vineri, 29 martie 2013

De ce nu semnez petiția online „SALVATI MINTILE OAMENILOR! SCHIMBATI EMISIUNILE SI STIRILE DE LA TV!!”



Am primit prin email invitaţia de a semna petiţia online:
 „SALVATI MINTILE OAMENILOR! SCHIMBATI EMISIUNILE SI STIRILE DE LA TV!!”

Iniţiatoarea petiţiei este madam Andreea Bucin Popazu, care vă aruncă o privire peste umăr în fotografia de mai jos.

Iată ce scrie madam Andreea Bucin Popazu, într-o română impecabilă:

Haideti sa ne salvam mintile noastre si ale copiilor nostri! Sa le aratam televiziunilor ca nu ne intereseaza stirile lor pline 100% de nenorociri! Ca nu ne intereseaza emisiunile lor pline de oameni de nimic și de scandaluri! Ca vrem sa deschidem televizorul si sa simtim ca ne bucura sufletul! Vrem sa vedem la televizor evenimente placute, oameni care salveaza vieti, oameni care reusesc in viata, oameni minunati, care sa fie modelele noastre in viata! Daca continuam asa, vom avea o lume plina de oameni depresivi! Haideti sa le aratam tuturor ca suntem enorm de multi cei care vrem o schimbare de atitudine, o prezentare a tuturor aspectelor vietii, nu numai a celor negative. Sa le aratam ca vrem sa ii vedem la televizor pe oamenii de valoare. Vrem sa fim informati, nu agasati! Vrem sa credem in continuare ca lumea in care traim nu este doar plina de rautate, ci este minunata!

Eu nu semnez petiţia asta. Nu din gică-contrism. Prezint câteva argumente.

Petiţia seduce prin impresia general-difuză de bună-intenţie: „Haideti sa ne salvam mintile noastre si ale copiilor nostri!” etc.

Lectura mai atentă a petiţiei, însă, pune în evidenţă neadevăruri şi pericolul orientării energiilor semnatarilor într-un sens greşit.

Sa le aratam televiziunilor ca nu ne intereseaza stirile lor pline 100% de nenorociri!”  La care televiziuni s-o fi uitând madam Popazu, căci alea la care am eu acces prezintă, în emisiunile de ştiri, nu doar „nenorociri”, „scandaluri”, ci şi „oameni de valoare”, „oameni care salveaza vieti”, „oameni minunaţi” etc.

Madam Andreea Bucin Popazu mai scrie: „vrem sa deschidem televizorul si sa simtim ca ne bucura sufletul!”. Domnia sa vrea ca televiziunile să ne prezinte o „lume minunată”. Eu vreau ca televiziunile să ne prezinte lumea aşa cum este, cu rele şi cu bune, cu închisori şi libertate, cu a putea şi nu se poate, cu noroi şi stele. În deosebire de madam Popazu, mie îmi pare că în lumea asta, a capitalismului-junglă, predomină relele şi, de aceea, ele trebuie să fie reflectate direct-proporţional de televiziuni. Madam Popazu, care pare să aibă un CV ca un marş triumfal, poate să-şi construiască un Turn de Fildeş, izolat de noroiul din lumea în care am fost aruncaţi.

Să mă exprim mai limpede.

N-am nimic împotriva petiţiilor care solidarizează grupuri mari de cetăţeni împotriva unor nedreptăţi, unor abuzuri săvârşite de diferite personalităţi, de diferite instituţii din societatea reală. Dimpotrivă, apreciez că astfel de solidarizări pot fi o şansă pentru noi, până când nu ne introduce Dracul în cazanul cu smoală.

Dar astfel de petiţii trebuie redactate clar şi precis. Athanase Joja îl cita, undeva, pe Voltaire: „Dacă vrei să discuţi cu mine, defineşte-ţi termenii”. Folosirea unor termeni vagi, pe care fiecare cititor (ascultător) îi umple cu sensuri, conţinuturi plăcute pentru el constituie un mijloc de manipulare. „Vreţi alegeri libere ?”, ne-au întrebat şmecherii în decembrie 1989. „Daaaa !”, au răcnit masele de naivi. Iar ei ne-au umilit în timpul recentului referendum, s-au şters la dos cu voturile a milioane de alegători. „Vreţi libertate, demnitate, prosperitate ?”  – ne-au întrebat păpuşarii în timpul Marii Păcăleli. „Daaa !” Iar ei ne-au adus Iadul pe Pământ. Mai e puţin şi ne introduc dracii în cazanele cu smoală.

Madam Popazu scrie: „Vrem sa vedem la televizor evenimente placute, oameni care salveaza vieti, oameni care reusesc in viata”. Păi nu ştiu, duduie, ce înţelegeţi alde matale prin „evenimente plăcute” televizate. Aniversări ca-n basme, precum în cazul „săracului” nostru „rege” ?  „Oameni care salveaza vieti” : pe unde, prin clinicile de lux, unde ajung organele prelevate de la prostiţii ajunşi în stare de disperare, care se vând la bucată ? „Oameni care reusesc in viata”: ce fel de oameni, precum Dinu Patriciu ? Elena Udrea ? Oameni de „succesuri”, precum pupila Guvernatorului SUA în România ?

De fapt, ce-o fi în mintea domniei tale, madam Popazu ? Vrei o înăsprire a CNA-ului, vrei un Super-CNA, care să pună căluşuri televiziunilor ?

Madam, eu nu semnez petiţia asta.

16 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Pe unde mai duceţi "lupta de clasă" ?
      Am auzit că aţi băgat în speriţi toate serviciile secrete apărătoare ale capitalismului-junglă.

      Ștergere
  2. Ca şi dvs. "lupt de clasă" pe bloguri, facebook, etc. Cât despre faptul că am reuşit să înspăimânt toate serviciile secrete ale capitalismului-junglă dvs. sunteţi primul care îmi aduce la cunoştinţă acest lucru onorant pentru mine. Eu nu ştiu nimic, de unde aţi tras dvs. această concluzie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am glumit. Asta nu înseamnă că ei nu ştiu tot ce comunicăm noi (pe oriunde, prin email, prin Facebook, prin case etc.).

      Tocmai pentru că orice mişcare conspirativă ar fi ineficientă şi, în plus, le-ar da motive să ne acuze de "subminarea securităţii statului", eu consider că toată lupta noastră cu acest sistem pseudo-democratic, instaurat prin manipulare, trebuie dusă la vedere, în public.

      Ștergere
  3. Nu cunosc care este finalitatea unor astfel de petiții! N-am auzit de succesul vreuneia.
    Pe de altă parte, așa cum spuneați, o petiție trebuie redactată în termeni clari, fără ambiguități și într-o limbă română corectă. Demersul trebuie să fie unul despre care se presupune că va avea foarte mulți aderenți.
    Revenind la problema de fond, trebuie să spun că, într-adevăr, tv-urile acordă prioritate și prim-plan știrilor de tip viol, omor, accident, incendiu... Acum cîteva zile, la o televiziune de știri, apărea în partea de jos e ecranului un anunț care spunea că "imediat urmează declarația președintelui României referitoare la" o problemă politică de actualitate. Anunțul era afișat chiar de la începutul orei de știri. Au trecut vreo 40 de minute și declarația care era anunțată nu mai era dată! Nu era dată pentru că între timp, în partea de sus a ecranului apărea, din cînd în cînd, cîte un "breaking news" urmat de citirea imediată a unei știri tip "știrile de la ora 5". În acest caz, televiziunea respectivă ne fura timpul, afișînd cu bună știință un anunț despre o știre de interes general pentru a-l păcăli pe privitor să vadă toate prostiile și toate anunțurile publicitare cu care era presărată din plin ora de știri. Televiziunea avea, astfel, rating!
    Dar împotriva tuturor acestor moduri de acțiuni tv nu putem acționa prin petiții. Mai ales că nu toți dezavuează sau agreează aceleași chestiuni prezentate. Eu cred că doar televiziunea publică poate fi cît de cît obligată prin regulament să aibă o conduită serioasă, o grilă de programe care să informeze publicul cu știri de interes general, care să educe și să răspîndească cultura. Celelalte televiziuni, de tip comercial, nu pot fi împiedicate nici cu petiții, nici prin lege, să facă ce vor cu programele lor. Ele vor avea întotdeauna ca obiectiv cîștigul bănesc. Nu putem decît să sperăm că acel obiectiv nu va fi total incompatibil cu bunul simț.
    Nu trebuie ca televiziunea să reflecte realitatea în procente proporționale cu faptele. Ar însemna o acceptare a răului și o încurajare a sa. Cu alte cuvinte, faptele negative trebuie prezentate, dar nu preponderent. Îmi amintesc că și ziarul Scînteia, avea o rubrică de fapte reprobabile. Dar acestea ocupau o singură coloană, pe pagina interioară a ziarului. Nu săreau în ochi de pe prima pagină cu poze cît jumătate de pagină! O astfel de atitudine nu are neapărat ca scop ascunderea realității, cît, mai ales, neîncurajarea faptelor reprobabile. Dacă nu putem elimina răul, măcar să nu-i facem publicitate, să nu-l promovăm!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Nu cunosc care este finalitatea unor astfel de petiții! N-am auzit de succesul vreuneia."

      Ei nu iau în seamă nici rezultatele unui referendum, cu atât mai puţin vor ţine cont de o petiţie online. Asta nu înseamnă că cetăţenii trebuie să renunţe la dreptul de petiţionare. Sper ca, la un moment dat, când cauza va fi cu adevărat importantă şi când numărul petiţionarilor va fi pe măsură, guvernanţii înstrăinaţi de popor vor trebui să audă vocile din popor.

      "Nu trebuie ca televiziunea să reflecte realitatea în procente proporționale cu faptele."

      Discutabil. Nu sunt convins că prezentarea ştirilor rele într-un procent nesemnificativ ar avea retultate educative minunate, aşa cum am îndoieli că ascunderea gunoiului sub covor este soluţia pentru problema curăţeniei.

      Sunt de acord, însă, cu argumentul dv.: "Dacă nu putem elimina răul, măcar să nu-i facem publicitate, să nu-l promovăm!" Poţi prezenta cazul unui om care a condus autoturismul în stare de ebrietate într-un fel amuzant-simpatic sau îl poţi prezenta într-un mod grav, sugerând nenorocirile care pot fi produse de către un beţiv aflat la volan.

      Ștergere
  4. Văd că puneți în discuție accidentele de circulație. Dacă într-o zi au loc 10 accidente de circulație nu este necesar ca televiziunea să prezinte imagini de la toate 10. Este suficient să arate imagini de la unul dintre ele și să se spună, oral, că au avut loc 10 accidente, dintre care 5 din cauza vitezei excesive, 3 din cauza alcoolului etc. În acest sens trebuie înțeles raportul dintre faptele reale și cele prezentate. Altfel, dacă le-ar prezenta pe toate în detaliu, nu ar ajunge o oră de știri doar pentru acest tip de fapte!
    Dar nu acccidentele de circulație sunt lucrurile negative care nu trebuie promovate. Căci, accidentele, chiar dacă sunt generate de greșeli, nu sunt, în general, fapte făcute cu intenție. Eu mă refer la faptele rele intenționate: crime, violuri etc. Multe dintre aceste fapte, prezentate în detaliu, au un dublu rol negativ asupra privitorului: 1) provoacă o senzație de rău, de greață, de teamă etc, oamenilor onești și morali, mai ales celor foarte tineri; 2) dau idei celor înclinați la rele.
    Una peste alta, nu cred că rolul televiziunii, fie ea doar de știri, este acela de a informa cu fapte fără relevanță pentru viața omului. Dacă eu pierd informația că la Cucuieți un infractor a violat o babă, nu am nimic de pierdut în traiul meu cotidian. Dar dacă pierd informația că banca cutare dă faliment îmi pot pierde bruma de economii. Am dat un exemplu de două informații. Prima nu-mi influențează viața a doua, da. Știrile, în ziua de azi, sunt foarte multe. Nimeni nu le știe pe toate zi de zi. Dar dintre aceste știri, doar cîteva sunt esențiale. Iată o știre interesantă: un tînăr a realizat o aplicație pentru smartphone care realizează o sinteză a principalelor știri din mass-media. Aplicația a fost premiată. De ce credeți că a fost premiată? Exact din motivul prezentat de mine aici, anume că omului asaltat de mii de știri zilnice trebuie să i se ofere o sinteză a celor cu adevărat importante. Altfel, se pierde în noianul lor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că putem fi de acord asupra unei concluzii: că nimeni nu este îndreptăţit să exprime sentinţe în numele tuturor oamenilor, în numele tuturor telespectatorilor.

      De aceea răul cel mai mic mi se pare a fi libertatea de exprimare, admiterea pluralismului opiniilor, inclusiv în problema conţinutului emisiunilor de televiziune, în general, al cel de ştiri în special.

      Nu aş vrea să trăiesc într-o lume în care cineva, eventual câţiva, să fie împuterniciţi să decidă ce este "esenţial", ce trebuie "premiat" etc.

      Prefer o lume în care pluralismul opiniilor generează zgomot, în locul unei lumi în care un robot decide care sunt ştirile "esenţiale".

      Ștergere
    2. Nu sunt de acord cu dv. Aici nu este vorba de opinii politice si nici de gusturi estetice. Eu cred ca exemplul meu a fost concludent. În ceea ce priveşte ştirile, importanţa lor este măsurabilă. Marii patroni şi colaboratorii lor ştiu asta. Continuu să cred că lipsa informaţiei că la Cucuieţi un individ a ucis-o pe soacră-sa nu-i pricenuieşte omului de rînd din faţa televizorului niciun prejudiciu. Dar lipsa informaţiei că la noapte vine o furtună puternică îi poate produce mari prejudicii, de exemplu distrugîndu-i sera din curte, că nu a luat măsurile care să diminueaze paguba.
      Să nu se creadă că eu vreau ca cineva să cenzureze ştirile de la tv. Nu despre asta discut eu. Ci critic rolul negativ jucat de multe releviziuni, în condiţile în care ar putea fi invers. Dacă trebuie să aştept aproape o oră ca să văd ce a făcut azi Parlamentul, în acest timp văzînd ştiri despre crime şi vreo 5 calupuri publicitare, vă spun că nu-mi convine. Desigur, altceva ar fi dacă ştirile ar fi grupate pe domenii. Indiferent de ordinea domeniilor. De exemplu, dacă pe mine mă interesează lucrările Parlamentului şi ştiu că acestea vor fi prezentate în jurul orei 20:25, atunci îmi organizez timpul astfel încît la ora 20:25 să privesc ceea ce mă intersează. Dacă pe dv. vă interesează să vedeţi ştirile legate de accidentele de circulaţie şi tv prezintă, zilnic, aceste ştiri în jurul orei 20:10, atunci ştiţi cînd să priviţi! Dar ştirile nu au ordine stabilită, sunt amestecate. Intenţionat. Ca să-l facă pe om să adaste o oră întreagă în faţa tv-ului, să aibă ei rating. În plus, cînd, de exemplu, se încep ştirile despre lucrările Parlamentului (e un exemplu), pac, apare breaking news, se întrerup acele ştiri ca să-mi arate cum îl arestează pe nu ştiu care interlop! Iar chestia asta nu-mi place. Poate că multora le place, poate că dv. vă place, dar eu nu consider că televiziunea de acest tip are un rol pozitiv în informarea omului.
      Îmi plac ziarele organizate, în care, de exemplu, informaţiile economice apar mereu la pagina 3. Dacă pe mine mă interesează economia, sar peste celelate pagini şi merg la pagina care mă interesează. Cu alte cuvinte, dacă mass-media îmi oferă mii de informaţii dintre care 90% pe mine nu mă interesază, măcar să-mi prezinte informaţia în mod organizat, ca să nu mă pierd în noianul de gunoaie!

      Ștergere
    3. I).
      „Nu sunt de acord cu dv.”

      În opinia mea, dacă noi doi am fi constrânşi să folosim acelaşi televizor, am privi, mai tot timpul, pe aceleaşi canale de tv. Vă ştiu de vreo câţiva ani buni şi am convingerea că ne asemănăm mult.

      Deosebirile de opţiuni, de concepţii care există între noi sunt, pe de o parte de origine afectivă, pe de altă parte de natură raţională.

      Cred că aceste diferenţe se explică, în bună parte, prin formaţiile (formările ?)noastre profesionale diferite. Dv., ca om care s-a exersat îndelung în domeniul matematicii, sunteţi tentat să credeţi că „Totul este matematic sau matematizabil”. Sunteţi tentat să credeţi că totul este cuantificabil, că haosul este doar aparent şi că în lume domină ordinea, legile. Sunteți tentat să credeţi că putem ajunge la Soluţia Problemei.

      Eu, ca om care (probabil) a reflectat mai mult în spaţiul filozofiei, sunt tentat să văd lumea mai degrabă ca un „ocean de haos în care există doar insule de ordine”. În vremea în care eram un marxist „ortodox” aş fi fost şi mai apropiat de convingerile dv. Filozofia marxistă îţi dă mai mult optimism. Între timp, am conştientizat că filozofia marxistă, pe care o prefer în continuare, nu este singura filozofie, ci coexistă cu alte filozofii. Bertrand Russell spunea că în filozofie se manifestă „bellum omnium contra omnes”. De aceea eu sunt dominat de îndoieli. Dacă mă cunosc suficient, această stare se explică nu doar prin formaţia profesională, ci şi prin trăsături de personalitate. Faptul că pe mine mă taie năduşelile până îmi aleg o pereche de pantofi se explică nu neapărat prin lecturile mele filozofice, cât prin ceea ce psihologii ar numi „sugestibilitatea” voinţei, în deosebire de „independenţa” voinţei. Acolo unde dv. vedeţi o soluţie, eu tind să văd o nouă problemă.

      Întorcându-mă la oile noastre:
      - şi pe mine mă agasează faptul că sunt captiv al celor care decid programele de televiziune. După 1989, când îmi întrerupeau proiecţia unui film, pentru a face publicitate, îmi venea să sparg televizorul. Până la un moment puteam să mă eliberez schimbând canalul tv. Ulterior au adoptat o altă măsură diabolică: probabil printr-o normă juridică, toate canalele de tv. comerciale dau spoturile publicitare (cam) la aceleași repere orare. Nu mai putem să ne eliberăm de publicitatea terorizantă (decât îndepărtându-ne de televizor);

      - tot așa, mă agasează emisiunile de divertisment pentru semi-oligofreni.

      Până aici rezonăm.

      Ștergere
    4. II).
      Mă despart de dv. atunci când susțineți că putem discerne în mod absolut (pentru oricine, oricând , oriunde) ce este important și ce este neimportant, când sugerați că toată lumea ar putea fi mulțumită.

      Pe exemplu dv.: "Continuu să cred că lipsa informaţiei că la Cucuieţi un individ a ucis-o pe soacră-sa nu-i pricenuieşte omului de rînd din faţa televizorului niciun prejudiciu. Dar lipsa informaţiei că la noapte vine o furtună puternică îi poate produce mari prejudicii, de exemplu distrugîndu-i sera din curte, că nu a luat măsurile care să diminueaze paguba".

      Ce-i ăla "om de rând" ? Ăla care are seră şi nu cel interesat de asasinate ?

      Nu se poate determina, matematic, ce este important și ce nu, pentru toți telespectatorii. Dacă eu sunt fiul aflat în depărtări al acelei femei (soacra ucisă), pentru mine știrea aceea poate fi foarte importantă. Tot așa, dacă nu am seră, știrea că vine o furtună nu mă va interesa din acest punct de vedere (al prejudiciului la care ați făcut referire). Conform definiţiei contextuale a dv., eu n-aş fi "om de rând".

      Tot ce se poate face (și de astă dată sunt în acord cu dv.) este să se determine statistic (Matematică, vino de rezolvă-mi problema !) categoriile de interese ale telespectatorilor și să se încerce să vină în întâmpinarea acestor interese, cum propuneți. Dar niciodată problema asta nu va fi rezolvată în mod absolut.

      Dv. spuneți, optimist-matematic: "Desigur, altceva ar fi dacă ştirile ar fi grupate pe domenii." Eu cârcotesc: "Și care să fie acele domenii ?" Dacă mie și altora nu ne convine clasificare aceea ? Poate că dv. veți fi mulțumit (mai ales dacă ați face dv. aceea delimitare pe domenii), dar întotdeauna vor fi și oameni nemulțumiți.

      Sunt de acord, putem face ca din ce în ce mai mulți oameni să fie mulțumiți, dar niciodată nu vom putea face, riguros matematic, să fie toți mulțumiți, pentru totdeauna.

      Ștergere
    5. Cu penultimul paragraf, vă cam contraziceţi. Cam toate articolele dv. sunt organizate, ca şi ultimele două răspunsuri adresate mie. Deci, sunteţi un om caruia îi place să prezinte lucrurile în mod organizat. În plus, niciodată n-am găsit vreun cusur acestei organizări. A pretinde că organizarea nu este utilă, a pleda pentru haos, nu mi se pare un demers de susţinut!
      Revenind la fond, observaţi ştirile prezentate de Euronews şi comparaţi-le cu cele ale televiziunilor de ştiri româneşti!

      Ștergere
    6. "A pretinde că organizarea nu este utilă, a pleda pentru haos, nu mi se pare un demers de susţinut!"

      N-am pledat pentru haos, mi-am exprimat doar îndoiala că noi, oamenii, am putea transforma vreodată,integral, Chaosul în Kosmos, cum păreţi a crede dv., în filiaţie cu matematicianul antic Pitagora (cel despre care se spune că ar fi fost şi "naşul de botez" al filozofiei). Cred doar că procesul de ordonare a Lumii de către om (deci inclusiv introducerea unei anumite ordini în emisiunile de ştiri) este asimptotic şi, de asemenea, cred că ceea ce pentru unii va fi ordonare pentru alţii va fi dez-ordonare. Altfel spus, cred că ordinea despre care discutăm aici va fi, inevitabil, relativă şi nu matematic-absolută. Am pus liniuţă de unire între "matematic" şi "absolută" pentru că eu cred că matematica este etalonul cunoaşterii ştiinţifice. Cunoaştere care... iar vă sâcâi... este relativă, imperfectă.

      Nu mă pot abţine să... despic firul în patru.

      Ștergere
  5. Un comentariu mi-a dispărut! Şi scrisesem mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuze. Nu știu de ce, comentariul dv. a apărut la Spam.

      Ștergere