duminică, 18 ianuarie 2015

Despre inițiativele războinice ale teutonului Iohannis și despre ”teoria conspirației”

Din pagina de Facebook a prof. univ. Adrian-Paul Iliescu:


Adrian-Paul Iliescu:

"Iohannis a arătat că, deşi suntem membru al NATO, ”lucrul acesta nu înseamnă că trebuie să stăm şi să aşteptăm ca alţii să ne asigure securitatea, plătind din bugetete ţărilor proprii, pentru noi” (Mediafax).

Se confirma deci ca Johannis e adeptul lucrului bine facut. Numai ca nu al lucrului bine facut pentru romani, ci al lucrului bine facut pentru americani si pentru NATO. Prioritatile lui sunt prioritati reale, indiscutabile - numai ca nu ale romanilor, ci ale ceea ce Eisenhower a numit "complexul militar-industrial".

Si grija asta extraordinara pentru bugetele altor tzari, nu pentru bugetul Romaniei, e tare miscatoare. Sa plateasca Germania, tzara saraca si inapoiata care se zbate in lipsuri, pentru Romania? De neconceput. E timpul sa facem si noi ceva pentru Germania, care s-a sacrificat atit pentru noi.

Cum am putut noi romanii atita amar de ani sa traim pe spatele americanilor si al NATO, care se sacrificau sa ne asigure securitatea? Nu, ca tare am fost nesimtiti. Noroc cu Johannis care ne trezeste la realitate: e timpul sa mai platim si noi pt ambitia americana de a ingenunchea Rusia.

Ne vom inarma, vom lupta cu rusii, vom fi primii la razboi. E ceea ce ne doream de mult, dar n-aveam un lider teutonic care sa ne mobilizeze. Acum il avem. Sa fim gata de razboi, pentru a dovedi ca il meritam!

Gabi Crețu:

Credeam ca eu sunt cea mai dura, tinand cont de reacțiile unora ce considera de neimaginat sa critici anumite hotărâri, chiar atunci cand ești in situația de a le vota/sau nu cu mana proprie. Teme precum cheltuielile militare sau pentru securitate au ceva divin. Deși, ieri tocmai a fost o larga manifestatie pentru libertatea de a lua si divinul la rost...
Multumesc, Adrian-Paul Iliescu! Ma simt mai putin singura.

Adrian-Paul Iliescu:

Si eu va multumesc. Dar de singuratate nu vom scapa. Sunt atitea institutii, servicii, canale media, ziaristi, "think-tankuri" (!), ONG-uri (!!), postaci, si "intelectuali" (!!!) care lucreaza de zor pentru a ascunde adevarul si a manipula opinia publica, precum si atiti naivi care se lasa manipulati, incit orice sansa de a reliefa realitatea este iluzorie. Probabil ca numai o catastrofa va putea schimba cursul lucrurilor. Si nu e prima data cind a fost nevoie de o catastrofa pentru a schimba ceva in Romania. Reformele din anii 1919-1924 n-ar fi fost posibile fara dezastrul primului razboi mondial, precum si al bolsevismului care a bagat groaza in "elitele" romanesti... cele mai inapoiate elite din Europa.

Gabi Crețu:

Adrian-Paul Iliescu, personal, am un sentiment de esec profesional, nu politic; ma gandesc la incapacitatea noastra de a forma suficienti gânditori critici, in ciuda straduintelor unora (cei de fata se includ iar multimea este restransa si asa). Mi se zdruncina cumva credinta in valoarea si forța educatiei... stiu ca nu-i asa dar nu ma pot impiedica sa simt asta cand vad fosti elevi strălucitori si liberi, in care am investit enorm, deveniti vajnici aparatori ai unor dogme si adoptand cele mai retrograde atitudini... Stiu ca stiti despre ce vorbesc. Tocmai am citit pe Argumente și Fapte un articol cu o asemenea dedicatie...

Mihaela Miroiu:

Ma insel eu, sau API a inceput sa creada in teoria conspiratiei odata ce vorbeste de persoane care lucreaza de zor sa "ascunda adevarul"? Nu sunt deloc o adepta a cheltuielilor cu apararea sau serviciile, dimpotriva, am facut public de multe ori ca eu consider absolut nedreapta aceasta distributie, dar sa explicam asta prin ascunderea deliberata a uni adevar pe care il stiu niscai initiati suna foarte ciudat pentru un filosof.

Valeriu Stănescu:

”Ma insel eu, sau API a inceput sa creada in teoria conspiratiei odata ce vorbeste de persoane care lucreaza de zor sa "ascunda adevarul"?”

Una dintre atitudinile păguboase pentru țară, de după Marea Păcăleală, a fost aceea de a lua în derâdere orice ipoteză despre decizii luate în culisele istoriei. Cum apare unul, precum Ilie Șerbănescu, Adrian-Paul Iliescu, exprimând o opinie care ia în răspăr discursul oficial, autorizat de Înalta Poartă, cum sar vreo câțiva politicieni-marionete și vreo câțiva intelectuali ”dublu-distilați” care-i dau în cap cu bășcălia: ”dar sa explicam asta prin ascunderea deliberata a uni (sic!) adevar pe care il stiu niscai initiati suna foarte ciudat pentru un filosof.”

Acești apărători ai discursului autorizat s-au ferit ca dracul de tămâie să spună că politica post-decembristă în România se face prin executarea unor ordine primite prin canalele secrete de la FMI, de la Casa Albă, de la UE. Uneori aceste ordine au ajuns la cunoștința marelui public, precum ”cele 11 porunci ale lui Barroso”, dar ”pro-occidentalii”, ”fidelii” susțin în continuare că românii sunt tari și mari la ei acasă.

Douăzeci și cinci de ani acești cenzori ai opiniilor s-au străduit să ne inoculeze ideea că românii au făcut o măreață revoluție, că ei sunt stăpâni pe soarta lor etc. etc. Între timp românii au rămas fără economie, fără resursele naturale principale, fără suveranitate. Dacă portarul de la Casa Albă se răstește, nevertebrații ăștia fac târâș-marș. Situația din țară este atât de gravă încât adevărurile au început să fie recunoscute până la niveluri înalte: un parlamentar conchidea, la Antena 3, că România ”este cu spatele la zid”, că nu mai poate lua decizii în mod independent, chiar Președintele Băsescu spunea într-o emisiune de tv. că suntem ”în hamul FMI”.

Filosofii aceștia rafinați, care iau în derâdere pe aceia care îndrăznesc să facă ipoteze, să sugereze că România nu se mai autoguvernează dovedesc, în realitate, superficialitate în gândire. În loc să se limiteze la a cere dovezi, ei, prin bășcălia lor arogantă pretind că ”teoria conspirației” este o prostie, pentru că - nu-i așa? - ei au pătruns cu mintea lor realitatea istorică până în cele mai profunde straturi și au constat că nu există nicio conspirație.

A mai susține, împotriva dovezilor istorice (precum cele referitoare la deciziile de la Ialta), că istoria se țese la lumină, în văzul muritorilor de rând, este, eufemistic spus, ignoranță. Firește, când nu este manipulare grosolană.

Gabi Cretu:

Valeriu Stănescu, sunt de acord total cu ce spui, cu o excepție - eticheta. Pentru oricine este interesat de ceea ce se întâmpla pe lume, de mecanismele decizionale reale, de jocurile de interese, lucrurile sunt manifeste, nu au nicio umbra de secret... Nu e nimic ascuns. Se vede de la o posta pentru cine vrea sa vadă si nu ia discursul dominant drept cuvântul lui Dumnezeu ( caci majoritatea celor la care te referi mai sunt si religiosi, nu?!). Se intelege, nu ma refer la detalii concrete deși, adesea, cu putin efort, se găsesc informatii care sa lumineze si asemenea aspecte...

Valeriu Stănescu:

1). ”sunt de acord total cu ce spui, cu o excepție - eticheta.”

Nu înțeleg. Dacă într-o sticlă există Verde de Paris și eu pun pe sticlă o etichetă cu ”Verde de Paris”, este rău?

2). ”Pentru oricine este interesat de ceea ce se întâmpla pe lume, de mecanismele decizionale reale, de jocurile de interese, lucrurile sunt manifeste, nu au nicio umbra de secret... Nu e nimic ascuns.”

Dv. glumiți? Alternativa este că eu sunt idiot, căci nu pot constata ceea ce dv. spuneți că este ”manifest”, neascuns.
Dacă am înțeles, opinia dv. concordă cu a doamnei filosof (filosoafă, ca să nu-mi dea în cap cu argumente feministe): nu există conspirație, toate pârghiile Puterii sunt la vedere, cei care cred în conspirații sunt niște ciudați.

Gabi Cretu:

Ați inteles exact pe dos, Valeriu Stănescu! Nu-mi plac oamenii care inteleg ce vor ei, nu ce li se spune, doar de amorul artei...Am facut distinctia între discursul dominant (adevarul Mihaelei) si starea de fapt, diferită. Si am precizat ca sunt de acord cu dv. Doar ca nu cred ca starea de fapt este rezultatul unei conspiratii. Daca ar fi conspiratie, nu v-ati da seama ca discursul dominant e fals/partinitor/fragmentar etc. Conspiratia are printre notele definitorii secretul!! Or, ce secret e ăla ca SUA, sa zicem, a intervenit armat in zeci de state dupa WW2!? Sau ca Irakul este interesant pentru resursele sale, nu pentru experimentul democratic..

Valeriu Stănescu:

Doamnă Gabi Crețu,

Fiți, rogu-vă, răbdătoare cu mine și lăsați-mă să verific dacă am înțeles lecția pe care mi-ați predat-o în mesajul dv. de mai sus.

1). ”Ați inteles exact pe dos”.

După mintea mea, termenul ”înțeles pe dos” este un termen logic-vid (precum ”cerc pătrat”). În DEX scrie: ”ÎNȚELÉGE, înțelég, vb. III. 1. Tranz. A-și face, a avea o idee clară și exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe.” Dv. ați vrut să faceți o ironie, adică un exercițiu de stil, ”de amorul artei”.

2). ”Nu-mi plac oamenii care inteleg ce vor ei, nu ce li se spune”.

Doamnă, înțeleg și eu ce pot și spun ceea ce cred că am înțeles, asumându-mi riscul de a nu fi un om plăcut dv.

3). ”Doar ca nu cred ca starea de fapt este rezultatul unei conspiratii. Daca ar fi conspiratie, nu v-ati da seama ca discursul dominant e fals/partinitor/fragmentar etc. Conspiratia are printre notele definitorii secretul!!”

Acum ce faceți, folosiți împotriva mea propriile mele argumente? Asta i-am reproșat și eu doamnei Miroiu; presupunând că cineva a vorbit de o conspirație, ar fi trebuit: sau să-i ceară dovezi că a existat acea conspirație, sau să spună că ”nu crede” (așa cum ați făcut dv.) în existența acelei conspirații. A face bășcălie pe seama celui care semnalează o conspirație înseamnă a pretinde că știi că nu a existat acea conspirație.

Firește că în momentul în care există în raport cu un subiect cunoscător o conspirație ea îi este necunoscută; iar când semnalează o conspirație, deja pentru el acel fapt nu mai este secret (necunoscut). E bine să spunem și că dezvăluirea unei conspirații nu anulează caracterul anterior-conspirativ al acțiunii respective.

În DEX, una dintre definițiile conspirației este: ”CONSPIRÁȚIE s.f. Acțiune secretă și ilegală îndreptată contra ordinii publice, împotriva statului etc.: uneltire, conjurație, complot.” În opinia mea, o acțiune nu trebuie să fie absolut necunoscută în afara cercului conspiratorilor pentru a fi conspirație. Conspirația este, în primul rând, o intenție. Îmi pot imagina că într-un mediu supravegheat (de serviciile secrete, de exemplu), niște oameni pun la cale un plan ” contra ordinii publice, împotriva statului etc.”, ei fiind convinși că planul lor este secret. El chiar este secret, pentru marele public, dar nu și pentru serviciile secrete.

Pe mine nu m-ar fi supărat faptul că doamna Miroiu și-ar fi exprimat neîncrederea cu privire la ipoteza unei anumite conspirații (de exemplu ipoteza că în timpul referendumului privind demiterea lui Băsescu din funcția de Președinte nu au contat milioanele de voturi împotriva acestuia, ci voința mahărilor de la Casa Albă și a celor din UE), ci mă supără respingerea ”teoriei conspirației” în genere: ”Ma insel eu, sau API a inceput sa creada in teoria conspiratiei odata ce vorbeste de persoane care lucreaza de zor sa "ascunda adevarul"?”. Adică, vezi-Doamne, nu există conspirație în istorie. E prea mult!

2 comentarii:

  1. Tare, tare de tot schimbul acesta de opinii, altfel cît se poate de avizate şi interesante. Dincolo de ideile în jurul cărora pivotează, acest schimb de opinii îl văd (şi) ca fiind o confruntare a caracterelor implicate. Vasăzică: un domn vorbeşte ceva şi îi răspunde o doamnă, răspuns din care se poate deduce că opiniile dumnealui sînt în asentimentul dumneaei, ba chiar doamna mulţumindu-i domnului că apropierea ideatică astfel constatată îi alungă sentimentul singurătăţii filosofice... Deşi, nu şi pe cel al zădărniciei efortului educaţional în raport cu noile generaţii, pe care îl are de asemenea. Domnul îi răspunde doamnei cu deferenţa cuvenită şi încearcă să o consoleze niţeluş – avînd în vedere, presupun, „drama intelectualului care a văzut idei”, pe care o trăieşte doamna – asigurînd-o că sentimentul singurătăţii filosofice pe planetă nu este o aparenţă şi îi oferă doamnei argumentele din dotare. O a doua doamnă aflată în zonă se repede cu instrumente persiflant-retezătoare să îi conteste domnului vigoarea argumentelor atribuite primei doamne. Un domn altruist ia apărarea schimbului romantic de opinii despre lume şi viaţă consumat între primul domn şi prima doamnă, explicînd cu argumentele sale de ce argumentele folosite împotriva lor de doamna intervenţionistă nu sînt tocmai în regulă. Este momentul în care prima doamnă îl lasă din braţele conversaţiei pe primul domn şi trece la un atac intempestiv împotriva altruistului care sărise să le apere idila filosofică. Primul domn dispare, a doua doamnă dispare şi ea şi, uite aşa, al doilea domn s-a ales cu o păruială intelectuală pentru altruismul său, tocmai dinspre partea vătămată. Această împrejurare vine să ne demonstreze şi ea, de parcă ar mai fi nevoie, că nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mișto comentariu. De asemenea și concluzia: ”Această împrejurare vine să ne demonstreze şi ea, de parcă ar mai fi nevoie, că nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită.”

      Mi-a trecut orice supărare. Mulțumesc!

      Ștergere