miercuri, 18 decembrie 2013

„Poporul a schimbat istoria” în decembrie 1989 ?


Se împlinesc 24 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. În forumul Ion Nanu*
m-am angajat într-o discuţie despre semnificaţia istorică a acelor evenimente, în principal cu referire la problema „Poporul a schimbat istoria în decembrie 1989 ?” 

Tristus
          “Din 1987 capitalismul era realmente în putrefacție.  Atunci a avut loc acest eveniment grav (nemediatizat atunci):   http://en.wikipedia.org/wiki/Black_Monday_(1987)
Efectiv capitalismul era putred cum zicea tov. Ceaușescu când râdeam de el  (avea supraproducție, depozitele erau pline). După acest crah din 1987, în 1988, elitele bancare mondiale, speriate, au decis "să cadă comunismul" ca să dea oxigen la capitalism deschizând piețele virgine şi avide din Est.  După 20 de ani de vândut surplus şi stifturi în Est, piețele estice s-au epuizat şi capitalismul este iar bolnav: adică ne întoarcem de unde am plecat.
          Lovitura Dec.1989 - Autori: Brucan Silviu & Iliescu Ion; Finanţare mercenari: URSS + Occident. Obiectiv: Decuparea cu faiul a României. Cică armata a tras, zic unii... Cca. 75% din morții din dec. 1989 sau înregistrat DUPĂ capturarea lui Odi ! Da, au fost şi situații de confuzie în care soldați au împușcat soldați (Otopeni). Killerii au fost mercenari lunetiști plătiți de URSS şi Occident. Care au fost scoși din RO in ianuarie.”

Valerius
Fără trădarea lui Gorbaciov nu le-ar fi reuşit înfrângerea sistemului socialist.  

Lexia
M-am întrebat deseori ce l-o fi motivat pe Gorby să treacă de partea cealaltă a baricadei, distrugînd un sistem monobloc, greu de ucis? Banii? Puterea? Ce anume?

Valerius
                Părerea mea: vanitatea. Occidentul a aplicat tactica vulpii faţă de corb. Laude, premiul Nobel etc. Şi a obţinut ce a vrut, dinamitarea sistemului socialist.
Occidentul a încercat aceeaşi tactică şi cu Nicolae Ceauşescu, dar nu i-a reuşit: liderul comunist s-a lăsat lăudat, plimbat în caleaşca regală etc. şi a făcut tot ce a vrut el. 

Administrator
Eu cred că acestea sunt speculaţii care dau bine la cititor. Cum să decidă capitalismul că trebuie să cadă comunismul? Nu. Eu cred ceea ce am văzut direct. Şi ce am văzut? Am văzut că România o ducea tot mai greu în deceniul 9. Am văzut că URSS nu a ajuns la o dezvoltare mulţumitoare după 70 de ani de comunism. Am văzut că Mihail Gorbaciov a iniţiat nişte reforme precum perestroika! După toate astea, cred că Gorbaciov a declanşat tăvălugul căderii comunismului. Că URSS a fost ultima ţară în care comunismul a căzut, nu este de mirare! Important este că celelalte ţări aflate pînă atunci sub comanda URSS au simţit imediat că a slăbit strînsoarea. S-a simţit că sub Gorbaciov nu vor mai veni tancurile ca în Cehoslovacia în 1968. Atunci a început dominoul.      
În România degeaba se caută cauze spectaculoase, bune de romane poliţiste. Realitatea este mult mai simplă. După ce comunismul a căzut în toate ţările din jur, cum era să rămînă România ca o insulă comunistă? N-avea cum, indiferent de fel de fel de acţiuni de culise, adevărate sau inventate. Istoria îşi urma pur şi simplu cursul. Desigur, anumite acţiuni ale unor forţe străine or fi fost, dar ele nu puteau face nimic fără voinţa întregului popor. Poporul a schimbat istoria. Ca şi în celelalte ţări.
Cine spune că nu poporul a determinat schimbarea din decembrie 1989, parcă ar spune că poporul n-a dorit-o! Parcă ar reproşa cuiva că acea schimbare a avut loc, parcă ar fi vrut să nu se producă!

Valerius
"Eu cred că"...      
Fie-mi permis să spun şi eu ce cred
          1). "Cum să decidă capitalismul că trebuie să cadă comunismul? Nu."
Între cele două sisteme a fost, tot timpul, un război rece, tăcut, subversiv. Până la un timp sistemul socialist a câştigat teren, în sensul că tot mai multe ţări au trecut la socialism. Niciodată capitaliştii n-au fost pasivi, au folosit orice mijloace, de la cele ale spionajului, până la răsturnarea prin forţă a unor regimuri, cum a fost în Chile. În final, capitaliştii au câştigat. Pe de o parte, ca urmare a unor slăbiciuni interne ale sistemului socialist, pe de altă parte, cred, prin faptul că au introdus Calul Troian în sistemul socialist, cu oameni precum Gorbaciov, Şevardnadze, pregătiţi din timp pentru a lovi din interior. 
          2). "Poporul a schimbat istoria".
              Care "popor" ? Cred că, pe un fond de nemulţumiri reale, o minoritate (aţâţată de "vocile libere" din eter, dar mai ales de vărsarea de sânge decisă de factori de putere externi şi realizată prin unelte din interiorul ţării, pentru a face mămăliga să explodeze), a ieşit în străzi. Marea majoritate a poporului a privit "revoluţia" la televizor. Minoritatea din străzi a acţionat ca o gloată, haotic, fiind uşor de manipulat. Exista o aşteptare cvasi-generală: înlăturarea de la putere a Ceauşeştilor, dar nici pe departe nu exista un curent majoritar de schimbare a regimului (pentru că asta ar înseamna "poporul a schimbat istoria"). Este adevărat, au fost unii care au strigat "Jos comunismul !" (o parte dintre ei aveau misiune în acest sens, altă parte din prostie), dar alţii, precum Lorin Fortuna la Timişoara, au declarat că ei nu vor schimbarea regimului socialist. Există fapte relevante: în 12 ianuarie 1990, când prin grupul lui Dumitru Mazilu s-a încercat o radicalizare a mişcării, în sensul imprimării unui caracter net anticomunist (scoaterea în afara legii a PCR etc.), majoritatea celor din străzi l-a sprijinit pe Ion Iliescu, perceput ca un comunist reformator. Tot aşa şi rezultatul alegerilor, care a fost net în favoarea candidaţilor foşti comunişti.
          Nu cred că poporul a schimbat istoria. Istoria a fost schimbată pe deasupra poporului şi împotriva poporului. Atunci a fost o Mare Păcăleală, o perioadă de confuzie regizată de factori de putere externi. Oamenii din popor fie au jucat un rol de marionete, fie au fost constrânşi să aleagă, dintre variantele care li se ofereau, pe aceea care li se părea cea mai puţin rea. Din această a doua categorie am făcut şi eu parte.

Administrator
Se pare că nu am fost înţeles, ceea ce înseamnă că nu m-am exprimat clar.      
Cînd am scris "cum să decidă capitalismul că trebuie să cadă comunismul?", nu m-am referit la faptul că reprezentanţii capitalismului n-ar fi dorit sau n-ar fi acţionat în acest sens! Prin urmare, oamenii, reprezentanţii capitalismului, nu capitalismul ca sistem economic şi politic. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, nici măcar acei reprezentanţi nu puteau să facă nimic dacă popoarele nu realizau ele însele schimbarea. Că popoarele au fost amăgite este altă problemă, discutabilă, dar oamenii au acţionat de bună voie, nu i-a trimis nimeni cu forţa în stradă.
Eu nu ştiu ce a gîndit fiecare om în parte şi nimeni nu ştie asta. Dacă întrebi pe unul sau altul acum iar nu obţii un rezultat corect, că omul poate să şi mintă, din varii motive. Dar nu asta este important. Niciodată, niciunde, nu se poate ca toţi oamenii să acţioneze perfect conştient, cu acelaşi ţel în minte, cu aceleaşi aşteptări. Fiecare are gîndurile şi ideile lui. Dar realitatea este aceasta: indiferent cu ce gînd a ieşit fiecare în stradă, acele mulţimi au determinat căderea regimului. Acesta este singurul lucru cert. Ce au gîndit, ce au vrut cei care n-au fost în stradă iar nu putem şti. Este ca la referendum, cine n-a particpat nu se poate spune că a fost contra, că n-avem de unde să ştim! Prin urmare, au decis cei care au ieşit în stradă şi au acţionat în sensul căderii regimului. Iar aceştia au fost oameni din popor. În nicio revoluţie din lume nu a participat efectiv întreg poporul.
România a fost ultima, dintre ţările din Pactul de la Varşovia (exceptînd URSS), în care a căzut regimul comunist. Presupunînd că n-ar fi dat nimeni vreo mînă de ajutor, cum se tot spune, mi-e imposibil să cred că România ar fi rămas o insulă de comunism în Europa! Era imposibil. Comunismul ori rezista ca întreg ori nu, mă refer la nivelul Europei.

Quetzalcoatl
  Cred că la punctul 2) scăpaţi prea uşor din vedere unele aspecte:      
1. Dacă marea majoritate a privit "revoluţia" la televizor, asta nu înseamnă nicidecum că ea era împotriva acesteia. Orice ar fi presupus ea: schimbarea sistemului sau doar a şefului statului.
2. Motivele pentru care mulţi n-ar fi declarat în acele vremuri tulburi că vor schimbarea sistemului sunt mult mai diverse, şi adaug:
 - frica de represalii din partea vechiului regim (în caz că "nu iese")
 - frica de eventuale represalii din partea noului regim (în caz că "iese"). Mulţi era membri PCR sau angajaţi ai Securităţii ori ai Ministerului de Interne etc, lor ce li se va întîmpla?
 - frica de necunoscut (născuţi şi crescuţi în vechiul regim, de bine, de rău, ştiau cum să se ”descurce”)
 - unii pur şi simplu nici măcar nu-şi imaginau că o schimbare de sistem ar putea fi posibilă (fiind educaţi în acest sens toată viaţa lor).
3. Cei ”puţini” care strigau împotriva sistemului nu făceau asta nicidecum ”din prostie”. Astăzi putem cel mult spune că o făceau ”din naivitate” pentru că de fapt ei sperau că, prin schimbarea sistemului, ţara ar putea ajunge la nivelul ţărilor occidentale. Deşi timpul a dovedit că doar speranţa nu e de ajuns, această speranţă nu li se poate imputa.
4. Îmi aduc încă aminte destul de bine perioada '90-'94 şi cred că a spune că ”majoritatea celor din străzi l-a sprijinit pe Iliescu” din cauză că el părea să prezerve sistemul comunist este exagerat din două motive:
 - ”cei din stradă” nu prea l-au sprijinit, ba dimpotrivă. Cel puţin majoritatea.
 - sprijinul lui Iliescu a venit mult mai degrabă de la oamenii care n-aveau legătură cu strada, în special ţărani (în mod democratic, prin voturi numărate) şi mineri (în mod nedemocratic, prin boturi umflate).

Tristus
Quetzalcoatl - subscriu la tot ce ai zis!      
Legat de complicitatea Occidentului hai să reamintim că pt. prima oară românii au auzit de Ion Iliescu la Radio Europa Liberă, prin toamna lui 1989. Postul îl prezenta ca mare "disident" (aiurea, era doar ciondănit cu Elena C.) şi anunța că "în umbră" Ilici crease "Frontul Eliberării Naționale" (primul nume al FSN). Deci - de unde toate detaliile astea? Nu cumva din faptul că Occidentul (în colab. cu URSS) pregătea lovitura din dec.? Şi pt. că Ilici fusese deja racolat? Deja din 1988 Europa Liberă ne anunța alta chestie ciudată: Anunța cum "disidentul pedepsit" Brucan, cu "domiciliu obligatoriu în Dămăroaia" zburda nonstop între Londra, Washington şi Moscova (!!!). Cert este că nu e greu de amăgit un popor disperat de lipsuri (vezi ce fac azi cu ucrainienii).

Valerius
În discuţia asta, pe mine mă interesează problema asta: poporul român a schimbat istoria în decembrie 1989 ?
Domnul administrator a afirmat clar: "Poporul a schimbat istoria".
Din punctul meu de vedere, acesta nu-i un enunţ adevărat. Sloganul acesta, în diferite forme echivalente („Poporul a schimbat regimul politic prin Revoluţia din decembrie 1989”), a fost repetat de multe ori de Ion Iliescu şi ai lui pentru a legitima procesul de restaurare a capitalismului, cu întregul lui cortegiu de nedreptăţi şi nenorociri.
1). Mai întâi, nu sunt de acord cu generalizarea aceasta: „poporul”; de prea multe ori se vorbeşte, în mod abuziv, în numele „poporului”; am văzut şi grupuri de câteva zeci de inşi care răcneau „Noi suntem poporul !”.  
a) Susţin, în continuare, că majoritatea poporului nu s-a implicat în răsturnarea regimului socialist, ci a rămas într-o postură de spectatori paralizaţi de caracterul neaşteptat al evenimentelor.
b) chiar şi minoritatea din stradă era eterogenă, nu era, în totalitatea ei, anticomunistă:
- existau spioni, agenţi străini (se estimează că numai cei sovietici erau vreo 20 de mii);
- existau indivizi autohtoni cu misiuni anticomuniste, reactivaţi;
- existau mii de oameni veniţi cu dorinţă de răzbunare împotriva Ceauşeştilor, care „huzureau” când poporul trăia în mizerie, în privaţiuni (Ceauşescu „îşi injecta sânge de copii”, până şi „robinetele lor erau din aur” etc.), care au crescut copii fanatici, un fel de roboţi-ucigaşi, vinovaţi de moartea unor „revoluţionari”, a unor „copii nevinovaţi”.  
Este adevărat că unii au strigat „Jos comunismul!” Dar acesta a fost un slogan marginal, probabil impus de cei care aveau interes să fie invocat ulterior, ca argument istoric.  
După cum se poate constata din saitul domnului Marius Mioc, chiar lideri ai „revoluţiei” au spus, atunci, că nu vor capitalism şi că vor un socialism democratic. Lorin Fortuna (de la balconul Operei din Timişoara, în 20 decembrie 1989) spunea: „Noi nu ne pronunţăm împotriva socialismului! Nu vrem să reinstituim, să avem capitalismul. Vrem un socialism democratic!” „De asemenea, noi nu confundăm Partidul Comunist Român cu Nicolae Ceauşescu!
Mi s-au făcut reproşuri:
- „Ce au gîndit, ce au vrut cei care n-au fost în stradă iar nu putem şti.” (administratorul)
- „Dacă marea majoritate a privit "revoluţia" la televizor, asta nu înseamnă nicidecum că ea era împotriva acesteia.” (Quetzalcoatl)
Şi asta înseamnă că majoritatea aia a fost pentru „schimbarea istoriei” ? Înseamnă că pot deduce logic „Poporul a schimbat istoria” ?
2) În al doilea rând, ce înseamnă că „Poporul a schimbat istoria” ?
Dacă un hipnotizator deosebit de eficient determină un grup de oameni aflaţi sub hipnoză să facă anumite schimbări în mediul înconjurător, sunt îndreptăţit să spun că oamenii aceia au făcut schimbările în mod liber şi că sunt responsabili pentru acele schimbări ? Sau hipnotizatorul a făcut schimbările ?
Dacă prin „Poporul a schimbat istoria” înţelegeţi că poporul a acţionat asemănător cu oamenii hipnotizaţi, din experimentul ideal propus de mine mai sus, atunci sunt de acord cu enunţul şi sunt de acord că „indiferent cu ce gînd a ieşit fiecare în stradă, acele mulţimi au determinat căderea regimului”.
Dacă folosiţi enunţul „Poporul a schimbat istoria” în scopul de a justifica schimbarea sistemului social, cu toate nedreptăţile implicate de el, atunci nu sunt de acord. Voi fi de partea miilor (milioanelor ?) de oameni care spun că ei nu au vrut aceste schimbări, că au fost înşelaţi, că România se află pe un drum greşit şi chiar că „înainte era mai bine”.
Enunţul „’Poporul’ a schimbat istoria” ar fi adevărat dacă schimbarea sistemului social, a regimului politic ar fi  fost obiective ale „revoluţiei”, conştientizate şi asumate de popor. În realitate nu a fost aşa.  Pe „frontispiciul revoluţiei” au fost înscrise cuvinte ademenitoare, capcane, precum: Democraţie, Libertate, Demnitate, Prosperitate. Niciunul dintre documentele, cuvântările programatice ale „revoluţiei” nu prevedea, în mod explicit, desfiinţarea socialismului şi instaurarea capitalismului.
Restaurarea capitalismului a avut un caracter insidios. Ion Iliescu, prin discursul lui început cu „Stimaţi tovarăşi”, în care aprecia că Ceauşeştii „n-au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului ştiinţific. Au întinat numai numele Partidului Comunist Român, au întinat numai memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară”, a indus în eroare pe mulţi oameni, creând impresia că vrea o reformare a sistemului socialist. Emil Constantinescu declara într-o emisiune tv. că, în timpul campaniei pentru alegerea Preşedintelui României, i se recomanda, încă, să nu spună că prin programul său vrea să instaureze capitalismul ! Ulterior, s-a aplicat, în mod abuziv, eticheta de „revoluţie anticomunistă” peste răscoala din decembrie 1989.
Spuneţi: „Eu nu ştiu ce a gîndit fiecare om în parte şi nimeni nu ştie asta. Dacă întrebi pe unul sau altul acum iar nu obţii un rezultat corect, că omul poate să şi mintă, din varii motive. Dar nu asta este important.”
Eu consider că asta este extrem de important: ce au gândit oamenii atunci, ce aşteptări, ce speranţe au avut, ce au vrut să schimbe şi ce nu ! Dacă regizorii ar fi vrut să instaureze democratic un regim democratic, ar fi procedat cum cerea Alexandru Bârlădeanu: trebuie să întrebăm oamenii ce vor: vor o reformare a sistemului existent ? Vor capitalism ? Dacă vor capitalism, trebuie să le spunem oamenilor că acesta implică şi şomaj, şi inflaţie, şi polarizarea averilor.  Dar s-a preferat hipnoza, manipularea şi se susţine, cu naivitate sau cinism, că „Poporul a schimbat istoria”.
„Poporul” a fost folosit, manipulat. Deciziile le-au luat protagoniştii impuşi de regizori, poporul a făcut doar figuraţie. Nu schimbarea asta a istoriei a vrut-o poporul ! Nici invocarea voturilor în sensul că schimbarea asta (înlocuirea socialismului cu capitalismul) a vrut-o poporul nu este corectă, căci poporul a trebuit să aleagă, mereu, dintre ce i s-a dat voie să aleagă, adică dintre formaţiuni politice, candidaţi care, toate şi toţi, se înscriau în scenariul impus. Nu întâmplător a fost şi este interzis un partid comunist, singurul care ar oferi o alternativă la acest scenariu. Teama de admitere a unui partid comunist este dovada că există teamă de manifestarea voinţei unei părţi importante din electorat.
Consider că am spus tot ce era important să spun. Dacă insistaţi în a susţine că „Poporul a schimbat istoria”, faceţi-o. Nu mai pot decât să-mi exprim surprinderea că nu observaţi că scenariul acesta, intitulat „Poporul schimbă istoria” este refolosit, în mod imoral,  în diferite părţi ale globului terestru, acolo unde există interese ale scenariştilor şi regizorilor !
­­­­­­­­­­­­­­­­_________________________

În secţiunea „Istorie”, mesajul lui Tristus „Dec.1989. O posibila explicație a căderii comunismului şi a crizei de azişi în comentariile la acest mesaj.

Nicolae Nicu, 

În noaptea infernalului solstiţiu,
Cînd ne ploua cu plumbi în vatră,
Aţi încheiat cu dracul armistiţiu
Şi v-aţi dezis de ţară ca de-o şatră.

 V-aţi introdus dreapta murdară-n gură,
 Aţi apucat, aţi tras şi v-aţi întors pe dos
 Şi de atunci scuipaţi şi ocărîţi cu ură
 Unde aţi lins o viaţă, ticălos.

Un excrement cu ochi vă este chipul
 Ce l-aţi ascuns vederii pînă acum,
 Cînd spurcă oamenii şi timpul,
 Neruşinat şi ţanţoş pus în drum.

Ah, blestemată turmă ordinară,
Creaturi mizere, trădători şi laşi,
V-aţi vinde mama pe o para chioară,
Bandă de nemernici şi de ucigaşi!

Va veni şi clipa dreptăţii depline,
Cînd veţi fi aduşi în lanţuri la bară,
Cînd, trezit, poporul va porni, în fine,
Ordine să facă şi curat în ţară.

(decembrie, 1999)



11 comentarii:

  1. Spuneţi-mi, vă rog, în toate schimbările care au avut loc în istorie, poporul a avut vreodată vreun rol? Dacă, da, cînd şi cum justificaţi? Aceleaşi întrebări şi pe plan mondial.
    Încă o întrebare: cunoaşteţi, în istorie, vreo schimbare de sistem care să se fi făcut prin referendum?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1). „Spuneţi-mi, vă rog, în toate schimbările care au avut loc în istorie, poporul a avut vreodată vreun rol. Dacă, da, cînd şi cum justificaţi? Aceleaşi întrebări şi pe plan mondial.”

      Dacă prin popor, în sensul larg, înţelegem toată populaţia de pe teritoriul unui stat, atunci răspunsul meu este negativ: niciodată toată populaţia unui stat, ca un singur om, nu a avut acelaşi rol în schimbările care au avut loc în istorie. Întotdeauna în interiorul populaţiei unui stat au existat divergenţe, contradicţii, în consecinţă diferitele clase, categorii, segmente sociale au jucat roluri diferite.

      Dacă prin popor, în sens restrâns (marxist), înţelegem „masele populare” (adică „forţele sociale covârşitor dominante în societate şi care au rolul hotărâtor în producţia materială, în dezvoltarea istorică” – Dicţionar politic, 1975), atunci răspunsul meu este afirmativ.

      Exemple de mişcări sociale şi politice în care masele populare au avut un rol important şi care au determinat „schimbări în istoria României”:
      Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan (1784)
      Revoluția de la 1821
      Revoluția Română din 1848
      Unirea de la 1 Decembrie 1918

      Puteţi găsi singur exemple similare „pe plan mondial”.

      „Cum justificaţi ?”
      Aceste mişcări sociale şi politice au avut la origine nevoi obiective ale maselor populare. Personalităţile istorice care au condus aceste mişcări au realizat programe care exprimau aceste nevoi.

      Marea Păcăleală din decembrie 1989 a pornit ca o iniţiativă a unor forţe externe şi interne cu scopuri imperialiste şi antinaţionale. Ele au exploatat în interesul lor nemulţumiri reale ale maselor populare. În acel context, masele populare au fost manipulate, au fost trădate în vederea realizării unor scopuri care nu le aparţineau (cum este schimbarea sistemului socialist cu acela capitalist, cu toate nedreptăţile, nenorocirile care pot fi constatate şi azi). Îmi este imposibil să cred că masele populare în decembrie 1989 au vrut sărăcie, umilinţă, polarizarea averii, şomaj, inflaţie, înstrăinarea patrimoniului naţional, pierderea independenţei şi a suveranităţii naţionale.

      2). „Încă o întrebare: cunoaşteţi, în istorie, vreo schimbare de sistem care să se fi făcut prin referendum?”

      Nu cunosc.

      Ștergere
  2. Nu contează dacă masele care au ieşit în stradă au fost sau nu manipulate, nici ce scop a avut fiecare individ în parte. Atîta timp cît nu era o mişcare organizată, cu lider (sau lideri, ca în exemplele date) cu program întocmit dinainte, era clar că fiecare înţelegea ce voia în privinţa obiectivelor. Doar despre un singur obiectiv se poate spune, fără să riscăm a greşi, că era comun, acela al înlăturării regimului existent. Iar aceste mase, nu contează procentul din total populaţie, au determinat căderea regimului existent. E clar că, dacă regimul acela a căzut, mulţimea existentă în stradă a alcătuit acea masă critică, acea cantitate suficient de mare ca revolta să nu mai poată fi reprimată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1). „Nu contează dacă masele care au ieşit în stradă au fost sau nu manipulate, nici ce scop a avut fiecare individ în parte.”

      Îmi sună îngrozitor fraza asta. Din punctul meu de vedere este o decădere din demnitatea umană să acceptăm, fie şi doar teoretic, coborârea maselor de oameni la condiţia turmelor de animale. Animalele, da, nu au scopuri, ele sunt doar mijloace pentru realizarea unor scopuri care nu le sunt proprii. Iar noi, oamenii, spunem cinic: Nu contează că turmele de animale sunt îngrăşate şi apoi duse la abator, nici faptul că ele nu au scopuri proprii, nu contează faptul că sunt doar mijloace prin care ne realizăm scopurile noastre.

      2). „Doar despre un singur obiectiv se poate spune, fără să riscăm a greşi, că era comun, acela al înlăturării regimului existent”.

      Nu ştiu ce înţelegeţi prin „regimul existent”.

      Dacă prin regimul existent înţelegeţi pe Ceauşeşti şi pe susţinătorii lor, atunci înclin să fiu de acord: cu puţine excepţii (privilegiaţii, profitorii), marea majoritate a poporului român dorea înlăturarea clanului Ceauşeştilor.

      Dacă prin „regimul existent” înţelegeţi sistemul socialist, atunci spuneţi un neadevăr. V-am pus un link spre saitul domnului Marius Mioc, în care există înregistrarea audio a discursului (aplaudat) al lui Lorin Fortuna din decembrie 1989, precum şi transcriptul discursului, din care se poate constata fără echivoc faptul că nu toţi „revoluţionarii” au dorit căderea socialismului şi înlocuirea lui prin capitalism. Greșiți enorm.

      Mă citez:
      „După cum se poate constata din saitul domnului Marius Mioc, chiar lideri ai „revoluţiei” au spus, atunci, că nu vor capitalism şi că vor un socialism democratic. Lorin Fortuna (de la balconul Operei din Timişoara, în 20 decembrie 1989) spunea: „Noi nu ne pronunţăm împotriva socialismului! Nu vrem să reinstituim, să avem capitalismul. Vrem un socialism democratic!” „De asemenea, noi nu confundăm Partidul Comunist Român cu Nicolae Ceauşescu!”

      Transcriptul:

      http://mariusmioc.wordpress.com/2008/08/24/timisoara-20-decembrie-1989-nu-vrem-sa-avem-capitalismul-vrem-un-socialism-democratic/

      Înregistrarea audio:

      (vedeți butonul “Înregistrare audio (15 minute 29 secunde)”):

      http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/timisoara-20-dec-1989-vrem-socialism-democratic

      Puteți, folosind două ferestre deschise simultan, să auziți înregistrarea fonică și să citiți transcriptul.

      3). „Iar aceste mase, nu contează procentul din total populaţie, au determinat căderea regimului existent. E clar că, dacă regimul acela a căzut, mulţimea existentă în stradă a alcătuit acea masă critică, acea cantitate suficient de mare ca revolta să nu mai poată fi reprimată.

      Iar ne deosebim esențial. Eu nu am spus că masele nu au avut niciun rol în decembrie 1989, dar am spus că au avut rolul de marionete. Atunci când vorbim despre schimbarea unui regim politic pe mine mă interesează care este scopul real și cui îi aparține el. Dv. acordați importanță exclusivă mijlocului, eu recunosc importanța principală a scopului și importanța secundară a mijlocului. Dv. spuneți că, atunci când o pădure este tăiată, topoarele au tăiat pădurea, eu spun că oamenii au tăiat pădurea, folosind inteligent topoarele. Dv. spuneți că, atunci când un teatru de păpuși are un mare succes la spectatori, acel succes se datorează marionetelor, eu spun că succesul se datorează regizorului, scenaristului și actorilor care au folosit cu talent păpușile.

      Ștergere
  3. Este clar că discutăm în planuri diferite. Aveţi dreptate cînd spuneţi, la punctul 3, că pe dv. vă interesează scopul. Dar acel scop chiar dacă îl aflăm, nu (mai) foloseşte la nimic. Istoria s-a scris aşa cum s-a scris, nimeni n-o mai poate schimba.
    În toată discuţia noastră, dv. nu aţi abordat contextul internaţional, adică situaţia ţărilor vecine, foste ca şi noi. Şi la ei s-au produs schimbări, chiar înaintea noastră. Noi, fiind o ţară europeană nu aveam nicio şansă să rămînem altfel decît celelalte ţări europene. Pînă şi Rusia a urmat aceeaşi cale! Gîndiţi-vă la Rusia, ce popor mare are şi nici măcar acolo nu a rezistat vechiul regim. Cum puteam rămîne noi singuri, o mică insuliţă? A rămas o perioadă Iugoslavia şi s-a ales praful şi de ea. Au nimicit-o. Deci, asta este.
    Nu s-a făcut referendum nici pentru intrarea în nato, nici pentru intrarea în ue, cum era să se facă tocmai pentru stabilirea căii de urmat atunci în 1989?
    Şi dacă schimbarea din 1989 vi se pare nedreaptă, cea de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial cum a fost? Atunci cît la sută din popor a dorit schimbarea? Observaţi că este cam la fel în istorie, dacă analizăm cantitatea de oameni care determină o schimbare!
    P.S. Sper că nu v-au necăjit comentariile mele. Acesta este ultimul comentariu al meu pe această temă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am vrut să obţin de la dv. doar recunoaşterea faptului că propoziţia "Poporul a schimbat istoria" (în decembrie 1989) trebuie analizată mai atent, că prea sună ca o victorie a poporului român (şi nu corespunde realităţii). Cred că am obţinut această recunoaştere ("Aveţi dreptate cînd spuneţi, la punctul 3, că pe dv. vă interesează scopul.").

      Nu am spus direct şi nici nu am sugerat că nu trebuiau operate schimbări în sistemul socialist, ci doar înlăturarea Ceauşeştilor. Trebuiau schimbate multe, dar nu esenţa sistemului. Şi am motive să cred că majotitatea poporului român, atunci, nu a dorit schimbarea acelei esenţe.

      Este adevărat că nu am făcut referiri la conjunctura internaţională din decembrie 1989. Luarea în considerare a acelei conjuncturi nu întăreşte punctul dv. de vedere iniţial ("Poporul a schimbat istoria"), dimpotrivă, când fluviul istoriei europene şi universale te fură, nu mai poţi susţine în mod serios că faci istorie, că schimbi istoria. Poţi spune, cu oarecare resemnare, ca Blaga: "Există două realităţi care ne apasă, dar a căror greutate n-o simţim, aerul şi istoria". Cu amendamentul că simţim, cel puţin unii dintre noi, dureros greutatea istoriei. Sau ca Noica (zic unii că ar fi spus asta): Istoria a făcut pipi pe mine, fac şi eu pipi pe istorie.

      Nu m-aţi necăjit, căci dv. (în deosebire de mine, uneori) nu spuneţi niciodată ce nu trebuie spus (aprecieri, aluzii referitoare la persoană, nu la ideile persoanei). Îmi face plăcere dialogul cu dv., fie aici, fie în forumul dv.

      Ștergere
  4. Am reuşit să intru pe blog! Pot să şi postez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur. Nu ştiu de ce vizitatori am mai mulţi, dar în dialog cu mine intră puţini.

      Ștergere
  5. Poporul a schimbat istoria şi acum nu ştie cum s-o mai dreagă!

    RăspundețiȘtergere
  6. M-am căsătorit cu dragul meu soț în ultimii 12 ani fără să rămân însărcinată, iar fibromul a fost problema. Am luat diferite medicamente prescrise, dar nu am putut să le vindec, dar soțul meu era atât de încrezător în mine și mă tot încuraja că într-o zi cineva mă va numi mamă. nu s-a odihnit căutând o soluție de la diferiți medici, tot ce au putut vedea a fost o intervenție chirurgicală și mi-a fost frică de asta, o prietenă din cabinetul meu mi-a prezentat doctorul DAWN ACUNA, ea a spus că Dawn acuna a ajutat-o ​​când avea tubul blocat și a ajutat-o ​​și ea. multe dintre prietenele ei să conceapă,
    I-am scris imediat pe Whatsapp, mi-a promis ca ma ajuta dupa ce i-am explicat totul, mi-a dat niste instructiuni care am facut totul perfect conform instructiunilor, la 3 saptamani dupa tot am fost la spital si doctorul mi-a confirmat sarcina in 1 saptamana dar chiar acum am copilul meu frumos.
    *Dacă vrei să tratezi infertilitatea.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata rapid.
    *Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
    *Dacă vrei o căsătorie pașnică.
    *Dacă doriți să tratați boala canceroasă.
    Și mulți alții îl contactează pe Dr dawn acuna pe Whatsapp:+2348032246310
    E-mail: dawnacuna314@gmail.com

    RăspundețiȘtergere