miercuri, 3 septembrie 2014

Războiul este scris în codul genetic al capitalismului


Cei care nu sunt, deja, victime ale manipulării post-decembriste pot constata, cu amărăciune, consecințele integrării României în structurile europene și euro-atlantice:
- economia a fost parțial devastată, parțial înstrăinată. Principalul instrument prin care românii au fost expropriați de economia lor (unități de producție, resurse naturale, sistem bancar, transporturi, sistemul energetic etc.) a fost procesul privatizării, impus. Cu excepția câtorva „descurcăreți”, românii, ca indivizi, nu au avut resursele bănești necesare pentru a participa la privatizare, cu șanse egale cu cele ale capitaliștilor străini;
- sistemul politic și-a păstrat masca de sistem democratic până la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu din calitatea de Președinte al României, când autorități din UE și din SUA au decis că mai mult de șapte milioane de voturi contra lui Băsescu nu contează;
- sistemul de apărare este „integrat”, adică sub comandă din afara României. Armata populară a fost desființată și înlocuită cu armata de „profesioniști”, instruiți și educați în mentalitatea de mercenari, dispuși să lupte, pentru bani, oriunde și oricând, când li se poruncește. Serviciile secrete spionează concetățenii, pentru a-i identifica pe cei care ies din turmă și pun în pericol ordinea colonialistă instaurată în România.
            Procesul acesta, de expropriere a românilor de avuția națională, de desființare a suveranității și a independenței naționale a fost prezentat ca „democratizare”. Politicieni post-decembriști, colaboraționiști ai forțelor de ocupație, au negat că transformările din România de după 1989 sunt impuse de forțe din afara țării. Și eu cred că nu exista alternativă preferabilă: menținerea României în „neutralitate”, în izolare, ar fi dus-o în situația Serbiei. Dar ar fi fost bine dacă ar fi existat politicieni care, sacrificându-și cariera politică, ar fi spus clar: Dragi concetățeni, România se află în situația în care ori acceptă condițiile umilitoare ale integrării în structurile europene și euro-atlantice, ori dispare ca țară. Este adevărat, au existat și oameni care au exprimat adevăruri, dar au fost ironizați. De exemplu Ilie Șerbănescu relata situația integrării României în UE astfel: „Vreți să vă integrați în UE?” „Da”. „Atunci dați-ne nouă economia!” „Și le-am dat-o”.
            Am avut parte de toate „plăcerile” restaurației capitalismului și ale transformării României în colonie. Suntem pe ultimele locuri în clasamentele binelui și pe primele locuri în clasamentele răului.
            Dar n-am avut parte de experiența războiului (dacă nu considerăm ca război participarea mercenarilor români la „teatrele de operații” regizate de Marele Licurici în diferite zone ale lumii). Războiul este scris în codul genetic al capitalismului. Capitalismul există prin piață. Când o anumită piață nu mai este suficientă pentru supraviețuirea sistemului capitalist, soluția nu poate fi decât extinderea pieței. Uneori această extindere se face prin mijloacele perfide ale manipulării, ale „democratizării” (cum a fost cazul îngurgitării fostelor țări socialiste), alteori extinderea nu se poate face decât prin război. Există numeroase exemple în istoria modernă și contemporană a lumii.
            Prăbușirea sistemului socialist a dus la o nouă configurare a raportului de forțe în lume. Prin trădarea (sau prostia orgolioasă?) a lui Gorbaciov, Rusia a ieșit slăbită din această reconfigurare. Marele Licurici și ai lui au recurs la tactici de adormire a vigilenței Rusiei: „Rusia nu este pentru noi un adversar, ci un partener”. Și lațul  a fost strâns tot mai mult în jurul Rusiei.
            A nu se înțelege că eu sunt un simpatizant al politicii Rusiei. Rusia este o țară capitalistă și politica ei, inclusiv de expansiune, este de același fel cu aceea a Marelui Licurici și a sateliților lui.
            Eu strig doar că renunțarea la rațiunea exprimată în principii și norme de drept internațional este drumul către iad. Iar breșa în sistemul dreptului internațional a făcut-o, după 1989, Marele Licurici, care și-a asumat rolul de Superputerea Lumii, care nu dă socoteală nimănui, care poate aplica lovituri preventive oricând, împotriva cuiva, prezumat ca adversar. Dacă privim către zonele în care Marele Licurici a „democratizat” (Irak, Afganistan, Serbia, Egipt, Libia), vedem sânge, dezastru, haos.
            Marele Licurici nu are dreptul moral să acuze Rusia că încalcă suveranitatea Ucrainei, după cel el însuși a terfelit dreptul internațional, după ce a bombardat și dezmembrat Serbia. Rusia face ce a făcut și Marele Licurici de mai multe ori.
            Manipularea în România funcționează eficient. Rusofobia a atins cote foarte înalte, ca și teama că vin rușii și ne papă. Pe acest fond irațional au apărut sloganuri belicoase. Traian Băsescu a spus că ar trebui să ajutăm Ucraina cu arme împotriva rușilor. Declarația aceasta îmi pare asemănătoare cu ordinul lui Ion Antonescu: „Ostași, vă ordon, treceți Prutul!” E un mod iresponsabil de a vorbi în numele românilor și României.
            Mă întristează reacția unor concetățeni care strigă: „Veniți, dragi parteneri, și creați baze militare pe teritoriul României”. „Veniți, că vom lua bani din fondul primăriilor, din fondul educației, din fondul sănătății și vă vom întreține, vă vom cumpăra armament”.
            Eu sunt de modă veche: aș vrea ca apărarea României să fie efectuată de români, de Armata Română, populară. Orice bază militară străină, fie rusească, fie americană, o percep ca ocupație. Mă simt umilit când astfel de forțe, cu mentalitate de rasă superioară, pot viola femei românce, pot ucide oameni pe trecerea de pietoni, fără ca statul român să-i poată judeca și pedepsi.

            Nu fac politică instituționalizată, nu sunt spionul niciunei forțe străine, sunt doar un om care-și iubește patria și dorește s-o apere cu ce poate, cu mintea și cuvintele sale. Bună sau rea, voi trăi aceeași experiență cu aceea a poporului din care fac parte. N-aș vrea ca eventualii supraviețuitori ai acestui popor, după un război pustiitor, să se întrebe, precum poporul german după experiența nazistă: Cum a fost posibil? Războiul este o tragedie uriașă, alcătuită dintr-o complexitate de tragedii mărunte, scrie Liviu Rebreanu undeva. Există o industrie de război ai cărei profitori sunt lipsiți de scrupule. Hiroshima și Nagasaki sunt dovezi.

Un articol interesant:
Ucraina - un vapor cu 40 de milioane de emigranți la bord, refuzat și de UE și de Rusia

Ce scria Ștefan Andrei, un om lucid, în urmă cu doi ani, despre situația României după 1989:
Romania nu a fost vânduta, a fost data pe nimic

PS

Gata, suntem sub ocupație NATO. Strămoșii noștri și-au vărsat sângele pentru apărarea independenței țării. Politicienii-marionete care ne călăresc acum au adus trupe și comandament străine. Rămâne de văzut ce consecințe negative, în afară de eforturi bănești, care ar fi trebuit să aibă alte scopuri (educație, sănătate, investiții benefice), va avea această ocupație.

 Interesantă strategia folosită:
- dacă amplasarea de trupe NATO s-ar fi făcut printr-o decizie-ordin din partea conducerii NATO, atunci NATO ar fi trebuit să suporte cel puțin o parte din costuri;
- în situația în care s-a creat, artificial, teama de rușii care ar putea veni să ne pape, iar politicienii-marionete au început să răcnească după ”ajutor”, ”protecție”, obligația statelor care au cerut ajutor NATO de a suporta costuri majore ale amplasării trupelor NATO și ale exercițiilor militare devine ”justificată”;
- în plus, eventualele manifestări contra amplasării trupelor NATO, din motive pacifiste, apar ca nejustificate: cum să protesteze românii împotriva amplasării trupelor NATO în situația în care - nu-i așa? - ”poporul român” a cerut amplasarea acestor trupe?


8 comentarii:

  1. Foarte puternic, m-a mișcat. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  2. Aveţi mare dreptate în tot ceea ce aţi scris. Vin cu unele păreri, în completarea celor spuse.
    La privatizare au participat şi cîţiva români. Dar lor li s-au întocmit dosare penale şi se ştie ce a urmat. Nu zic că s-au plătit valorile reale la privatizări, dar îmi amintesc cum se spunea că privatizarea trebuie făcută oricum, chiar şi cu un leu. Se pare că asta era valabilă doar dacă venea să cumpere o firmă din Occident!
    Cu privire la armată, lucrurile au luat-o razna de tot. Dintr-o ţară paşnică, conducătorii noştri au făcut o ţară războinică. Ei au permis SUA să bombardeze pe vecina noastră Iugoslavia, asta în timp ce o ţară memebră NATO, mă refer la Grecia, nu era de acord cu atacul asupra Iugoslaviei. Ceea ce au făcut americanii în Serbia nu se compară cu 10 intervenţii ale Rusiei de felul celei din Ucraina. Ucraina trebuia să ştie că este o ţară eterogenă, cu o mare populaţie rusă sau rusofonă. Era evident că Rusia nu va sta cu mîna în sîn cînd Ucraina o ia pe o cale antirusească. Dar Occidentul a forţat nota, a susţinut lovitura de stat din iarnă, împotriva preşedintelui legitim ales. Ei, care au susţinut discursuri antiputere pe Maidan, cum mai vorbesc azi împotriva Rusiei care-şi bagă şi ea coada? Ceea ce este şi mai grav, conducătorii noştri, la unison, cer trupe americane şi tehnică militară pe teritoriul nostru. Iar preşedintele impostor ţine discursuri războinice. El vrea şi nave militare în Marea Neagră. Ferească Dumnezeu de un război, că ar fi suficiente motive ca România să fie făcută ţăndări, din cauza acestor baze militare străine. Dar eu cred că nu va fi un război. În schimb, vom avea pe ce da banii, şi aşa puţini, ai românilor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru completări.

      Îmi pare că noi avem parte de cei mai netrebnici politicieni, dintre toate țările foste socialiste. Poate greșesc, din insuficientă informare, dar cu siguranță sunt netrebnici.

      Și, în această situație, mă întreb: cum este posibil? Există oameni, în această țară, care cunosc realitatea netrucată și o prezintă și celorlalți. Dar... consecințele practice sunt insesizabile. Nu am decât o explicație: sistemul este de vină. Democrația post-decembristă este o minciună. Încălcarea celor peste 7 milioane de voturi contra lui Băsescu a fost, pentru mine, dovada decisivă că democrația asta este doar o minciună.

      În zilele trecute am văzut la televizor un ipochimen (cred că Ialomițianu) bucurându-se la gândul că autoritățile din UE nu vor permite realizarea contractului inițiat de Ponta pentru construirea unei autostrăzi, de către chinezi, în România!! Îmi părea că are un drac în el, care-l face să aibă acea bucurie.

      În ce societate trăim? Ni se impun toate nenorocirile (exproprierea de avuția noastră națională, lichidarea suveranității etc.), dar ni se interzice orice inițiativă salvatoare! Suntem sclavi? Situația mi s-ar părea mai ușor de suportat dacă ni s-ar spune: ”Da, sunteți sclavi!”, decât situația în care suntem mințiți că trăim într-o democrație.

      Ah, dacă am fi fost lăsați să ne alegem, cu adevărat, politicienii care să ne reprezinte, situația ar fi fost cu mult mai bună.

      Sunt pesimist. Și am început să mă întreb dacă nu am greșit criticând cele scrise de Patapievici în cartea lui, Politice. Poate chiar suntem o entitate nevertebrată.

      Dintre candidații care au anunțat că vor să participe la alegerile prezidențiale (dacă nu va participa Constantin Rotaru, pentru care aș vota dintr-o motivație principială), singurul pentru care am considerație este Ioan Ghișe. Unii spun că este un om ciudat. Mie îmi apare ca fiind rațional, coerent, curajos. Nu cred, însă, că m-ar convinge programul lui, pentru că eu sunt comunist. Ponta mi se pare labil. Și faptul că înaintează cu succes către fotoliul prezidențial mă determină să conchid că a primit, deja, firmanul. Doar a trecut toate testele de obediență! Unele inițiative ale lui îmi plac, de pildă cele prin care încearcă alternativa chineză. Dar nu cred că este suficient de curajos pentru a-și realiza aceste proiecte. Iar când va ajunge Președinte, va fi îngrădit constituțional. Probabil Dragnea va fi președintele PSD. Cine va fi Prim-ministrul? Ce încredere poți avea într-o fantomă pesedistă?

      Ștergere
  3. Majoritatea cetăţenilor cred în aproape tot ceea ce spun politicienii, mai ales dacă aceştia sunt din opoziţie. Sunt foarte mulţi oameni care nu gîndesc, ci iau de-a gata propaganda oficială. Mă gîndesc în primul rînd la situaţia internaţională. Sunt oameni care nu se informează din mai multe surse şi atunci iau de bun ceea ce li se oferă.

    RăspundețiȘtergere
  4. D-le Valeriu, sînteţi constant un om raţional şi vertical.
    Tot respectul meu.
    Andrei (fost "coleg" pe forumul Pruteanu).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Andrei,

      Sper să nu fac o gafă (în sensul că nu sunteți acel domn Andrei la care mă gândesc eu).

      Din forumul Pruteanu îmi amintesc de dv. următoarele:
      - ați fost cel care mi-a urat bun-venit în forum și mi-ați spus că ”nu e totul chiar cum pare”;
      - cultivat (îmi amintesc o discuție despre Eminescu);
      - religios (v-am supărat când am scris ceva care vi s-a părut, probabil, blasfemie);
      - pasionat, ca și mine, de fotografie;
      - patriot (vă plăcea, ca și mie, îndemnul lui Simion Bărnuțiu ”Țineți cu poporul, ca să nu rătăciți!”).

      V-am căutat, după ce s-a închis forumul Pruteanu, dar nu v-am găsit. Mă bucur tare mult că v-am regăsit.

      Ștergere
    2. D-le Valeriu, gîndul dvs a mers la ţintă.
      Vă vizitez din cînd în cînd. V-am preţuit atunci şi o fac în continuare.

      Ștergere
    3. Înseamnă că prețuirea este reciprocă.

      Ștergere