Naşterea unei reviste, Naparis

Într-o epocă în care se închid biblioteci pentru a se deschide cârciumi, în care se desfiinţează parcuri pentru a se construi mall-uri ale capitalismului globalist (în Turcia confruntările generate de o iniţiativă de acest fel aproape că au atins dimensiunea unui război civil), apariţia unei reviste de cultură este de natură să ne bucure.  

Am fost martor, azi, la aducerea pe lume a „revistei de istorie şi cultură ialomiţeană” intitulată  Naparis. Apreciez că atât titlul (Naparis), cât şi subtitlul (revistă de istorie şi cultură ialomiţeană) sunt bine alese. Dacă s-ar fi numit „revistă de istorie şi cultură a judeţului Ialomiţa”, după realizarea proiectului de regionalizare a României revista ar fi devenit revista unei entităţi administrativ-teritoriale dispărute. Dar Naparis (râul Ialomiţa pe numele său antic) a fost şi a rămas o arteră a organismului socio-cultural din spaţiul carpato-danubiano-pontic, deci „cultură ialomiţeană” nu înseamnă doar cultura judeţului Ialomiţa.

După cum se poate constata din imaginile de mai jos, obiectivele pe care şi le propun creatorii revistei sunt lăudabile.

Sper că revista Naparis nu va avea, şi ea, soarta altor reviste confiscate de grupuri de orgolioşi care le-au transformat în instrumentele lor de exprimare, în exclusivitate.

Clic pe imagine

Clic pe imagine

Clic pe imagine

Clic pe imagine