România în mașina centrifugă

          Una dintre spaimele care au bântuit, din momentul Marii Păcăleli din decembrie 1989, conștiințele românilor educați în spiritului patriotismului ”ceaușist” a fost generată de posibila dezintegrare teritorială a României. Confruntările sângeroase maghiaro-române din Târgu Mureș, din 19-21 martie 1990, au fost interpretate ca fiind provocate de o tentativă de dezintegrare teritorială a Transilvaniei.Nu exclud c-o fi fost şi o tentativă de acest fel. Este clar că aceasta a fost metoda folosită în dezintegrarea Serbiei.
          O altă metodă folosită în dezintegrarea României a fost metoda privatizării. Vă amintiți propaganda non-stop televizată prin care politrucii vremii, în frunte cu Petre Roman, cereau privatizarea bunurilor țării, ”fie şi pe un dolar”? Privatizarea, inclusiv retrocedările de tip restitutio in integrum, a fost metoda diabolică prin care marea majoritate a cetățenilor României a fost expropriată de avuția națională, în avantajul capitaliştilor străini şi al unei minorități colaboraționiste.
          În prezent, se estimează că doar 10% din avuția României mai aparține românilor.

          Dar procesul transformării poporului român într-un popor fără țară, procesul dezintegrării României continuă.

          Dau două exemple.

          1). Am aflat de la televizor că Alteţa Sa Regală Prințul Charles, Moştenitorul Coroanei britanice, vrea să-și tragă vreo sută de mii de hectare de pământ în Transilvania. Am  văzut un filmuleț în care Înălțimea Sa se plimba regește printre niște țărani români care coseau cu spor și spunea că spațiul acela trebuie conservat, în arhaicitatea lui. Desigur, va fi un spațiu minunat, sănătos, ecologic pentru nepoții și stră-strănepoții Alteței Sale Regale. Veniți, Alteță Regală, cu descendenții Domniei-Voastre, căci românul este primitor, precum ”indienii” lui Columb, care-și vindeau aurul și celelalte bunuri pe mărgelele colorate ale inteligenților europeni colonizatori. Nu contează că acolo, în Insula care a fost centrul Imperiului Britanic, există tendința de a nu mai primi nici vântul care bate dinspre România. M-a înduioșat până la lacrimi declarația Alteței Sale, din cadrul unui interviu televizat. Duduia care-l intervieva insinua că Alteța Sa Regală are niște nepoți de al căror viitor prosper este preocupat, dar Prințul Charles a declarat, cu vădită sinceritate regală, că este preocupat de viitorul nepoților țăranilor români din zonă!
          Să mă ierte Dumnezeu pentru ce voi spune în continuare. Mi-am dat seama cât de alienat a ajuns acest popor în momentul în care taică-meu, fost țăran, aflat acum la vârsta de 95 de ani, după ce de-a lungul anilor post-decembriști ne spusese frecvent ”După ce mor, să nu vindeți pământul!”, a vândut cele nouă hectare de pământ și a dat banii unor biserici, de fapt întru prosperitatea cucernicilor preoți ai acelor biserici.
          Unii spun că salvarea țării va veni de la talpa țării, adică de la țăranul român. Vă dau o veste tristă: țara nu mai are talpă.

          2). Aud că s-a dat o lege prin care chiar și trei inși pot înființa un partid. Recunosc, chestia asta m-a surprins. Eu credeam că tendința va fi ca, dimpotrivă, să fie îngrădită formarea de noi partide, cu scopul de a reduce numărul lor la 2-3, precum în țara democrației, SUA, astfel încât principul ”pleacă ai lor, vin ai lor” să funcționeze perfect. Recunosc, analiștii-decidenți din laboratoarele manipulării sunt muuuult mai inteligenți decât mine! Ei au aruncat semințele dezbinării în pământul mănos al prostiei românașilor și recolta bogată se prefigurează deja. Aud că vor fi înființate ”Partidul dobrogenilor”, ”Partidul bănățenilor”, ”Partidul transilvănenilor”, "Partidul ialomiţenilor". De ce ar mai fi nevoie de ”regionalizare”, de ”descentralizare” impuse, de evenimente sângeroase precum cele de la Târgu Mureș?! Semințele dezintegrării a ceea ce a mai rămas din România se dezvoltă rapid în solul mănos al prostiei românești. În același timp, undeva, la Bruxelles, se amplifică o birocrație centralistă subordonată marii oligarhii financiare.
          Să ne înțelegem: existența partidelor ține de însăși esența democrației. Dar partidele trebuie fundamentate pe ideologii, pe principii politice, nu pe criterii teritoriale sau etnice. Partidul Muncitorilor (sau Partidul Salariaților), Partidul Patronilor (sau Partidul Antreprenorilor) ar fi fost partide justificate din punctul de vedere al structurii politico-economice reale a societății capitaliste. Dimpotrivă, formațiunile acestea politice perverse, în care se adună în turme oile cu lupii îmbrăcați în blănuri de oi, sunt nefirești, din perspectiva mea.
          Pentru prostia românească fecundă, ofer și eu niște sugestii gratuite de denumiri de partide:
- Partidul proxeneților care prestează pentru băieții de la Deveselu;
- Partidul însetaților de sânge rusesc;
- Partidul fanilor lui Mugur Isărescu, Laura Codruța Kovesi, Florian Coldea și Livia Stanciu;
- Partidul purtătorilor izmenelor omului cu interesul național în gură;
- Partidul ”Dragi investitori străini, veniți să ne violați!”;
- Partidul clerului care cântă prohodul României.

Închei cu versurile geniului nostru tutelar:

”Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!”