duminică, 18 septembrie 2011

Gânduri răvăşite la căpătâiul mamei muribunde


Am mai mărturisit obsesia mea: Maica Ţară moare. De mai bine de douăzeci de ani, sadici de felul lui Mengele  experimentează pe trupul şi spiritul maicii noastre, România. În realizarea scopurilor lor diabolice s-au folosit şi se folosesc, în continuare, de politicieni-curve, de intelectuali-mercenari. 
Când privesc în urmă, constat că în toată această perioadă am fost trist, ca atunci când am aflat că mama mea biologică este bolnavă, fără şansă de supravieţuire. Suferinţa mea a început chiar în momentul în care am citit pe faţa lui Nicolae Ceauşescu frica, în timpul mitingului din 21 decembrie 1989. Îmi amintesc, de parcă ar fi acum, cum teama mi s-a transmis (unii spun că atunci s-a folosit o tehnică specială cu efecte la nivelul psihologiei maselor), simultan cu un sentiment de revoltă: am izbit cu piciorul în canapea şi am spus revoltat „De ce se amestecă ?”.
A urmat perioada în care Ceauşeştii au fost asasinaţi şi în care s-au retransmis, într-o serie parcă nesfârşită, imaginile cu trupurile lor însângerate. Eram trataţi ca nişte vampiri: „Luaţi, săturaţi-vă !”.
O adunătură de indivizi şi de grupuri hămesite s-au năpustit la conducerea ţării, călcându-se în picioare. Printre ei se aflau spioni teleghidaţi din cele patru puncte cardinale, politicieni ruginiţi şi revanşarzi, intelectuali racolaţi în străinătate, politruci îndepărtaţi de Ceauşescu de la masa nomenclaturii şi revopsiţi politic în grabă, răufăcători de drept comun, imbecili care credeau că fac istorie, grăbiţi să strice înainte de a se întreba ce vor pune în loc, fără a conştientiza că sunt simple marionete.
                Din momentul în care am citit proclamaţia în zece puncte mi-am dat seama că păpuşarii vor nu doar căderea Ceauşeştilor, ci distrugerea sistemului socialist. Este adevărat că, pe ici – pe colo, s-a strigat „Jos comunismul !”, dar strategia a fost de restauraţie a capitalismului în mod insidios. După mulţi ani, în emisiunea „Q & A” a Alessandrei Stoicescu,  Emil Constantinescu declara că în timpul campaniei prezidenţiale încă i se mai recomanda să nu folosească mesajul anticomunist !
                Timp de câţiva ani, după Marea Păcăleală, am urmărit emisiunile de televiziune, am citit presa. Cumpăram şi citeam tot ce apărea la chioșcul de ziare, de la „Prostituţia” până la „Academica” (regret că, ulterior, pe când mi se umpluse o cameră cu ziare şi reviste, am aruncat majoritatea acelor publicaţii; era în ele reflectarea unei epoci istorice !). Reacționam nu doar intelectual, ci mai ales afectiv. La fiecare slogan perfid („Industria este un maldăr de fiare vechi”, „’Nu ne vindem ţara’ este o tâmpenie” etc.), la fiecare privatizare, la fiecare lovitură dată suveranităţii şi independenţei  simţeam o durere.
                Au trecut anii. Toate prevestirile sumbre s-au adeverit. Am fost expropriaţi de rezultatele muncii a multor generaţii, de resursele naturale, ni s-a luat dreptul de a ne autoguverna, de a fi un popor liber. Suntem cerşetori la noi acasă. Suntem umiliţi, supuşi unui genocid. România este o ţară muribundă.
                Au fost şi mai sunt oameni curajoşi care ne-au semnalat primejdiile, dar mesajele lor fie au fost luate în derâdere de „oamenii noi”, cu creierii spălaţi, fie s-au pierdut în vacarmul general. În această lamentaţie, scrisă dintr-o suflare, menţionez pe economistul Ilie Şerbănescu şi pe politicianul Corneliu Vadim Tudor. Vadim este, în opinia mea, de departe cel mai curajos politician român din prezent. În ultimele lui apariţii, în care s-a eliberat de reacţiile colerice scăpate de sub cenzura raţiunii, de imensele paranteze narcisist-intelectualiste, de mărturiile sale de religiozitate şi bunătate („Eu nu omor nicio muscă”, „Eu dau de mâncare unor câini”) mi-a fost simpatic. Răzvan Dumitrescu, un foarte bun jurnalist, ştie să-l pună în valoare, ca interlocutor, pe tumultuosul Vadim. M-a întristat, însă, afirmaţia Scormonitorului-prin-gunoaie, Dan-Diaconescu-Direct, că multe organizaţii locale ale PRM au trecut la „partidul” lui, partid care ar fi urcat în sondaje. Înseamnă că fabrica de „oameni noi” a lucrat cu spor.
                Recent, chiar indivizi care au contribuit la actuala situaţie în care se află România, precum Petre Roman, Victor Ciorbea, Dinu Patriciu, au început să facă destăinuiri din culisele politicii de răstignire a României.
                Mihai Gâdea a realizat o emisiune foarte interesantă („Sinteza zilei” din 15 sept.2011) despre datoriile băneşti pe care alte ţări le aveau faţă de România în decembrie 1989. Din discuţie am aflat că România a fost constrânsă, de forţe „prieteneşti” din Occident, în colaborare cu politicieni români paricizi, să renunţe la recuperarea acestor creanţe.

Deocamdată ofer nişte imagini din emisiunea „Sinteza zilei” menţionată:

Victor Ciorbea – Despre recuperarea creanţelor României, după 1989
Ilie Şerbănescu - Despre recuperarea creanţelor României, după 1989 (cel mai important !)
Florea Dumitrescu (fost guvernator al Băncii Naţionale a RSR) - Despre recuperarea creanţelor României, după 1989
Petre Roman - Despre recuperarea creanţelor României, după 1989

9 comentarii:

  1. Da, un articol scris cu pasiune, cu obidă, și e și normal să fie așa. E bine că nu ați trecut în partidul resemnaților.

    Domnule Valerius, schimbările de macaz din țările din Est, mai mult sau mai puțin violente – însoțite sau nu de pseudorevoluții – au însemnat două lucruri, printre altele:

    - Transformarea de către Vest a acestor în colonii – în vaci de muls și în piețe de desfacere, acest lucru oferind o perioadă de respiro țărilor vestice, care erau aproape de o criză majoră, uite că acestă criză a fost amânată astfel cu vreo douăzeci de ani.
    - Îmbogățirea nemăsurată a oportuniștilor/ trădătorilor din fostul aparat de partid și de stat.

    Ce se poate observa este că la maghiari și la restul Blocului Estic este mult mai bine decât la noi și aici vina o poartă românismul. Părțile negative ale acestuia – printre care o nesimțire, o mitocănie și o lăcomie nemăsurată – se văd foarte bine la autorii genocidului la care s-a ajuns acum. După cum știți, eu am criticat meru anumite aspecte al românismului, în timp am ajuns la un echilibru, mi-am dat seama că îmi iubesc poporul așa cum este el, cu calitățile și defectele lui, dar și că aici, ca să meargă treaba, trebuie o mare strictețe și pedepse aspre când e vorba de banul public, altfel românii de la putere fură nemăsurat, cu nesimțire, mergând pe principiul : ”după noi potopul”.

    Să ne amintim cu câtă circumspecție își trata Ceaușescu colaboratorii (s-a dovedit în final că aceasta nu a fost de ajuns de mare!) și de rotația cadrelor pe care acesta o practica (nici aceasta, în final, nu a mai ajutat la nimic!). Bismarck pesemne știa el ce știa când i-a scris lui Carol I că : ”românii nu pot fi conduși decât cu biciul”.

    Unii văd ca soluție la noi o dictatură militară, cu instituirea unor pedepse majore pentru furt, alții, ca TLC, văd soluția în venirea la putere a extremei drepte, a legionarilor (care nu au fost la putere decât patru luni, începând din septembrie 1940 și după asasinarea lui Codreanu), eu nu îmi pot da seama ce ar aduce aceasta, deoarece nu avem un exemplu de conducere legionară care să depășească cele patru luni. În schimb, știu de perioada ceaușistă de 15 ani, dintre 1964 și 1979, când aici a fost un rai. Acum, în momentul de față, la cât sunt de șocat de genocidul în care a fost băgat poporul român, i-aș vrea pe comuniștii naționaliști la putere, ca să-i pedeapseasă pe hoți și să mai aducă ușurare poporului.

    Este inadmisibil să vezi nuntă ca a lui Borcea, unde numai verighetele au costat 5.000 de euro sau să-l vezi pe Truică, fostul șef de cabinet al lui Adrian Năstase, trebăluind în grădină cu ceas de 50.000 de euro la mână, în condițiile în care câteva sute de euro au ajuns o adevărată avere, de neatins, pentru majoritatea românilor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnule Bogdan,

    Consecinţele dispariţiei sistemului socialist, pe care le-aţi prezentat, sunt reale.

    Nu sunt foarte bine informat, dar se pare că în Polonia, în Ungaria situaţia este mai bună. Explicaţia ? Fac speculaţii: cel puţin ungurii au mai multă demnitate, orgoliu, patriotism, naţionalism. Înţeleg că au adus la putere un partid naţionalist.
    La ei se poate ! La noi, nu. Ne conduc minoritarii unguri de mai mulţi ani. În schimb PRM-ul este considerat „extremist”. Acum „oamenii noi” vor să-l trimită în parlament pe Scormonitorul-prin-gunoaie, adică pe caricatura de Dan-Diaconescu-Direct. Doamne, cum e posibilă atâta prostie pe metrul pătrat ?!

    Toţi politicienii noştri de la vârf, începând cu Iliescu-Trahana şi terminând cu diabolicii Băsescu şi Boc, au fost nişte preşuri pentru Dracii din Occident. Cum să fim trataţi cu respect când aceşti oameni s-au comportat ca nişte râme ?

    Aţi văzut în fragmentele video din „Sinteza zilei”: oameni implicaţi, vinovaţi de jefuirea ţării – Petre Roman, Victor Ciorbea - au tupeul să ridice din umeri şi să spună că ei n-au ştiut sau n-au avut cum se opune în problema ştergerii datoriilor unor ţări faţă de România. De ce n-au spus poporului, atunci, că li se pun astfel de condiţii, că nu fac faţă situaţiei ? Într-o lume dreaptă, ăştia ar trebui judecaţi şi pedepsiţi pentru vinile lor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Blestemul nostru cel mai greu acum se numeşte Băsescu. Pe cât e de dur cu poporul pe care-l asupreşte (şi-a făcut un titlu de glorie din „politica nepopulară” !!), pe atât de umil este faţă de Marele Licurici. L-aţi văzut cum arăta când dădea mâna cu Obama ? Parcă era un penis jalnic în stare flască. Şi, ca bonus, zâmbetul acela de oligofren, lipit pe faţă (parcă-i aud şi hăhăitul). Vrea să ni-i aducă pe americani în casă, pentru zeci de ani. Ungurii, de exemplu, dacă ar fi trebuit să admită Cuiul lui Pepelea în casa lor, s-ar fi luptat să obţină maximum de avantaje în schimb. Ăsta le cumpără şi avioanele, în condiţiile în care sectorul sănătăţii şi al educaţiei sunt în cădere liberă, în condiţiile în care poporul este supus realmente unui genocid ! Domnule, acesta ar fi în stare să ne oblige să le plătim şi cheltuielile acestor bolnavi de războită. Eu cred că-l au „la mână” cu ceva compromiţător, altfel nu-mi pot explica acest comportament lipsit de demnitate. Cu toate metehnele lui, Ceauşescu a fost un înger faţă de individul acesta, care ne asupreşte !

    RăspundețiȘtergere
  4. În legătură cu „scutul antirachetă”.
    Am văzut la televizor nişte reacţii normale la nişte oameni „simpli” de la Deveselu. Nu păreau că şi-au pierdut minţile de bucurie la gândul că vin americanii. Dar comportamentul primarului de acolo mi-a provocat greaţă. Era la orgasm ! Vin americanii şi-i fac lui şosea şi nu ştiu ce mai îndruga el ! Măi, tâmpitule, ăştia nu vin ca să dea, ăştia vin să ia, aşa cum a făcut Bechtel-ul lor. Iar când trebuie să dea, nu dau la tâmpiți şi la nevertebrate ! Dacă ar face cadouri la toţi tâmpiţii, n-ar mai conduce Lumea.
    Individul care ne asupreşte şi care iubea atât de mult jocul de-a referendum acum de ce nu iniţiază referendum în problema amplasării „scutului antirachetă”. Domnule Bogdan, democraţia de care tot vorbesc ăştia este o minciună. N-aţi văzut cum a falsificat „Bâţâie-din-buci” aia voturile în Parlament şi n-a păţit nimic ? Au ăştia dreptul moral să-i acuze pe comunişti de falsificarea alegerilor din 1946 ?

    RăspundețiȘtergere
  5. În starea de tristeţe în care mă aflu, m-a uns la suflet ce-a spus Ilie Şerbănescu la „Sinteza zilei”.

    - „D’aia nu exploatăm, sau nu valorificăm, nici piaţa „minunată” care ni s-a deschis, a Uniunii Europene, că nu avem „jucători”. Pentru că, când am fost primiţi în Uniunea Europeană, ni s-a spus: ’Băieţi, vreţi să vă integraţi ? Daţi-ne nouă economia !’ Şi le-am dat-o. Şi atunci noi cu ce să „jucăm” pe terenul Uniunii Europene ? Sau cu ce să „jucăm” în Libia, sau în Irak ?”

    - „Apropo de datorii (…) Cu Irakul: ne-au spus ’prietenii’ noştri internaţionali: ’Mă, da’ voi nu participaţi cu nimic ?’ Şi ne-au pus, prin Clubul de la Paris, să le tăiem şi datoriile pe care le aveau faţă de noi. În schimb, când a fost momentul să ne ducem şi noi să luăm nişte contracte, ei aveau ’jucători’ şi noi n-aveam ’jucători’ ”.

    - „Păi, dacă noi suntem o anexă şi alţii sunt stăpânii, nu se poate să iasă decât ce-a ieşit, dom’le”.

    - „În 2005 România nu mai exista, dom’le !”

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule Valerius, sunt de acord cu tot ce spuneți.
    Și da, Băsescu este cea mai mare nenorocire a românilor.

    După cum am spus, și ați întărit și dvs., conducătorii noștri nu sunt ca ai maghiarilor, din păcate.

    Se falsifică voturile încontinuu din 1989 încoace. Acum, cu Băsescu, frauda este pe față, dacă se poate spune așa.

    Da, au falsificat voturile comuniștii, în perioada stalinistă, dar de atunci încolo s-au făcut și lucruri bune, s-au eradicat analfabetismul și TBC-ul, oamenii au primit case și au avut parte de educație și asistență medicală bune. Tot după cum am mai spus, în primii cincisprezece ani de ceaușism s-a atins un vârf din punct de vedere economic și social pentru România, cel mai mare din toată istoria noastră. Ăștia de după 1989 falsifică și am ajuns nu mai bine, ci în plin genocid. Deci, rezultatele diferă cumplit. Cu comuniștii, jocurile erau făcute, ca în tot Blocul Estivc, însă, la noi o bună perioadă comunismul nu a însemnat numai mai bine, ci cel mai bine.

    Penru Deveselu va fi bine, vor curge niște bani din America, pe plan local. Ideea este că rușii s-ar putea să ne taxeze pentru scut, și dacă deveselenii vor fi mai bogați cu câteva sute de euro, s-ar putea ca România, din cauza rușilor, să aibă probleme care să ne coste nu sute de milione de euro, ci poate chiar mult mai mult.

    Enron, Chevron, să fim serioși! Rușii sunt mai aproape! Cu ei ar fi trebuit să vedem ce facem cu petrolul, cu gazele naturale, cu comerțul, în general!

    RăspundețiȘtergere
  7. ... Ce spune Ilie Șerbănescu, că a trebuit să vindem active importante, ca să intrăm în UE, e adevărat, am învățat și eu la școală, la masterat. Ai noștri conducători ... mai slabi decât cei ai ungurilor.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Valerius

    Din păcate aveţi dreptate în privinţa României unde asistăm la disoluţia statalităţii şi a conştiinţei naţionale.

    Cauzele materiale ale acestui fenomen sunt demantelarea economiei socialiste şi predarea tuturor surselor de bogăţie capitalului străin. Forţele naţionale, câte mai sunt, nu mai au pe ce să se sprijine. Burghezia naţională este atât de slabă economic, atât de dependentă şi legată ombilical de capitalul occidental şi de piaţa UE, încât acţionează ca o forţă contrară unităţii şi independenţei naţionale în loc să acţioneze ca forţă coagulantă a lor.

    Proletariatul la rândul său, dublu exploatat ca orice proletariat din colonii, nu poate nutri sentimente naţionale câtă vreme ideologia burgheză nu i le cultivă şi mai cu seamă când singura sa şansă de a supravieţui economic este părăsirea ţării pentru a-şi găsi de lucru în Occident.

    Nu cred că situaţia în alte ţări din Est este mai bună decât a României, capitalismul e rău peste tot, chiar şi în cea mai bogată ţară din lume, SUA, ci doar se menţin vechile decalaje istorice.

    Cât priveşte emisiunile televizate, am hotărât acum cinici ani să nu mă mai uit la televizor. Nu deţin în casă nici un aparat TV, sursa informaţiilor mele este exclusiv internetul.

    În cel priveşte pe Vadim Tudor, îl admir ca orator, scriitor, om de cultură dar nu îi împărtăşesc vederile politice, eu fiind precum ştiţi marxist-leninist.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Florian Liviu

    1). „asistăm la disoluţia statalităţii şi a conştiinţei naţionale”.

    Credeţi-mă, chiar mă doare sufletul. Mi-am pierdut optimismul. Bomboana de pe colivă: intrăm sub ocupaţie americană, ca nu cumva să mai ieşim din cârd vreodată.
    Mă bântuie gândul să studiez mai bine modelul evreiesc, felul cum au reuşit ei în condiţii istorice grele să-şi menţină conştiinţa etnică. Intuiţia îmi spune că au câteva valori fundamentale care se transmit la urmaşi încă de la ţâţele mamelor.
    Şcoala ar trebui să aibă un rol fundamental în formarea oamenilor şi, implicit, în apărarea fiinţei naţionale. Dar ea a fost „reformată” după 1989 astfel încât să creeze în serie „omul nou” al societăţii capitaliste. Am mai scris asta: am un sentiment de vinovăţie, dar nu mă pot opune, căci sunt doar o rotiţă din această maşinărie infernală. Să încep să critic sistemul în şcoală ? Mi-ar sări autorităţile, părinţii elevilor, elevii înşişi la beregată, pe motiv că nu-mi fac datoria de „a-i pregăti” pentru viaţă.

    2). „În cel priveşte pe Vadim Tudor, îl admir ca orator, scriitor, om de cultură dar nu îi împărtăşesc vederile politice, eu fiind precum ştiţi marxist-leninist.”

    Şi eu am ucenicit la şcoala lui Marx şi nu mă lepăd de marxism, precum Petru de Iisus. Nu mă feresc să declar că am fost şi sunt comunist. Dar proiectul marxist chiar nu are nicio şansă de realizare, de înfăptuire în această perioadă. Nu vedeţi, cei care îşi ziceau comunişti, precum Constantin Rotaru, nu mai dau nici un semn de viaţă. Ştiu, am devenit răutăcios, n-am dreptul să-i critic atât timp cât nici eu nu fac mare lucru. Tot ce fac este să contribui şi eu la clarificările teoretice necesare.

    Mă gândesc că în această perioadă mişcarea comunistă nu mai poate fi opusă capitalismului, pentru că ea nu mai există în realitate, în practica politică.

    De aceea îmi caut un punct de sprijin. „Naţionalismul”, „conştiinţa naţională” sunt termeni vagi în această epocă, căci însăşi „naţiunea” nu mai este înţeleasă ca o formă de comunitate umană întemeiată pe comunitatea de viaţă economică, de teritoriu, de limbă şi de factură psihică. Acum este regizată dezbinarea între etnicii care formau naţiunea română, cu scopul evident de a sparge statele naţionale unitare. În consecinţă, suntem nevoiţi să ne întoarcem la „etnie”, la „popor”, chiar şi aceşti termeni necesitând redefiniri. Mie mi-e dor de Eminescu şi aş vrea să mă solidarizez cu poporul lui. Dar unde mai e acel popor ? Constat, ca şi dv., procesul de disoluţie. Marile personalităţi, care ar trebui să fie conducătorii acestui popor în această etapă de traversare (sper) a deşertului axiologic, ori sunt pasive, ori au făcut pactul cu Diavolul, ori s-au retras în Turnul de Fildeş (Universităţi, bloguri etc.).

    RăspundețiȘtergere