marți, 31 iulie 2012

Despre declaraţia de retragere din politică a lui Crin Antonescu



Presa scrisă şi televiziunile (în frunte cu B1Tv) care sprijină băsismul insistă în a-i cere lui Crin Antonescu să respecte propria lui declaraţie de a se retrage din politică dacă Traian Băsescu nu va fi demis prin referendum.
Exprim, aci, propriile mele opinii referitoare la problema retragerii lui Crin Antonescu din politică.
Mai întâi să revedem declaraţiile liderului PNL-ist şi USL-ist la care se referă adversarii lui.
Prima declaraţie a fost făcută în discursul lui din cadrul şedinţei Parlamentului pentru suspendarea lui Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al României (6 iulie 2012): „Dacă nu veţi fi demis la referendum, eu, Crin Antonescu, mă retrag definitiv din viaţa politică.” Declaraţiile ulterioare, pe de o parte, reafirmă hotărârea din 6 iulie 2012, şi, pe de altă parte, evidenţiază condiţiile în care C.A. s-a simţit şi se simte obligat moral să respecte hotărârea din şedinţa Parlamentului. „Chiar după introducerea condiţiei de cvorum, am spus, da, chiar şi aşa, e în regulă, dacă nu se strâng 9 milioane de oameni să se pronunţe asupra acestei chestiuni sau dacă ia mai multe voturi Traian Băsescu, am plecat şi mă duc învârtindu-mă". „A survenit acum şi acest element care dă peste cap orice condiţie de competiţie electorală, în care domnul Băsescu strigă: fugiţi, fugiţi de la urne. Evident că nu mai sunt legat de niciun angajament şi de niciun rămăşag".
Oricare om suficient de inteligent şi de bună-credinţă, fie el adversar al lui C.A., fie simpatizant al său, în contextul în care Antonescu a făcut declaraţia „Dacă nu veţi fi demis la referendum, eu, Crin Antonescu, mă retrag definitiv din viaţa politică.” a înţeles aşa declaraţia: dacă, prin referendum, poporul va hotărî, prin majoritatea voturilor, că respinge iniţiativa de demitere a lui Traian Băsescu, atunci eu, Crin Antonescu, în calitate de co-iniţiator, mă voi simţi vinovat în faţa poporului pentru această iniţiativă şi voi considera că este drept să-mi asum o sancţiune, aceea de a mă retrage din viaţa politică.
În momentul în care Traian Băsescu i-a oferit, ostentativ, lui Crin Antonescu o coală nescrisă, pentru a scrie deja declaraţia pe care o rostise, am gândit: omul acesta, Traian Băsescu, ori este un imbecil, ori este diabolic. Consideram că este imbecil dacă el crede că are şanse, în condiţiile unui referendum corect, să fie apărat prin voturile majorităţii cetăţenilor care-l urau. Consideram că este diabolic dacă are deja o strategie perfidă prin care poate obţine victoria. Nu am dovezi, dar cred că el ştia deja că va fi apărat de factorii de putere externi cărora le apără interesele, este probabil că deja ştia despre impunerea condiţiei de cvorum şi, de asemenea, că ştia de şmecheria cu lista de alegători neconcordantă cu realitatea.
Din punctul meu de vedere:
1). Moralmente Crin Antonescu n-are nicio vină.
2). Greşeala pe care a făcut-o este de natură politică:
a) el a manifestat naivitate, neluând în considerare caracterul lui Traian Băsescu (omul care nu poate fi un competitor cinstit, omul care a lovit pe la spate sau sub centură mulţi alţi oameni, omul care n-are mamă, n-are tată, n-are prieteni, n-are patrie atunci când trebuie să-şi satisfacă setea de putere), neluând în considerare că Traian Băsescu este sprijinit de instituţiile marelui capital global;
b) a manifestat imprudenţă, neluând în calcul posibilele consecinţe politice ale retragerii sale din viaţa politică: punerea în primejdie a proiectului USL (privind alegerile parlamentare, scoaterea ţării din marasmul generat de băsism), punerea în primejdie a raportului de forţe în Senat (el fiind Preşedintele Senatului).
                În opinia mea, întrucât aceste consecinţe nu s-au produs încă, Antonescu ar putea ieşi din situaţia jenantă în care s-a vârât. Adversarilor lui politici, în primul rând lui Traian Băsescu, nu le datorează, într-adevăr nici măcar o explicaţie. În schimb el datorează solicitare de scuze (pentru naivitatea şi imprudenţa manifestate) de la aceia care şi-au pus speranţa în el, ca lider al USL-ului, formaţiune politică în al cărei proiect se află apărarea interesului naţional şi a dreptului cetăţenilor acestui stat la o viaţă omenească şi la demnitate, în cadrul familiei europene. Marea greşeală a lui Crin Antonescu nu s-a produs încă, ea va fi tocmai retragerea din viaţa politică, abandonarea proiectului în care milioane de oameni şi-au pus speranţa. Aşa cum ar fi o prostie ca un boxer aflat în ring să cedeze titlul de campion celuilalt boxer, care fuge din ring, tot aşa ar fi o imensă prostie ca Antonescu să se retragă, oferindu-i locul trişorului Traian Băsescu, cel care, prin îndemnul la boicotarea referendumului s-a manifestat ca un „preşedinte laş” (potrivit propriilor aprecieri televizate).
                Prin faptul că băsiştii din presă l-au numit pe Crin Antonescu „Răzgândescu” nu fac decât să dovedească lipsa simţului ridicolului. Din partea aceea n-am auzit, n-am citit vreodată vreo ironie măcar cu referire la Traian Băsescu, omul pentru care încălcarea promisiunilor este modus vivendi.
                Se aude că în PNL se ascut cuţite pentru asasinarea lui Crin Antonescu. Nu exclud că mai există pe acolo „liberali” acoperiţi precum acel Meleşcoi, oameni care oricând vor răspunde la comanda „Aport !”. Mai sunt şi liberali pentru care interesul individual ori de gaşcă este mai important decât interesul naţional. Nu exclud că demisia lui Cristian Adomniţei din Biroul Permanent Naţional al PNL ar putea pregăti întrebarea „Domnule Crin Antonescu, dv. când demisionaţi, aşa cum aţi promis ?” Dezlănţuirea orgoliilor în PNL, în PSD ar fi foarte păguboasă nu doar pentru partidele respective, nu doar pentru alianţa lor, USL, ci şi pentru ţară. Fără Crin Antonescu şi Victor Ponta construcţia numită USL riscă să se prăbuşească. 

17 comentarii:

  1. Domnule Valerius, noi, în Dâmboviţa, în sud, avem o vorbă, una grea, mitocănească, dar plină de semnificații: “Gura bate curul!”. Nu vreau ca Antonescu să iasă din politică, însă scuzele sunt necesare, aici îmi însușesc poziția dvs.

    RăspundețiȘtergere
  2. Înţeleaptă vorbă. Adaug şi eu una, din tezaurul gândirii universale: "Cuvântul nerostit este în stăpânirea mea; cuvântul rostit mă stăpâneşte, el, pe mine".

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragă domnule Stănescu, trebuie să menționez de la bun început că nu sunt pro-Băsescu. Ba, dimpotrivă, contra lui. Dar nu înțeleg nici atitudinea dumneavoastră, mai mult decât îngăduitoare, aș putea spune chiar prea (nejustificat și suspect) de acoperitor de iertătoare.
    Să rememorăm un pic declarațiile lui Crin Antonescu:
    1) Deplin conștient de condiția necesității prezenței la urne a majorității populației cu drept de vot, („Chiar după introducerea condiţiei de cvorum...”), el își menține declarația. Ce justificări logice se mai pot aduce pentru negarea retragerii din viața politică ? Vedem în continuare.
    2) „... domnul Băsescu strigă: fugiţi, fugiţi de la urne. Evident că nu mai sunt legat de niciun angajament şi de niciun rămăşag" . Eu unul și, cred eu, ca orice om cu o judecată normală, am rămas siderat de o asemenea „justificare”. Adică este posibil ca un politician, șef de partid și un posibil viitor președinte al țării să vină în fața electoratului cu o argumentare atât de infantilă ??!! Iată că da !!
    Afirmați despre C.A. că a dat dovadă de naivitate și imprudență... Hmmm...Haideți să fim ceva mai realiști. Un asemenea grad de naivitate/imprudență din partea unui om normal (nemaivorbind de un politician cu pretenții) poate fi calificat, pur și simplu, drept infantilism intelectual, sau, mai popular spus,...prostie. Fără nici o intenție ofensatoare la adresa dumneavoastră. Vă pot înțelege (și chiar susține) revolta firească împotriva lui Băsescu, dar acest lucru nu poate fi luat în considerație și nu vă pot înțelege indulgența de care dați dovadă în cazul lui C.A. Decât dacă aveți vreo afinitate politică (mărturisesc că nu cunosc opiniile dumneavoastră în acest sens) cu domnia sa.
    Cu respect,
    Tudor

    RăspundețiȘtergere
  4. @Tudor

    1). „... domnul Băsescu strigă: fugiţi, fugiţi de la urne. Evident că nu mai sunt legat de niciun angajament şi de niciun rămăşag" . Eu unul și, cred eu, ca orice om cu o judecată normală, am rămas siderat de o asemenea „justificare”. Adică este posibil ca un politician, șef de partid și un posibil viitor președinte al țării să vină în fața electoratului cu o argumentare atât de infantilă ??!! Iată că da !!”

    Din ceea ce scrieți se poate deduce că eu, prin faptul că am susținut că Antonescu are dreptate, nu gândesc normal. Deocamdată prefer să cred că nu ați vrut să mă jigniți, ci doar nu ați citit argumentele mele din articolul „Traian Băsescu – un ’Preşedinte laş’ şi mincinos”. Le reiau aici, pentru dv.
    Pe buletinul oficial de vot de la referendum era scrisă întrebarea: "Sunteti de acord cu demiterea presedintelui Romaniei, Traian Basescu?", existând două posibilităţi de răspuns: DA sau NU.
    Traian Băsescu a cerut "românilor" să nu se prezinte la referendum, să nu voteze.
    De ce ? Trebuie să distingem între motivul real şi pretextul mincinos.
    Motivul real este că el ştia foarte bine că nu are nicio şansă să obţină mai multe voturi pentru respingerea demiterii ! Şi mai ştia că, prin însumarea voturilor pentru demitere cu cele pentru respingerea demiterii, s-ar fi realizat cvorumul ("pragul") legal necesar pentru validarea referendumului, consecinţa aproape certă fiind demiterea lui (s-a văzut în final că au votat împotriva lui aproape 90% dintre cei care au participat).
    Pretextul a constat în următoarea minciună perfidă: el a susţinut tot timpul că miza reală nu este demiterea lui, ci "legitimarea loviturii de stat" ! Adică a falsificat rostul referendumului, exprimat clar prin întrebarea de pe buletinele de vot, manipulând o parte din cetăţenii cu drept de vot.
    Prin îndemnul de neparticipare la referendum, Băsescu a realizat următoarele scopuri:
    - a împiedicat realizarea cvorumului şi, prin aceasta, el poate obţine invalidarea referendumului (consecinţa fiind reîntoarcerea lui pe funcţia de Preşedinte);
    - a făcut ca susţinătorii lui reali să se amestece cu cetăţenii care au drept de vot şi care nu au dorit să participe la referendum, dar care nu-s susţinătorii lui; pe baza acestei confuzii el a insinuat ulterior că toţi cei peste 10 milioane de electori care nu s-au prezentat la vot au fost împotriva demiterii sale.

    Domnule Tudor,
    Când dv. sunteţi angajat într-un „joc” cu miză mare şi constataţi că se trişează acceptaţi să jucaţi în continuare sau denunţaţi trişorul şi vă veţi retrage din joc, împreună cu ceea ce aţi mizat ?
    Să luăm în discuţie cazul „FNI (Fondul Naţional de investiţii)”. Sorin Ovidiu Vântu a dezinformat, a manipulat („Dormiţi liniştiţi, FNI veghează pentru dv.!”), sugerând că oricare om care depune bani la FNI va primi un multiplu al sumei depuse. El n-a vorbit niciodată despre risc, despre faptul că este un joc piramidal, în care au şanse de câştig doar cei care retrag banii primii. Este foarte probabil că SOV i-a informat pe unii când a venit momentul să-şi retragă banii prăsiţi. Conform „gândirii normale” oamenii care şi-au vândut casele şi au depus banii la FNI, după ce au constatat că au fost păcăliţi, ar fi trebuit, în loc să se revolte şi să-şi ceară banii depuşi, să accepte ca banii lor să fie însuşiţi de trişori.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Tudor

    2). „Afirmați despre C.A. că a dat dovadă de naivitate și imprudență... Hmmm...Haideți să fim ceva mai realiști. Un asemenea grad de naivitate/imprudență din partea unui om normal (nemaivorbind de un politician cu pretenții) poate fi calificat, pur și simplu, drept infantilism intelectual, sau, mai popular spus,...prostie. Fără nici o intenție ofensatoare la adresa dumneavoastră.”

    „Prostia” este un termen vag. Nu vă pot da o definiţie a prostiei care să opereze cu claritatea şi precizia definiţiilor din matematică. Presupun că nici dv. nu puteţi da o astfel de definiţie. Rămân la convingerea că angajamentul lui Crin Antonescu de a se retrage din politică (dacă, prin referendum - autentic, corect -, poporul nu-l va demite pe Băsescu) este un angajament moral. Tot aşa şi declaraţia lui că se simte eliberat de acel angajament în situaţia în care referendumul a fost alterat de trişorul Băsescu şi acoliţii lui politici.

    3). „nu vă pot înțelege indulgența de care dați dovadă în cazul lui C.A. Decât dacă aveți vreo afinitate politică (mărturisesc că nu cunosc opiniile dumneavoastră în acest sens) cu domnia sa.”

    Domnule, eu sunt mai „prost” decât Crin Antonescu, eu sunt comunist. Presupun că vă creez un disconfort, prin această declaraţie (cei care-mi citesc articolele ştiu că sunt comunist), presupun că vă pierd ca cititor. Asta este. Eu cred în valoarea pluralismului. Dacă există şanse de rezolvare democratică a problemei demiterii lui Băsescu ele sunt posibile numi prin pluralismul opiniilor liber exprimate. Din această perspectivă, a valorii pluralismului, vă rog să acceptaţi şi opţiunea mea pentru comunism.
    Eu rezonez cu Antonescu în măsura în care el „vrea o Românie în picioare, care respectă şi este respectată”. Traian Băsescu este omul care a făcut cel mai mult rău României, după 1989. El n-are mamă, n-are tată, n-are prieteni, n-are partid, n-are ţară atunci când vrea să-şi satisfacă setea patologică de putere. Pentru el nu există decât Stăpânul care-i poate oferi puterea şi Slugile, asupra cărora să-şi exercite puterea.

    De asemenea cu respect,
    VS

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule Stănescu, vă mulțumesc pentru faptul că ați acordat ceva timp citirii mesajului meu și mult mai mult timp alcătuirii răspunsurilor dumneavoastră laborioase. Apreciez că mi-ați dedicat două postări explicative. Fie-mi iertată impolitețea dacă nu procedez la fel, dar eu, neavând abilitatea dumneavoastră în ale scrisului și neputând delimita foarte strict tematicile celor două înscrisuri ale dumneavoastră voi încerca să vă răspund printr-o singură epistolă, ruptă în două din motive de spațiu de editare:
    Dar să le luăm pe rând:
    - bineînțeles că nu am avut nici cea mai vagă intenție de a vă jigni. Singura intenție „polemică” de care mă puteți suspecta este aceea conformă căreia, necunoscând la acea oră opiniile și preferințele politice ale dumneavoastră (lucru menționat deja de mine), chiar și un om cu o gândire normală (dar abil) care a înțeles foarte bine toate cele, poate încerca să disimuleze / manipuleze / expliciteze / redirecționeze vorbele lui C.A. de așa natură încât să încerce să justifice dezicerea acestuia de la pariul naiv și imprudent (să nu-i mai zicem prostesc...) pe care l-a făcut. Sper că explicația este suficientă pentru a mă absolvi de orice intenție jignitoare vis-à-vis de gândirea Dv. normală. ;
    - în continuare îmi prezentați argumentele Dv. anti-Băsescu, trăgând concluzia că acesta este un trișor, fapt ce poate justifica dezicerea lui C.A. De aici părerile noastre, deși au o origine comună prin atitudinea anti-Băsescu, încep să fie divergente atunci când e vorba de ceea ce considerați trișare.
    Fac o mică digresiune, amintindu-vă gluma unui cunoscut președinte american care a spus că politica este sora mai tânără a celei mai vechi profesii din lume. La care eu aș adăuga că se dovedește mult mai democratică, admițând și bărbați, aceștia practicând-o în mod majoritar și cu multă destoinicie și ardoare...În acest context practicianul Băsescu dovedește o pregătire mult superioară debutantului C.A. Afirmați că Băsescu este trișor. Sunt de acord că nu este cel mai bun model pentru un jucător fair-play. Dar dacă regulile jocului îți permit să pui piedici (ca la judo), precum și alte procedee considerate lipsite de fair-play în tradiționala trântă din lupta dreaptă a basmelor românești, iar adversarul o face și tu nu ști să te ferești - cine este de vină ? Dacă nu cunoști decât trânta populară nu te pune cu un practicant de judo, căci șansele de a fi înfrânt sunt imense. Sau, dacă totuși o faci, ai bunul simț și un pic de glagorie și ferește-te să faci pariuri stupide contra lui...Singura situație în care se poate afirma despre un jucător că este trișor este aceea când comite o ILEGALITE ce contravine regulilor scrise - în cazul nostru - legile. Piedica nu este o ilegalitate în judo. Băsescu îndeamnă electoratul să nu se prezinte la urne. Acesta este un procedeu tehnic de luptă admis de regulament. Face parte din campania electorală. Este o abilitate a jucătorului. Sunt de acord că Băsescu nu este nici pe departe prototipul cavalerului îmbrăcat în alb, dar aceasta NU ESTE O IEGALITATE, deci consider că nu este trișor și nu există nici o justificare să te dezici și să-ți retragi miza din joc. Și, ca s-o spunem pe cea dreaptă, am văzut în politică procedee mult mai murdare, cu intruziuni și implicații abjecte în viața personală a adversarului, pe lângă care manevra politică a lui Băsescu pare aproape elegantă. Repet și nuanțez : nu-i iau apărarea lui Băsescu, ci îl condamn pe C.A. și/sau pe cei care l-au îndemnat să facă acest pariu că a/au dat dovadă de o lipsă de anticipare condamnabilă. Nici măcar nu era cine știe ce manevră politică, era atât de simplu de ghicit.
    Dezicerea lui C.A. nu constituie nici ea o ilegalitate. Și nici măcar o mare surpriză. Ci doar o aceeși lipsă de fair-play știută de demult în politica românească. Jocul de-a demisia este binecunoscut românilor. Este doar o formă nouă, o variațiune pe aceeași temă, o aceeași Mărie cu altă pălărie. Am spus o prostie, nu-i nimic, n-o respect și fabulez în jurul ei, cum că de fapt altele erau condițiile, etc...

    RăspundețiȘtergere
  7. - deși în general nu mă implic și nici nu urmăresc dezbaterile social - politice (o atitudine cu care nu mă mândresc dealtminteri) și unde se debitează și multe absurdități, dar, mai ales, mult prea multe minciuni, am și eu o părere despre rezultatul probabil favorabil lui Băsescu. Lipsa de participare la vot poate fi rezultatul unui cumul de două atitudini ale populației: indiferența unei mari părți a populației față de rezultatul luptei politice pentru putere, la care se adaugă un vot de blam indirect adresat USL. La celălat referendum populația nu a vrut neapărat să-l apere pe Băsescu, ci a vrut să dea peste nas unui parlament arogant. Cred că și acum o mare parte a populației, deși dezamăgită de Băsescu,comunică USL și respectiv celor două persoane emblematice din fruntea uniunii că nu este nici de partea acestora.;
    - da, nu pot defini prostia în termeni specifici matematicii. Din păcate, cred că niciuna din calitățile sau defectele umane nu poate fi riguros definită. Mai ales binoamele antitetice. Cum ar fi : inteligență/prostie, onestitate/rea-credință, bunătate/răutate, etc. Unde sfârșește una și începe opusul ei? Și totuși oamenii știu ce înseamnă și știu să le și folosească. Mai mult de atât există și ca noțiuni de dicționar. Pentru prostie există chiar o familie extrem de largă de sinonime. Menționez câteva, poate Dv. sau alți cititori găsiți unul mai potrivit : neghiobie, nerozie, stupiditate, gogomănie. Și le-am ales pe cele mai blânde. Mie îmi este indiferent cel ales. Niciunul nu poate fi precizat matematic, dar împreună clarifică, în opinia mea, atât pariul cât și justificarea aparținând lui C.A. Să nu fiu iar greșit înțeles, las deoparte modalitățile elegante prin care ați încercat să motivați ambele declarații ale lui C.A. Privind prin prisma pluralismului de opinii menționat chiar de Domnia Voastră, mărturisesc sincer că nu mi-au schimbat părerea.;
    - spuneți că rezonați cu C.A., prin prisma declarației sale pe care o citați. Iarăși - Hmmm...Am urmărit două emisiuni TV (circa 10 minute, nu mai mult) în care apărea C.A. Mă frapau câteva lucruri : desele referiri la „popor” (Cargiale, săracu’...) condimentate cu o remarcabilă fluență a limbajului, dar care îmi producea o ușoară ceață cerebrală. De ce îmi este vag cunoscută oare această senzație ? - mă întrebam. Brusc am realizat de ce - aceeași senzație, că nu remarc nimic notabil, o aveam la luările de cuvânt ale lui Iliescu. Vorbă multă și fluență, limbaj așa-zis „cu impact”, conținut concret foarte diluat sau deloc. Pentru mine aceasta este imaginea lui C.A. O gogoașă prezentabilă, rumenită frumos și pudrată cu zahăr pe afară, dar iremediabil goală pe dinăuntru. Îmi cer scuze dacă sunt prea tranșant, nu vreau să vă jignesc, dar realmente mi-e lehamite de astfel de personaje și nu mai am răbdare cu ele. Teamă îmi este că nu mai am timp să apuc și alt gen de lideri.
    - afirmați despre Dv. că sunteți comunist. Mărturisesc că nu am agreat această doctrină din pricina câtorva motive foarte simple : restrictivitatea opțiunilor și a libertății de gândire și (paradoxal !) chiar de simțire umană și artistică, politica egalitaristă și uniformizatoare indiferent de aportul creativ al fiecăruia, precum și lipsa de respect față de individualiatatea umană și față de proprietatea privată. Nu aș dori să intrăm în controverse, dar nu mă pot împiedica să nu mă minunez cum se poate împăca opțiunea Dv. pentru comunism cu pluralismul opiniilor liber exprimate care vă este foarte drag (și mai ales cu pluralismul partinic politic !). Și cum face casă bună aversiunea pe care o aveți față de dictatura lui Băsescu cu agreerea unui sistem prin excelență dictatorial.

    Cu același respect cu nimic diminuat de părerile noastre diferite,
    Tudor

    RăspundețiȘtergere
  8. Domnule Tudor,

    Vă răspund la ceea ce aţi scris cu referire la Crin Antonescu, Traian Băsescu. Nu mă angajez într-o discuţie despre comunism aici, oricât de mult m-ar interesa acea discuţie, pentru că nu se încadrează în zona acestui articol. Dacă doriţi să iniţiaţi o astfel de discuţie, o puteţi face sub formă de comentariu la un alt articol al meu, din acest blog, pe o temă adecvată.

    Despre Crin Antonescu

    Constat, cu tristeţe, că efortul meu de argumentare l-aţi identificat cu un discurs cu intenţie de manipulare („chiar și un om cu o gândire normală (dar abil) care a înțeles foarte bine toate cele, poate încerca să disimuleze / manipuleze / expliciteze / redirecționeze vorbele lui C.A. de așa natură încât să încerce să justifice dezicerea acestuia de la pariul naiv și imprudent (să nu-i mai zicem prostesc...) pe care l-a făcut.”). Deci efortul meu argumentativ, motivat de buna-intenţie, a fost în zadar. Dar voi supravieţui, căci deja sunt obişnuit cu astfel de interlocutori.

    Eu n-am susţinut că Antonescu este chiar un… crin. Am scris că a fost naiv şi imprudent. Dv. aţi spus că a făcut o prostie, pentru care îi cereţi să se retragă din viaţa politică. Poziţiile noastre sunt, în acest punct, ireconciliabile. Discuţia noastră mai poate avea doar rostul de a constitui obiect de reflecție pentru alţi cititori.

    Despre Traian Băsescu

    Ar fi inutil să adun aci sutele de exemple care dovedesc, pentru oricare om cu „gândirea normală”, ca să folosesc expresia dv., că viaţa acestui om este un şir de nenumărate greşeli, abuzuri, pe care le prezintă ca fiind virtuţi. Oricare om poate greşi, sfinţii înşişi au trecut prin experienţa păcatului. Dar oamenii „normali”, asumându-şi greşelile ca greşeli, fac din acestea o resursă pentru propriul lor progres. Mi-am dat seama că Traian Băsescu nu este un astfel de om, că este irecuperabil, atunci când, după ce peste 7 milioane de oameni au votat contra lui, el a declarat că este „mai puternic ca niciodată”! Trebuie să fii îndrăcit, sau cel puţin bolnav psihic ca să spui aşa ceva în astfel de situaţie!

    Despre raportul meu cu Victor Ponta, Crin Antonescu, USL am scris mai detaliat în articolul „Speranţa USL-istă a României”.

    http://valeriu-stanescu.blogspot.ro/2012/07/speranta-usl-ista-romaniei.html

    Despre discursul dv.

    Vă străduiţi să creaţi impresia că judecaţi obiectiv. Nu reuşiţi să convingeţi. Lui Crin Antonescu vreţi să-i tăiaţi capul pentru un angajament de cavaler medieval, în timp ce toate greşelile impardonabile ale lui Traian Băsescu le consideraţi driblinguri normale în meciul politic. E prea mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Stănescu,

      Despre comunism.

      Nu eu am deschis acest subiect, ci Dv. v-ați mărturisit crezul politic.
      Nu sunt absolut deloc interesat de a duce o polemică sterilă despre comunism. Este evident că spre o polemică de acest tip s-ar îndrepta discuția, amândoi fiind oameni suficient de maturi și având fiecare un sistem de valori bine conturat și cristalizat, pe care la această vârstă îl considerăm imuabil și evident nu ni-l vom schimba, având experiențe de viață proprii și moduri de gândire specifice declarat contradictorii.

      Despre Crin Antonescu

      Se pare că nu ați înțeles că nu v-am acuzat câtuși de puțin de intenții manipulatoare, ci încercam să vă explic de ce un om pe care nu-l cunoșteam și căruia nu-i cunoșteam la acea oră nici crezul politic, dar cu o gândire absolut NORMALĂ AR FI PUTUT FI SUSPECTAT chiar în condiții de NORMALITATE MENTALĂ de aceste intenții și de susținere partizană. Cu alte cuvinte lămuream problema NORMALITĂȚII DV. cerând-vă „..a mă absolvi de orice intenție jignitoare vis-à-vis de gândirea Dv. normală.” - mă autocitez. Credeam că și din restul răspunsului meu transpare ideea că NU v-am acuzat de aceste intenții, ci doar că doream să lămuresc o anumită problemă.
      Faptul că după ce mi s-a clarificat onestitatea Dv., concomitent cu lipsa intențiilor manipulatoare, nu mă face să îmbrățișez motivațiile prin care încercați să justificați și să atenuați stângăciile și gafele domnului C.A. este o altă problemă. Apropo, m-a surprins neplăcut concluzia Dv. conform căreia „... deja sunt obişnuit cu astfel de interlocutori.” Trebuie înțeles de aici că orice interlocutor care nu aderă la părerile Dv. lămuritoare devine automat un personaj obtuz, demn de a fi tratat pe un ton persiflator ? Credeam că doriți un dialog, nu un monolog cu acompaniament de „Așa este. Aveți perfectă dreptate.” Parcă discutam de fair-play și erați adeptul pluralismului opiniilor liber exprimate.

      Mie personal îmi este indiferent dacă C.A. se retrage sau nu din viața politică. Oricum nu mă convinge că ar fi un om capabil, cu o inteligență penetrantă și o judecată profundă. Deoarece este evident că în prezent îi place facă afirmații nefondate și pripite și că nici vorbă să-și țină spusa (doar este politician, nu-i așa ?) tot ce sper este ca să tragă învățămintele cuvenite și să nu mai intre pe viitor în situații jenante ca aceasta.

      Despre Traian Băsescu

      Zău că nu am deschis eu acest subiect (la fel ca și cu comunismul). Nici măcar nu afost obiectul intervenției mele.
      Aici însă chiar nu este cazul să bateți la uși deschise. V-am menționat deja atitudinea mea anti-Băsescu de câteva ori pe parcursul celorlalte două mesaje. Nu văd ce am mai putea comenta pe acestă temă.

      Ștergere
    2. Despre așa-zisul meu discurs

      Toată lumea are impresia că judecă obiectiv. Până chiar și Domnia Voastră poate cădea pradă aceastei iluzii. Este omenește.
      Se pare că niciunul dintre noi nu a reușit să-l convingă pe celălalt. De fapt eu nici nu urmăream acest lucru. Doream doar să-mi expun punctul meu de vedere. Într-un mod civilizat.

      Orișicum nu doresc să tai capul nimănui. Dacă este să-i fi tăiat cineva capul, C.A. a reușit rara performanță să și-l taie singur.
      Nu înțeleg de ce îmi atribuiți opinii care nu îmi aparțin. Unde am afirmat eu că „toate greşelile impardonabile ale lui Traian Băsescu” le consider driblinguri normale în meciul politic ? Eu m-am referit doar la manevra politică utilizată de Băsescu pentru referendum. Nu i-am scuzat niciun moment lipsa de probitate morală sau greșelile politice. Sau trebuie să vă readuc aminte iar (a câta oară ?) că sunt anti-Băsescu.

      Țin să vă specific, ca să lămurim odată această problemă, că nu am nici o preferință sau orientare politică, nu susțin niciun partid și nici o personalitate politică anume. Cu atât mai puțin pe Băsescu sau pe C.A.

      Referitor la procedeele lipsite de onestitate și bun-simț utilizate în politică, mi-este imposibil să cred că C.A. nu știe nimic despre existența lor, fiind politician de atâția (chiar Dv. afirmați despre el că nu este chiar un...crin). Este știut și s-a și văzut cu câtă lipsă de etică se lovesc între ei. Dacă chiar dorești să realizezi ceva și vrei să ajungi un politician de marcă prob, fără să te murdărești prea tare, cred că singura variantă este să anticipezi posibilele manevre ale adversarului și să fi blindat în apărare. Până și cavalerii medievali la care faceți aluzie erau îmbrăcați în armuri și se protejau. Nu se expuneau inutil dându-și scutul la o parte și făcând declarații hazardate și infantile, care nu dovedesc decât teribilism politic.

      Și totuși - cu respect,
      Tudor

      Ștergere
  9. Domnule Tudor,

    Vă fac două destăinuiri:

    1). Spre deosebire de dv., eu chiar am vrut să vă conving (dar nu să vă manipulez !).
    2). Am o „idee fixă”: oamenii au şansa (în înţelesul de posibilitate) de a comunica prin gândirea logică. Logica este o ştiinţă, este soră cu matematica. În situaţiile în care am constatat că opinia mea este diferită, uneori contradictorie, în raport cu a interlocutorului, din cauze afective (preferinţe, sentimente etc.), m-am străduit să aduc discuţia în planul gândirii logice. Dar, spre insatisfacţia mea, în cel puţin 3 situaţii (mă gândesc la discuţiile cu nişte forumişti din forumul Pruteanu şi din forumul Ion Nanu – Dan M., horia, Quetzalcoatl) efortul meu de analiză logică a fost luat în băşcălie (au spus că scriu „cearşafuri” ş.cl.). Analizele logice sunt specializate, obositoare şi plictisitoare prin tehnicitatea lor. Din astfel de discuţii am câştigat, totuşi, ceva: am învăţat să identific interlocutorii care nu pot fi convinşi nici măcar cu argumente riguros logice şi, în consecinţă, să-mi protejez resursele (timpul, energia, buna-dispoziţie etc.).

    Vă spun, cu oarecare întârziere, bine aţi venit în spaţiul blogului meu şi sper că vom mai dialoga, pe alte teme. Vă mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Stănescu,

      Sincer vă spun, răspunsul dv. mi-a creat o serioasă porție de relaxare și bună dispoziție, îndestulătoare pentru toată ziua. Din mai multe motive.

      Primul îl constituie faptul că mi-ați lipit pe frunte eticheta interlocutorului care nu poate fi convins prin argumente „riguros logice” (expresia utilizată de dv.).

      Al doilea necesită ceva mai multe explicații. Mai ales că, deși avem multe opinii divergente, în unele situații utilizăm concepte similare.
      Aș începe cu mulțumirile pe care trebuie să vi le adresez pentru că mi-ați reîmprospătat unele cunoștințe căpătate încă din liceu, respectiv faptul că logica este o știință soră cu matematica. Aici părerile noastre coincid aproape integral. Cu mențiunea că are și o componentă ceva mai „umană”, despre care voi pomeni ulterior.
      Mai apoi, citez „Analizele logice sunt specializate, obositoare și plictisitoare prin tehnicitatea lor”. Cam așa sunt percepute de marea majoritete a oamenilor. Cu mențiunea că mie nu mi se par nici obositoare nici plictisitoare.
      Am reținut că în situațiile în care ați avut opinii contradictorii cu interlocutorii dv., fie i-ați convins, fie, deși ați adus discuția în planul gândirii logice, aceștia nu s-au lăsat deloc convinși. Astfel ați învățat să identificați interlocutorii care nu pot fi convinși cu argumente riguros logice. Mă surprinde faptul că niciunul din acești opozanți ai dv. în ale gândirii nu a reușit să vă convingă el pe dv. Să fie ei chiar toți așa lipsiți de logică ? Sau modul dv. de raționament să fie chiar așa de infailibil ? Eu unul mi-aș pune aceste întrebări.
      Vă propun, de dragul discuției, un paralelism. O analiză logică/ un raționament se desfășoară treptat, în pași consecutivi și cu operatori logici de tip „dacă” „și ” „sau” „nici” „atunci” și cu bucle de revenire, alcătuind un tot similar organigramelor de proces alcătuite de informaticieni pentru derularea unui algoritm . (Algoritm= Succesiune de operaţii necesare în rezolvarea unei probleme oarecare - DEX `98). Nu sunt informatician, dar am asistat/participat alături de ei la elaborarea lor, ca cercetător științific, în cadrul proiectelor pe care le-am condus sau la care am colaborat. Aceste organigrame necesită/conțin niște date de intrare constante, niște parametri variabili și formulele de calcul cu operatorii matematici ce dau naștere rezultatului/soluției. În funcție de proces, anumiți parametri variabili, pe lângă valorile efective ce li se acordă, sunt însoțiți de anumiți factori de amplificare/diminuare a valorii efective a parametrului, denumiți PONDERI, acordați în funcție de criterii bazate pe statistică, experiența umană sau pe criterii subiective derivate din domeniul de aplicație al algoritmului.
      Să presupunem, tot de dragul discuției, un exemplu în care analiza logică este destinată determinării viitorului președinte al țării !! Ca date de intrare putem introduce parametrii : valoarea programului său politic, inteligența, onestitatea, experiența într-un anumit domeniu, spiritul de inițiativă, dinamismul, responsabilitatea declarațiilor, eficiența în acțiune și multe, multe altele, eventual și în funcție de problemele generale asociate (protecția socială, a mediului etc.). Dar - atenție să nu introducem și condiții de circumstanță pentru a nu genera sofisme încă de la startul programului. De ex. (glumind !- sper că aveți simțul umorului) „să fie anti-Băsescu” ar genera o eroare din start, deci un sofism, deoarece Băsescu nu va mai fi după 2014, iar aici discutăm de un președinte pentru următorii opt ani !
      Toți acești parametri pot lua valorile (să zicem): 0, 1, 2, 3 (nesatisf., satisf., bine, f.bine). Dar fiecare din aceste valori va fi amplificat cu o PONDERE ce ar putea lua valori de la 1 la 3, să zicem. Nu prea contează, deoarece toți candidații vor fi la fel evaluați. Sper că până acum totul a fost suficient de clar și riguros logic.

      Ștergere
    2. De acum începe partea „umană” menționată mai sus. Modul de acordare a valorilor parametrilor deja este subiectiv. Cineva consideră că X are un program valoros de protecție socială cu acțiune imediată și îi acordă 3, iar lui Y îi dă 1considerând că programul de dezvoltare pe termen lung al acestuia este mai puțin important. Altcineva consideră că al lui Y este mai valoros și îi dă 3, iar lui X îi dă 0. Eu personal nu m-aș hazarda să afirm care dintre aceste criterii este mai logic. Aceste valori reprezintă modul în care aceste priorități sunt percepute de alegător, în funcție și de cât de convingător a știut să fie fiecare candidat.
      După care intervin ponderile. Cineva consideră că cele mai importante calități sunt inițiativa, dinamismul și eficiența în acțiune și le va acorda 3, amplificându-le valorile de 3 ori, iar altcineva consideră că inteligența, onestitatea și experiența sunt cele ce merită să fie ponderate de 3 ori. Iarăși opțiunea (democratică) a alegătorului, în funcție de cum concepe el că trebuie să fie un președinte. În rest totul este la fel de logic.
      În final algoritmul va genera un învingător între X și Y. Bineînțeles că simpatiile sau antipatiile își au și ele rolul lor. Presupunând, in extremis, că această analiză logică ar genera un rezultat de egalitate tot ar exista un învingător, desemnat de alegător în funcție de intuiția sau simpatia sa, ambele greu cuantificabile , deși există noțiunea de „personaj charismatic” de care se poate ține cont.
      Și iată cum, deși desfășurat în mod logic, un proces de analiză logică poate duce (și va duce și în alte situații reale) la rezultate complet diferite în multe cazuri, dacă nu chiar în majoritatea cazurilor în care sunt implicate aprecieri umane la adresa altor oameni. Și nu numai în aceste cazuri.
      Concluzia pe care am dorit să v-o motivez prin această lungă expunere (recunosc - mult prea lungă, dar nu puteam sări nici o etapă, din motive logice...) este că poate n-ar strica să fiți mai puțin tranșant cu categorisirea opozanților care nu aderă la raționamentul dv., pe motiv că nu pot fi convinși cu argumente riguros logice. Poate că din punctul lor de vedere se vede la fel și ei la rândul lor ar putea raționa la fel. Bănuiesc că n-o să fiți de acord cu modestul meu demo, considerându-l nerealist, forțat, neobiectiv. Mă rog, credeți ce doriți...

      Al treilea motiv de relaxare a fost generat, fără nici o ironie, de finalul mesajului dv. Vă mulțumesc și eu la rândul meu pentru găzduirea pe care mi-ați acordat-o în cadrul blogului dv. Și mă bucură, de asemenea, faptul că putem discuta în contradictoriu, dar civilizat și fără luările peste picior grosolane atât de specifice românilor. Mă rog, au mai fost mici împunsături pe ici, pe colo, dar să trecem peste...
      Mulțumesc și pentru invitația de a participa și la alte dialoguri, pe alte teme. Am înțeles...
      Sincer să fiu, nu cred s-o mai fac, aceasta fiind practic prima mea acțiune de acest gen și mărturisesc sincer că îmi ia mult prea mult timp. Dar cine știe, poate altă dată (vorba românului) o s-o facem și mai lată...
      În cazul în care nu se va mai ivi această oportunitate, îngăduiți-mi să vă spun :

      La revedere domnule Stănescu și vă urez s-aveți parte doar de lucruri bune pe viitor !

      Cu stimă,
      Tudor

      P.S. Sper că o să editați și acest (posibil) ultim mesaj.

      Ștergere
  10. Pentru domnul Tudor

    1). „Mă surprinde faptul că niciunul din acești opozanți ai dv. în ale gândirii nu a reușit să vă convingă el pe dv. Să fie ei chiar toți așa lipsiți de logică ? Sau modul dv. de raționament să fie chiar așa de infailibil ? Eu unul mi-aș pune aceste întrebări.”

    De unde aţi scos concluzia asta ? Din ceea ce v-am spus eu nu puteţi deduce logic această concluzie. Probabil aţi dedus-o din „gândirea normală” pe care spuneaţi c-aţi folosit-o când aţi evaluat declaraţia lui Crin Antonescu ca fiind „prostie”. N-am ştiut că, discutând în marginea articolului „Despre declaraţia de retragere din politică a lui Crin Antonescu”, trebuie să spun şi ce lapte am supt, şi ce am învăţat din discuţiile cu interlocutorii mei.

    Spre satisfacţia dv., dau două exemple de învăţăminte dobândite din astfel de discuţii:
    - de la unul care se ascundea după pseudonimul „Matei” am învăţat că forma corectă de abreviere este „ş.cl.”, nu „ş.c.l”;

    http://www.info98.ro/nanu/forum/index.php?caz=27&nrmesaj=1314

    - în paginile acestea web (1, 2, 3) am înţeles, din ironia unei doamne (Mite Kremnitz), că folosirea formei arhaice „ridicul” (ca în poezia lui Eminescu) în loc de „ridicol” este greşită; alţii de pe acolo au zis că nu-i chiar infracţiune, ci doar contravenţie (conform DEX).

    http://www.info98.ro/nanu/forum/index.php?caz=24&cuvint=ridicul&pagina=1

    Oricum, am reţinut lecţia asta de la doamna Mite Kremnitz – Sorina Druga, al cărei blog vi-l recomand cu căldură:

    http://punctcontrapunct.wordpress.com/

    Dacă mai doriţi, mai bat câmpii şi cu alte exemple. Sunteţi musafirul meu şi trebuie să vă simţiţi bine.

    RăspundețiȘtergere
  11. Pentru domnul Tudor

    2). Aţi realizat o „lungă expunere” (o prezentare a unui demers ştiinţific de domeniul sociologiei ori al psihologiei sociale) pentru a întemeia următoarea concluzie:
    „Și iată cum, deși desfășurat în mod logic, un proces de analiză logică poate duce (și va duce și în alte situații reale) la rezultate complet diferite în multe cazuri, dacă nu chiar în majoritatea cazurilor în care sunt implicate aprecieri umane la adresa altor oameni. Și nu numai în aceste cazuri.
    Concluzia pe care am dorit să v-o motivez prin această lungă expunere (recunosc - mult prea lungă, dar nu puteam sări nici o etapă, din motive logice...) este că poate n-ar strica să fiți mai puțin tranșant cu categorisirea opozanților care nu aderă la raționamentul dv., pe motiv că nu pot fi convinși cu argumente riguros logice.”

    Nu trebuia să vă obosiţi într-atât, căci asta am susţinut şi eu, în mai puţine cuvinte.

    Dv. nu aţi înţeles punctul meu de vedere.

    a). Oamenii (inclusiv eu) nu sunt computere, nu sunt precum androidul Data, din „Start Trek”. Ei sunt, simultan, fiinţe raţionale (logice) şi fiinţe valorizante (care preţuiesc lucrurile, faptele etc. în funcţie de sistemul lor de valori, în care simpatia-antipatia, sentimentele ş.cl. au un rol important).

    b). În situaţiile în care constat că nu pot ajunge, cu interlocutorul meu, la o concluzie comună, din motive axiologic-afective, îi propun să încercăm o discuţie logică. Logica spune aşa: „Dacă premisele sunt adevărate şi inferenţa este validă (logic-corectă), atunci concluzia este sigur adevărată.” Partea cea mai dificilă este realizarea acordului cu privire la adevărul premisei (premiselor), din cauza menţionată mai sus - contaminarea judecăţilor noastre de subiectivism („nu-i frumos ce e frumos, ci-i frumos ce-mi place mie”) – contaminare faţă de care, evident, nici eu nu-s imun. Etapa a doua constă în verificarea validităţii inferenţei.
    Imposibilitatea ajungerii la concluzii comune apare atunci când:
    - nu se poate realiza un acord cu privire la adevărul premisei (premiselor);
    - interlocutorul nu admite caracterul constrângător al demonstraţiei validităţii;
    - interlocutorul nu admite nici caracterul adevărat al premiselor, nici validitatea inferenţei.

    Dv. spuneţi: „poate n-ar strica să fiți mai puțin tranșant cu categorisirea opozanților care nu aderă la raționamentul dv.”. Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi. Reacţia mea în astfel de situaţii este de felul: „Domnule, îmi eşti simpatic, dar nu ne putem înţelege”.

    Argumentele pe care le-am folosit aici le-am folosit de multe ori, de aceea îmi pare că sunt un fel de Sisif.

    Vă ofer un exemplu de situaţie în care mi-a fost imposibil să ajung la o concluzie comună în dialogul cu… un profesor de matematică. Se numeşte Matei Dragoş şi este coleg cu mine în cadrul Grupului Şcolar „Al. I. Cuza”, din Slobozia.

    Am constatat că dl. Matei face o eroare de gândire (eroare pe care am observat-o prima dată la regretatului Iosif Sava, în timpul unei emisiuni „Serata muzicală”, apoi am constat-o şi la alţi anticomunişti): el admitea, simultan, aceste judecăţi: „Societatea comunistă este o societate utopică”; „Societatea românească din ultimii 45 de ani a fost o societate comunistă”.

    Am pus aceste judecăţi ca premise ale unui silogism:
    Premisa majoră: Societatea comunistă este o societate utopică.
    Premisa minoră: Societatea românească din ultimii 45 de ani a fost o societate comunistă.
    Concluzia: Societatea românească din ultimii 45 de ani a fost o societate utopică.
    Evident, concluzia este falsă (absurdă).
    În această situaţie, logica ne spune: falsitatea concluziei se explică prin falsitatea a cel puţin unei concluzii sau prin nevaliditatea inferenţei (unde „sau” este disjuncţie neexclusivă).

    Dar inferenţa silogismului este validă (este un modul silogistic perfect Barbara, din figura silogistică I). Deci: cel puţin una dintre premise este falsă.

    Mi-a fost imposibil să mă înţeleg cu acel coleg. Avea impresia că umblu cu scamatorii.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pentru domnul Tudor

    3). Îmi daţi sfatul „poate n-ar strica să fiți mai puțin tranșant cu categorisirea opozanților care nu aderă la raționamentul dv., pe motiv că nu pot fi convinși cu argumente riguros logice.”

    Dar dv. aţi avut aceeaşi reacţie tranşantă faţă de mine, atunci când aţi scris: „Nu sunt absolut deloc interesat de a duce o polemică sterilă despre comunism. Este evident că spre o polemică de acest tip s-ar îndrepta discuția, amândoi fiind oameni suficient de maturi și având fiecare un sistem de valori bine conturat și cristalizat, pe care la această vârstă îl considerăm imuabil și evident nu ni-l vom schimba, având experiențe de viață proprii și moduri de gândire specifice declarat contradictorii.”

    Aţi fost chiar „mai tranşant” decât mine, căci eu ajung la o concluzie asemănătoare abia după ce consum resurse într-un dialog al surzilor.

    RăspundețiȘtergere