majoritate a poporului a ajuns să-l urască.
A venit decembrie 1989. Poporul, profund nemulţumit de privaţiunile la care a fost supus de regimul Ceauşescu, a căzut în capcana Marii Păcăleli (restauraţia capitalismului în forma neocolonialistă).   Gurişti telecomandaţi din Est sau din Vest au început să promită aducerea Raiului pe pământ: Libertate, Democraţie, Demnitate, Prosperitate etc. În fapt, s-a lucrat cu metode extrem de eficiente pentru transformarea României (ca şi a altor ţări foste socialiste) în colonie. Poporul a primit, în locul celor promise, şomaj, sărăcie, deteriorarea serviciilor de sănătate şi educaţie. Ni s-au prezentat ca binefaceri integrarea în UE şi NATO. Preţul acestor „binefaceri”: înstrăinarea unei mari părţi din avuţia naţională, cedarea controlului suveran asupra monedei naţionale; cotizăm din greu pentru bugetul UE, dar primim cu picătura; instituţiile noastre de apărare, de ordine şi de informaţii sunt sub control străin; militari ai noştri mor pe tărâmuri îndepărtate, pentru cauze care nu-s ale noastre; suntem permanent monitorizaţi, ameninţaţi, umiliţi de funcţionari care se răstesc la noi pentru că nu ne construim viaţa după cum poftesc ei, pentru că nu votăm cum vor ei şi pe cine vor ei etc.
Criza politică declanşată cu prilejul referendumului de demitere a lui Traian Băsescu a destrămat şi mitul manifestării democraţiei prin voturile cetăţenilor:
- Un număr mare de cetăţeni - 7,4 milioane – a decis demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al României.
- În ciuda acestui fapt, Traian Băsescu a declarat unui ziarist străin că se simte „mai puternic ca niciodată”! E clar că individul acesta nu are scrupule, că este incorigibil şi că este o piază rea pentru poporul pe care-l dispreţuieşte. În opinia mea, TB a rămas, chiar şi după suspendarea lui din funcţia de Preşedinte al României, cel care exercită puterea Preşedinţiei, el este în legătură cu factorii de putere externi, el controlează serviciile de informaţii, elemente din Procuratură şi din Curtea Constituţională a României. În mod deosebit, Antena 3 a prezentat fapte care evidenţiază exercitarea puterii de către Preşedintele suspendat. Traian Băsescu nu acceptă că a fost rejectat prin voturile a peste 7 milioane de cetăţeni, el se agaţă cu disperare de pârghiile Puterii.
- Marele capital internaţional şi-a manifestat făţiş sprijinul pentru cel care-i reprezintă interesele în chiar fruntea României. Personalităţi şi instituţii precum Merkel, Barroso, Reding, ambasadorul SUA, Comisia de la Veneţia, delegaţia FMI, organe de presă importante din mass-media capitaliste au intervenit brutal în procesul democratic din România, impunând condiţii favorabile băsismului. Mugur Isărescu însuşi, cel care este, prin sprijinul marii finanţe mondiale, cel mai puternic om din România,  a ieşit din poza lui de tehnocrat şi i-a urecheat pe politicienii care se războiesc, provocând prejudicii monedei naţionale, pe care, nu-i aşa ?, Măria Sa Mugur Isărescu o păzeşte cu preţul insomniei.
- Liderii antibăsismului, Crin Antonescu şi Victor Ponta, împreună cu USL, au venit cu promisiunea că se vor întoarce cu faţa către popor, către interesul naţional. Declaraţiile lor au fost percepute ca „naţionaliste” şi au iritat marele capital transnaţional, care a văzut în aceste declaraţii primejduirea propriilor lui interese. În consecinţă, Antonescu şi Ponta au început să-şi schimbe sloganurile din campania anterioară referendumului („Vreau o Românie în picioare, care respectă şi este respectată”, „Traian Băsescu şi PDL au vândut ţara pe nimic” etc.) cu declaraţii de fidelitate faţă de marele capital internaţional: „Nu vom schimba nicio iotă din înţelegerile cu partenerii noştri externi”, „Vom respecta înţelegerile privind introducerea managementului privat şi privatizarea unor întreprinderi” ş.a.m.d. Victor Ponta dovedeşte că învaţă cel mai repede lecţiile obedienţei faţă de marele capital internaţional. El a acceptat, în mod nedemocratic, fără crâcnire, precum un Emil Boc, Cele 11 porunci ale lui Barroso. Andrei Marga avea dreptate spunând că Ministerul de Externe „nu poate să compenseze (…) prostia celorlalţi” (făcea aluzie la acceptarea de către Ponta a condiţiilor impuse de Barroso) şi afirma că putea fi evitată presiunea externă care a cerut impunerea unui cvorum la referendum, dacă instituţiile statului ştiau să colaboreze. Victor Ponta a declarat: „Și eu și Crin Antonescu suntem interesanți să facem orice fel de sacrificiu personal sau politic pentru ca România să fie considerată și pe plan extern un partener viabil, un partener serios și o țară care respectă toate regulile democratice.” Aşadar, sunt mari „şanse” să avem aceeaşi Mărie, cu altă pălărie.
                Atitudinea marelui capital internaţional faţă de evenimentele din România necesită o analiză mai atentă.
                Repet, marele capital internaţional nu este Moş Crăciun. Factorul determinant al comportamentului său este interesul mercantil. Sloganurile privind „apărarea democraţiei” sunt doar praf în ochi.
Dar interesele imperialiste, neocolonialiste nu mai sunt realizate în primul rând prin mijloace militare, ci prin mijloace perfide, cum este impunerea, prin corupţie, manipulare, a unor marionete în fruntea regimurilor politice şi a sistemelor financiar-bancare din ţările-colonii. Niciodată nu se mizează pe un singur om sau pe o singură echipă. Întotdeauna există un „plan B”. Manipulatorii ştiu foarte bine că Băsescu şi acoliţii lui sunt urâţi de marea majoritate a poporului, dar „băsismul” este „vrabia din mână”, care nu trebuie abandonată pe „cioara din par”. Mai există un motiv foarte important pentru susţinerea lui Băsescu: marele capital internaţional nu vrea crearea unui precedent constând în demiterea unui lider marionetă (= impus de el) prin voinţă populară, căci exemplul românesc ar putea fi preluat de alte popoare.
Angajarea delegaţiei FMI în discuţii cu guvernul Ponta şi cu Preşedintele interimar, Crin Antonescu, este un prim semn că marele capital internaţional începe să mizeze pe liderii USL. Dacă vor fi convinşi de jurămintele de fidelitate ale acestora, atunci Traian Băsescu ar putea fi demis înainte de sfârşitul mandatului de Preşedinte. Dacă nu, atunci acesta va fi menţinut în funcţie încă doi ani, ca un instrument de control al politicii USL.
                Ce ne va aduce viitorul ? Poate un Prim-ministru Ponta şi un Preşedinte Crin Antonescu, dacă vor fi pe deplin domesticiţi. Sau un Prim-ministru Ponta şi un Preşedinte Mihai Răzvan Ungureanu ori Cristian Diaconescu. Ceva este sigur: în oricare variantă, determinant va fi interesul marelui capital internaţional, nu voturile cetăţenilor.
                Există printre noi oameni lucizi. Dar vacarmul, manipularea nu ne permit să-i identificăm, să-i auzim, să-i citim. Un astfel de om este, în ciuda unor incoerenţe (pe care mi le explic prin faptul că nu are curajul de a spune tot adevărul), Ilie Şerbănescu. Printre altele, el susţine că:
- România este în condiţia de colonie (emisiunea „Punctul de întâlnire”, de la Antena 3, din 5 august 2012);
- dintre taberele aflate în luptă - băsismul şi antibăsismul - , câştigătoare va fi aceea care va oferi mai mult celor faţă de care suntem colonie.
               
                

7 comentarii:

  1. O analiză lucidă şi binevenită la care subscriu în întregime. Vă felicit domnule profesor pentru că ţineţi ridicat steagul luptei politice pentru cauza celor mulţi şi asupriţi.

    Prietenul nostru comun, Bogdan, mă informa azi că anumite persoane din anumite cercuri se pronunţă în favoarea unei soluţii militare, că doresc o dictatură militară singura capabilă, în opinia lor, să abată România de pe orbita dezastrului. I-am replicat că noi trebuie să cerem atunci în replică: Nu dictatură militară, ci dictatură proletară !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dictatură militară ? Ar fi cumplită. În general o dictatură militară implică suspendarea unor drepturi şi a unor libertăţi. Mai ales în situaţia actuală ea ar fi cumplită. Armata noastră populară a fost practic desfiinţată; nu mai există militari în termen, iar dacă mai există, numărul lor este nesemnificativ; conducerea armatei este sub comanda NATO (am fi naivi dacă am crede că cineva poate ajunge în fruntea armatei, a serviciilor secrete, fără avizul NATO, al altor instituţii suprastatale; tot aşa cum este o naivitate să crezi că Florin Georgescu, omul lui Mugur Isărescu, deci omul avizat de marea finanţă internaţională, a ajuns întâmplător vicepremier şi că „negociază dur cu FMI” !); cadrele militare sunt, tot mai mult, educate şi instruite ca mercenari. În tangenţă cu subiectul pe care-l discutăm: m-a dezgustat insistenţa cu care ministrul apărării, Corneliu Dobriţoiu, făcea o reclamă linguşitoare pentru cumpărarea de avioane americane F16 şi pentru Scutul antirachetă. Mai mult de la Bogdan Chirieac am aflat că mentenanţa costă enorm, că piloţii nu pot fi decât vorbitori nativi de engleză ! Nu ştiu dacă înţelegeţi ceea ce înţeleg eu.

      Dictatura proletariatului ? Repet ceea ce v-am mai spus, altădată: în opinia mea, dacă am propune celor pe care noi îi considerăm proletari să instaureze dictatura proletariatului, în cel mai fericit caz pentru noi ne-ar considera ciudaţi. Prin mijloace tehnico-economice, ideologic-manipulatorii s-a obţinut o de-masificare, o subminare a solidarităţii proletariatului. Nu cunosc bine situaţia internaţională, dar presupun că peste tot lucrurile sunt ca la noi: nu mai există categorii socio-profesionale masive, cum erau minerii, ceferiştii, petroliştii etc.

      Ștergere
  2. Am citit cu mare atenție articolul dv. și nu am găsit nimic cu care să nu fiu de acord.
    Dacă un referendum în care 7,4 milioane ce cetățeni au votat DA și 0,9 milioane au votat NU este aruncat la coș atunci eu nu mai cred în democrație. Voi fi pe deplin convins că totul nu este decît praf în ochi iar eu fac parte dintre cei naivi care au crezut că și în România poate exista democrație.
    Am convingerea că țări care se pretind democratice și chiar sunt în plan intern, nu aplică același standard și în plan extern. Numai așa se explică faptul că ne impun nouă reguli pe care la ei nu le-ar aplica niciodată. Eu unul le-aș pune acestora în mînă dosarul cu toate documentele referendumului din România, le-aș cere să-și imagineze că aceste rezultate sunt la ei în țară și să hotărască ce este de făcut.
    Am sesizat de multă vreme că țări care se bat cu pumnul în piept pentru democrație sunt țări care se amestecă zi de zi în treburile interne ale altor țări. Și nu doar cu declarații, ci cu fapte, de la ajutoare de orice fel pînă la intervenția militară directă. Ambasadorul american îi cheamă la el pe conducătorii români, le dă indicații! De prea multă democrație exportată SUA și aliații lor se simt mereu amenințați de terorism. Teroriștii n-au treabă cu Elveția. Oare, de ce?
    Ați văzut ce mult au democratizat Irakul? Vedeți cum curge democrația pe toate văile în Afganistan? Cam așa curge democrația și în România, doar că avem văi mai înguste și secătuite se secetă! Ce contează ce-au zis 7,4 milioane de români? Niște naivi acolo și ei/Ce știu ce înseamnă suta de lei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am îndoieli cu privire la funcţionarea impecabilă a democraţiei capitaliste.

      Se ridică în slăvi modelul democraţiei din SUA. Dar acum câţiva ani, în cadrul procesului alegerii Preşedintelui, s-a ajuns într-o situaţie dubioasă: soluţia a fost „democratică”, s-a sistat renumărarea voturilor şi Preşedintele a fost desemnat (cred că în persoana lui George W. Bush) printr-o decizie a unei instituţii.

      Dacă în cazul alegerilor locale (de exemplu alegerea primarilor) democraţia este lăsată să funcţioneze normal, atunci când e vorba de decizii de importanţă geo-strategică nu se recurge la mijloacele democratice sau acestea sunt înlocuite cu mijloace pseudodemocratice.

      Schimbarea sistemului social (în terminologie marxistă schimbarea „formaţiunii social-economică”) în fostele ţări socialiste nu s-a făcut pe baza consultării popoarelor, prin referendumuri, restauraţia capitalismului s-a făcut în mod insidios. În mod asemănător s-a procedat şi în cazul integrării în UE sau în NATO, în cazul adoptării monedei „euro” etc. Manipulatorii fug ca Dracul de tămâie de referendumuri. Iar când, totuşi, se recurge la referendum, rezultatul acestuia este falsificat sau referendumul este repetat până când iese rezultatul dorit de manipulatori. Nu vă rog să mă credeți, dar eu am fost uimit de numărul mare al alegătorilor care „s-au prezentat la urne”, frenetic, în ultimele ore ale zilei referendumului pentru adoptarea actualei Constituţii a României, realizând cvorumul. Ne-a întrebat cineva dacă vrem în NATO ? Ne-a întrebat cineva dacă vrem Scut antirachetă ?

      Cum reuşiţi să formataţi textul în comentariu ? Eu nu am observat instrumentele necesare pentru această formatare (italice etc.)

      Ștergere
  3. Formatarea se face prin cîteva taguri acceptate pe bloguri. Pe unele bloguri aceste taguri sunt specificate. Eu folosesc, în principal, trei taguri: bold (<b></b>), italic (<i></i>) și link (<a></a>).

    RăspundețiȘtergere
  4. Test
    bold
    italic
    Linkul nu-mi reuşeşte.

    RăspundețiȘtergere
  5. Link
    Se scrie aşa:
    <a href=http://www.google.ro>Link</a>

    RăspundețiȘtergere