Cum să ajungi Directorul SRI sau chiar Primul-ministru al Coloniei România

Cuprinsul

1). Sursa

2). Despre supravegherea informaţiilor din Internet

3). Despre controlul politic asupra SRI

4). Despre „recunoaşterea internaţională” a directorilor serviciilor de informaţii române

5). Despre modelul de personalitate politică de care e nevoie azi în fruntea statelor – Otto von Bismark

6). Despre resursele de hidrocarburi din regiunea Mării Negre

7). Despre posibilitatea unei cariere politice a lui George Cristian Maior

8). Comentarii

1). Sursa

George Cristian Maior, Directorul Serviciului Român de Informaţii, i-a acordat un interviu lui Emil Hurezeanu, la Realitatea.net, în 7 octombrie 2012.

2). Despre supravegherea Internetului

George Cristian Maior:

Este o provocare a serviciilor de informaţii dezvoltarea extraordinară a Internetului, a acestor mijloace tehnologice de circulaţie a informaţiei, un lucru benefic pentru cetăţean.

Pe noi nu ne interesează decât aspecte legate de securitatea naţională, dacă privim şi acest domeniu virtual ca un obiect de activitate al Serviciului, mesaje de tip radical care vedeţi foarte bine ce incidenţă au în planul terorismului, alte aspecte legate de securitatea naţională.

3). Despre controlul politic asupra SRI

            Emil Hurezeanu:

L-aţi auzit poate zilele trecute pe domnul Ponta spunând că n-ar exclude o dezbatere ca pe viitor SRI şi SIE să fie subordonate Parlamentului. Aţi avea ceva împotriva schimbării…

George Cristian Maior:

Orice dezbatere este benefică din punct de vedere al arhitecturii instituţionale în care noi acţionăm. Dacă lucrurile au mers bine, iar modelul Serviciului Român de Informaţii şi din punct de vedere al transformării, a capacităţii sale intelectuale şi operaţionale de a înţelege realitatea este unul de succes, nu văd, totuşi, de ce ar trebui să schimbăm ceva care merge bine.

4). Despre „recunoaşterea internaţională” a directorilor serviciilor de informaţii române

Emil Hurezeanu:

La un moment dat (…) domnul Ponta (…) a dat un interviu (…) la Gândul.info şi a spus aşa: „George Maior şi Mihai Răzvan Ungureanu n-au fost aleşi de Preşedintele Traian Băsescu pentru şefia SRI şi SIE, decizia venind din altă parte”. Asta apropo de dialectica naţional-internaţional. Există un dram de adevăr ? (…) Adică cine ar fi putut să decidă numirea dumneavoastră şi a lui Ungureanu în fruntea Serviciilor, dincolo de Preşedintele Băsescu ?

George Cristian Maior:

Nu ştiu, întrebați-l pe domnul Ponta aceste lucruri. Noi am fost propuşi în cadrul constituţional de Preşedinte, apoi votaţi în Parlament şi a fost o evoluţie normală a poziţionării noastre în aceste funcţii. Evident că avem şi o recunoaştere internaţională, datorită biografiei. Să nu uităm că am fost negociator pentru aderarea României la NATO, multe vizite în acest sens. Asta este o cu totul altă problemă, problema credibilităţii unui Director este foarte importantă şi din punct de vedere intern şi din punct  de vedere extern. Biografia sa şi CV-ul său sunt privite cu multă atenţie şi acest lucru, dacă este pozitiv, ajută Serviciul în exercitarea misiunii sale interne şi externe.

Emil Hurezeanu:

Am văzut o speculaţie într-o revistă interesantă (…): „Domnul Maior a fost însărcinat cu afaceri la Dublin, la începutul carierei sale diplomatice publice şi, deloc întâmplător, în Irlanda trăia un domn, Peter Sutherland, care este unul din fruntaşii Comisiei Trilaterale şi, probabil deloc întâmplător, o reuniune a Comisiei Trilaterale, cu Peter Sutherland cu tot, a avut loc la Bucureşti câţiva ani mai târziu.

George Cristian Maior:

Sunt speculaţii de presă. Noi ar trebui să reglementăm mult mai clar noile ameninţări de tip cibernetic datorate evoluţiei tehnologice…

Emil Hurezeanu:

Faceţi o Cyber-Police !

George Cristian Maior:

Avem o capacitate naţională în acest domeniu, de Cyber-Security (Serviciul), prin decizia CSAT, dar trebuie reglementat şi în lege acest lucru.

5). Despre modelul de personalitate politică de care e nevoie astăzi în fruntea statului – Otto von Bismark

Emil Hurezeanu:

Vă interesează politicienii interesanţi care şi-au marcat epoca. Avem parte de ei astăzi ? Priviţi cu optimism viitorul după decembrie 2012 al României ?

George Cristian Maior:

Avem nevoie de personalităţi puternice – [Otto von] Bismark este un model din acest punct de vedere -  capabile să conducă strategic bine statele în această ordine internaţională fluidă, marcată, vedeţi foarte bine, de crize multiple, de la crize de ordin economic, până la crize de ordin geo-politic, oameni cu viziune strategică şi totdeauna trebuie să ne gândim că mersul înainte pozitiv al unei naţiuni e legat de apariţia acestor conducători.

6). Despre resursele de hidrocarburi din regiunea Mării Negre

(după www.hotnews.ro ):

George Cristian Maior 

"prospecțiunile marii companii Exxon arată că sunt rezerve serioase extrem de importante de hidrocarburi" în regiunea Mării Negre.

"Aceste dezvoltări la Marea Neagra s-ar putea să genereze şi un impact pozitiv pe Nabucco, din punct de vedere al capacității de transport şi al resurselor din Marea Neagră".

"Dacă noi ştim să jucăm inteligent atuurile noastre de ţară riverană pe termen mediu şi lung vom obține mai multă securitate energetică".

 Romania trebuie să se elibereze de "anumite ideologii nefaste" şi să înțeleagă că nu dispune de tehnologiile necesare pentru exploatarea acestor resurse, astfel încât are nevoie să coopereze cu alte ţări şi companii care le dețin.

"Aceste prospecțiuni au deja rezultate, programul investițional e deja demarat în privința acestor mari companii, deci lucrurile se vor accelera în viitor şi e benefic pentru noi".

Comentarii interesante cu referire la problema resurselor din regiunea Mării Negre găsim în saitul www.gandeste.org  :

- În ceea ce privește independenţa energetică (…) primul lucru ce trebuie observat este faptul că aceste rezerve nu prea sunt ale noastre ci ale corporațiilor: OMV Petrom, Exxon, Chevron etc. Cele care vor câștiga grosul profitului şi se vor îngrășa enorm de pe urma exploatărilor vor fi întocmai aceste corporații şi este extrem de neclar, dacă nu de-a dreptul improbabil, că romanii vor beneficia măcar de un preț mai rezonabil al gazelor, de pildă. Pentru că până la demararea explorărilor liberalizarea pieței energiei va fi completă şi, astfel, marile corporații vor avea dreptul să ne vândă propriul gaz la preţurile stabilite de ele, şi nu la preţuri limitate, aşa cum este în prezent.

- Al doilea lucru ce trebuie observat este … rizibilitatea orizontului de independenţă. Cum adică rezervele ar putea asigura o independenţă CHIAR ŞI DE ŞASE ANI?! Asta se cheamă independenţă? Cu asta se salvează proiectul Nabucco? Cu niște gaz pe conductă care să ţină șase ani? Așa ceva e total neserios, nimeni nu va investi în proiecte continentale care să ţină şase ani şi nimeni nu poate vorbi rațional de asigurarea independenţei naționale “pe timp de șase ani”. Pentru că șase ani ar fi ca şi cum n-ar fi.

Ca ipoteză, putem presupune că, în realitate, OMV Petrom încearcă să ridice potul în negocierile cu statul roman pe tema redevențelor. De fapt, chiar CEO-ul OMV Petrom a făcut referire la aceste negocieri, în contextul în care se preamărea pentru ce mare contribuție o să aducă OMV-ul la bunăstarea României, prin asigurarea locurilor de muncă, taxe şi “chiar” şi independenţa energetică în producție limitată. Păi dacă OMV-ul face atâtea pentru România, nu ne-ar fi rușine să mărim redevențele? Iar OMV aproape că spune de la obraz statului nu doar că nu ar trebui mărite redevențele, ci si că ar trebui să existe investiții de stat in proiectul exploatării resurselor din Marea Neagra! (la infrastructură).

- Şi ce ne spune nouă şeful serviciului secret ROMÂN pe acest subiect ce ţine de securitatea națională? Ne spune că ar trebui să ne dezbărăm de ideologii nefaste! Şi care ar fi ideologiile nefaste? Cele “naționaliste”, cele ale unui Ilie Șerbănescu, de exemplu, cele care critică starea de fapt în care se află România, respectiv colonie periferică a marilor imperii şi corporații…

Mai mult decât atât, şeful SRI justifică, în mod diletant, necesitatea corporațiilor străine prin insuficienta putere a statului român de a exploata resursele. De ce atunci CEO-ul OMV Petrom vrea ca statul să se implice prin investiții în ridicarea infrastructurii de exploatare? Iată că până şi PR-ul profesionist al corporațiilor şi al serviciilor are încă de lucru la sincron. Păi se pare că OMV consideră statul roman îndeajuns de puternic să lase redevențele mici şi să se implice în investiții mari. Atunci, dacă tot este chemat statul să investească, de ce nu ar fi chemat să aibă o participare mai mare în cadrul companiilor şi, astfel, o participare mai mare la profit şi la decizii? E aşa “nefast” să se ceară acest lucru?

7). Despre posibilitatea unei cariere politice a lui George Cristian Maior

Emil Hurezeanu, invocând discuţii din mass-media privind asumarea calităţii de prim-ministru de către G. C. Maior, l-a întrebat „Vă pregătiţi şi de o astfel de postură ?”

George Cristian Maior:

Preocuparea mea este legată de această misiune extrem de dificilă, de complexă, pe care o am în acest moment, de a sluji statul în această capacitate şi de a oferi informaţii celor care trebuie să ia decizii. (…) La un moment dat se va termina şi această misiune, după care opţiunile sunt totdeauna deschise, de la zona academică, până la cea politică. Dar este prematur să discut acest lucru.

8). Comentarii

          După experienţa amară a menţinerii în funcţia de Preşedinte al României a lui Traian Băsescu, împotriva voinţei majorităţii electoratului, exprimată în cadrul referendumului de demitere a lui TB, trebuie să fii naiv ca să mai crezi că în România post-decembristă conducătorii instituţiilor fundamentale sunt desemnaţi democratic. Ceva democraţie există pe ici pe colo, de exemplu la nivelul alegerii primarilor. Dar când e vorba de dregătorii înalte, precum Preşedintele României, Guvernatorul Băncii Naţionale, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ministrul Armatei, Directorii Serviciilor Secrete voinţa populară este luată în considerare numai când concordă cu voinţa Lor, a factorilor de putere externi.
          Ion Iliescu a fost sprijinit din afară pentru că avea priză la public, prin aura lui de opozant al lui Nicolae Ceauşescu şi de "comunist adevărat" (discursul lui "revoluţionar" a început cu "Stimaţi tovarăşi"). Bolnav de narcisism intelectualist, gorbaciovistul Ion Iliescu a prezidat instaurarea iadului capitalist în România, precum Pătatul la Moscova.
          Într-o emisiune de la Antena 3, Olguţa Vasilescu sugera că Traian Băsescu este preferatul Occidentului imperialist pentru serviciile şi pentru promisiunile pe care i le-a făcut acestui Occident încă din vremea în care era "negociatorul României" în relaţiile cu instituţiile capitalului occidental.
          Cu mult înainte de referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu am intuit că acesta nu va fi "trecut în rezervă" de stăpânii lui occidentali până când aceştia nu vor fi siguri că succesorul lui va fi tot un supus al lor. Schimbarea era cât pe ce să se producă prin Mircea Geoană, un alt prestator de servicii pentru Marele Licurici. Dar "Prostănacul" a ţopăit de bucurie mai înainte ca Marele Licurici să-l ungă Domn. Apoi a fost scos la "încălzire" Mihai Răzvan Ungureanu, pe care unele pipiţe îl cred genial, dar fostul utecist de frunte s-a răsuflat repede, nu s-a ridicat nici măcar la nivelul performanţelor lui Virgil Măgureanu. Acum se testează opinia publică prin introducerea în scena politică a acestui George Cristian Maior.
          Nu ştiu cine va fi succesorul lui Traian Băsescu aflat în solda Occidentului. Vorba lui Filip Teodorescu, România este înţesată de spioni, de "acoperiţi", de Meleşcoi. Românaşii imbecilizaţi, precum consumatorii înrăiţi de manele, vor prefera grobieni precum Traian Băsescu, sau vreun şmecher precum Dan Diaconescu Direct, adică pe vreunul "de-al nostru". Dar nu-i exclus să fie propulsat şi vreun individ "subţire", precum Cristian Diaconescu (tot un fel de Mihai Răzvan Ungureanu).
          Un aliat de nădejde al neprietenilor României este memoria slabă a românilor înşişi. Nu mă miră ca indivizi care au făcut mult rău României, precum Petre Roman, Victor Ciorbea, Mircea Coşea, şi care acum plâng pe la televizii de grija ţărişoarei lor, România, să fie votaţi cu entuziasm de românaşi. Mircea Geoană aşteaptă şi el să fie învestit, pentru a presta servicii Marele Licurici. Peste vreo 5-10 ani Traian Băsescu însuşi va putea reveni în forţă, purtat pe braţe ca Salvatorul Patriei, de către românaşi.
          N-avem noi norocul să se ridice în fruntea noastră vreun Horea, vreun Tudor Vladimirescu, vreun Nicolae Ceauşescu. Avem conducătorii pe care-i merităm, ştampilaţi de Occident. Pentru noi, istoria noastră este un spectacol de televiziune, începând cu "prima 'revoluţie' transmisă în direct". Privim la televizor cum unii concetăţeni ai noştri, dotaţi cu sentimentul demnităţii, se luptă în stradă cu organele de represiune, cu gerul şi cu arşiţa, privim şi sperăm la modul tâmp că ei ne vor face cadou şi nouă un trai omenesc, adică demn.