duminică, 7 aprilie 2013

Ponta îşi dă arama pe faţă


            Faţă de acest personaj al politicii româneşti post-decembriste n-am avut niciodată certitudini.

            Am recitit ceea ce am scris, de-a lungul timpului, despre el.


„Marele Licurici nu mizează totul pe un singur cal. Băsescu, slugoiul încă în exerciţiu, e cam ca o lămâie din care a fost stoarsă aproape toată zeama. Cei menţionaţi mai sus sunt, toţi, plimbaţi pe la Washington. Sunt alţi slugoi. Dar interesele Jupânilor Lumii nu pot fi realizate doar prin slujul unor indivizi, trebuie controlat şi un partid mare. Până acum a fost controlat (şi este încă) PDL-ul, prin Băsescu şi robotul lui, Boc. Dar Băsescu şi PDL-ul sunt puternic uzaţi. Mă întrebam, cine va fi următorul lider de partid care va executa ordinele Marelui Licurici ? În opinia mea, acesta este mai probabil Ponta, care s-a plimbat mai mult pe la Washington. Argumente: el a declarat recent că dacă va ajunge la Putere, nu-i va destitui pe liderii serviciilor secrete şi nici pe Isărescu; el are o atitudine mai degrabă de colaborare cu spionul devenit prim-ministru, decât de opozant. I-aţi văzut azi, în parlament, ce priviri de dragoste îşi aruncau ? Discursul lui de azi, din parlament, miroase a trădare faţă de PNL.”


„Recent, acest Hopa-Mitică din politica românească, Victor Ponta, a fost chemat la ordin de Marele Licurici. Ieri-seară l-am văzut la… B1 TV ! Un discurs rece, meschin-calculat, parcă tras la xerox după cel al lui Mihai Răzvan Ungureanu ori al lui Cristian Diaconescu, în care ideea principală a fost că, atunci când va pune mâna pe maneta puterii în România, va executa  neabătut ordinele primite de la Marele Licurici, în chestiunea scutului antirachetă, a ratificării Tratatului Fiscal etc. Nici măcar nu mai era acid faţă de Băsescu. În cuvintele lui, pentru americani Băsescu este „un viitor fost om politic”, iar el, VP, este "un viitor om politic". Am înţeles: doar se va schimba prestatorul de servicii sexuale pentru Marele Licurici. Dacă vom supravieţui, vom fi călcaţi de copitele  acestui Ponta şi ale altor animale înfierate de Marele Licurici ani şi ani de aici încolo.”

Ulterior mi s-a părut că am greşit faţă de Ponta. De aceea am scris „Vă rog să mă iertaţi, domnuleVictor Ponta !.  Şi nu uitaţi îndemnul lui Simion Bărnuţiu: Ţineţi cu poporul, ca să nu rătăciţi".

În 9 august 2012 scriam:

„Victor Ponta dovedeşte că învaţă cel mai repede lecţiile obedienţei faţă de marele capital internaţional. El a acceptat, în mod nedemocratic, fără crâcnire, precum un Emil Boc, Cele 11 porunci ale lui Barroso. Andrei Marga avea dreptate spunând că Ministerul de Externe „nu poate să compenseze (…) prostia celorlalţi” (făcea aluzie la acceptarea de către Ponta a condiţiilor impuse de Barroso) şi afirma că putea fi evitată presiunea externă care a cerut impunerea unui cvorum la referendum, dacă instituţiile statului ştiau să colaboreze. Victor Ponta a declarat: „Și eu și Crin Antonescu suntem interesanți să facem orice fel de sacrificiu personal sau politic pentru ca România să fie considerată și pe plan extern un partener viabil, un partener serios și o țară care respectă toate regulile democratice.” Aşadar, sunt mari „şanse” să avem aceeaşi Mărie, cu altă pălărie.”

Ieri-seară, în emisiunea „Q & A”, a Alessandrei Stoicescu, a vorbit Ponta. Am înţeles că el şi Băsescu răspund la aceleaşi comenzi. Tot tărăboiul antibăsist, mesajele naţionaliste din campania pentru ultimul referendum au fost doar minciuni pentru atragerea de voturi în urne. I-a dat Barosso 11 porunci ? Le-a executat cu supuşenie. I-au poruncit Ştabii să facă pact cu Băsescu ? A făcut. I-au ordonat să pună în fruntea Parchetelor pe cine vor ei ? Ipochimenul (cică „Primul Ministru al României”), răspunde prompt la apăsatul pe butoane.
Tot ce a spus el în acea emisiune poate fi exprimat sintetic prin ceea ce deja a spus în vremea referendumului: „facem orice fel de sacrificiu personal sau politic pentru ca România să fie considerată și pe plan extern un partener viabil, un partener serios și o țară care respectă toate regulile democratice”. Spus pe şleau: sacrificăm totul, inclusiv România, pentru a fi pe placul celor care apasă butoanele.
În emisiunea menţionată Ponta s-a manifestat ca omul ajuns pe cai mari. Nu se mai străduieşte nici să mintă frumos, ci a devenit cinic. El nu mai repetă că are o obligaţia morală faţă de cei peste 7 milioane de alegători care i-au dat voturile lor pentru a stopa dictatura băsistă telecomandată din afară, el este „reprezentantul tuturor românilor”. Sună frumos, democratic, nu-i aşa ? La reproşul faţă de numirea Codruței Kövesi în funcţia înaltă a răspuns că „este apreciată în afară” şi că el apără interesele României, care nu presupun confruntare cu Ştabii din afară. Chiar a ameninţat că va lua şi alte decizii nepopulare, lăsând să se înţeleagă că va da liber pentru exploatarea gazelor de şist.
Mi-e clar: individul acesta n-o să facă ceva în apărarea intereselor României, dar care ar pune în pericol cariera lui politică.

M-am uitat şi la ceea ce mai scriu oamenii prin blogurile lor despre cum călăreşte Ponta ultimele valuri ale politicii în România.

Domnul Constantin Gheorghe (titularul blogului „Conştiinţa Unui Liberal de Stânga”) a scris articolul „Un rău necesar”, în care ideea principală este:

Nu, n-am să-l acuz pe Ponta de trădare. Pentru un motiv extrem de simplu: el trebuie să guverneze nu în abstract, ci în niște condiții concrete. Care înseamnă și băsescu la Cotroceni, și Macovei mâncând căcat la Bruxelles, și angajamente aiurea luate de portocalii în numele României, și multe, multe altele. În aceste condiții, pe care le cunosc bine și Antonescu, și Voiculescu, și membrii sectei anti-băsiste ”Martorii Antenei 3”, singurul lucru care se poate face este să construiești diverse compromisuri, pentru a putea schimba ceva.”
Nu-i aşa, domnule Constantin Gheorghe. De peste 20 de ani ni se toarnă în urechi de către politicieni trădători, sau preocupaţi doar de interesele lor mercantile, sau doar proşti că ei fac compromisuri pentru a obţine avantaje pentru România. În realitate, aşa cum spunea tot ieri-seară Mircea Coşea, ei au transformat România în colonie, au înstrăinat resursele ţării şi, în general, economia, România a ajuns cerşetor care stă cu mâna întinsă pentru a mai primi ceva bănişori, deciziile politice (inclusiv cele privind stabilirea conducătorilor parchetelor) se iau în afara României. Să terminăm cu minciunile, să observăm realitatea. Probabil că acestui Ponta îi revine rolul istoric de a aşeza bomboana pe coliva României.

           Dimpotrivă, sunt în acord cu ceea ce a scris doamna Ruxandra Lungu (articolul „Cloaca).

"În ’comunism’, pasarea funcţiilor de conducere între cei aflaţi în cercul agreat de conducerea ţării se numea „rotaţia cadrelor“. (…) Vom lua un singur exemplu, cunoscut de toată lumea: Ion Iliescu. Oricine doreşte îi poate studia biografia. Punctul-cheie al acesteia, înainte de 1989, este aşa-zisa cădere în dizgraţie, îndepărtare, persecutare etc. a lui Ion Iliescu în raport cu ceea ce numeam atunci conducerea de partid şi de stat. O „nenorocire“, deşi personajul rămăsese membru al Marii Adunări Naţionale şi al CC al PCR cu mult timp după ce fusese trimis la „reeducare“, nu la şaibă, nu la lopată, nu în vreun lagăr de muncă, nu în vreo puşcărie, aşa cum se procedează şi azi în ţări nedemocratice cu opozanţii regimului. Îndepărtat de la Bucureşti, Ion Iliescu a exercitat funcţii de conducere în ţară şi în diverse instituţii ale statului. Chiar şi la Editura Tehnică, unde l-au surprins evenimentele din 1989, „opozantul“ regimului era director, nu portar, nu pompier, nu şef peste femeile de serviciu.” (…)
                Într-un acces de sinceritate,Ion Iliescu a calificat modul de organizare a noii noastre societăţi „democratice“ drept „capitalism de cumetrie“. În traducere liberă, cei care, printr-un concurs de împrejurări, au intrat pe uşa din faţă sau din dos a actualei conduceri a României, scindată, artificial, în Putere şi Opoziţie, rămîn acolo pe veci, cu neamul lor cu tot. Noi nu vom fi atît de subtili ca Ion Iliescu şi vom denumi această adunătură care ne conduce de 23 de ani încoace aşa cum merită: o cloacă de hoţi, infractori şi profitori nedovediţi sau scăpaţi de acuzaţii de sistemul judiciar pe care singură (ea, cloaca) şi l-a creat şi aservit. Aşadar, dragi români, la ce v-aţi fi aşteptat voi, în dezarmanta voastră naivitate? Ca şeful DNA, domnul Daniel Morar, să rămînă şomer? Să se întoarcă de unde a venit, ca simplu procuror? S-o ia de jos? Sau, dacă ne referim la doamna Kövesi, fost procuror general, la ce v-aţi fi aşteptat? Să rămînă pe drumuri? Să intre în avocatură, unde concurenţa este acerbă? În justiţie s-a produs o simplă „rotaţie a cadrelor“, în ciuda speculaţiilor şi a declaraţiilor înfierbîntate ale politicienilor. Nu ne interesează nici măcar dacă Bruxellesul a avut ceva de spus. Pentru că, în România, funcţionează perfect „recuperarea“ alor noştri, bugetari de lux, ca nu cumva să dea cu nasul de sistemul privat care cere performanţă şi disciplină. Aşa s-a întîmplat şi cu actualul consilier prezidenţial Cristian Diaconescu, rămas fără funcţiile de conducere promise de PSD-UNPR, că doar nu era să trăiască pe spinarea economiilor soţiei, fosta directoare la Eximbank (ce familie norocoasă!). Un caz similar este al liberalului Radu Stroe, rămas în 2008, în afara Parlamentului. La primele alegeri dintr-un colegiu vacant, prietenii au avut grijă şi l-au „băgat“ în Parlament, să nu moară omul de foame, iar acum e ditamai ministru în Guvernul Ponta. Radu Stroe şi-a recuperat locul în Parlament după plecarea ca viceguvernator al BNR (?!) a lui Bogdan Olteanu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor. Că doar nu era să rămînă Bogdănel, fin al lui Tăriceanu şi nepot al nomenclaturistei Gizella Vass, cerşetor pe stradă... De aceea, aşa-zisele mişcări de pe scena politică românească nu ne miră şi în nici un caz românul cu capul pe umeri nu ar trebui să fie influenţat de speculaţiile presei, care are în vizor numirile din justiţie. Mafia transpartinică, denumită de noi, azi, cloacă, şantajabilă şi coruptă, nu lasă pe nimeni pe drumuri, ca nu cumva să ciripească vreun nemulţumit pe unde nu trebuie. Slavă Domnului, România este o ţară a făgăduinţei pentru înalţii demnitari şi bugetarii de lux. Iar cu această cloacă, patrioţii şi justiţiarii nu au de ce să se amestece."

4 comentarii:

  1. Toți au sesizat bine comportamentul lui VP. VP se aliniază curentului internațional. El știe că este la început de drum în politică și și-a dat seama, cu oarecare întîrziere, că nu va avea niciun viitor dacă se pune contra celor care dictează în lume. TB este încă în funcție datorită intervențiilor dure și antidemocratice ale marilor puteri. El, TB, a fost tot timpul obedient față de americani și vestici. Ponta a învățat lecția din mers. Se pare că n-avem de ales iar democrația este doar o fata morgana. O soluție ar fi retragerea din UE și NATO. Dar cine s-o facă? Și cu ce preț? I-au pus ei cu botul pe labe pe sîrbi, un popor demn și mult mai dîrz ca noi! Și ca pedeapsă, le-a luat sufletul, le-a confiscat Kosovo!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din nefericire e adevărat ce spuneţi.

      Permiteţi doar câteva nuanţe şi completări.

      VP se aliniază curentului internațional. El știe că este la început de drum în politică și și-a dat seama, cu oarecare întîrziere, că nu va avea niciun viitor dacă se pune contra celor care dictează în lume. (…) Ponta a învățat lecția din mers.”

      Nu exclud că aşa a fost acest om din chiar momentul în care a intrat în politică, adică oportunist.

      Se pare că n-avem de ales iar democrația este doar o fata morgana.”

      Mie nu mi se pare, sunt convins.

      O soluție ar fi retragerea din UE și NATO. Dar cine s-o facă? Și cu ce preț?

      Cred că finalul va fi acelaşi: sfârşitul nostru ca entitate politico-statală şi poate chiar ca entitate etnică şi culturală. Doar drumul către acest sfârşit ar fi diferit. Cel pe care mergem acum este mai degrabă un fel de eutanasie, o moarte cu dureri atenuate prin manipularea anesteziatoare. Dacă am schimba macazul istoriei, conform ipotezei dv., moartea ar fi sângeroasă, violentă.

      Mă mai preocupă ceva: constat că există, în lumea „virtuală”, a internetului, dar şi în cea „reală”, mulţi oameni cărora nu li s-au spălat creierii, încă. Ei observă chipul hâd al acestei lumi, al acestui sistem pseudo-democratic, critică, protestează, dar… nu se încheagă nimic din punct de vedere organizatoric, instituţional. Consecinţele practic-politice sunt quasi-nule.

      Asta mi-o explic:
      - pe de o parte, prin resemnarea noastră mioritică, chiar laşitatea noastră,
      - pe de altă parte prin eficienţa diabolică a sistemului care reuşeşte să controleze, prin instituţiile lui specializate (instituţiile militarizate, serviciile secrete, justiţia etc.), orice tentativă de revoluţionare sau chiar de reformare semnificativă a sistemului. Cei care conduc lumea au creat o situaţie malefică: instituţiile care ar trebui să lucreze în slujba popoarelor lucrează pentru ei şi împotriva popoarelor, dar sunt plătite din munca popoarelor. Nu-i aşa că-i genială invenţia asta ? Fenomenul de alienare a puterii politice a atins cote inimaginabile.

      Şi mulţi dintre aceşti lucrători ai instituţiilor la care m-am referit prestează servicii extrem de eficiente, pentru că:

      1). au motivaţie materială consistentă (salarii grase, confidenţiale, plătite din banii prostitului popor şi alte avantaje);

      2). educaţia lor patriotică a fost dinamitată, ei au o pregătire de tip mercenar, stăpânul lor este cel care le pune banii în mână, nu cel din a cărui muncă provin acei bani;

      3). nu au teama că ar putea fi răspunzători vreodată pentru serviciile lor antipopulare, căci din experienţa Marii Păcăleli au învăţat că o schimbare de macaz în istorie duce doar la căderea celor din vârful piramidei instituţionale, nu şi la tragerea la răspundere a „soldaţilor”.

      Rezultatul ?

      Suntem spionaţi şi în spaţiul nostru intim, nu doar în convorbirile telefonice, prin email, prin Facebook etc. Sunt blocate, prin intermediul justiţiei, orice iniţiative care ar putea duce, cu adevărat, la reformarea sistemului, cum s-a întâmplat cu iniţiativa de recreare a Partidului Comunist Român.

      Ștergere
    2. Lumea nu se va schimba pornind din România, ci doar pornind de la popoarele mari. De aceea se urmăreşte fărîmiţarea popoarelor şi menţinerea unui anumit nivel de trai în statele mari. Pînă cînd popoarele respective vor răbufni mai este multă vreme, tocmai pentru că nedreptatea este camuflată de un nivel de trai acceptabil în statele puternice. Ei ştiu că istoria nu poate sta pe loc. N-a stat niciodată şi nu are cum stagna. Nu ştiu cum va arăta lumea peste 100-200 de ani, dar sunt sigur că nu va mai avea regulile actuale. Privilegiaţi vor fi şi atunci, ca întotdeauna. Niciodată nu va exista o lume dreaptă în adevăratul sens, sau în sensul propovăduit de Isus. Nu va exista pentru că omul, la scara istoriei, nu se va schimba esenţial, fiind imposibil un salt calitativ din punct de vedere biologic.

      Ștergere
    3. "Lumea nu se va schimba pornind din România, ci doar pornind de la popoarele mari."

      Din câtă istorie ştiu eu, aveţi perfectă dreptate. Niciodată un popor mic (nu neapărat ca număr de oameni, ci ca putere - economică, militară, culturală) nu a schimbat lumea.

      Ștergere