A murit Hugo Chávez. Pentru prezentarea personalităţii sale
citez din Wikipedia:
Hugo Chávez (n. 28 iulie 1954 - d. 5 martie 2013) a fost
Președintele Venezuelei din 2 februarie 1999 până la moartea sa, în 5 martie
2013. El a fost anterior liderul partidului politic Mișcarea a Cincea Republică
de la înființarea sa din 1997 până în 2007, atunci când a fuzionat cu mai multe
partide pentru a forma Partidul Socialist Unit din Venezuela (PSUV), pe care l-a
condus până la moartea sa. Urmând propria ideologie politică de Bolivarianism
și „socialism al secolului XXI-lea”, el s-a concentrat pe implementarea reformelor
socialiste în țară ca o parte a unui proiect social cunoscut sub numele de
Revoluția Bolivariană, care prevedea punerea în aplicare a unei noi
constituții, consiliile democrației participative, naționalizarea mai multor
industrii-cheie, creșterea fondurilor publice de îngrijire a sănătății și
educației și reducerea semnificativă a sărăciei, după datele guvernului.
Fiind un critic al neoliberalismului, globalizării și a
politicii externe a SUA, el a promovat socialismul și colaborarea latino-americană.
La 7 octombrie 2012 Chavez a câștigat alegerile prezidențiale din țara sa
pentru a patra oară, fiind ales pentru un nou mandat de șase ani.
Pe 30 iunie 2011 Chavez a declarat că el a avut o
recuperare după o operație pentru a elimina o tumoare cu celule canceroase. A
cerut o a doua operație în decembrie 2012. El a fost învestit în funcție la 10
ianuarie 2013, Adunarea Națională a Venezuelei fiind de acord să amâne
inaugurarea sa (sic) și să-i dea timp pentru o recuperare și revenire dintr-o
călătorie cu scopul de a se trata în Cuba. Chávez a murit pe 5 martie 2013,
la vârsta de 58 de ani.
Cum era de aşteptat, reacţiile politicienilor din cele patru
puncte cardinale, când au aflat de moartea lui Hugo Chávez, au fost diferite.
Reprezentanţii
profitorilor lumii contemporane aproape că au aplaudat la aflarea ştirii.
Citez după Mediafax:
În Congresul
american, aleşii republicani au primit cu entuziasm, fără menajamente,
decesul. "Hugo Chavez a fost un tiran care i-a forţat pe venezueleni să
trăiască în sărăcie. Decesul său compromite alianţa liderilor de stânga,
antiamericani, în America de Sud", a declarat Ed Royce, preşedintele
comisiei de Afaceri Externe din Camera Reprezentanţilor.
Premierul Canadei,
Stephen Harper, a apreciat că decesul preşedintelui Chavez deschide o
perioadă de tranziţie care ar trebui să permită venezuelenilor să acceadă la un
"viitor mai bun şi mai promiţător".
Ministrul german al
Afacerilor Externe, Guido Westerwelle a cerut miercuri Venezuelei să
înceapă o nouă eră după moartea preşedintelui Chavez. "Contez pe faptul că
Venezuela va cunoaşte un nou început, după aceste zile de doliu", a
subliniat şeful diplomaţiei germane, într-un comunicat. "Venezuela are un
mare potenţial, iar democraţia şi libertatea sunt cele mai bune mijloace pentru
a concretiza acest potenţial", a adăugat el.
Dimpotrivă, au
omagiat personalitatea lui Hugo Chávez şi au exprimat regrete aflând despre
moartea lui aliaţii politici ai liderului venezuelean, cei care speră într-o şi luptă
pentru o lume mai dreaptă, precum şi cei care se opun politicii SUA de înjugare
a întregii lumii la carul intereselor lor.
Citez, din nou, din Mediafax:
Regimul comunist
cubanez a decretat doliu naţional pentru trei zile, aducând un omagiu
principalului său aliat politic şi economic, care a fost spitalizat în ultimele
două luni în Cuba, înainte să se întoarcă la Caracas.
Preşedintele bolivian
Evo Morales a declarat cu lacrimi în ochi că este "devastat de moartea
fratelui Hugo Chavez".
„După ce patima va dispărea (...), nu există niciun dubiu că
lumea întreagă va recunoaşte măreţia acestui om extraordinar, curajos, plin de
dragoste şi eroism", a declarat suspinând preşedintele ecuadorian Rafael Correa.
Guvernul din
Nicaragua, şi el membru, alături de Bolivia şi Ecuador, în Alianţa Bolivariană
pentru Americi (Alba), inspirată de preşedintele venezuelian, a declarat că
"oamenii excepţionali şi formidabili ca Hugo Chavez nu mor
niciodată".
Preşedintele
brazilian de stânga, Dilma Rousseff, a declarat că "Guvernul brazilian
nu a fost întotdeauna de acord cu preşedintele Chavez, însă dispariţia sa este
o pierdere irecuperabilă. Era un prieten al Braziliei şi al poporului
brazilian".
În Chile,
preşedintele Sebastian Pinera a subliniat rolul jucat de omologul
venezuelian în înfiinţarea CELAC (Comunitatea Statelor Latino-Americane şi
Caraibiene).
"Palestina
se îşi ia adio de la un prieten loial, care a apărat cu înfocare dreptul nostru
la libertate şi autodeterminare", a declarat Nabil Shaath, însărcinat cu
relaţiile externe ale mişcării palestiniene Fatah.
Afirmând că Chavez a cedat în faţa "unei boli
suspecte", preşedintele Iranian
Mahmoud Ahmadinejad i-a adus omagii preşedintelui venezuelian într-o
scrisoare de condoleanţe, numindu-l "un martir care şi-a slujit poporul şi
care a protejat valorile umane şi revoluţionare".
Preşedintele rus
Vladimir Putin l-a descris pe Hugo Chavez, într-o scrisoare de condoleanţe,
drept "un bărbat puternic şi extraordinar, care a privit înspre viitor şi
care a fost exigent chiar şi cu el însuşi".
China a afirmat
miercuri că îl consideră pe Chavez drept un "mare lider al Venezuelei şi,
în plus, un important prieten al poporului chinez. El a contribuit în mare
măsură la relaţiile amicale şi avantajoase între China şi Venezuela", a
declarat purtătorul de cuvânt al diplomaţiei chineze, Hua Chunying.
Secretarul General al
ONU, Ban Ki-moon i-a adus un omagiu lui Hugo Chavez, subliniind că acesta
"a fost constrâns să răspundă aspiraţiilor şi provocărilor celor mai
vulnerabili" din ţara sa.
Există voci care afirmă că moartea lui Hugo Chávez a fost
provocată de forţe din SUA.
Susţinătorii fanatici ai politicii SUA de dominare a lumii se vor grăbi să spună că afirmaţia este aberantă etc.
Susţinătorii fanatici ai politicii SUA de dominare a lumii se vor grăbi să spună că afirmaţia este aberantă etc.
Şi totuşi sunt prea multe „coincidenţe”. Citez după www.libertatea.ro:
„În ultimii doi ani, patru lideri din America Latină au fost
diagnosticați cu cancer. Fernando Lugo ( ex-președintele Paraguay), Luis Inacio
Lula da Silva (fostul președinte al Braziliei), Hugo Chavez (de acum defunctul
președinte al Venezuelei) și Cristina Fernandez de Kirchner (actualul
președinte al Argentinei) au fost diagnosticați cu cancer relativ în aceeași
perioadă, fapt ce a generat o serie de suspiciuni.”
Nu uit că poporul,
naţiunea din SUA au merite istorice: prin spirit antreprenorial remarcabil,
prin cultură civică, au transformat o fostă colonie britanică în cea mai
puternică economie şi în cel mai puternic stat din lume. Au evoluat de la
stadiul în care legile le făceau pistolarii la stadiul unei democraţii burgheze preţuite
de un teoretician precum Alexis de Tocqueville.
Dar nu uit nici că
istoria politică a SUA este plină de bălţi de sânge şi de nedreptăţi: cvasi-exterminarea
băştinaşilor de către colonizatori, tratamentul inuman al negrilor, asasinatele
politice (inclusiv asasinarea unor preşedinţi – Lincoln , J. F. Kennedy), crimele
de război din Hiroshima şi Nagasaki, războaiele de cuceriri anterioare ori
posterioare prăbuşirii sistemului comunist. Trebuie să fii lipsit de bun-simţ ca să dai
lecţii de democraţie şi de apărare a drepturilor omului promovând o politică de
cucerire, colonizare, de umilire a popoare întregi, de crime şi „victime
colaterale”, de încălcare a normelor de drept internaţional: "În momentul
în care Venezuela a intrat într-un nou capitol al istoriei sale, Statele Unite
continuă să susţină politicile care promovează principiile democratice, statul
de drept şi respectarea drepturilor omului", zis-a Obama când a aflat că Hugo Chávez a murit.
Mai citez după www.libertatea.ro:
„Mai multe organizații neguvernamentale din domeniului
apărării drepturilor omului din SUA și din alte țări au semnat o petiție prin
care au cerut CIA (Central Intelligence Agency) și Departamentului de Stat al
Statelor Unite ale Americii să dea publicității orice documente vizând
eventualele comploturi îndreptate împotriva lui Hugo Chavez.”
Post-scriptum
Cometarii la articolul „50 de adevăruri despre Hugo Chávez şi revoluţia bolivariană”
Articolul a apărut în CriticAtac. Autorul articolului: Salim Lamrani. Traducerea articolului: prof. univ. dr. Ana Bazac
Valerius spune:
13 martie 2013 la 15:37
Doamna Ana Bazac scrie: „(…) acel fatalism că „nu există
alternativă” reflectă doar punctul de vedere al fetişizării logicii capitalului
(…)”
„Tovarăşul” Ion Iliescu mi-a devenit antipatic (după ce l-am
votat de mai multe ori) când am conştientizat că semnalizează că merge spre
stânga dar merge spre dreapta. Nu ştiu nici acum dacă a făcut-o deliberat sau
doar prin substanţa de tip „trahana”.
Totuşi, cu toată antipatia mea faţă de el, nu pot uita că el
a avut curajul de a argumenta necesitatea unei „democraţii originale”. Adică a
pledat pentru alternativă. Dar, timp de mai mulţi ani, hienele ideologiei
instalate după 1989, susţinute financiar din afară, s-au repezit asupra lui,
îngrozite de gândul că îndemnul la găsirea propriului nostru drum ar putea
dobândi un suport social masiv.
Am scris cândva un articol în care semnalam paralogisme
(poate chiar sofisme) prin care Liiceanu se năpustea asupra ideii de democraţie
originală:
http://valeriu-stanescu.blogspot.ro/2010/03/democratie-democratie-sau-democratie.html
http://valeriu-stanescu.blogspot.ro/2010/03/democratie-democratie-sau-democratie.html
Am mers pe drumul care ne-a fost impus, ca vitele spre
abator. Curând vom fi un popor fără ţară, vom fi „în ţara noastră slugi”, vom
fi „cerşetori la noi acasă”. Sau, chiar mai rău, nu vom mai fi nici măcar
popor, nu vom mai avea conştiinţa apartenenței la o comunitate de acest fel.
Cum apare în vreun loc de pe Pământ o oază de demnitate, în
pustiul capitalist care se întinde mai rapid decât cel geografic, cum se şi
reped ideologii de serviciu să-l discrediteze ! Acum a venit rândul experienţei
venezuelene.
În practică, între aceste două extreme pot apărea n combinaţii în proporţii diferite ale acestor două forme de proprietate. În România, de exemplu, edificarea comunismului a început cu „naţionalizarea principalelor mijloace de producţie”. În opinia mea, probabil nu tocmai ortodox-marxistă, ar merita să reflectăm asupra unei proporţii optime (din perspectiva binelui pentru cât mai mulţi oameni) între cele două forme de proprietate. Cred că ar fi fost mai bine dacă mijloacele de producţie aflate în proprietatea micilor producători care foloseau exclusiv munca lor (deci care nu exploatau muncă salariată) nu ar fi fost naţionalizate. Iar în cazurile în care aceşti producători, prin creativitate excepţională, ar fi acumulat prea multă putere economică, punând în pericol ordinea socialistă, statul ar fi putut interveni printr-o impozitare mai mare. Cam asta înţelegeţi şi dv. prin „a treia cale” ?
Florian Liviu spune:
15 martie 2013 la 21:16
@Valerius,
Valerius spune:
15 martie 2013 la 22:03
Domnule Florian Liviu,
2) Adevarul neplacut este ca in 1989 toate statele din Pactul de la Varsovia , cu exceptia RSR si poa a URSS) erau in satre de faliment. Ioar feluel in care arata RSR dupa ce isi platise datoria …. (famelica , rupta in fund) stimula capocaitaea de compromis (o da! Sa fi refuzat revolutionar sa isi plateasca datoriile!! Da pana la refuz putea fi refuzul creditorilor de a le mai “da” pe datorie… Ceva in genu “iti sterg datoria da in rest poti sa crapi de foame”)
3) Povestea cu 60.000 morti am auzit-o prima data in legatura cu procesul Causestilor. Insa era “stimulat” si din “surse” externe. Povestea cu femeia spintecata este din sursa germana (si asta imi face sa ma intreb cat de adevarate erau relatrile privind represiunea de la Kwagju). Cautati Minciuni mass media (Gérald de Selys, 1990) si va recomand in special articolul/capitolul “Nu am vazut nimic la Timisoara” ….
4) “uitati” cu amabilitate reactiile furibinde ale tinerilor cand au auzit pe Ilescu zicand “tovarasi” … Ca studentasii (si elevii de liceu) dorerau “capitalism” aedica mercedes, piscina si palmieri (fara sa se intrebe cum sa reziste palmierii in Romania) Fiindca (si asta e in legatura cu pct 1) majoritatea celor care “gandeau” cand ziceau democratie “viziualizau” California holiwoodiana . “Uitati” mistoul crunt fata de “nu ne vindem tara” si marsurile camsilor albe … Presupun ca
”uitati” fiindca si dvoastra marsaluiati sub steagul AC .. Cu “tovu” Sarbu e clar Dacă s-ar fi retras pe 20 mai 1990 sau cel târziu la alegerile din 1992 ar fi rămas în istorie ca liderul providențial care a scos România de sub dictatura lui Ceaușescu. Așa, e primul dintr-un șir încă neterminat de lideri compradores. Apropos daca se retragea in 1990 pe cine ati fi preferat “tovarase” : pe Ratiu, Coposu sau Monarhia saveaza Romania?!
5) Ca nu avea un plan. Nici dracu’ (Sarsaila, Lucifer samd) nu avea unu. Dar asa e pe la noi (sei se paree ca si prin Rusia, Ungaria samd) “dinati taiem si poi masuram!! Oricum nici un”intelectual” nu avea nici un plan in fara de restituire imediat in integrum si privatizare a outrance .
Lucian Sârbu spune:
14 martie 2013 la 8:40
Ideea lui Ion Iliescu privind „democrația originală” era o
prostie. Exprima de fapt o lipsă de idei, de soluții. Iliescu e vinovat de
faptul că a preluat puterea în 1989 complet, dar complet nepregătit pentru ceea
ce ar fi trebuit să facă după ce Ceaușescu dispare din peisaj și apoi nu s-a
retras când a înțeles, dacă o fi înțeles, că nu are idei și nu are soluții.
Dacă s-ar fi retras pe 20 mai 1990 sau cel târziu la alegerile din 1992 ar fi
rămas în istorie ca liderul providențial care a scos România de sub dictatura
lui Ceaușescu. Așa, e primul dintr-un șir încă neterminat de lideri
compradores.
Valerius spune:
14 martie 2013 la 15:53
“Ideea lui Ion Iliescu privind „democrația originală” era o
prostie.”
Nu ştiu care sunt argumentele dv. Le aştept.
Dar ştiu argumentele lui Gabriel Liiceanu. Susţin ideea lui
Liiceanu potrivit căreia “prostia este încremenire în proiect”. Dar mă
surprinde că un filozof, Gabriel Liiceanu, care ar trebui să fie tare în
logică, nu conştientizează că opţiunea lui pentru “democraţia-democraţie”,
“democraţia democrată” şi respingerea “democraţiei originale” este o
încremenire în proiect. Dacă luăm în serios modul lui de gândire, ar trebui să
acceptăm că democraţia a apărut, precum Atena din Capul lui Zeus, dintr-o dată
şi perfectă şi că este imuabilă. Trebuie să fii autist ca să nu înţelegi că
democraţia, pentru a rămâne democraţie, nu trebuie să fie un pat procustian
pentru realitatea socială, ci trebuie să-şi verifice continuu acordul cu noile
provocări ale realităţii sociale. Trebuie să fii chiar prost ca să gândeşti că
între democraţia ateniană antică şi democraţia dintr-o ţară a Occidentului
capitalist contemporan există identitate, cu alte cuvinte să respingi
originalitatea unei democraţii occidentale contemporane în raport cu cea
ateniană antică.
a spune:
15 martie 2013 la 6:22
Nu cred ca lucrurile stau chiar asa. Sunt convins ca Ion
Iliecu dorea( impreuna cu Gorbaciov, de ex.) perpetuarea sistemului socialist
,insa intr-o forma complet noua, care sa ofere acele liberati si drepturi ale
omului pe care le promisese la inceputurile sale teoretice, avand insa ca
suport material principiul de proprietate socialist ( sau socializant), precum
si mentinerea rolului statului in economie. Ceea ce mie mi se pare ca era
fezabil in alte circumstante istorice. Socul emotional produs de ” revolutia ‘
din Romania, de cei ” 60.000″ de morti, de ” baionetele infipte in burta
gravidelor ” si toate celelalte , a compromis insa orice idee de acest fel.
Acest lucru s-a observat insa destul de tarziu ( cam odata cu disparitia URSS )
si, intr-adevar, atunci Iliescu ar fi trebuit sa ia pozitie : ori sa declare
onest ca el doreste mentinerea socialismului, urmand atunci sa i se alature
doar acei care mai doreau acest lucru, ori sa renunte. In prima varianta ar fi
castigat alegerile, dar ar fi pus Romania intr-o pozitie imposibila pe plan
international ( iar opozitia turbulenta ar fi facut imposibil actul de
guvernare),in a doua varianta Romania ar fi trecut brutal la Constitutia din
1923 ( grefata pe realitatile din 1990) ceea ce ar fi provocat alte lucruri nedorite
. Asa ca a ramas , servind ca un fel de amortizor,fara a putea impiedica insa
alunecarea tarii spre statutul de tara bananiera/. E greu de judecat.
Valerius spune:
15 martie 2013 la 15:03
“Sunt convins ca Ion Iliecu dorea ( impreuna cu Gorbaciov,
de ex.) perpetuarea sistemului socialist ,insa intr-o forma complet noua, care
sa ofere acele liberati si drepturi ale omului pe care le promisese la
inceputurile sale teoretice, avand insa ca suport material principiul de
proprietate socialist ( sau socializant), precum si mentinerea rolului statului
in economie. Ceea ce mie mi se pare ca era fezabil in alte circumstante
istorice. ”
În mare, sunt de acord cu argumentarea dv. Spre deosebire de
dv., nu sunt convins că Iliescu, precum Pătatul, au dorit cu adevărat
menţinerea socialismului, reformat. Am mai spus-o: nu ştiu dacă indivizii ăştia
au fost (mai mult) orbiţi de orgolii sau (mai mult) trădători.
Ca să revin în limitele problematicii articolului, pentru
ideea lui de “democraţie originală” l-am votat de câteva ori pe Ion Iliescu.
Dacă înţeleg, din acest punct de vedere suntem în acord (eu şi dv.). Sunt de
acord, de asemenea, cu evidenţierea riscurilor alegerii, în acel moment, a unui
drum diferit (“democraţie originală”) de cel impus de factorii de putere
externi, vestici. Experienţa tragică a Serbiei este relevantă.
a spune:
15 martie 2013 la 16:45
Da, asa este. Sunt convins ( indiferent de cat as putea
indigna pe cineva ) ca aceasta a ” a treia cale ” (reala, insa) era fezabila
si, mai ales, ca era de dorit. Sunt convins acum- nu stiu daca si atunci. Cred
ca va fi calea viitorului , in sensul ca statul isi va reasuma functia
economica. Altfel va fi imposibil de (supra)vietuit. Oricum, cred ca Iliescu a
inteles destul de repede ce era de inteles si a ramas doar spre a amortiza
socul caderii comunismului. El a fost deasemeni, cred eu, cel care,cumva, a
orientat politica Romaniei spre SUA. De ce, in ce circumstante politice,
geoglobale, etc.-nu stiu. Dar, in orice caz, de la un moment dat, dinspre SUa
nu a mai fos atacat. Sunt convins ca a avut de gestionat si problema
integritatii teritoriale a Romaniei ( in circumstante politice interne foarte
grele) In legatura cu lovitura de stat, sunt si eu de acord ca scenariul i-a
fost cunoscut, dar presupun ca autorii n-au relizat ca ar fi ajuns o singura
demonstratie a 100.000 oameni in Bucuresti pentru ca N.Ceausescu sa cada de la
putere. Si ar fi ajuns !
Valerius spune:
15 martie 2013 la 20:59
@a
Nu ştiu ce înţelegeţi prin „a treia cale”.
Nu ştiu ce înţelegeţi prin „a treia cale”.
Din punctul meu de vedere (marxist), ca şi din cel al
regizorilor Marii Păcăleli din 1989, problema fundamentală pentru o formaţiune
social-economică este forma de proprietate asupra mijloacelor de
producţie. Din acest punct de vedere, în plan teoretic apare dihotomia
capitalism-comunism. Esenţa capitalismului este proprietatea
privată-capitalistă asupra mijloacelor de producţie, esenţa comunismului este
proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie.
În practică, între aceste două extreme pot apărea n combinaţii în proporţii diferite ale acestor două forme de proprietate. În România, de exemplu, edificarea comunismului a început cu „naţionalizarea principalelor mijloace de producţie”. În opinia mea, probabil nu tocmai ortodox-marxistă, ar merita să reflectăm asupra unei proporţii optime (din perspectiva binelui pentru cât mai mulţi oameni) între cele două forme de proprietate. Cred că ar fi fost mai bine dacă mijloacele de producţie aflate în proprietatea micilor producători care foloseau exclusiv munca lor (deci care nu exploatau muncă salariată) nu ar fi fost naţionalizate. Iar în cazurile în care aceşti producători, prin creativitate excepţională, ar fi acumulat prea multă putere economică, punând în pericol ordinea socialistă, statul ar fi putut interveni printr-o impozitare mai mare. Cam asta înţelegeţi şi dv. prin „a treia cale” ?
După Marea Păcăleală proprietatea privată a fost fetişizată,
căci prin acest mecanism manipulatoriu a fost posibilă exproprierea poporului
român de către Marele Capital Transnaţional.
Vorbeam de Ion Iliescu. Vrând-nevrând, m-am gândit mult la
acest om şi la rolul lui în istoria României. Mă întreb, şi vă întreb, va
rămâne Ion Iliescu în istorie ca o mare personalitate? Un răspuns pertinent ar
putea fi: „Depinde de cine va scrie istoria !”. Dacă acest popor nu-şi va
pierde identitatea în malaxorul diabolic în care a fost pus, atunci, cred eu,
Ion Iliescu va rămâne în istoria acestui popor ca o unealtă a Marilor Păpuşari.
O mare personalitate istorică poate fi numai un om care, pe lângă nişte
competenţe excepţionale, are un proiect propriu care se hrăneşte din
aspiraţiile majorităţii covârşitoare a societăţii în care trăieşte. Şi mai
trebuie să aibă şi mult curaj, îmbrăcând chiar „cămaşa morţii” pentru a
îndeplini proiectul. Astfel de personalităţi au fost, de exemplu, Chavez şi
Nicolae Ceauşescu. Din păcate, Nicolae Ceauşescu a părăsit proiectul pentru
care primise sprijin popular şi l-a înlocuit cu propriile lui ambiţii. Dacă
sunt bine informat, Chavez va rămâne ca o mare personalitate istorică. Ion
Iliescu nu are niciuna din calităţile necesare unei mari personalităţi
istorice. El nu şi-a elaborat proiectul de edificare a unei noi societăţi pe
temelia aspiraţiilor poporului, ci a preluat acest proiect de la factori de
decizie externi. El a fost unealta perfectă: în deosebire de moliile istorice,
precum Ex-ul şi bătrânii politicieni posedaţi de patima revanşei istorice,
Iliescu era credibil pentru popor, căci şi-a început discursul „revoluţionar”
cu „Stimaţi tovarăşi”, aşadar sugera că nu vrea schimbarea sistemului
social-politic, ci doar înlăturarea Ceauşeştilor şi a acoliţilor lor. Ion
Iliescu este un om slab, are o substanţă de tip „trahana”. Slăbiciunea lui
vine, în primul rând, din narcisismul lui intelectualist; suprema lui
„disidenţă”, cu care se făleşte, a fost că N. Ceauşescu l-a acuzat de „deviaţie
intelectualistă”. El a avut dispreţ, camuflat, e adevărat, faţă de „poporul
prost”. Îmi amintesc ce criză de nervi a făcut (episodul apare în filmul
„revoluţiei” române) când un răsculat („revoluţionar”) l-a întrebat câţi
muncitori sunt în Consiliul Frontului Salvării Naţionale ! Un om care începe cu
„Stimaţi tovarăşi” şi termină cu „Trăiască capitalismul !” are deasupra lui cel
puţin un mare semn de întrebare, dacă nu este chiar imoral.
Cândva, i-am mărturisit opiniile mele despre domnia-sa. Cei
care sunt interesaţi pot citi aici:
http://valeriu-stanescu.blogspot.ro/2010/01/domnule-ion-iliescu.html
http://valeriu-stanescu.blogspot.ro/2010/01/domnule-ion-iliescu.html
Am formatat textul de câteva ori, dar nu ştiu cine îl
transformă de fiecare dată într-un text care n-are decât cap şi coadă, fiind
greu de citit şi înţeles. Scuze.
15 martie 2013 la 21:16
@Valerius,
De acord cu dvs. Ion Iliescu a făcut dintr-o ţară fără datorii şi cu economie
puternică şi diversificată, care cuprindea toate ramurile de producţie fără
excepţie o ţară bananieră fără banane-expresia îi aparţine lui Ilie
Şerbănescu-, complet aservită şi înjugată imperialismului occidental. El va
intra în istorie la capitolul cum se distruge un popor şi o ţară atunci când se
face trecerea de la un mod de producţie superior (socialism) la unul inferior
(capitalism).
15 martie 2013 la 22:03
Domnule Florian Liviu,
Ceea ce mă întristează foarte tare este că
omul acesta, Ion Iliescu, niciodată nu şi-a exprimat regretul pentru că România
a părăsit drumul realizării unui proiect de înfăptuire a unui mai-bine pentru
ţară, în condiţiile în care, de mulţi ani, sondajele scapă informaţia că
majoritatea românilor declară că ţara se află “pe un drum greşit”. Asta mă
îndreptăţeşte să presupun că el nu a avut un proiect de reformare a sistemului
socialist din România, ci doar a executat ordinul de înfăptuire a proiectul de
restaurare a capitalismului. Poate că sunt nedrept din ignoranţă, căci nu i-am
citit toate cărţile. Dar îmi displace, deja, să citesc cum iubeşte el, precum
castratul Abelard, pe Héloïse a lui – “Revoluţia română”.
Epistemologul spune:
17 martie 2013 la 0:46
Iliescu s-a uitat in jur si a vazut, cu groaza, ca nu exista
nimeni pregatit sa preia puterea. De-aia a fost de acord sa preia puterea… O fi
fost nepregatit, dar nu “complet nepregatit”, cum spuneti. Asa au fost toti
celalti, in frunte cu bietul Coposu, care ramasese cu informatia si cu gandirea
politica la nivelul anilor ’40. Toti iesisera din “mantaua” comunismului.
Ideea “democratiei originale” nu era deloc o prostie, e valabila si azi. Prostie era in capul celor care l-au acuzat de comunism fiindca li s-a parut ca “rimeaza” cu ideea lui Ceusescu despre “adaptarea creatoare a teoriei revolutionare la conditiile concrete ale Romaniei”, ideea corecta din pdv teoretic, dar care functiona ca alibi pentru voluntarismul faraonic al lui N.C. In realitate nu exista doua democratii identice, toate sunt originale. Ce atata discutie in jurul acestei idei?!
Asa s-a intamplat si cu “modelul suedez”. Au sarit pe Iliescu toti urechistii (care intelegeau politica dupa ureche), formularea le evoca ideea de “model unic” de la Ceausescu (dar, urechisti, cum erau, nu stiau ca N.C. era imotriva modelului unic, adica a celui sovietic, in numele independentei nationale). Si uite-asa, anticomunistii-urehisti devenisera… ceausisti!
In ceea ce priveste pseudo-stanga si pseudo-dreapta, va dau perfecta dreptate. De fapt, suntem o pseudo-natiune fiindca formam o societate pseudo-moderna. De unde stanga si dreapta autentice?! Astea au aparut odata cu Modernitatea si exista doar in societatile moderne…
Ideea “democratiei originale” nu era deloc o prostie, e valabila si azi. Prostie era in capul celor care l-au acuzat de comunism fiindca li s-a parut ca “rimeaza” cu ideea lui Ceusescu despre “adaptarea creatoare a teoriei revolutionare la conditiile concrete ale Romaniei”, ideea corecta din pdv teoretic, dar care functiona ca alibi pentru voluntarismul faraonic al lui N.C. In realitate nu exista doua democratii identice, toate sunt originale. Ce atata discutie in jurul acestei idei?!
Asa s-a intamplat si cu “modelul suedez”. Au sarit pe Iliescu toti urechistii (care intelegeau politica dupa ureche), formularea le evoca ideea de “model unic” de la Ceausescu (dar, urechisti, cum erau, nu stiau ca N.C. era imotriva modelului unic, adica a celui sovietic, in numele independentei nationale). Si uite-asa, anticomunistii-urehisti devenisera… ceausisti!
In ceea ce priveste pseudo-stanga si pseudo-dreapta, va dau perfecta dreptate. De fapt, suntem o pseudo-natiune fiindca formam o societate pseudo-moderna. De unde stanga si dreapta autentice?! Astea au aparut odata cu Modernitatea si exista doar in societatile moderne…
Valerius spune:
17 martie 2013 la 8:51
Din conţinutul comentariului îmi dau seama că vă adresaţi
domnului Lucian Sârbu. Sper că nu vă deranjează că intervin.
„O fi fost nepregatit [Ion Iliescu], dar nu “complet
nepregatit”, cum spuneti.”
N-am dovezi (peremptorii), dar din informaţiile aflate la
îndemâna marelui public se poate deduce, cu mare probabilitate, că Iliescu a
fost împins în faţă mai ales de forţele gorbacioviste, cu acceptul forţelor
capitalist-occidentale.
Occidentul miza pe două aspecte importante:
1. credibilitatea lui Ion Iliescu în rândurile cetăţenilor români (el ne apărea ca un comunist reformator, ca un adversar al lui Ceauşescu, nu al sistemului);
2. după ce este introdus în sistemul socialist, cheagul capitalismului lucrează (precum în China) în sensul generalizării capitalismului la nivel de sistem.
1. credibilitatea lui Ion Iliescu în rândurile cetăţenilor români (el ne apărea ca un comunist reformator, ca un adversar al lui Ceauşescu, nu al sistemului);
2. după ce este introdus în sistemul socialist, cheagul capitalismului lucrează (precum în China) în sensul generalizării capitalismului la nivel de sistem.
După cum observaţi şi dv., ideea de „democraţie originală”
nu este o prostie.
Observaţi, de asemenea în mod corect, că, deoarece Ion
Iliescu propunea ca model democraţia dintr-o monarhie constituţională, el nu
mai era un ortodox comunist-marxist.
Iar chestiunea „modelului” este discutabilă: dacă modelul nu
este dezbătut în plenul poporului şi dacă nu este adoptat de către acesta, în
cunoştinţă de cauză şi cu amendamentele necesare, prin voinţa majorității,
atunci originalitate ar putea fi, dar nu şi o manifestare a democraţiei. Nu
ştiu vreun stat fost socialist („comunist”) în care revenirea la capitalism să
se fi făcut prin voinţa poporului, exprimată în cunoştinţă de cauză.
Pretutindeni restauraţia capitalistă s-a făcut în mod insidios. Regizorii se
feresc precum Dracul de tămâie de referendumuri autentice. „Democraţia”,
„libertatea”, „drepturile omului” sunt folosite doar ca instrumente
manipulatorii; în practică, ei, Păpuşarii, au dispreţ pentru democraţia
autentică, după cum s-a văzut în cazul ultimului referendum pentru demiterea
lui Traian Băsescu: ambasadorul SUA („cea mai democratică ţară”) a calificat
luarea deciziei prin voinţa majorităţii alegătorilor ca fiind o „tiranie a
majorităţii” ! Individul ăsta nu înţelege esenţa democraţiei, luarea deciziilor
prin voinţa majorităţii (evident, după ce a fost ascultată şi evaluată opinia
minorităţii, care ar putea schimba raportul minoritate-majoritate) ! Istoria o
dovedeşte, alternativa la acceptarea luării deciziilor prin voinţa majorităţii
este bătălia sângeroasă.
Ghita Bizonu' spune:
17 martie 2013 la 11:22
a, kinn, Lucian Sârbu, V, Valerius
am (ne)placerea sa va va zic ca :
1) nu exista democratie standard (asa cum nu exista votca
standard – au 40 de grade da sunt unele deoseobiri). Oriec democratie este
orginara .. adica cat or fi ele de “democratice” Franta, Germania, SUA sunt
totusi “nitelus/” diferite ince priveste institutiile, legile samd. Ma rog nu
va place ca Ilescu a zis ca sa ne facem noi o “democraţie originala” INSA ar fi
fots si mai hazliu daca i-am lua pe aia care doresc “democratie” pir si simplu
simi-ma baga in aceiasi camera ca sa stabileasca ei ce fel de democratie doresc
(si faca le pui la indemana niste sifoane din alea vechi de sticla s-ar putea
ca la final .. sa scapi de ei!!)
2) Adevarul neplacut este ca in 1989 toate statele din Pactul de la Varsovia , cu exceptia RSR si poa a URSS) erau in satre de faliment. Ioar feluel in care arata RSR dupa ce isi platise datoria …. (famelica , rupta in fund) stimula capocaitaea de compromis (o da! Sa fi refuzat revolutionar sa isi plateasca datoriile!! Da pana la refuz putea fi refuzul creditorilor de a le mai “da” pe datorie… Ceva in genu “iti sterg datoria da in rest poti sa crapi de foame”)
3) Povestea cu 60.000 morti am auzit-o prima data in legatura cu procesul Causestilor. Insa era “stimulat” si din “surse” externe. Povestea cu femeia spintecata este din sursa germana (si asta imi face sa ma intreb cat de adevarate erau relatrile privind represiunea de la Kwagju). Cautati Minciuni mass media (Gérald de Selys, 1990) si va recomand in special articolul/capitolul “Nu am vazut nimic la Timisoara” ….
4) “uitati” cu amabilitate reactiile furibinde ale tinerilor cand au auzit pe Ilescu zicand “tovarasi” … Ca studentasii (si elevii de liceu) dorerau “capitalism” aedica mercedes, piscina si palmieri (fara sa se intrebe cum sa reziste palmierii in Romania) Fiindca (si asta e in legatura cu pct 1) majoritatea celor care “gandeau” cand ziceau democratie “viziualizau” California holiwoodiana . “Uitati” mistoul crunt fata de “nu ne vindem tara” si marsurile camsilor albe … Presupun ca
”uitati” fiindca si dvoastra marsaluiati sub steagul AC .. Cu “tovu” Sarbu e clar Dacă s-ar fi retras pe 20 mai 1990 sau cel târziu la alegerile din 1992 ar fi rămas în istorie ca liderul providențial care a scos România de sub dictatura lui Ceaușescu. Așa, e primul dintr-un șir încă neterminat de lideri compradores. Apropos daca se retragea in 1990 pe cine ati fi preferat “tovarase” : pe Ratiu, Coposu sau Monarhia saveaza Romania?!
5) Ca nu avea un plan. Nici dracu’ (Sarsaila, Lucifer samd) nu avea unu. Dar asa e pe la noi (sei se paree ca si prin Rusia, Ungaria samd) “dinati taiem si poi masuram!! Oricum nici un”intelectual” nu avea nici un plan in fara de restituire imediat in integrum si privatizare a outrance .
Inchei aici .. nu inainte de a observa ca cestia cu Iliescu
azi nu mai este incremenire in proiect ci incremenire
in BMW ca apoteoza a efortului intectual…
Valerius spune:
17 martie 2013 la 12:40
@ Ghita Bizonu’
1. „Oriec democratie este orginara”
Originală, da, originară („orginara”, sic), nu. De exemplu,
noi doi putem fi originali (diferiţi, inediţi, în felul de a gândi, de a scrie
etc.), dar nu avem aceeaşi origine (nici aceeaşi localitate de naştere, nici
aceeaşi „barză” care ne-a adus pe lume).
2. „Adevarul neplacut este ca in 1989 toate statele din
Pactul de la Varsovia , cu exceptia RSR si poa a URSS) erau in satre de
faliment.”
O fi „adevărul” dv. Termenul de „faliment” nu este
compatibil cu situaţia din România din 1989. România suferea grav din
perspectiva a ceea ce azi am numi management defectuos, suferea de înstrăinare
a deciziei la nivelul cel mai înalt de aşteptările majorităţii cetăţenilor. Dar
România nu se afla în stare de „faliment”. România avea resurse (materiale,
umane şi chiar financiare) cel puţin suficiente. Dovada este faptul că
politicienii-cozi-de-topor post-decembrişti n-au terminat nici acum de
înstrăinat resursele pe care ni le-a lăsat România Socialistă.
3. „“uitati” cu amabilitate reactiile furibinde ale
tinerilor cand au auzit pe Ilescu zicand “tovarasi” … Ca studentasii (si elevii
de liceu) dorerau “capitalism” aedica mercedes, piscina si palmieri (fara sa se
intrebe cum sa reziste palmierii in Romania)”
Dv. păcătuiţi prin generalizare ilicită. Eu nu vă contrazic,
existau şi tineri care doreau „mercedes, piscina si palmieri (fara sa se
intrebe cum sa reziste palmierii in Romania)”. Acolo, în masa de protestatari,
existau tot felul de tineri: unii care ştiau foarte bine ce trebuie să strige
(fiind bine pregătiţi şi plătiţi pentru asta); alţii care au ieşit să se
gagicărească, pentru că era mai plăcut decât în timpul cursurilor aride; nu
puţini se manifestau ca în turmă, căci trebuie să fii cel puţin imprudent
(eufemistic spus) ca să strigi la modul tembel „Nu vrem re-par-ti-ţie ! Nu vrem
re-par-ti-ţie !” Este improbabil ca toţi tinerii (toţi protestatarii) care au
reacţionat dezaprobator când Iliescu li s-a adresat cu „tovarăşi” să fi fost
cerebral-anticomunişti.
Aveţi memoria setată într-un fel care deformează realitatea de
atunci. Eu îmi amintesc şi altă secvenţă. În 12 ianuarie 1990 (?), când pe
Dumitru Mazilu îl apucase strechea (striga „Moarte securiştilor !”, „Îl vreţi
pe Ion Iliescu jos ?”), exista un grup restrâns care-l sprijinea, prin
scandări, dar spre seară au apărut mase de muncitori, de cetăţeni care au
acoperit strigătele susţinătorilor lui Mazilu, strigând „Iliescu ! Iliescu !”,
adică îl sprijineau pe acel Iliescu al cărui discurs „revoluţionar” de la
televiziune începuse cu … „Stimaţi tovarăşi”.
4. Preferinţele dv. politico-ideologice pot să le înţeleg şi
să le respect, dar cu limba română ce aveţi ? O fi şi ea comunistă ?
Dintre participanţii la funeralii să remarcăm prezenţa prinţului moştenitor al Spaniei, Felipe.
RăspundețiȘtergereCinste lui (prinţului despre care scrieţi). Înseamnă că nu-i o grămadă de prejudecăţi.
ȘtergereM-a enervat, în schimb, psihologul ăla de tv., Hanibal şi nu mai ştiu cum. Când a văzut mulţimea de oameni care-l pângeau pe Chavez a zis că ăla-i un "fenomen de masificare", că Chavez a fost un dictator etc. Fac ceva pe cultura lui psihologică dacă vede în orice manifestare de solidaritate umană pe baza unor valori comune o manifestare de masificare !