duminică, 21 martie 2010

"Profesor, bătut de un elev cu nota "2" la purtare"

          Acesta este titlul sub care postul de televiziune Antena 1 a difuzat o ştire: [ vedeţi aici]  „Un elev in clasa a IX-a de la Grupul Scolar "Alexandru Ioan Cuza" din municipiul Slobozia a lovit, cu pumnul in fata, un profesor, in timpul orelor de curs, dupa care a fugit. Politia a declansat o ancheta in acest caz. Potrivit reprezentantilor Politiei Judetene Ialomita, politistii au fost sesizati ca un elev in varsta de 16 ani de la Grupul Scolar "Alexandru Ioan Cuza" a agresat un profesor de geografie, iar apoi a fugit, ulterior fiind prins si dus la sediul Politiei pentru audieri. Profesorul le-a declarat politistilor ca elevul fluiera in timpul orei, astfel ca l-a atentionat sa inceteze, moment in care adolescentul l-a lovit. La randul sau, elevul le-a spus cadrelor didactice si politistilor ca, in momentul in care a fost atentionat, s-a enervat si a vrut sa fuga din clasa, insa l-a atins din greseala pe profesor. Profesorii spun ca tanarul, care provine dintr-o familie dezorganizata, are rezultate slabe la invatatura, iar pe ultimul semestru a avut nota 2 la purtare. De asemenea, adolescentul a ramas repetent de doua ori. Pe numele elevului a fost intocmit dosar penal pentru lovire, iar in acest caz a fost sesizata si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Ialomita.”

          Am încercat să postez pe saitul Antenei 1 următorul comentariu, dar am constatat că sunt posibile doar mesaje scurte. Redau aici întregul meu comentariu.

          Dacă n-aş fi citit mesajul "AFARA DIN INVATAMINT CU ASEMENEA PORCI DE PROFESORI !! Asta are moaca de profesor ????? FUIIIII !", semnat de Popa, la ora 17:54, n-aş fi scris ceea ce veţi citi.
          Dar mă doare nedreptatea. Cum e posibil să condamni, în necunoştinţă de cauză, cu atâta răutate ? Se poate face atât de uşor rău unui om ! De pildă, poţi sugera că un om este agresiv filmându-i mâna strânsă în pumn. Sunt coleg cu prof. Gheorghe Ion. Îl cunosc destul de bine şi-mi asum răspunderea pentru ceea ce voi scrie aici. Scriu pentru că simt o datorie morală. Gheorghe Ion este un om în pragul vârstei de 60 de ani, dintre care vreo 35 sunt ani de lucru cu elevii. Din felul în care vorbeşte despre foştii şi actualii lui elevi, ori despre nepoţica lui aflată în Anglia, îmi dau seama că îi sunt dragi copiii. Este un tip echilibrat psihic, care promovează în fiecare an testul psihologic. Chiar şi duşmanul lui cel mai crâncen nu ar putea pune la îndoială competenţa lui profesională. Gh. Ion n-are nevoie de a fi lăudat de mine, recomandarea lui profesională o constituie, de ex., faptul că în fiecare an elevii lui nu doar promovează examenul de geografie la bacalaureat, ci-l iau şi cu note mari.

          Într-o situaţie neplăcută, în care un elev a aruncat cu un bulgăre de zăpadă spre noi, un alt coleg mi-a şuierat în ureche: "prefaceţi-vă că nu vedeţi !". M-am cutremurat. Ei bine, Gh. Ion nu face parte din categoria profesorilor care aplică "tactica struţului". El ştie că educaţia autentică se face atunci când elevul înţelege că libertatea nu înseamnă să faci ce vrei, ci să-ţi asumi în mod conştient consecinţele alegerilor tale, că libertatea este direct proporţională cu responsabilitatea.

          Nu cunosc detaliile incidentului din şcoala noastră, incident ajuns în gura presei. Nu pot formula judecăţi despre elevul respectiv, nu vreau să săvârşesc eu însumi nedreptăţi. Sunt convins că se va aplica principiul "audiatur et altera pars".

          Cu voia dv., aş vrea, în schimb, să vă vorbesc despre şcoala noastră şi despre unele probleme cu care ne confruntăm.

          Din câte ştiu, şcoala noastră este cotată ca a doua, în ordinea valorică descrescătoare, printre liceele din oraş. Ca grup şcolar, avem şi elevi capabili de performanţă la nivel naţional, dar şi elevi care vin cu grave carenţe în instrucţie şi educaţie. Nu ne plângem, asta este munca noastră. Sunt oameni, precum minerii, care prestează munci mult mai grele. Vrem doar să nu fim nedreptăţiţi prin judecăţi pripite.

          Vă prezint câteva probleme, necazuri pe care le întâmpinăm în munca noastră. Există opinia că profesorul este un "angajat", "prestator de serviciu", plătit pentru "a-l servi pe elev". În consecinţă, există şi mentalitatea că elevul are drepturi, libertăţi, iar profesorul are obligaţii. Toate acestea sunt adevăruri, dar adevăruri trunchiate. Relaţia de educaţie, dintre profesor şi elev, nu este o relaţie comercială, dintre client şi ofertantul de bunuri economice. Este o relaţie de suflet, de încredere şi respect reciproc. Dar unii elevi, având prejudecăţile pe care le-am prezentat, au comportament inadecvat în relaţia cu profesorul.

          Un exemplu: când elevul vine cu mentalitatea potrivit căreia eu, ca profesor, sunt doar angajatul lui, atunci va fi cel puţin mirat că nu mă aşez la catedră până nu salut clasa, cerându-i să-mi ofere acelaşi tip de respect.

          Un alt exemplu: am constatat că doi elevi joacă "spânzurătoarea" în timpul lecţiei de filozofie şi le-am pus câte un "doi", după ce am avut convingerea că nu au reţinut nimic din conţinutul lecţiei. Reacţia lor a fost aceea a unor oameni cărora li se încalcă libertatea (înţeleasă ca „a face ce vrei”). În ora următoare i-am examinat din nou şi, dată fiind nepregătirea, le-am mai dat câte un "doi". Iar au avut o reacţie nepotrivită : "De ce ne ascultaţi ? Aveţi ceva cu noi !". Înţelegeţi logica lor strâmbă ? Ei cred că, prin greşeala din ora anterioară, şi-au câştigat un fel de imunitate, un drept de a fi examinaţi când au chef, iar dacă nu accept aceste condiţii îmi fac un proces de rea intenţie. Mai mult, au întrebat diriginta dacă nu există posibilitatea ca eu să fiu destituit din funcţia de profesor de filozofie la clasa lor !

          Noi, lucrătorii din învăţământ, nu suntem îngeri, nici făcători de minuni pedagogice. Suntem, ca şi ceilalţi lucrători, nişte oameni, unii mai buni în meserie, alţii mai puţin buni. Dar nu e drept să fim condamnaţi în bloc şi "la urgenţă" : dacă unii acceptă "atenţii", nu înseamnă că toţi suntem ciubucari, dacă unii obţin venituri suplimentare din "meditaţii", nu înseamnă că toţi suntem nişte "aranjaţi" din punct de vedere material, dacă unii sunt bolnavi psihic, agresivi, nu înseamnă că toţi suntem aşa.

          Dixi et salvavi animam meam.

28 de comentarii:

  1. Mai jos s-a vorbit de stalinism, eu am menționat teroarea și greșelile despre care s-au scris că exista în acea perioadă, cu oameni uciși, torturați, închiși în lagăre de concentrare, cu oameni morți de foame sau de boli. Nimeni nu cred că ar dori o astfel de societate, cu reguli pentru care cuvântul „draconic” este un eufemism.
    În ceaușism însă situația a fost relativ echilibrată, din punct de vedere al asprimii regulilor care trebuiau respectate. Puteai să mergi, în București, pe străzi, la două-trei noaptea, și nu găseai golani sau cerșetori, patrulele își făceau rondurile și atunci când le întâlneai erai legitimat, ceea ce nu era un abuz, ci o măsură preventivă.
    În școală, elevii, care purtau cu toții uniforme, erau controlați să fie tunși, să aibă matricole și uniforma în ordine, respectul pentru profesor era ceva firesc, iar orele erau ore, la sfârșitul pauzei elevii intrau singuri în clasă și se așezau în bancă. Din câte țin minte, la intrarea profesorului elevii se ridicau în picioare și răspundeau la salutul acestuia.

    Un amic de-al meu, un filosof de felul lui a zis o chestie care mi-a rămas în minte: „Comunismul li s-a potrivit românilor ca o mănușă”.
    Ce avem acum? Haos, mizerie de toate felurile, corupție, hoție. Nu avem nici măcar capitalism, dacă e să facem o comparație cu ceea ce este în Vest.

    RăspundețiȘtergere
  2. În şcoli se pregăteşte România de mâine. Din nefericire, n-am toate motivele să fiu optimist. Şcoala românească de azi este clădită "după chipul şi asemănarea" sistemului social capitalist restaurat. Prin planul de învăţământ, prin programele şcolare, prin întreaga politică impusă Şcolii se urmăreşte edificarea "omului nou", al societăţii capitaliste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se cladeste scoala romaneasca, dar vai, sunt multi care nu ar trebui sa existe in invatamant, care nu stiu cum trec acele zise teste pshiologice, care au un comportament needucativ pt. copii. E trist...acestea va fac de rusine...pe cei care mai sunteti capabili si faceti munca cu drag

      Ștergere
  3. Este trist și revoltător ceea ce se întâmplă în școlile romanești.Este de deplâns soarta dascălilor obligați sa muncească din greu pentru salarii de mizerie.
    Adolescenții sunt victimele alienării provocate de mass media prin cultul exacerbat al vedetelor, al banului și al reușitei sociale fără efort, dar și de exemplele vii pe care ei le întâlnesc în societate la tot pasul. Uitându-se în sus la clasa capitalista și cautând în rândurile acesteia modele de viata, nu vad decât oameni cu pregătire sumara care urăsc școala,urăsc cultura și mai se și mândresc cu asta.
    In acest cadru, munca de educație a cadrelor didactice se intensifica gratuit deoarece trebuie sa contrabalanseze corupția morala pe care societatea capitalista o inoculează în mințile elevilor.S-o fi gândind cineva serios și responsabil la impactul pornografiei asupra tinerelor conștiințe, a mutilărilor sufletești provocate de acesta. Elevii se mai confrunta pe deasupra și cu sărăcia cu lipsa de viitor,cu inegalitatea sociala,etc.
    Nu este de mirare ca în asemenea condiții grele unele suflete fragede adolescentine, dar și unele conștiințe mai puțin călite ale profesorilor cedează.Eu domnule Valeriu va înțeleg munca nobila de profesor,foarte dificila în scolile României de azi, va înțeleg poziția, sunt alături de dumneavoastră și va susțin.

    Pentru Domnul Bogdan,
    In legătura cu Stalin observ ca sunteți victima unor clișee și a unor prejudecați adânc înșurubate în mintea dvs. Nu vreau sa vi le zdruncin nici sa va convertesc la stalinism.Tin totuși sa va spun ca datoria unui intelectual autentic este sa se îndoiască de orice, sa pună sub semnul întrebării totul, sa respingă conformismul și opiniile gata făcute.Gândiți-va ca omul,ființa prin excelenta iscoditoare, a reușit sa răzbată prin negura veacurilor tocmai pentru ca a pus la îndoială dogme ce păreau cândva imuabile.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru dl. Florian Liviu

    Acesta este un adevăr fundamental: „Adolescenții sunt victimele alienării”. Discernământul lor este firav, fapt care-i face vulnerabili în această junglă de după căderea Zidului Berlinului.

    Sugeraţi responsabilităţi.

    Mass media ?
    Pe de o parte, deversează tone de influenţe negative asupra acestor copii şi adolescenţi. Pe de altă parte, în foamea de scandal, şi uitând de propria vină, aruncă vina în seama Şcolii. Relevant este cazul acelei Melania Mandas Vergu care, din prea mult drag de Şcoală, s-a făcut jurnalistă, tunând şi fulgerând împotriva lucrătorilor din învăţământ, iar în prezent dă „orientări şi indicăţii preţioase” în calitate de consilier în Ministerul Educaţiei.

    Modele ?
    Ce model pozitiv poate oferi un individ ajuns şef de stat care declară în public că-l apucă pandaliile când vede un profesor şi că are amintiri neplăcute din viaţa de şcolar ?

    Şcoala ?
    Şcolii îi revine, cu adevărat, principala responsabilitate în educarea şi instruirea tineretului. Dar se confruntă, ea însăşi, cu mari dificultăţi în realizarea menirii ei. Unele dificultăţi ţin de relaţiile ei cu partenerii întru educaţie. Mulţi părinţi s-au „spălat pe mâini” de orice responsabilitate, considerând că întreaga responsabilitate aparţine Şcolii. Guvernanţii declară, în mod ipocrit, învăţământul „prioritate naţională”, în realitate sapă la temelia acestuia, prin subfinanţare, prin politica incoerentă, a la Meşterul Manole. La aceste dificultăţi se adaugă cele care ţin de calitatea slujitorilor şcolii înşişi. Ca şi în alte domenii ale vieţii sociale, în lumea Şcolii au pătruns şi indivizi care n-au vocaţie pentru acest domeniu, dar care au în schimb „spatele asigurat”.

    RăspundețiȘtergere
  5. Domnule Liviu,

    Dacă ne referim la polemica noastră cu Stalin, dacă nu v-ați dat seama, vă anunț că aș putea să zic și eu același lucru de dvs, pe care îl ziceți dvs. despre mine, să vă judec cu aceeași măsura cu care mă judecați dvs. pe mine.

    Eu nu am negat că Stalin a avut realizări, m-am referit însă la abatorul în care a transformat el Rusia și la faptul că nu merită a exista eficiență, în socialism, cu un astfel de preț.

    Mai adaug două lucruri:
    - Deși nu sunt de acord cu punctul dvs. de vedere, văd însă și partea bună a divergenței de opinii, exprimarea opiniilor contrare constituindu-se și ca un exercițiu de libertate. În totalitarism nu exista decât un singur punct de vedere, cel oficial.
    - Vorbind de totalitarism, ceaușismul, în ultima lui perioadă, a condamnat anexarea (raptul)Basarabiei de către Stalin. Unul dintre efectele acestei poziții a fost că eu am învățat, undeva, în primii doi ani de liceu, de Pactul Ribbentrop-Molotov și de furtul Basarabiei de către Rusia stalinistă, în 1940.

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule Valerius,

    Chiar în articolul dvs. următor ați vorbit de diferitele tipuri de democrație vestică. Eu nu cred că există un om capitalist standard, așa după cum nu cred că există o democrație standard.
    Eu sunt creștin și cred că un tânăr, crescut după preceptele creștine, de către familia lui (aceeași situație cu un tânăr crescut într-o familie atee, dar cu principii morale ) are șanse să se dezvolte (de ajuns de) armonios chiar și într-o societate, hai să-i spunem pe nume, atât de proastă cum e a noastră. Școala are rolul ei, dar nu poate să suplinească familia, nu poate prelua rolul ei în educația copilului și tânărului.

    Ce mă miră este că toți acești tineri cu probleme sunt copiii unor oameni din generația mea, crescută în comunism. Se pare că în socialism s-a impus o disciplină, dar nu s-a reușit și oferirea unei educații suficiente pentru toată masa. Probabil că nici comunismul nu a făcut ceea ce trebuia din punct de vedere al educației, pentru că acești copii cu carențe de educație sunt copiii unor părinți cu carențe de educație.

    Vorbind de educație, hai să ne gândim cum este omul mediu în Suedia, de exemplu, și cel din România.
    Cu siguranță sunt diferențe, pentru că și tipurile de capitalism sunt diferite. Putem vorbi, aici, de un capitalism uman, în Suedia, și de unul mizerabil, în România. Nu o să discut acum a cui e vina pentru că în România este așa cum este, nu acesta este scopul meu în această postare, ce pot să spun că în socialism, eu, ca tânăr, am avut condiții bune în școală, este adevărat, o școală foarte bună, și că atunci exista respectul elevului față de profesor, profesor care muncea să ne ofere nu numai niște cunoștințe, ci și pentru a ne ajuta să devenim oameni adevărați.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru dl. Bogdan

    "Se pare că în socialism s-a impus o disciplină, dar nu s-a reuşit şi oferirea unei educaţii suficiente pentru toată masa".

    Este evident că nici atunci nu "s-a făcut totul", că nu s-au făcut minuni.

    "Ce mă miră este că toţi aceşti tineri cu probleme sunt copiii unor oameni din generaţia mea, crescută în comunism. (..) Probabil că nici comunismul nu a făcut ceea ce trebuia din punct de vedere al educaţiei, pentru că aceşti copii cu carenţe de educaţie sunt copiii unor părinţi cu carenţe de educaţie".

    Cu asta nu mai sunt de acord. Dv. uitaţi că au trecut 20 de ani de atunci ! Ne-am schimbat şi noi, domnule ! Sunt surprins neplăcut când constat cum m-am schimbat ! În loc să citesc, fac pe fotograful, ca să mai câştig un ban. Sistemul m-a băgat în malaxorul lui şi mă transformă în "omul nou", al societăţii capitaliste. De 20 de ani ni se toarnă în urechi refrenul "trebuie schimbată mentalitatea". Şi mentalitatea s-a schimbat, chiar şi în cazul unor oameni dotaţi cu antidot marxist contra capitalismului, cum sunt eu. De 20 de ani mi se injectează logica societăţii capitaliste, de 20 de ani o predau şi eu, vrând-nevrând, elevilor mei. Urmarea ? Am început să gândesc şi eu în această logică. Se pare că dv. sunteţi avansat, faţă de mine, în acest proces de făurire a omului nou. Altfel nu-mi explic cum, după 20 de ani de trai în această societate dezumanizantă, daţi vina pentru carenţele în educaţie ale elevilor de azi pe "moştenirea comunistă". Cât timp se va mai arunca vina asupra vechiului sistem pentru deteriorarea calităţii vieţii, pentru alienarea omului însuşi, 50 de ani, 100 de ani ? Treziţi-vă, capitalismul este aci, îşi clonează în serie modelul lui de om !

    RăspundețiȘtergere
  8. Domnule Valerius,

    Departe de mine de a da vina pe ceea ce este azi, cu acești elevi adolescenţi, pe fostul regim. Tocmai, că recunosc deschis că acum nu se dă nici pe departe atâta educație, în școală, pe cât se da înainte.

    Eu m-am referit la un aspect particular, la adolescenții de acum, care au părinți din generația mea, educați în comunism, părinţii care se pare că nu au primit la rândul lor educaţia care trebuia, atunci, în comunism. Mă așteptam ca acești părinți să-și educe mai bine copiii. Sunt surprins să văd că nu e așa, încă o dată menţionez, aici nu e vorba de educația primită la școală, ci de cea primită în familie. Probabil și acest malaxor al capitalismului are rolul lui, dar asta nu îi scuză decât parțial pe acești părinți, de la care mă așteptam, poate în mod greșit, la mai mult. Mă repet: copii cu carențe - părinți cu carențe. Poate eu am avut şansa să fac în comunism o şcoală foarte bună, şi să am parte de o familie cu principii morale solide, unde exista o anumită disciplină şi o anumită decenţă impusă copiilor, ceea ce la mine a fost ceea ce a făcut diferenţa, probabil. Şi la şcoală, la mine, disciplina era la loc de cinste. Am mai făcut şi acea armată la trupă, un an şi patru luni, unde, de asemenea, am fost schimbat, zic eu, în bine.

    În altă ordine de idei, referindu-mă la mine însumi, eu am făcut eforturi mari cu fiica mea, ca să aibă o educație, ca să-i zic aşa, de bază. Țin minte și acum cât m-am chinuit, când era ea în clasa a VII-a sau a VIII-a, ca s-o conving să citească cartea "Codul bunelor maniere", a Aureliei Marinescu. După aceea a fost mulţumită că a citit-o, în clasa a X-a, când a dat de acest băiat, cu care vorbeşte şi acum, care ştia, printre altele, că trebuie să ţină o uşă unei domnişoare, atunci când intră într-o cofetărie, de exemplu. Cât m-am chinuit să o învăţ să salute, era mică şi mă întâlneam, de exemplu, cu prietene de-ale mamei mele, pe care le salutam şi cu care vorbeam un pic, iar ea tăcea mută. Când am întrebat-o de ce nu salută mi-a spus că ea nu le cunoaşte pe acele doamne. I-am explicat că dacă eu salut pe cineva, chiar dacă nu i-am făcut încă cunoştinţă cu acea persoană, trebuie să o salute şi ea, iar după aceea, de acum încolo, să o salute mereu pe acea persoană. În fine, cred că am reuşit să scot ceva destul de bun din fiica mea.

    D-le Valerius, eu , personal, am avut o adolescenţă frumoasă în comunism, şi o copilărie, de asemenea, frumoasă. Nu am de ce să mă plâng, însă, ca mai sus, cu acei părinţi, sunt nevoit să remarc că erau şi probleme, bine, este adevărat, nu în zona ce a ţinut de educaţia mea.
    Dvs. spuneţi că eu am evoluat mai mult decât dvs. în omul nou, pe care credeţi dvs. că vrea să-l impună capitalismul. În primul, hai să ne aducem aminte de celălalt om nou (o chestie fără nicio legătură cu realitatea), pe care a vrut să-l impună făţiş vechiul regim. Eu nu mă consider schimbat, pentru că onoarea şi cinstea existau şi atunci, există şi acum, şi cred că, din această privinţă, sunt acelaşi om, pe care te poţi baza. Că muncim cinstit ca să ne câştigăm traiul, asta iarăşi pare să fie o variabilă care nu ţine de un regim anume, munca cinstită este aceeaşi, peste tot. Ce face Statul, asta e altă poveste.

    RăspundețiȘtergere
  9. ... Am văzut chiar duminică, aceeași scenă care mă scoate din sărite. Doi adolescenți, curăței. El coboară primul din autobuz și o ia înainte ca săgeata, ea după el, iuțind pasul ca să-l ajungă.

    Ai mei au fost de la țară, nici ei nu m-au învăţat asta. La 19 ani am avut pentru prima dată o prietenă la modul mai serios, în sensul că a fost iubire mare, de adolescenţă. Eram în armată, atunci am cunoscut-o pe fată, când am venit într-o seară de vară în Bucureşti, la Spitalul Militar, din unitate, de pe graniţa de sud, unde aveam baza de radiolocaţie, la Greaca, aveam o infecţie , ceva nu foarte grav, dar nici uşor, nu m-au mai internat, că era prea târziu, şi m-au trimis acasă, să vin doua zi. Pe drumul spre casă am cunoscut-o pe ea, venită în vacanţă la mătuşa ei, din Craiova, mătuşa era vecină de cartier cu mine, pe Dorobanţi. Ea avea 16 ani şi jumătate, iar eu mai aveam un pic şi făceam 20, era anul de graţie 1988. Eram copii amândoi. În seara aia, după ce m-am schimbat, am stat cu ea până aproape de 11. A stat toată vacanţa de vară în Bucureşti. Trăiam numai pentru învoirile pe care le aveam, la trei săptămâni, ca s-o văd. Băteam parcurile, Herăstrău, Floreasca, Aviatorilor. Am avut şi concedii medicale, două, pentru că în vara aia am avut nevoie de două spitalizări, la SMC, de câte o săptămână, aşa că ne-am văzut destul de des. După a doua spitalizare m-am făcut bine.
    Odată, după ce am venit din Herăstrău, cu 31 R, am coborât înaintea ei, am stat lângă uşă, s-o aştept, dar nu i-am dat mâna. Fata, educată, mi-a explicat ce şi cum. Am ţinut minte. După ce am venit din armată, am citit pentru prima dată „Codul bunelor maniere”, al dnei Marinescu, carte care m-a mai luminat. Am citit şi revizuirile.

    RăspundețiȘtergere
  10. Pentru domnul Bogdan,
    Stau și ma gândesc unde poate exersa un muncitor codul bunelor maniere, în condițiile în care câștiga o leafa mizerabila de 1.000 de lei pe luna.L-a vreo serata burgheza,la cazinou, în cafenelele de fițe de pe Dorobanți, unde ? Si l-a ce i-ar folosi ? Sa nu-i deranjeze pe burghezii subțiri și foarte simțitori cu gesturile și comportamentul sau grosolan. Bine le face sfidându-i în felul acesta, poate se mai trezesc puțin din găunoasa lor autosuficiență arogantă.

    E tipic pentru gândirea mic burgheză,filistina, sa se cramponeze de chestiuni minore, gen codul bunelor maniere, deplângându-i raritatea și sa se facă ca nu observa milionul de analfabeți, poate și mai mult, produs de învățământul regimului capitalist instaurat după 1989.

    In încheiere, ca un amuzament, vreau sa va atrag atenția ca ați pomenit de multe ori în discuțiile noastre de torționarii comuniști pe care ii tot invocați în sprijinul ideii dvs. ca socialismul a fost un eșec.Dar dacă ne gândim ca ei au fost educați în regimul burghezo-moșieresc, atunci în spiritul argumentației dvs.de mai sus, ei nu atârnă în talerul socialismului ci în cel al capitalismului antebelic.

    RăspundețiȘtergere
  11. Domnule Liviu, eu nu cred că torționarii au fost educați, și de ce ar fi fost, doar proveneau din clasa muncitoare (sau mai curând, din lumpenproletariat), care nu are nevoie de chestii mic-burgheze, gen Codul bunelor maniere. Clasa muncitoare de fapt nu are nevoie să știe decât să dea cu bâta în burgheji, nu are nevoie nici măcar să știe când „la” se scrie legat și când dezlegat, ca să fac și eu o glumă.
    Domnule Liviu, Codul acela a apărut în socialism, iar eu am făcut, tot în socialism, o școală foarte bună, unde disciplina și respectul față de profesor existau pentru că așa am fost învățați, noi, elevii, de profesorii noștri socialiști, care au avut îndrăzneala mic-burgheză de ne învăța să ne comportăm cum trebuie în societate.
    Nu știu ce origine sănătoasă aveți dvs., dar vă asigur că a mea e foarte sănătoasă, nu am avut decât țărani în familie, tata a fost ofițer într-o armă de elită în ceaușism, și originea asta a mea a fost puricată și răspuricată de către Partid și Securitate.

    Știu de analfabetismul de la noi și deplâng această situație (statisticile vorbesc doar de 500.000 de analfabeți, o mare parte dintre ei fiind țigani).
    Mă miră să văd la un marxist-leninist ca dv această „dezaplecare” față de educație, pentru că a ști să te porți în societate face parte din educație, și oricine, muncitor, elev, student sau intelectual, trebuie să știe acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pentru numele lui Dumnezeu, cum puteți vorbi de codul bunelor maniere într-o țară în care milioane de oameni suferă de foame. Imi sugerați ca în aceasta mizerabila societate capitalista impregnata de egoism, sete de parvenire, mercantilism, dominata de monoteismul banului sa ne comportam după codul bunelor maniere ? E ridicol.Într-o lume a hoției trebuie sa te comporți hoțește, într-o lume a violentei trebuie sa te comporți violent, alta cale de supraviețuire nu exista.

    Eu înțeleg ca burghezia și-ar dori ca muncitorimea atunci când este batjocorita cu salarii de mizerie, trăind în permanenta cu sabia șomajului deasupra capului, sa se comporte la fel de fin și gentil ca o fata de pension.
    Când un muncitor primește un șut în dos de la capitalist văzându-se aruncat în strada, ar fi șic,ca el sa răspundă printr-o reverența larga, sa mulțumească pentru încrederea acordata apoi sa se retragă zâmbind în pas de balerin.

    RăspundețiȘtergere
  13. Domnule Bogdan,

    Noi dezvoltăm, aici, teorii mai mult sau mai puţin abstracte, de Turn de Fildeş, în timp ce viaţa reală ne înconjoară cu miasmele ei. Ne năpădesc buruienile, domnule Bogdan !

    Fiţi amabil, sacrificaţi măcar o oră din viaţa dv. citind textele de la adresa de mai jos (articolul, comentariile), spuneţi-mi dacă greşesc, dacă exagerez afirmând că ne asediază prostia împregnată cu veninul răutăţii. Oare ce le-aţi scrie acelor oameni ? Eu simt că dialogul devine imposibil cu astfel de specimene. Poate că numai un Dumnezeu ne mai poate salva. Dar nu am nici măcar şansa de a fi un credincios autentic.

    http://www.ziarulstirea.ro/?p=4492

    RăspundețiȘtergere
  14. Domnule Valerius,

    Am citit textul respectiv, și comentariile. Un profesor din liceu ne-a vorbit pe vremuri, nouă, elevilor, de o carte din perioada stalinistă din România, o traducere din limba rusă, al cărei titlu îi plăcuse și care mi-a plăcut și mie: “Așa se călește oțelul!”. Păi oțelul se călește așa cum se călește, iar tânărul se călește prin disciplină. Doamna jurnalistă a scris un articol atât de prost, încât eu consider că nici nu merită să fie luat în seamă. Dacă lucrurile s-au petrecut așa după cum am înțeles eu că s-au petrecut, adică acel tânăr l-a lovit pe profesor pentru că acesta l-a luat de mânecă, ca să-l ducă la director, atunci tânărul respectiv merită să suporte rigorile legii, presupun că pedeapsa pentru o astfel de faptă este școala de corecție. Știți cum se spune: „Ce cauți, aia găsești!”. Pe vremea mea era de neconceput ca un elev să-i vorbească urât profesorului, darămite să-l înjure! Cred că numai înjurătura însăși ar fi fost de ajuns ca elevul care a proferat-o să fie exmatriculat! Munca unui profesor de liceu a ajuns ceva nu numai extrem de stresant, dar și periculos! Pentru acestea două, profesorii de liceu ar merita un spor de 100%! Până nu se taie în carne vie, nu se rezolvă nimic!

    În altă ordine de idei, prefer Turnul de Fildeș :). Lumea din afara lui e prea urâtă. Respectul față de profesor ține tot de acest mic-burghez Cod al bunelor maniere.

    RăspundețiȘtergere
  15. Domnule Liviu,

    Câteva considerații:

    - Burghezii ăștia de care vorbiți să zicem că ar fi vreo 500.000? Mai mult, nu cred, restul populației face parte din clasa muncitoare, ca să zic așa . Deci pentru nici 3% dvs. vreți să fim cum? Fără maniere?
    - Bunele maniere nu sunt un apanaj al burgheziei mici, ele erau la mare preț înainte de 1989.
    - Problema nu este că la noi sunt dați oamenii afară, ci că nu li se asigură un trai minim decent, ca în Spania, Franța, Olanda, țările nordice. Am rude în Spania,Danemarca și Olanda, și acolo dacă-ți pierzi serviciul poți trăi bine-mersi din ajutorul social.
    - Milioane care mor de foame la noi? Nu vi se par că asta e demogagie ieftină?
    - Dacă marxismul dvs. este cel al mitocăniei, atunci nu, mersi, puteți să vi-l țineți.

    RăspundețiȘtergere
  16. Pentru Bogdan,

    Pentru a fi bine înțeles eu nu sunt împotriva disciplinei, politeții, respectării bunelor moravuri, respectării valorilor, respectului reciproc. Am atacat codul bunelor maniere în măsura în care acesta conține dantelării și broderii inutile ,tipic mic burgheze.Dar în esența nu ma deranjează codul bunelor maniere, deși eu as prefera o societate care sa se ghideze după un cod al onoarei.Ne-am îndepărtat mult de la subiect.Eu vroiam sa va comunic ca nu se rezolva problemele de fond cu care ne confruntam cautând sa rămânem la suprafața lucrurilor,sa gandim în stil mic burghez,sa punem efectul înaintea cauzei.Nu necunoașterea sau ne exersarea codului bunelor maniere, asa cum credeți dvs., ii face pe oameni sa se comporte mizerabil, sa devina necivilizați ci societatea bolnava în care trăim, ea ii turbează și ii înnebunește.Sunt convins ca George Walker Bush, vlăstar al unei familii din înalta aristocrație americana stăpânea la perfecție codul bunelor maniere. Asta nu l-a împiedicat sa înece în sânge națiuni întregi precum ce irakiana sau cea afgana sa ducă o politica agresiva de forța și dictat în întreaga lume.Mesajul meu final este următorul: Tarele societății actuale nu se rezolva învățându-i pe oameni codul bunelor maniere-acesta e un punct de vedere mic-burghez și utopic- ci eliminând gravele inegalități sociale, lichidând exploatarea omului de către om,instaurând socialismul.

    RăspundețiȘtergere
  17. Pentru domnul profesor Valeriu,

    Nu luați în seama atacurile câinești la adresa dvs. declanșate de niște oameni de presa mizerabili ca de altfel întreaga presa romanească care trăiește din șantaj politic, minciuna, dezinformare și manipulare.Visez la o zi în care toată aceasta ciuma numita "presa libera" va fi eradicata și înlocuită cu o presa onesta, aflata cu adevărat în slujba informării publicului, formata din oameni animați de conștiința datoriei,și de înalte virtuți morale.

    RăspundețiȘtergere
  18. Domnule Liviu,

    Am o observaţie, nu-mi puneţi în seamă vorbe pe care eu nu le-am zis. De exemplu, eu nu am zis niciodată că necunoașterea sau neexersarea Codului bunelor maniere îi face pe oameni să se comporte mizerabil, să devină necivilizați.
    Eu când mă gândesc la Codul bunelor maniere, mă gândesc la civilizaţie, civilizaţie care nu numai că e bine, dar trebuie să existe în orice societate omenească.
    Eu nu cred că aţi citit acest Cod al bunelor maniere, altfel nu aţi spune că el conține dantelării și broderii inutile,tipic mic-burgheze. Poate îmi daţi şi mie exemple de dantelării mic-burgheze din acest Cod, care după cum spuneam, a fost tipărit prima dată în socialism, structura de bază rămânând aceeaşi de atunci. A da mâna unei doamne, pentru a o ajuta să coboare din autobuz sau a-i ţine uşa, la intrarea în scara blocului, ca să intre (în loc de a intra înaintea ei, ca mitocanul) vi se par dvs. dantelării mic-burgheze?


    Dacă nu aţi citit acest Cod, să ştiţi de la mine că a-ţi da cu presupusul în legătură cu ceea ce crezi tu că s-ar putea să conţină o carte, vorbind de ea ca şi cum ai fi citit-o, se numeşte înşelătorie. Un comunist, mai mult decât oricare altă persoană, ca reprezentant legitim al clasei muncitoare, trebuie să fie, după mine, întruchiparea adevărului şi a dreptăţii.

    RăspundețiȘtergere
  19. ... D-le Valerius, răutate și prostie au existat și înainte de '89, numai că atunci era acel jug comun, care avea partea bună că le mai ținea în frâu pe cele două. În plus, au fost oameni de partid luminați, secretari de partid, de exemplu - am cunoscut și eu unii -, care își luau slujba în serios și munceau pentru interesul oamenilor.

    RăspundețiȘtergere
  20. Domnule Florian Liviu,
    Ceea ce susţineţi dumneavoastră, referitor la cei ce sînt îndreptăţiţi să nu aplice buna manieră, din cauza pauperităţii, e primejdios şi imoral. Prin aceasta nu sînteţi nici în acord cu ideea exprimată de Hegel cum că "Statul este realitatea ideii morale", nici cu Don Quijote (cu care semănaţi un pic în lupta asta împotriva capitalismului)care spune "Nu e treabă de oameni cinstiţi să fie călăii altor oameni". Probabil că atunci cînd eşti pauper nu prea ai chef de piruete, dar asta nu te îndreptăţeşte să fii nici nepoliticos, nici agresiv. Părerea mea este că dacă cei care sînt pauperi ar începe să citească şi să aplice măcar codul bunelor maniere, ar putea, cu timpul, să-l citească şi pe Hegel, depăşindu-şi astfel condiţia prin ei înşişi, nu prin sisteme egolatre create de alţii care ştiu cum stă treaba asta cu fericirea şi bunăstarea pentru cei mulţi...

    RăspundețiȘtergere
  21. Pentru madame Bovary,

    Don Quijote este eroul meu preferat pentru ca întruchipează omul care nu poate trai fără ideal.
    Odată fixat, idealul devine la Don Quijote conștiința a datoriei, virtute animatoare, principiu vital, axă a existentei.Nici eu nu pot trai fără țel.De la Hegel am împrumutat doar ideea, pe care și el la rândul sau a preluat-o de la Heraclit, ca "războiul este tatăl tuturor lucrurilor".Iar războiul cunoaște un singur cod, cel al onoarei.

    Daca milioanele de pauperi ar fi pauperi din vina lor proprie,ci nu pentru ca sunt spoliați sistematic de un sistem economic impus din afara, total injust și inuman, eu însumi as milita cu toată energia și cu toată abnegația de care sunt capabil sa fie pedepsiți cu lecturarea obligatorie a operelor lui Hegel.

    O tortura mai diabolica mi-e greu de imaginat.

    Sa aveți o după-amiază agreabila !

    RăspundețiȘtergere
  22. Am scris ceva astăzi, la mine pe blog, despre societatea actuală, pornind de la un eseu al lui Berdiaev.
    Nu sînt de acord că lectura operelor lui Hegel ar fi o tortură diabolică. Poate doar pentru cei care nu acceptă decît un anumit fel de dialectică şi asta contrazice chiar principiile dialecticii, nu?

    RăspundețiȘtergere
  23. Aveti un gram de adevar in ceea ce ati postat mai sus referitor la incidentul pretrecut in liceul sus mentionat. Totodata imi manifest nemultumirea fata de spusele d-lui profesor Gh. Ion, sunt ferm convins ca a "inflorit" foarte mult in acea declaratie. Nu cred ca acel elev
    l-a lezat,eu il cunosc pe profesor si imi dau seama ca mai exagereaza. in plus, dansul este un munte de om, acel elev parea firav, trupul sau nu impune violenta, nici macar psihica. Si d-l profesor are un caracter mai vulcanic, cred ca dansul a scapat situatia de sub control. Numai bine

    RăspundețiȘtergere
  24. @Sfetea Cristian

    Bun venit aici.

    1). ”Nu cred ca acel elev l-a lezat”

    Tu poți să nu crezi multe, nici că Pământul are o formă aproximativ sferică, nici că trăim în România...
    Eu mă refeream la un fapt, cu mai mulți martori, anume că acel elev l-a lovit pe profesorul Gheorghe Ion. Nu-ți doresc să fii vreodată lovit și să te judece un ”judecător” care, în loc să țină cont de fapte, ar spune că el nu crede că acel individ te-a lovit.

    2). ”Si d-l profesor are un caracter mai vulcanic, cred ca dansul a scapat situatia de sub control. ”

    Orice om, inclusiv un profesor, poate ”scăpa situația de sub control”. Din faptul că tu nu ai impresie tocmai favorabilă despre dl. Gh. Ion nu rezultă că elevul e nevinovat și că profesorul e vinovat. Dacă vinovat ar fi declarat oricine este acuzat de un alt om, așa, pe bază de păreri, atunci nici măcar Dumnezeu n-ar scăpa basma curată, căci întotdeauna există cineva care-l vorbește de rău, pentru că e prea cald sau prea frig, pentru că plouă prea mult sau pentru că e secetă etc.

    Totuși, sper că-ți amintești, în clasa din care ai făcut parte prof. Gh. Ion a ieșit pe locul III în topul preferințelor (după dl. Ștefănescu, prof. de fizică, și prof. de engleză, devenită doamna Iuliana Huzea).

    3). ”Aveti un gram de adevar in ceea ce ati postat mai sus referitor la incidentul pretrecut in liceul sus mentionat.”

    Vezi că ai cântarul defect. Sau ai cântărit din ochi, adică ți-ai dat cu presupusul.

    RăspundețiȘtergere
  25. Cand am zis ca aveti un gram de adevar m-am referit la faptul ca ceea ce ati spus dv referitor la comnentariul postat de un anume Popa... este adevarat, ceea ce a urmat, a fost comentat si de mine. Eu nu am nimic cu domnul Gh. Ion, din contra, este un profesor bun, acest lucru este confirmat si din rezultatele elevilor pe care i-a ''educat''. Am zis ca a dat dovada, pe alocuri, ce-i drept, si de comportament vulcanic. Cativa elevi au spus ca cel in cauza, s-a ferit de dl profesor, atingandu-l in zona frontala, nicidecum ca a avut intentia de a-i aplica o lectie de ''ed.fizica'' d-lui profesor. Eu cand am spus acea supozitie, si anume: ''nu cred ca l-a lezat'', a fost si motivata ulterior...de catre mine.

    RăspundețiȘtergere
  26. Pana la urma eu imi pot da cu parerea, l-am cunoscut pe dl prof. ce-i drept, ca elev. Nu am nimic de obiectat dar fiecare padure isi are uscaturile ei, nu putem invinovati un elev doar ca sunt profesor si cuvantul meu impotriva cuvantului lui va avea intotdeauna de castigat. Nu zic ca elevii din ziua de azi sunt cuminti, ba din contra, multi dintre ei sunt exagerat de rai. dar nu putem cataloga toti elevii ca fiind rai. Dupa cum v-ati dat seama, am facut parte din elevii inscrisi la liceul respectiv, asa ca imi pot da cu parerea cu privire la toti profesorii pe care i-am avut.
    Imi pare bine sa va...recunosc, d-le Valeriu Stanescu.

    RăspundețiȘtergere
  27. @Sfetea Cristian

    ”nu putem cataloga toti elevii ca fiind rai.”

    Cine a susținut prostia asta ?

    ”Imi pare bine sa va...recunosc, d-le Valeriu Stanescu.”

    Dacă ai fi citit mai mult pe aici, ai fi văzut că lucrez cu identitatea la vedere. Nu joc de-a v-ați-ascunselea.

    Câteva linkuri:

    http://valeriuss.blogspot.com/2009/12/repere-axiologice_23.html


    http://valeriuss.blogspot.com/2010/01/domnule-ion-iliescu.html

    RăspundețiȘtergere