Facebook, 12 dec. 2014
Despre mișcarea comunistă
Bună și această inițiativă.
Dar slăbiciunea noastră principală continuă să fie dezbinarea care este, de multe ori, expresia conflictului dintre orgolii.
Dacă denumirea partidului (PCR) constituie un motiv pentru cei care se opun legalizării, atunci ar trebui să ne mulțumim și cu altă denumire, căci programul este mai important decât denumirea, care poate fi mincinoasă.
În opinia mea, PAS poate fi un bun nucleu pentru concentrarea mișcării comuniste, iar Constantin Rotaru este un lider care mie îmi inspiră încredere; este curajos, competent, cu experiență (a dovedit și în ultima campanie electorală pentru prezidențială).
Există și pericolul infiltrării unor spioni, a unor oportuniști alunecoși. Dar nu poți selecta prin scanare inițială membrii partidului. Abia pe parcurs se va putea vedea cine este comunist cu adevărat și cine este infiltrat cu alte scopuri.
Valeriu Stănescu
14 dec. 2014, Facebook
Lala Bubu: ”Care " clasa muncitoare " ?? Pazncii de la butici ?Baietii inalti de 2 m vinzatori la supermarchet ? Ai mai vazut tu un trungar sau un lacatusi mecanic ? Un sudor , ceva ?? Hai sa fim seriosi !”
Ăsta este un adevăr dureros. S-a lucrat cu metodă nu doar pentru dinamitarea industriei socialiste, ci și pentru dinamitarea clasei muncitoare și a conștiinței ei de clasă.
Începutul l-a făcut Ion Iliescu. Poate vă amintiți, în filmul în care Ion Iliescu anunță componența Comitetului (Consiliul?) Salvării Naționale, un răsculat (”revoluționar”), despre care cred că era un tânăr muncitor, l-a întrebat pe Ion Iliescu ”Câți muncitori sunt în CSN? [CFSN ?]”. Iliescu i-a răspuns, vizibil iritat, că în CSN sunt personalități importante, recunoscute ca disidente față de regimul ceaușist, bla, bla. Atunci am simțit primul ghimpe al îndoielii față de ”revoluție”. Iliescu spunea, codificat, așa: ”Mai scutește-mă de ideea regimului de democrație populară, în care clasa muncitoare are rolul conducător!”
Prin desființarea fabricilor, a minelor a fost dinamitată clasa muncitoare. Mineriadele au fost ultimele manifestări puternice ale solidarității și ale conștiinței de clasă ale muncitorimii. Campania extrem de agresivă împotriva mineriadelor a fost, de fapt, o campanie împotriva clasei muncitoare, împotriva solidarității acestei clasei și a conștiinței de clasă a muncitorimii. Prin manipulare, s-a ajuns în situația în care, dacă spui minerilor că sunt mineri și că muncitorimea are un rol progresist în istorie, ei se vor lepăda precum Petru de Isus, vor reacționa ca și cum i-ai înjurat!
Valeriu Stănescu
14 dec. 2014, Facebook
Ăsta este un mesaj al dv. față de care sunt în dezacord, cel puțin parțial.
Și eu sunt iubitor de animale, dar nu de orice animal, și nu în orice condiții. Când eram copil am luat un cățeluș care ”nu făcuse ochi” de la marginea satului și l-am crescut cu biberonul (atunci exista un etos popular, cățeii care nu-i trebuiau stăpânului nu erau omorâți, ci duși la marginea satului, pentru a fi luați, eventual, de alți oameni). I-am pus numele Dingo (sub influența unui cunoscut roman al lui Jules Verne) și am crezut că e mascul, abia târziu, când eram elev de liceu am conștientizat că e cățea.
Condiția umană e mai complicată. Suntem nevoiți să facem alegeri care nu sunt întotdeauna ușoare. E ușor să spui ”Dumnezeu dă viață, numai Dumnezeu are dreptul să ia viața”. Sau e ușor să spui ”criminal” cuiva care decide să eutanasieze câini. Când câinii au ajuns să trăiască în haite care ucid copii, bătrâni etc., când ”iubitorii” de animale îi iau spre îngrijire doar pentru a-i elibera în clipa următoare, problema nu mai poate fi rezolvată decât prin eutanasiere. Altfel, vor continua să moară, să sufere oameni.
Grija asta pentru apărarea vieții poate atinge absurdul. Noi, oamenii, suntem constrânși să tragem o linie undeva, care să ne permită să trăim. Altfel, ar trebui să murim, ne-mai-sacrificând niciun animal, renunțând la a mai rupe leușteanul, pentru a-l pune în ciorbă, ori la a mai măcina boabele de grâu, pentru a avea făină pentru pâine. Nu putem trăi consumând doar minerale, roci.
Și eu sunt iubitor de animale, dar nu de orice animal, și nu în orice condiții. Când eram copil am luat un cățeluș care ”nu făcuse ochi” de la marginea satului și l-am crescut cu biberonul (atunci exista un etos popular, cățeii care nu-i trebuiau stăpânului nu erau omorâți, ci duși la marginea satului, pentru a fi luați, eventual, de alți oameni). I-am pus numele Dingo (sub influența unui cunoscut roman al lui Jules Verne) și am crezut că e mascul, abia târziu, când eram elev de liceu am conștientizat că e cățea.
Condiția umană e mai complicată. Suntem nevoiți să facem alegeri care nu sunt întotdeauna ușoare. E ușor să spui ”Dumnezeu dă viață, numai Dumnezeu are dreptul să ia viața”. Sau e ușor să spui ”criminal” cuiva care decide să eutanasieze câini. Când câinii au ajuns să trăiască în haite care ucid copii, bătrâni etc., când ”iubitorii” de animale îi iau spre îngrijire doar pentru a-i elibera în clipa următoare, problema nu mai poate fi rezolvată decât prin eutanasiere. Altfel, vor continua să moară, să sufere oameni.
Grija asta pentru apărarea vieții poate atinge absurdul. Noi, oamenii, suntem constrânși să tragem o linie undeva, care să ne permită să trăim. Altfel, ar trebui să murim, ne-mai-sacrificând niciun animal, renunțând la a mai rupe leușteanul, pentru a-l pune în ciorbă, ori la a mai măcina boabele de grâu, pentru a avea făină pentru pâine. Nu putem trăi consumând doar minerale, roci.
Valeriu Stănescu
14 dec. 2014, Facebook
Lala Bubu: ”Care " clasa muncitoare " ?? Pazncii
de la butici ?Baietii inalti de 2 m vinzatori la supermarchet ? Ai mai vazut tu
un trungar sau un lacatusi mecanic ? Un sudor , ceva ?? Hai sa fim seriosi !”
Valeriu Stănescu
Ăsta este un adevăr dureros. S-a lucrat cu metodă nu doar
pentru dinamitarea industriei socialiste, ci și pentru dinamitarea clasei
muncitoare și a conștiinței ei de clasă.
Începutul l-a făcut Ion Iliescu. Poate vă amintiți, în
filmul în care Ion Iliescu anunță componența Comitetului (Consiliul?) Salvării
Naționale, un răsculat (”revoluționar”), despre care cred că era un tânăr
muncitor, l-a întrebat pe Ion Iliescu ”Câți muncitori sunt în CSN?”. Iliescu
i-a răspuns, vizibil iritat, că în CSN sunt personalități importante,
recunoscute ca disidente față de regimul ceaușist, bla, bla. Atunci am simțit
primul ghimpe al îndoielii față de ”revoluție”. Iliescu spunea, codificat, așa:
”Mai scutește-mă de ideea regimului de democrație populară, în care clasa
muncitoare are rolul conducător!”
Prin desființarea fabricilor, a minelor a fost dinamitată
clasa muncitoare. Mineriadele au fost ultimele manifestări puternice ale
solidarității și ale conștiinței de clasă ale muncitorimii. Campania extrem de
agresivă împotriva mineriadelor a fost, de fapt, o campanie împotriva clasei
muncitoare, împotriva solidarității acestei clasei și a conștiinței de clasă a
muncitorimii. Prin manipulare, s-a ajuns în situația în care, dacă spui
minerilor că sunt mineri și că muncitorimea are un rol progresist în istorie,
ei se vor lepăda precum Petru de Isus, vor reacționa ca și cum i-ai fi înjurat!
Valeriu Stănescu
12 dec. 2014
DEMNITATE UNGUREASCĂ
POLITICIENI ROMÂNI din câlți și trași de sfori, până când
veți mai presta servicii sexuale Marelui Licurici? Bulgarii au demnitate,
turcii au demnitate, ungurii au demnitate. Voi purtați cu servilism eticheta
”mămăliga care nu explodează”. Ați înstrăinat avuția națională! Ați umilit
națiunea română! Ați acceptat, cu capul aplecat, falsificarea rezultatelor
alegerilor! Ați adus trupe străine în țară! Vreți să ne implicați într-un
război care nu are nicio legătură cu interesul național!
TREZIȚI-VĂ! Alegătorii v-au pus în acele funcții ca să
apărați interesul național, nu să fiți simple marionete!
Valeriu Stănescu
14.12.2014, Facebook
”ADEVĂRUL ESTE CA APA RECE, SUPĂRĂ NUMAI DINȚII BOLNAVI” -
Nicolae Iorga
Valeriu Stănescu
8 Decembrie, Facebook
Tăceți și ascultați! Vorbește un înțelept!
Valeriu Stănescu
8 Decembrie, Facebook
ILIE ȘERBĂNESCU, un economist cu dragoste de țară și un om
care are curajul de a spune adevăruri incomode pentru jefuitorii țării
Valeriu Stănescu
Comentarii în Facebook la articolul ” AGITATIE PRINTRE
SOCIALISTII-CAVIAR”, al lui Florian Pantazi
Aceasta este o temă care ar merita dezvoltată. Epoca în care
trăim este marcată profund de confuzii ideologice. Este nevoie acută de
clarificări ideologice (doctrina dez-ideologizării este una dintre cântecele de
sirenă ale acestei epoci). Nu se mai știe pe care categorii sociale le
reprezintă formațiunile politice. Vălmășagul acesta convine celor care conduc
din umbră.
Laurentiu Burcea
Semnalizeaza stanga si o iau la dreapta ! Astia sunt mai
periculosi decat oamenii de dreapta care macar iși expun pe față ideile în timp
ce acești cameleoni de stânga cu suflet de neoliberali te vrăjesc cu cantecul
lor de sirene marine .
7 Decembrie la 10:01 · Îmi place
Valeriu Stănescu
Așa este. De aceea am declarat, cândva, că-l prefer pe un
Corneliu Coposu în loc de Ion Iliescu. Pe Coposu știu unde îl găsesc, știu cum
mă raportez la el. Ion Iliescu a început cu ”Stimați tovarăși”, motiv pentru
care l-am votat de câteva ori, și a ajuns la ”trăiască economia de piață,
capitalismul!”, motiv pentru care mi-a devenit profund antipatic. Mi-am pierdut
și parte dintre prieteni, care au rămas ”iliescieni” și cărora le-am devenit
antipatic.
Ferește-mă, Doamne, de ”prieteni”, căci de dușmani mă feresc
singur!
Valeriu Stănescu a distribuit fotografia postată de Marian
Ionescu.
5 Decembrie, Facebook
Un mesaj deosebit de inteligent!
Valeriu Stănescu
17 Noiembrie, Facebook
Iohannis dixit
Așadar Herr Iohannis a căpătat calitatea de Președinte al
României, în condiții nu tocmai explicabile prin mijloacele științei
sociologice: exit poll-urile, toate, indiferent de cei care le-au suportat
costurile, nu au anticipat acest rezultat. Întrebați cum explică victoria
imprevizibilă, pe ultima sută de metri a cursei prezidențiale, Ponta și Dragnea
nu îndrăznesc să răspundă, par a fi paralizați de frică. Dragnea abia a
îngăimat ceva despre autocare cu cetățeni români care au plecat să voteze în
secții din afara României. A mai spus că are și alte explicații, dar nu poate
vorbi, căci, citez, ”Sunt lucruri despre care pot să vorbesc și sunt lucruri
despre care nu pot să vorbesc”. Toți politicienii de după 1989, poate cu
excepția lui Corneliu Vadim Tudor, par a fi eunuci, lipsiți de curajul de a
pune în discuție ordinul Sultanului. E adevărat, și Crin Antonescu a avut un
moment de curaj, când a spus că ”jocurile sunt făcute”, prin decizii ale
marilor cancelarii, îndeosebi prin voința SUA.
Repet o certitudine a mea: ROMÂNIA NU SE AUTOGUVERNEAZĂ!
Noi, românii, avem un trist ”renume”, noi suntem pentru EI ”mămăliga care nu
explodează”. Menținerea lui Băsescu în calitatea de Președinte al României,
împotriva voinței a milioane de alegători, prin tertipuri politicianiste și
șmecherii pseudo-juridice (cum a fost Erata născocită de Curtea
Constituțională), dar și prin pasivitatea politicienilor eunuci, a fost un test
care i-a încurajat pe Mahării care conduc din umbră România să conchidă că
românilor li se poate impune orice decizie, oricât de amară.
Herr Iohannis, după ce a căpătat funcția de Președinte al
României, a hotărât că primul ”lucru bine făcut” ce trebuie realizat este
declarația de vasalitate față de cei care l-au distribuit în rolul de
Marionetă-Șef: a declarat prea-supușenia sa față de NATO și de UE.
Herr Iohannis nici nu s-a instalat pe deplin ca Președintele
României, dar a început, deja, să manifeste apucăturile celui a cărui moștenire
politică a dobândit-o: ”Cer Parlamentului să pună pe ordinea de zi Legea amnistiei
și s-o pice”.
Herr Iohannis, ia dă mata la o parte masca de democrat și
arată-ne adevăratul chip, acela de Marionetă-Șef, căreia i s-a distribuit rolul
de Factotum în tragi-comedia din colonia România! Ia dizolvă mata Parlamentul
și condu România prin decrete prezidențiale, spre satisfacția sforarilor și a
alegătorilor entuziaști ai lu matale!
Țineți minte 7 cuvinte:
Cu Iohannis Președinte,
Vom avea victorii multe!
Valeriu Stănescu
16 Noiembrie, Facebook
În pseudo-democrațiile astea, de după căderea Zidului
Berlinului, soarta națiunilor este determinată de minorități agresive, în
stradă. Buna lor organizare dovedește că nu sunt adunări spontane. Este
izbitoare asemănarea dintre aceste manifestații, din diferite țări: cam același
comportament, cam aceleași sloganuri. Ei fac politica și noi toți o suferim. Am
ajuns o colonie, un popor fără țară, pentru că niște (bip!) tot ies în stradă,
din 1989 încoace, și vor să strice înainte de a ști ce vor pune în loc.
Câți imbecili din 1989 or fi trăind sub pragul sărăciei?
Câți or fi șomeri? Câți or fi murit, pentru că n-au avut șansa unui serviciu medical
satisfăcător?
N-am încredere în adunătura asta, care strigă ”Noi suntem
poporul!”. Am un sentiment de frustrare. Dar am și o mulțumire: că nu am fost,
niciodată, părtaș la aceste cârduri de indivizi care se cred oameni liberi,
conștienți, dar care nu sunt decât turme. Bieți indivizi, care nu văd pădurea,
pentru că orizontul vizual le este acoperit de copac: unul este supărat că l-au
îndepărtat, din considerente politice, de pe un post, deși fusese pus acolo tot
politic. Altul, dimpotrivă, se integrează într-o turmă, nu în baza unor
principii, ci în temeiul unor avantaje imediate. Și seria continuă, cu tot
felul de exemple de acest fel. Iar în timpul ăsta țara piere! Dar lor nu le
pasă!
Mai există un adevăr, pe care se pare că l-a rostit chiar
acest Trahanache care a asistat pasiv la prăbușirea țării, la transformarea ei
în colonie, la exproprierea românilor de avuția țării lor, mă refer la
Individul care răspunde la numele Ion Iliescu. Cică i-ar fi acuzat pe lupii din
PSD că ”au transformat partidul într-un monstru”. Ar fi și asta o explicație a
faptului că mulți au preferat să voteze împotriva candidatului PSD și în
favoarea candidatului scos de sub mantaua lui Traian Băsescu, acesta din urmă
fiind omul despre care eu cred că este una dintre cele mai malefice
personalități din întreaga istorie a acestui neam.
Am crezut că Ponta este, după ce Băsescu a devenit o gloabă
epuizată politic, noul cal pe care pariază Marele Licurici. Cred în continuarea
asta. Dar mi-a scăpat din vedere un aspect important: Marele Licurici nu
acționează niciodată fără a avea un plan B. Iohannis ăsta este planul B.
Post-scriptum:
Ponta a anunțat că recunoaște înfrângerea. Înainte de
numărarea tuturor voturilor!
În opinia mea:
- Ponta a deranjat pe Marele Licurici cu unele tentative de
mișcare în front (cum au fost inițiativele de încheiere a unor relații
comerciale cu China);
- Marele Licurici a ajuns la concluzia că planul B este mai
profitabil (îl puteți vedea pe Iohannis ăsta zicând măcar ”Dar, Șefu...” în
fața Marelui Licurici?);
- Ponta a primit comandă să declare înfrângerea sa;
- protestele din stradă, bine orchestrate, au fost folosite
ca pretext pentru a forța această decizie;
- românii masochiști vor avea orgasme multe și intense:
regimul băsist, cel mai obedient regim față de mahării din exterior, continuă;
- planul B mi s-a părut răul cel mai mare; sunt mulțumit că
am mers la vot și am votat pentru Ponta, asta mă face să nu mă simt vinovat
pentru ce va urma în țara asta. Prăbușirea României va continua: 1). schimbarea
Constituției în dezavantajul poporului va fi un obiectiv major pentru EI; 2)
secătuirea țării de ultimele resurse; 3) angajarea țării în tot felul de jocuri
planetare periculoase, primejdioase pentru întreaga lume; 4) vânarea și
persecutarea, pe motive fabricate, a cârtitorilor, a politic-disidenților.
Pentru mine, ultima speranță se numește Dumnezeu.
Doamne, ocrotește-i pe români!
Valeriu Stănescu
26 Octombrie, Facebook
Nicolae Ceaușescu: Nu!, capitalismului.
N.C. a văzut goliciunea Capitalismului Împărat. Într-o lume
în care mulți cred că văd ”hainele cele noi” ale Capitalismului Împărat (sau se
prefac, din snobism ori oportunism, că le văd), un om ca N.C. este extrem de
periculos. De aceea N.C. a fost împușcat. Și alții ca el. În numele apărării
”democrației”, ”drepturilor omului” se săvârșesc asasinate, măceluri, genocid.
Și totuși, există oameni pentru care toate aceste nenorociri sunt ”hainele cele
noi”, măiestrit lucrate, ale Împăratului Capitalist!
Nicolae Ceausescu despre capitalism 15 iulie 1989:
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu