miercuri, 20 aprilie 2011

Mămăliga care nu explodează

Domnul Ion Nanu scrie, cu năduf, în forumul dumnealui: ” Dacă nici asta nu e dictatură..., nu ştiu ce ar trebui să ne mai facă acest regim!”

  Ăștia ar putea să ne jupoaie în sensul propriu al cuvântului, iar noi doar am cârcoti. Ce să mai vorbim ipotetic, ăștia chiar au declanșat un genocid ! Nu degeaba purtăm eticheta ”mămăliga care nu explodează”. O slăbiciune majoră a noastră, ca popor, este aceea că suntem doar un popor de cârcotași. Noi, majoritatea umilită a acestui popor, nu reușim să ne organizăm politic, pentru a ne elibera de sub dictatura acestei minorități care și-a făcut un titlu de glorie din faptul că ia ”măsuri nepopulare”. Dacă democrația, în esența ei, înseamnă a lua măsuri nepopulare, atunci eu sunt chiar un analfabet într-ale politicii.

Îmi doresc atât de mult să-i văd pe acești trădători de țară și de neam în boxa acuzaților ! Dar, noi românii, am ajuns ca evreii în preajma venirii lui Isus, ne-a mai rămas doar speranța în salvarea printr-un Mesia.

14 comentarii:

  1. Vă împărtăşesc punctul de vedere. Am, însă, şi unele nuanţări de ordin sociologic. Cred că, de fapt, le aveţi şi dvs., profesor în ştiinţe sociale fiind. Lucrurile, vreau să spun - şi vreau să spun că şi dvs. cunoaşteţi cu atît mai bine - nu sînt deloc simple pentru a afirma fără a clipi că „nu reuşim să ne organizăm politic, pentru a ne elibera”, confirmîndu-ne încă o dată rău famata etichetă pe care o citaţi. Este o etichetă mi se pare doar oarecum meritată, din perspectiva istoriei noastre naţionale şi mă tem că suficient de riscantă.

    E drept, deseori mămăliga din noi a explodat doar împinsă de la spate, să zic aşa. Doar atunci cînd cineva din străinătatea apropiată i-a pus o tiribombă aprinsă la popou. Alteori, ea a explodat de la sine. De fiecare dată, însă, faptul s-a petrecut, a fost posibil, în împrejurări externe favorabile sau favorizante. Nu ştiu eu dacă acum mămăliga e coaptă în interior, deşi presiunea la care e supusă mi se pare ajunsă la limita suportabilităţii. Dar, în exterior, ea mi se pare crudă. Tare crudă, încă.

    Nu explodează mămăliga romănească, dar unde sînt marile conştiinţe sociale ale popoarelor din jurul nostru, ale popoarelor europene, ale altor popoare? De ce nu explodează nici mămăliga lor? Ori, cumva, doar românii sînt un popor oprimat azi? Cel puţin, în privinţa popoarelor din această parte de lume, nu mi se pare. Deloc!

    Dacă mămăliga noastră ar exploda cu de la sine revoltă, ce credeţi că s-ar întîmpla, am deveni imediat un exemplu de urmat, încurajator, stimulator, detonator al mămăligilor vecine, al oprimaţilor lumii, sau mămăliga ar fi înăbuşită şi dezintegrată sub intervenţia făcăleţelor şi a capacelor gospodăreşti ale jandarmilor interni şi externi ai regimului oprimării?

    RăspundețiȘtergere
  2. Apoi, în ecuaţia asta intervine eliptica nefavorabilă, dar inevitabilă, a determinismului şi condiţionalităţii materiale a conştiinţei sociale. Conştiinţa trece prin stomac, ar fi spus Lenin. Bun, dar asta înseamnă că, atunci cînd stomacul e gol, creierul aiurează şi, prin urmare, nu îi mai arde – paradoxal, probabil! – de „organizarea politică pentru eliberarea de sub dictatura minorităţii”, de cultivarea conştiinţei de sine şi a propriei conştiinţe sociale călăuzitoare. De aceea, şi învăţămîntul la noi, şi educaţia şi cultura se degradează pe măsura timpului, de 20 de ani încoace. Pentru naturalul motiv că, pur şi simplu, cu stomacul gol nu se poate face educaţie şi cultură. Cui îi mai arde? Cui îi mai arde, cînd resursele subzistenţei scad de la o zi la alta şi umbra fatală a disperării cuprinde sufletul şi conştiinţa?

    Problemele existenţiale, de viaţă, ale traiului de zi cu zi sînt atît de grave, încît grija de sine şi de propria familie atrofiază simţurile şi reacţiile sociale. Noi, ca popor, am fost decuplaţi de la cultul muncii prin distrugerea economiei naţionale, a locurilor de muncă adică, iar prin pauperizarea dezumanizantă consecutivă am fost decuplaţi de la conştiinţa socială eliberatoare şi democratică. Pentru puterea politică, pentru regimul opresor şi exponenţii săi, punct ochit, punct lovit, obiectiv îndeplinit! De asta ei îşi permit nu doar să ia măsuri nepopulare – de fapt, domnule profesor, să nu ne ferim de cuvinte şi de evidenţă, ei iau măsuri desluşit antipopulare! – ci, pur şi simplu, să conducă împotriva voinţei poporului, într-o direcţie opusă celei dorite de popor şi, mai ales, vădit împotriva lui.

    Chiar deunăzi, preşedintele lor a spus ceva de genul că probabil, poporul nu vrea să trăiască într-o Românie modernă, dacă se opune politicii lui şi măsurilor pe care le ia guvernul! Nu vi se pare că asta este, de fapt, o parafrază a sintagmei despotice „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”? Sau a alteia, de aceeşi sorginte „Poporul zice că nu e bine?! Dar, cine l-a întrebat pe popor ce e bine şi ce e rău”?

    Închei, mărturisindu-vă că eu nu am nici o speranţă de o începere curîndă a îndreptării situaţiei. Căci, cauza tuturor relelor, cauza iniţială, esenţială a lor nu este de acum un an, doi, trei, nu este de la venirea actualei puteri sau a actualilor ei reprezentanţi. Cauza se ascunde în acea răsturnare aberantă, autodistructivă, sinucigaşă, de acum 21 de ani, al cărei produs direct este actuala orînduire din România şi din acestă parte de lume. Am distrus un mecanism funcţional, un mod de viaţă, departe de a fi fost unul ideal sau ireproşabil, dar funcţional, şi nu avem ce pune în loc. Nu putem, nu ştim cum, nu se potriveşte sau nu există! Experimentăm, inventăm legi, le răsucim, le abrogăm, facem altele, şi iar altele, ne ploconim la porţi străine, creăm tot felul de instituţii nefireşti, neromâneşti, nefuncţionale, ca nişte snobi ce sîntem, imaginăm soluţii, ni se impun soluţii, acceptăm soluţii, într-o îndărătnicie prostească, dementă, masochistă, am creat un talmeş-balmeş social şi politic, un haos genearalizat, dar un sistem şi un mecanism social solid, funcţional, eficient, nu putem pune pe picioare de atîţia ani şi nu se poate pune.

    Vor trece ani, decenii, se vor pierde generaţii în şir, dar nu vom reuşi dacă nu vom extirpa din rădăcină, cît mai repede posibil, cît mai curînd, cauza tuturor relelor care ne ucid sufletele şi vieţile, cancerul care ne mănîncă de peste două decenii fiinţarea ca oameni şi societate...

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnule Nicolae Nicu,

    Când am scris textul având ca titlu ”Mămăliga care nu explodează” exprimam o stare afectivă. Firește, judecând ”la rece” nu pot să nu fiu de acord cu amendamentele introduse de dv. Au fost situații în care, discutând cu alți oameni, am exprimat cam aceleași amendamente.

    Și totuși există popoare vecine care au un comportament mai demn: sârbii și ungurii. Experiența tragică a sârbilor (în care avem și noi partea noastră de vină, prin deciziile liderilor noștri din acel moment) a dovedit, dacă mai era nevoie, că popoarele mici plătesc scump demnitatea de a crea propria pârtie în istorie. Dar comportamentul ungurilor e mai prudent și mai profitabil pentru ei.

    ” Închei, mărturisindu-vă că eu nu am nici o speranţă de o începere curîndă a îndreptării situaţiei.”

    Și dv. ? Și eu, și dl. Constantin Gheorghe, și dl. Florian Liviu, și dl. Bogdan, ca să menționez doar câteva nume din această zonă a internetului. Ultimul mare pesimist a fost Adrian Păunescu. Mai înainte de el a murit cu tristețea în suflet Octavian Paler. Ne-au ciuruit, domnule. Aproape că ne-am pierdut orice speranță, pasivismul fiind consecința comportamentală a acestei stări de spirit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Şi totuşi uneori mă încearcă un sentiment foarte puternic că revolta populară se va declanşa, iar acest lucru în loc să mă liniştească mă sperie.

    Şi mă sperie pentru că ne-ar prinde total nepregătiţi, dezorganizaţi,confuzi. În România nu există încă o stângă autentică, radical anticapitalistă, ci doar nişte încercări timide, nelimpezite ideologic, care să poată canaliza nemulţumirea maselor într-o direcţie politică dezirabilă.
    În acest moment o revoltă populară ar fi "confiscată" de dreapta iar energia maselor s-ar irosi fără rost.

    Într-un fel este mai bine că lucrurile "nu se mişcă", în felul acesta stânga câştigă timp să se organizeze.

    Ce s-ar fi întâmplat cu revoluţia rusă din 1917 dacă bolşevicii nu ar fi fost atât de organizaţi şi de uniţi cum au fost.Momentul prielnic ar fi fost pierdut iar astăzi cuvântul utopie, atât de drag domnului Bogdan, ar fi putut fi folosit în sensul propriu cu referire la socialism.

    Bine că nu a fost aşa pentru că experienţa Uniunii Sovietice este un tezaur, o bogăţie inestimabilă atât de fapte cât şi de spirit din care ne putem inspira în lupta noastră.

    Pe noi, de fapt, revolta populară nu ne-ar ajuta cu nimic, pentru că nouă ne trebuie un partid.
    Partidul este punctul de unde trebuie să plecăm.

    Sper că pe marea scenă a istoriei vor urca şi oameni cu talentul politic necesar pentru a coagula în jurul lor acea masă critică de militanţi, susţinători, simpatizanţi care să formeze şi să pună bazele Partidului.

    RăspundețiȘtergere
  5. Spre deosebire de dl Liviu, eu nu cred că va fi o revoltă populară. De fapt, mişcarea maselor apare când este instigată de cineva care vrea să dea jos guvernarea curentă şi să smulgă prin forţă puterea. Avem noi pe cineva care să dorească aşa ceva acum? Nu. Bogaţii o duc oricum bine, iar de săraci nu-i pasă nimănui.

    Nu am zis că marxismul este o utopie, până la urmă, ci doar că trebuie reformat pentru a nu se mai repeta greşelile trecutului. China a încercat ceva, să vedem cât o să ţină, deşi ce le-a ieşit chinezilor nu mai marxism nu pare să fie.

    Om vedea ce-o mai aduce viitorul, nici cei de acum nu sunt veşnici. Câteodată parcă mi-e dor de Ceauşescu ante 1980. Măcar am avut o copilărie frumoasă.

    RăspundețiȘtergere
  6. Constat că, în mod explicit sau doar implicit, toți trei - dl. Nicolae Nicu, dl. Florian Liviu, dl. Bogdan - considerați ca necesară o clarificare ideologică și existența unui autentic partid de stânga, cu un program clar anticapitalist:

    Dl. Nicolae Nicu: ”Apoi, în ecuaţia asta intervine eliptica nefavorabilă, dar inevitabilă, a determinismului şi condiţionalităţii materiale a conştiinţei sociale.”

    Dl. Florian Liviu: ” În România nu există încă o stângă autentică, radical anticapitalistă, ci doar nişte încercări timide, nelimpezite ideologic, care să poată canaliza nemulţumirea maselor într-o direcţie politică dezirabilă. (…) nouă ne trebuie un partid. Partidul este punctul de unde trebuie să plecăm.”

    Dl. Bogdan: ” Nu am zis că marxismul este o utopie, până la urmă, ci doar că trebuie reformat pentru a nu se mai repeta greşelile trecutului.”

    Cu voia dv. mă înscriu și eu, ultimul pe listă, Valerius.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru că dl. Bogdan a adus vorba de Ceauşescu "ante 1980", voi posta în următoarele zeci de minute pe blogul meu un pasaj dintr-o cuvîntare a Preşedintelui, ţinută chiar în 1980. Este un fragment care mi se pare interesant şi semnificativ pentru... situaţia actuală din ţară. Un fragment dintr-o cuvîntare ea însăşi foarte interesantă, aş zice chiar contrariantă pe alocuri. Inclusiv în privinţa unor poziţii exprimate de vorbitor pe care eu nu le împărtăşesc şi pe care, îmi amintesc, nu le-am împărtăşit nici la vremea respectivă. Este vorba despre referirile la creaţia literar-artistică şi cea cinematografică, însă nu mă voi referi la ele în articolul de pe blog.

    Intenţionam ca subiectul acesta să îl abordez într-o altă perioadă, dar uite că sînt incitat să o fac acum.

    RăspundețiȘtergere
  8. Vorbind de un partid de stânga autentic, am mai spus asta, eu am aşteptat şi încă mai aştept cu interes intrarea d-lui Rotaru în arena politică, o intrare adevărată.

    Discursul d-sale, atât cât am prins din el, chiar a fost interesant.

    Dacă nu va fi d-sa, să sperăm că va fi altcineva care să dovedească că poate exista la noi o stânga adevărată.

    RăspundețiȘtergere
  9. Un Paște Fericit alături de cei dragi, d-le Valerius!

    RăspundețiȘtergere
  10. Mulțumesc, domnule Bogdan. Vă urez același lucru.

    RăspundețiȘtergere
  11. Cu ocazia sărbătorilor tradiţionale ce celebrează venirea primăverii şi începerea unui nou ciclu de viaţă al naturii, la mulţi ani, împlinirea tuturor dorinţelor şi aspiraţiilor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Sarbatori fericite dl.profesor,

    RăspundețiȘtergere
  13. Mulţumesc. Trăiască artistul comunist !

    RăspundețiȘtergere