Comentariu la articolul "Libertarianismul - ce se ascunde în culise?", al prof. univ. A.-P. Iliescu

Libertarianismul- ce se ascunde în culise? 

Tema libertarianismului e de actualitate (constat şi că ea este o preocupare mai veche a dv.; o abordaţi, de exemplu, şi în Liberalismul între succese şi iluzii). 

„Trebuie neapărat adăugat că şi în România există motive de suspiciune cu privire la anumite grupuri libertariene, care se aseamănă ciudat de mult”.

Aveţi dreptate. Susţinătorii libertarianismului sunt pe cât de activi, tot pe atât de agresivi. Bunăoară, cunosc două saituri – „Cristian Paun” şi „Logica economică” – unde „fanii” libertarianismului au autentic comportament de pirania. De exemplu, opinia critică  a unui cititor („fiom”) – „Libertăţile economice conduc în timp la restrângerea celor sociale prin restricţionare accesului la resurse(sănătate, învăţământ, cultură) doar pentru o clasă selectă ce şi le poate permite. Pentru ceilalţi există o singură opţiune sclavia” – a primit următoarea replică: „Si da Fiom, ai dreptate si ai intuit bine, faptul ca esti batran te face in ochii mei automat o victima, prin urmare ar trebui sa stai mai mult prin casa. In cazul socialistilor trecuti de 50 de ani am niste reflexe foarte urate, le iau gatul din cateva miscari” ( http://www.logec.ro/manual-de-economie/  ).

Din articolul dv. „Libertarianismul- ce se ascunde în culise?” înţeleg că George Monbiot aduce în lumina rampei resorturile de culise ale libertarianismului (în treacăt fie spus, textul dv. „Monbiot pleacă de la două fapte incontestabile: 1- sursele de finanţare ale think tank-urilor libertariene sunt în mod deliberat învăluite în secret” îmi provoacă o nedumerire curioasă: dacă sunt „în mod deliberat învăluite în secret”, cum au devenit „fapte incontestabile” ?). Aşa cum ne aşteptam, în spatele peroraţiilor libertariene se află interese: „S-a dovedit chiar cine anume finanţează aceste grupuri, ce acţionează mai curând ca grupuri de lobby în favoarea unor interese speciale corporatiste, decât ca centre de gândire teoretică”.

Presupun că teoreticienii susţinători ai libertarianismului nu sunt, pur şi simplu, nişte intelectuali mercenari (care, în schimbul unei plăţi, îşi folosesc armele intelectuale în serviciul plătitorului), ci au şi un profil psihologic aparte, în care egoismul este trăsătura principală. Egoismul (adaos: ca atitudine a omului care "şi-a văzut sacii urcaţi în căruţă") îi împiedică să analizeze serios implicaţiile libertarianismului. De pildă, în saitul său, profesorul universitar Cristian Păun prezintă, ca un fel de argument al autorităţii, citatul "Proprietatea există înainte de Lege; Legea nu are altă misiune decât să impună respectarea proprietăţii oriunde există, oriunde ea se formează, în orice fel a creat-o cel ce a muncit, izolat sau în asociere cu alte persoane, cu condiţia să fi respectat dreptul celuilalt" (Frederic Bastiat).  A susţine că „Proprietatea există înainte de Lege” înseamnă a coborî proprietatea de la înălţimea ei de concept şi realitate social-juridică la nivelul comportamentului zoologic al marcării teritoriului.

P.S.

Comentariul n-a fost publicat. Probabil că nu s-a ridicat la înălţimea exigenţelor titularului blogului. În răspunsul său, A.-P. Iliescu îmi reproşează (cel puţin) păcatul unei generalizări nedrepte.

Adrian-Paul Iliescu said...

 @ Valerius

Libertarienii sunt, ca toti oamenii de altfel, foarte diferiti intre ei. Unii sunt probabil egoisti, iar cei pe care ii citati sunt chiar fanatici. Altii insa cred sincer ca logica coexistentei umane cere aranjamente libertariene. Din pacate, adesea sub sigla libertariana se ascund neoconservatori, conservatori extremisti si chiar anarhisti criminali.

Dar nu trebuie demonizati libertarienii in genere, ci denuntati cei care apara mascat interese inavuabile.