duminică, 23 ianuarie 2011

Frica


                Acum câteva ore eram în vizită la un cumnat. Mi-a citit niște poezii ale lui. Unele dintre ele sunt critice față de cei care exercită Puterea azi. L-am rugat să-mi dea vreo câteva să le public în internet. ”Fugi de-aici, mi-a spus, am copii care ar putea suferi din cauza asta. Unul lucrează în…, celălalt lucrează la… Nenorociții ăștia s-ar răzbuna pe copii !”.

                Există opinia că regimul postdecembrist oferă, în comparație cu celălalt, ”libertate”, în sensul de a putea lătra la Lună, de a huidui, de a înjura pe cine vrei, de a critica.

                Constat însă că restaurația aceasta a capitalismului prin crimă, minciună (manipulare), inechitate, după ce ne-a expropriat de rodul muncii de veacuri a câtorva generații și de resursele naturale, după ce ne-a pus în jugul cămătarilor internaționali, după ce ne-a amanetat viitorul copiilor și al nepoților, ne inoculează și doze masive de frică. Deja la scurt timp după contrarevoluția din 1989 un lider ”istoric” își dădea cu părerea că ar trebui să moară câteva milioane de comuniști în România ca lucrurile să meargă cum aprecia el că ar fi bine. Simțim tot mai intens cum Caracatița Mondială ne cuprinde, ca popor și ca indivizi, în tentaculele ei. Cozile de topor din politica românească contribuie eficient în acest sens. În gangurile internetului mișună tot felul de indivizi îndrăciți care declară cinic pofta lor de sânge. De exemplu unul scrie pe blogul domnului Bogdan: ”Io m-am bucurat mult, in ’89 cand soldatii la Targoviste si-au stins tigarile pe retina cretinului si-a cotoroantei- problema e ca nu au fost matrasiti suficient de multi comunisti, si nici o decomunizare reala nu s-a facut.” Nu puțini dintre indivizii ăștia se declară creștini și condamnă crimele săvârșite în timpul regimului ”comunist” ! Oare ei nu au auzit de mesajul lui Hristos ”Cine ridică sabia de sabie va pieri” ? Oare n-au atâta minte încât să priceapă că prin pofta lor de răzbunare, de sânge, justifică și crimele din timpul vechiului regim ?

                Încerc să fiu un comunist ”cu față umană”.  Dar ideea că aceste forțe îndrăcite ar putea face rău vreunei ființe dragi mie, neimplicată în dezbaterile mele, mă tulbură și ajung să justific teza luptei de clasă, a înlăturării răului prin forță.

                Probabil că suntem o specie sinucigașă.

4 comentarii:

  1. Tuturor ne este teamă uneori, eu însumi mă confrunt cu această trăire dezarmantă, însă sunt conştient că fără sentimentul fricii, al îndoielii de a acţiona nu am fi oameni, dar ştiu cu tărie că trebuie să găsim înlăuntrul nostru resursele morale necesare afirmării demnităţii, aspiraţiilor legitime de dreptate socială fără de care, iarăşi, nu ne-am putea socoti oameni.

    Libertatea interioară, credinţa că se poate construi o lume raţională cu omul aşezat în centru său, nu ne-o poate cenzura nimeni.

    Nu comuniştii au fost cei care au recurs primii la violenţă.Prima măsură luată de Lenin atunci când a cucerit puterea în Octombrie 1917 a fost abolirea pedepsei cu moartea. Violenţele au fost declanşate de contrarevoluţia albă, comuniştii nu au făcut altceva decât să se apere. La violenţă nu se poate răspunde cu flori ci tot cu violenţă.

    Sărăcia este o formă discretă de violenţă extremă. În Bucureşti mor în timpul iernii, conform statisticilor medicale, în jur de 300 de oameni fără adăpost.Violenţa extremă pe care societatea capitalistă o exercită asupra unui om care este lăsat cu bună ştiinţă să se stingă în frig în chinuri cumplite nu poate să nu nască la rândul ei violenţă.

    Moartea în ger a unui cerşetor ce locuieşte în stradă este tot o formă a luptei de clasă, de o cruzime cutremurătoare, purtată de burghezie contra proletariatului în timp de pace socială.

    Sigur că odată cu adâncirea crizei capitalismului fascismul începe să-şi arate colţii.Ceea ce dvs. aţi citat sunt semnele unui fascism evident ce trebuie combătut cu tărie.

    Inevitabil prin desfăşurarea dialectică a procesului istoric soseşte timpul când aşa cum spunea Marx va trebui să înlocuim armele criticii cu critica armelor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Amândoi avem în vedere frica indivizilor în raport cu această Putere înstrăinată de majoritatea poporului, care guvernează împotriva acestei majorități.

    Eliberarea de această frică nu este posibilă prin tratamente individuale, ci printr-o terapie de masă. Nu ne putem elibera de această frică decât prin sentimentul de largă solidaritate socială, de care suntem încă departe.

    Puterea înstrăinată va face totul pentru a menține monadizarea societății, conform principiului ”divide et impera”.

    Experiența blogurilor este utilă pe drumul exersării dialogului, al clarificărilor necesare, dar ea trebuie continuată cu solidarizări mai largi, concretizate în formațiuni politice semnificative. Inițiative precum ”CriticAtac” (de care am aflat din pagina dv. web) sunt benefice.

    RăspundețiȘtergere
  3. Blogurile noastre şi ale altor care gândesc în aceiaşi direcţie politică cu noi unite între ele prin linkuri reciproce par foarte asemănătoare cercurilor marxiste ce se răspândeau cu repeziciune în Rusia sfârşitului de secol 19.

    Aceste cercuri au avut un rol esenţial în educarea şi instruirea tinerilor revoluţionari ruşi. Prin unirea lor cu mişcarea muncitorească s-a creat acea forţă care în final a dus la răsturnarea ţarismului şi la revoluţia socialistă.

    Nu vreau să spun că blogurile noastre vor avea acelaşi rezultat, dar ele pot servi la răspândirea ideilor marxiste, la educarea şi instruirea tinerilor care doresc să se apropie de marxism.

    Mai mult pot să afirm fără să mă hazardez că reţeaua de bloguri este o nouă formă de presă sui-generis, fără nici o structură ierarhică, complet liberă care îşi datorează apariţia mijloacelor tehnice puse la dispoziţia sa de către internet.

    Ea poate ţine loc cu succes presei de partid şi chiar poate întinde punţi veritabile mişcării muncitoreşti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Stimate d-le Valerius,

    Nu s-a făcut rău și nici nu cred că o să se facă rău rudelor unui om care își declară apartenența la curentul comunist. Puterea actuală are prea mari probleme cu PSD-ul și liberalii, iar despre dvs., marxiștii români (marxiști care la rândul lor sunt împărțiți și ei în categorii, marxiști ”cu față umană”, staliniști, troțkiști, maoiști etc.) nu cred că se poate spune acum că reprezentați ceva ce ar putea fi etichetat ca un pericol pentru putere în viitorul mai mult sau mai puțin depărtat.

    Dvs. și cu dl Liviu îmi sunteți simpatici. N-aș putea să spun sigur de ce, poate îmi place idealismul dvs. Mă ”supără” :) însă dl Liviu când vine cu propagandă de o calitate pe care eu nu pot să o apreciez în mod deosebit, ca în comentariile d-sale de la acest text al dvs. Sper că am dreptul la o opinie critică. Sunt însă situații când apreciez din toată inima textele d-sale, așa cum a fost cazul cu textul referitor la ”Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu”, precum și cu alte texte.

    Domnul acela, Vasile, a venit cu un teribilism. Pe net sunt destui care procedează așa, în marea lor majoritat la adăpostul anonimatului.

    Îmi dau seama că am ajuns să am cam aceeași poziție pe care o avea pe vremuri dl profesor Pruteanu. Dl profesor voia ca fostul regim să fie evaluat în mod corect, cu plusurile și cu minusurile lui, lucru pe care și eu îl doresc azi. Mă tem că actuala guvernare chiar are prea multe minusuri, în timp ce plusurile sunt încă invizibile. Revenind la dl profesor, vă mai aduceți aminte cât a avut acesta de tras cu domnii anticomuniști Dan M. și Horia? Deci, ce e acum cu dl Vasile nu este o poveste nouă. L-am rugat pe dl Vasile să-și controleze limbajul și sper ca acesta să fi înțeles ceea ce doresc de la dumnealui.

    RăspundețiȘtergere