duminică, 11 aprilie 2010

Reorganizarea Partidului Comunist Român ?

          Pe saitul www.npcr.ro a apărut un „Comunicat”: „În ziua de 27 martie 2010 s-a constituit Comitetul de Reorganizare a Partidului Comunist Român. Plecăm de la realitatea că Partidul Comunist Român nu a fost desfiinţat nici de jure nici de facto, el existînd prin membrii săi care nu s-au dezis de idealul comunist. Dorim să reparăm o gravă nedreptate politică şi istorică comisă de puterea instaurată acum 20 de ani: negarea dreptului de organizare al clasei muncitoare într-un partid care să îi apere interesele. (..) Comitetul îşi asumă responsabilitatea reorganizării PCR pînă la crearea condiţiilor pentru convocarea Conferinţei Naţionale care va aproba un nou statut și program.”

          Această iniţiativă, dacă n-ar fi marginalizată de mass-media, ar putea aduce în prim-planul dezbaterilor o problemă majoră a societăţii româneşti (şi nu numai) contemporane: legitimitatea abolirii regimului social-politic socialist şi a restaurării capitalismului. De răspunsul la această problemă depind răspunsurile la alte întrebări, de pildă dacă în decembrie 1989 a fost o revoluţie sau o mare păcăleală.

          Departe de mine gândul că sunt posesorul adevărului absolut. Sunt doar un „simplu cetăţean” (cu identitatea la vedere, căci mi se pare nedemn să mă manifest ca şobolan în gangurile internetului) care-şi exprimă opiniile. Cred în valoarea pluralismului şi-mi revendic dreptul la libertatea de exprimare, asumându-mi, direct proporţional, responsabilitatea pentru cele exprimate.

          Într-o formă succintă, opiniile mele sunt următoarele:

     1) Indubitabil, acţionarea macazului istoric din decembrie 1989 s-a făcut pe fondul unei imense nemulţumiri acumulate în popor.
     2) În decembrie 1989 n-a fost o revoluţie, ci o răscoală, detonată prin forţe obscure ori clarobscure.
     3) Răscoala, în dimensiunile ei majore, a avut un caracter anticeauşist, nu anticomunist, a fost îndreptată împotriva privilegiaţilor înstrăinaţi de popor, nu împotriva regimului social-politic.
     4) Păpuşarii, prin marionetele lor, au impus un făgaş (un tobogan) anticomunist evenimentelor. S-a folosit un instrumentar extrem de performant şi o metodologie profesionistă.
     5) Restaurarea capitalismului a avut un caracter insidios.
     6) Nu există altceva care să provoace frisoane, insomnii, groază privilegiaţilor societăţii capitaliste precum idealul comunist. De aceea, pentru realizarea scopului, lichidarea adversarului ideologic, orice mijloc este scuzabil: tolerarea mişcărilor de extremă dreaptă, de tip fascist, pentru a face treburile murdare, asasinatul politic, folosirea mass-media aservite sistemului capitalist, „edictele” de felul „condamnării comunismului” etc.
     7) Din această perspectivă, iniţiativa de reorganizare a PCR îmi apare ca un act de mare curaj şi ca un omagiu adus eroului Virgil Zbăganu. În cadrul unui dialog civilizat, pot dezvolta, argumenta aceste opinii.

11 comentarii:

  1. M-am mai pronunțat și cu alte ocazii și subliniez în continuare că este absolut necesară înființarea unui partid autentic al clasei muncitoare având ca ax central doctrinar principiul luptei de clasă, clar delimitat de social-democrație, împotriva social democrației, că sprijin și susțin orice inițiativă în acest sens. Dar aici nu trebuie plecat de la premisa că este mai bun orice decât nimic și nu trebuie din aceasta pricină să ne părăsească spiritul critic.Enumăr în continuare obiecțiile și nelămuririle mele în legătură cu comunicatul mai sus menționat:

    1.In afară de Gheorghe Apostol toți ceilalți cinci membri ai Biroului executiv nu sunt nume cunoscute și deci se impunea o scurtă prezentarea a activității acestora, mai cu seamă în cazul președintelui Petre Ignătescu.

    2.Partea care se intitulează Din programul PCR- pe scurt este redactata cel puțin neglijent și ridica multe semne de întrebare.

    La capitolul Considerații generale, punctul 2 se spune:"Se urmărește aducerea tării la stadiul de semicolonie, anexa a marelui capital internațional" .Se știe ca orice acțiune politică responsabilă trebuie să pornească de la o analiză lucidă și obiectivă a stării de fapt în care se află țara. Fără clarificările necesare ce se obțin pe calea analizei nu se poate merge mai de parte, ori a pleca de la premisa eronată că se urmărește aducerea tarii la stadiul de semicolonie, când în realitate România este o colonie deplină a marelui capital financiar internațional înseamnă a pașii pe un drum greșit încă din start.
    La punctul 6 din aceeași secțiune se spune: "Se cere interzicerea partidelor comuniste și însemnelor acestora, pentru înlăturarea lor din lupta electorală", iar în realitate sunt deja interzise partidele și însemnele comuniste.
    La punctul 6 din secțiunea PCR- un partid renăscut se afirma:"PCR se consideră rupt de ceea ce a fost negativ în viata societății pana la 22 decembrie 1989, dar continuator a ceea ce a fost pozitiv și progresist."
    Aceasta este o scamatorie retorica goala. Etic ar fi ca acest PCR reorganizat pe scheletul vechiului PCR -în varianta Virgil Zgăbanu- sa-și asume greșelile fostului PCR, să le identifice- inclusiv cauzele care au condus la acele erori- și sa le enumere pentru a nu le mai repeta. Acest raționament este valabil și pentru marile realizări ale fostului PCR.
    La punctul 8 avem următoarea formulare:" Nucleul ideatic al PCR va fi marxismul preluat critic..." Ce să preiei critic din marxism ? Marxismul însuși este o critica strălucită a economiei politice burgheze, a filosofiei idealiste și a capitalismului.Renunțarea la valentele revoluționare ale marxismului înseamnă renunțarea la miezul sau care este răsturnarea regimului capitalist de către proletariat pe calea luptei -fie și pe calea luptei politice în cadrul strâmt al democrație burgheze-, acceptarea teoriei împăcării și armoniei claselor și alunecare în social democrație.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ultima secțiune, PCR- o viziune moderna, este contradictorie și de sorginte social democrata.
    La punctul 2 și 3 se afirma ca PCR dorește o societate socialista în care principalele mijloace de producție sa fie în proprietatea obștească (comuna) administrata după principiile autogestiunii și autofinanțării eficiente, statul îndeplinind doar atribuțiile ce revin proprietarilor.
    Adica, principalele mijloace de producție nu se afla în proprietatea statului ci a obștii, dar statul îndeplinește atribuțiile proprietarului ?! Nu se înțelege nimic. Din aceasta formulare coroborata cu cea de la punctul 2 unde se afirma explicit ca PCR “nu exclude concurenta din economie” și cu punctul 6 deducem ca PCR se pronunță pentru economia de piață, deci pentru capitalism, numai ca aceste afirmații sunt contrazise de punctul 5 unde se spune, citam: ”PCR vede economia socialista funcționând sub controlul unei planificări științifice în raport cu interesele societății”
    Dar punctul din program care dezvăluie esența social democrata a noului PCR-poate chiar reacționară- este acesta :
    “4. PCR sprijină libera inițiativă individuala în economie ” Ce diferență mai este atunci intre PCR și oricare alt partid burghez?
    Corect spus ar fi fost: PCR accepta temporar economia privata pana când condițiile socio-economice vor permite socializarea întregii producții materiale.

    Nu se vorbește nicăieri despre telul atingerii comunismului, sa înțelegem ca prin preluarea critica a marxismului s-a renunțat la el ?

    Nu se spune nici un cuvant despre conexiunile PCR cu alte mișcări socialiste și muncitorești din străinătate, care este locul și rolul PCR în mișcarea comunista internațională.
    Internaționalismul mișcării comuniste face parte precum se știe din miezul doctrinei marxiste.

    In concluzie găsesc programul acestei inițiative ca deosebit de confuz, redactat în graba, neglijent, pe alocuri amatoristic.

    Nu vreau ca prin aceasta opinie sa impietez cu nimic memoria eroului Virgil Zbaganu, care și-a jertfit viata pentru idealurile socialismului.

    PS Nu-mi aduc aminte ca în ultimii douăzeci de ani tovarășul Gh. Apostol sa fi luat o atitudine publica împotriva reinstaurării capitalismului în România.

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnule Florian Liviu, aveţi mai jos răspunsurile mele cu privire la unele idei exprimate de dv.

    1). „In concluzie găsesc programul acestei inițiative ca deosebit de confuz, redactat în graba, neglijent, pe alocuri amatoristic.”

    Cel care face o lectură competentă a „Comunicatului” despre care vorbim nu poate să nu recunoască adevărul concluziei dv. Acelaşi cititor, însă, va observa că exigenţele dv. sunt exagerate, căci, din chiar punctul de vedere al autorilor „Comunicatului”, acest document este doar o schiţă, o propunere iniţială: „Comitetul îşi asumă responsabilitatea reorganizării PCR pînă la crearea condiţiilor pentru convocarea Conferinţei Naţionale care va aproba un nou statut și program”.

    2). Dv. scrieţi: „nu trebuie plecat de la premisa că este mai bun orice decât nimic și nu trebuie din aceasta pricină să ne părăsească spiritul critic”.

    Fireşte că nu trebuie „să ne părăsească spiritul critic”, dar putem face mai mult decât să criticăm de pe margine. Ar trebui să ne alăturăm acestor oameni, în iniţiativa lor pe cât de riscantă, tot pe atât de importantă din punct de vedere istoric, dându-le nu doar o mână de ajutor, ci şi o minte de ajutor. Sunt de acord, „nu trebuie plecat de la premisa că este mai bun orice decât nimic”, dar fiţi şi dv. de acord că orice drum de o mie de kilometri începe cu primul pas. Îmi pare că dv. vă conduceţi după principiul „ori totul, ori nimic”.

    RăspundețiȘtergere
  4. 3). „Se știe ca orice acțiune politică responsabilă trebuie să pornească de la o analiză lucidă și obiectivă a stării de fapt în care se află țara.”

    Domnule Florian Liviu, mişcarea comunistă, cel puţin aceea din România, este muribundă, într-o măsură din cauza propriilor ei greşeli, într-altă măsură din cauză că este ţinta unui asasinat politic. Un aspect deosebit de grav este faptul că însăşi legitimitatea ei (distinctă de legalitate) a fost dinamitată. Legitimitatea unei mişcări politice este conferită de baza ei socială. Cine ştie câţi susţinători mai are idealul comunist ? Presupun că marea majoritate a celor care confereau legitimitate proiectului comunist până în decembrie 1989 au abandonat acest proiect. Unii, din teamă, precum Petru care s-a lepădat de Isus. Alţii, din oportunism (mă refer la cei care au intrat în PCR pentru că „au vrut butelie” şi pe care epoca postdecembristă i-a ademenit cu mirosul de friptură de la masa „băieţilor deştepţi”). O a treia categorie este a celor cu creierii spălaţi. Mai există, probabil, o categorie având o condiţie asemănătoare cu a ţiganilor care vor emanciparea etniei, dar nu au curajul să recunoască în public că sunt ţigani.

    În opinia mea, mişcarea comunistă muribundă are nevoie, pentru a nu muri, în primul rând, de personalităţi. E nevoie de oameni cu o anumită competenţă teoretic-ideologică şi practic-politică pentru a salva sufletul mişcării comuniste, Ideea comunistă (idealul, proiectul comunist). Altfel, această idee riscă să ajungă sub praful bibliotecilor. Aceste personalităţi trebuie să facă apostolat, să re-însămânţeze această idee în corpul social din care a fost extirpată de adversarii politici, redobândind astfel legitimitatea mişcării comuniste.

    RăspundețiȘtergere
  5. 4). „Teoria devine o forţă materială de îndată ce cuprinde masele“ (K. Marx).

    Misiunea aceasta, de redobândire a legitimităţii proiectului comunist (socialist) prin lărgirea bazei sale sociale, este foarte grea.

    În primul rând, pentru că e dificil să lupţi cu efectele manipulării devenite politică de stat, e dificil să faci oamenii afectaţi de manipularea anticomunistă să re-gândească.

    În al doilea rând, pentru că trebuie să foloseşti zona extrem de mică de libertate pe care sistemul opresor ne-o lasă, anume firavul drept la liberă exprimare.

    În al treilea rând, pentru că din punct de vedere al legalităţii (distinctă de legitimitate), sub aspect organizaţional mişcarea comunistă întâmpină oprelişti aproape insurmontabile.

    După cum aţi sugerat, în art. 3 (h) din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei (publicata in Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991) scrie: „Constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei urmatoarele: (..) initierea, organizarea, savirsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune in pericol sub orice forma unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept”.

    Câtă groază au faţă de comunism profitorii regimului restaurat în mod insidios reiese şi din faptul că au plasat acţiunile comuniste în fruntea acţiunilor interzise (înaintea celor fasciste, legionare, rasiste etc.) ! Speranţa mea, care abia pâlpâie, e că magistraţii, lucrătorii din instituţiile care apără ordinea de drept a statului capitalist nu sunt roboţi, că sunt oameni care au învăţat din lecţia lui decembrie 1989 esenţialul: nu există sistem care, prin coerciţie, să se poată conserva la nesfârşit, evitând întru veşnicie judecarea de către popor.

    Solidaritatea cu alte partide, mişcări comuniste din Europa şi din alte locuri, despre care de asemenea aţi scris, este necesară.

    RăspundețiȘtergere
  6. 5). „In afară de Gheorghe Apostol toți ceilalți cinci membri ai Biroului executiv nu sunt nume cunoscute și deci se impunea o scurtă prezentarea a activității acestora, mai cu seamă în cazul președintelui Petre Ignătescu.”

    Nici eu nu-i cunosc. Dar am aflat câte ceva despre ei, despre modul cum gândesc ei, de pe aici:

    http://www.marxist.com/rezistenta/psm_110803.htm

    http://www.npcr.ro/ziar/2008/februarie/comunitate.html

    http://npcr.ro/ziar/2007/octombrie/vz1a.html

    http://www.marxist.com/rezistenta/pcr2002.htm

    http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=2801&format=html

    http://www.marxist.com/rezistenta/

    Îmi inspiră încredere mai ales faptul că au luat o iniţiativă deloc profitabilă pentru ei, asumându-şi imense riscuri, inclusiv de a ajunge sub roţile unui tren şi duhnind a alcool consumat post-mortem.

    RăspundețiȘtergere
  7. A nu se confunda nPCR _ noul Partid Comunist Roman _ care deocamdata inca mai strange semnaturi pentru a se prezenta cu ele la Tribunalul Bucuresti , si PARTIDUL COMUNIST ROMAN actual , care are ca predecesor Partidul Alianta Socialista .

    RăspundețiȘtergere
  8. Pentru racul19

    ”A nu se confunda nPCR _ noul Partid Comunist Roman _ care deocamdata inca mai strange semnaturi pentru a se prezenta cu ele la Tribunalul Bucuresti , si PARTIDUL COMUNIST ROMAN actual , care are ca predecesor Partidul Alianta Socialista ”.

    Nu e nici o confuzie. Sub titlul articolului, ” Reorganizarea Partidului Comunist Român ?”, am scris: ”Pe saitul www.npcr.ro a apărut un „Comunicat”.

    Despre PCR-ul succesor al PAS s-a discutat pe saitul domnului Florian Liviu (”anticapitalism”), la adresa:

    http://anticapitalism2.blogspot.com/2010/07/pas-incearca-sa-devina-partidul.html#comments

    M-ar interesa ce i-ați răspunde domnului Florian Liviu, acolo.

    RăspundețiȘtergere
  9. Bun articolul.
    Vom retrimite de la blogul oficial Gheorghe Apostol la acest articol.
    Un interviu cu Gheorghe Apostol in care spune ca ii este scarba de ce s-a intamplat dupa 1989 si de aceea se lasa de politica.
    Ve-ti gasi la http://gheorgheapostol.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  10. Va multumesc, domnule Valerius. Ati inteles esentialul. Miercuri 22 iunie 2011 se implinesc 20 de ani de la lansarea initiativei fratelui meu.

    RăspundețiȘtergere
  11. Domnule Gheorghiţă Zbăganu,

    Vă exprim preţuirea mea pentru fratele dv., eroul Virgil Zbăganu.

    Am constatat cu bucurie că şi dv. sunteţi pe un drum bun: îmbinaţi pregătirea temeinică în domeniul ştiinţelor exacte cu idei sociale umaniste.

    Cu stimă,

    V.S.

    RăspundețiȘtergere