luni, 7 noiembrie 2011

Monarhia ca măr al discordiei: 3). Monarhiștii în acțiune



Plan de idei

1. Traian Băsescu – catalizator al reacţiilor monarhiste
2. Diversitatea manifestărilor monarhiste:
2.1. După ponderea elementului raţional sau afectiv :
2.1.1. Monarhismul argumentativ
·         a). Monarhismul la nivelul "Familiei Regale a României"
·         b). Puseu monarhist al lui Valentin Stan
·         c). Monarhismul Marilenei Rotaru
2.1.2. Monarhismul afectiv
·         a). Monarhismul ca moştenire sentimentală de familie
·         b). Monarhismul religios
·         c). Monarhismul ca alternativă la un regim mai rău
·         d). Monarhismul ca mod de a trăi prin alții
2.2. După motivația intrinsecă - extrinsecă a comportamentului monarhist:
2.2.1. Monarhismul sincer
·         Corneliu Coposu - un monarhist sincer
2.2.2. Monarhismul oportunist
2.2.2.1. Val Vâlcu - despre monarhiștii oportunişti
2.2.2.2. Un trio monarhist oportunist: Pleșu, Liiceanu, Patapievici
2.2.2.3. Serviciul mediatic pro-monarhist - un serviciu profitabil ?
2.2.2.4. Pupincurismul monarhist:
             a). Justificare terminologică
             b). Trăsături ale pupincurismului promonarhist.
                    b1). Adulaţia monarhului
                             - Oceanul de calificative elogioase, aclamaţii, ovaţii
                             - Regele nu datorează nici măcar explicaţie supuşilor lui
                             - Imaginea gonflată a monarhului
                    b2). Anusofilia pupincuristă dăunează grav judecăţii
                    b3). Dictatul comportamentului promonarhist monolitic
                    b4). Dispreţul faţă de popor, democraţie, ordinea republicană
  

1).Traian Băsescu – catalizator al reacțiilor monarhiste

Enunțul că există monarhişti în România este un truism. Unii dintre ei chiar au fost contemporani cu monarhia.
Traian Băsescu este omul care, printr-o simplă atingere,  poate transforma aurul în praf. El a acumulat atât de mult „capital” de antipatie încât stârnește reacţii de gică-contrism de anvergură socială. Aşa se explică şi faptul că acuzele pe care el le-a adus fostului monarh, Mihai I, au catalizat reacţii monarhiste.

2). Diversitatea manifestărilor monarhiste

Ca punct de plecare al acestui efort de ordonare propun definiţii ale termenilor „monarhist” şi „monarhism”  din DEX:
  • monarhist” : care susține monarhia; adept, partizan al monarhiei; regalist.
  • monarhism” : Orientare politică conform căreia unica formă a puterii de stat este monarhia. Doctrină politică a partizanilor monarhiei. Sistem, opinie a partizanilor monarhiei. Regalism.

Voi folosi niște puncte de vedere care nu constituie criterii (fundamente) ale unei clasificări riguros-logice, ele având mai mult o utilitate expozitivă.


2.1. În funcţie de ponderea elementului raţional sau afectiv disting :

2.1.1. Monarhismul argumentativ
2.1.2. Monarhismul afectiv


2.1.1. Monarhismul argumentativ

Specificul acestui fel de monarhism constă în pretenţia de elaborare teoretică şi de argumentare a opţiunii pentru monarhie.

Exemple de monarhism argumentativ:

a). Monarhismul la nivelul „Familiei Regale Române”

Fostul rege al României ne transmite, fie direct (prin interviuri şi alte exprimări în public), fie prin intermediari, două idei principale:
- a fost constrâns, şantajat să abdice în 1947, de aceea se consideră încă regele de jure al României;
- dacă poporul o va cere, este dispus să redevină  regele de facto al României.

Ex-regele Mihai se exprimă despre episodul abdicării în filmul-interviu „Nihil sine Deo” realizat de Cristina Ţopescu:

Când am întâlnit-o pe regina Ana. Face tot parte din acelaşi lucru, într-un sens. Când ne-am logodit în Elveţia. Şi Groza a trimes răspuns că nu acceptă căsătoria în ţară, că-i „prea scump”. Atuncea, când ne-am întors şi eram la Sinaia, asta cred că o ştie toată lumea, când Groza a dat telefon, prin mareşalul Curţii, că să vin imediat la Bucureşti, c-are de discutat o chestiune de familie cu noi. Şi noi credeam că poate aveam de-a face cu logodna mea. În schimb, a venit cu Gheorghiu Dej, pe neanunţat, şi a venit cu ce se ştie, hârtia asta, care vrea s-o… Şi eu m-am dus alături, în casa asta, sus, deasupra. Şi eu am ieşit pe balcon ca să intru pă odaia de dincolo. Şi acolo era mareşalul Curţii, Negel, şi secretarul meu, Ionniţiu. Şi i-am spus: uite, hârtia asta este. Şi el a spus: „Da, Casa e înconjurată”. Santinelele noastre erau luate şi înlocuite cu cei de la „Tudor Vladimirescu”, în jurul Casei era artilerie, gata să tragă dacă se întâmplă ceva, în parc, aici alături. Am mai citit chestia asta încă o dată şi m-am înapoiat. Şi şi mama a intervenit şi eu spunând că asta nu e… asta nu pot să fac aşa ceva, trebuie întrebată ţara.”

În discursul din Parlament, cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă (25 octombrie 2011), fostul rege a spus:

Coroana Regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie. (…) Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna”.

Radu Duda, în emisiunea „Sinteza zilei” din 19 sept. 2011, de la Antena 3, filozofa:

Există în pereţii, în substanţa acestei case ceva mai mult decât valoarea ei arhitecturală sau decât valoarea ei muzeistică. (…) Castelul Peleş nu e o adunare de camere frumoase, cu multe obiecte de preţ, nici proprietatea regelui pur şi simplu, Castelul acesta este cea mai frumoasă întruchipare a Statului român. Casa aceasta e Catedrala Statalităţii Româneşti. Aici se află înmagazinat în pereţi, cum de exemplu în pereţii unei biserici se simt fără să poţi vedea credinţa şi iubirea, în pereţii acestui Castel sunt impregnate molecule de statalitate. Aici e legitimitatea Statului român. Şi toată această atmosferă pe care o vedem aici nu e doar istorie sau artă, este fiinţa Naţiunii române, pe care noi am uitat să o privim în ochi”. 

Comentariu:

Dacă înlocuim „Castelul Peleş” prin „Coroana Regală”, recunoaştem cu uşurinţă o parte din contribuţia „Filozofului”  aşa zisei „Case Regale a României”, Radu Duda, la elaborarea în devălmăşie a  „Discursului Regelui în Parlamentul României”.
Prin mijloace de persuadare artistico-metafizice, prin folosirea unor simboluri adecvate („Coroana Regală”, „Castelul Peleş – Catedrală a Statalităţii Româneşti”) se încearcă acreditarea ideii că monarhia, al cărei ultim reprezentant legitim este Mihai I, ţine de esenţa, de substanţa Statului român şi a Naţiunii române. Nu mă îndoiesc, există oameni pentru care aceste simboluri sunt obiect de cult monarhist, dar sper că există şi oameni pentru care a face astfel de sofisme este ca şi cum ai pretinde că Sceptrul cu care a fost împuternicit Ceauşescu Preşedinte al României Socialiste şi Casa Republicii (Casa Poporului) sunt dovezi peremptorii ale esenţei, substanţei republicane a poporului şi a statului român.
 De observat şi că în „Discursul Regelui” se sugerează discret, în chiar Parlamentul României republicane, că monarhia îşi continuă existenţa ei metafizic-perpetuă şi că Mihai I continuă să fie regele României: „Coroana Regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. (…) Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii”.

Despre inapetența fostului rege pentru revenirea la monarhie prin lovitură de stat depune mărturie Emil Hurezeanu :

Eu, în 1992, în aprilie, de Paşti, am fost singurul ziarist român şi străin în acelaşi timp, eram şi una  şi alta atunci, care l-a însoţit pe rege de la Versoix, în acelaşi avion, la Suceava, la Putna, la Bucureşti şi înapoi la Versoix.
Şi trebuie să vă spun că am fost în interiorul hotelului Continental, unde era un întreg conclav cu generali de jandarmerie, de securitate, cu reprezentanţii guvernului, cu reprezentanţii Bisericii Ortodoxe. „Ce vorbeşte regele ?”, „Unde vorbeşte regele ?”.
În piaţa din faţa Palatului Telefoanelor şi a hotelului Continental erau zeci de mii de oameni, în piaţa din faţa fostului Comitet Central, puţin în spate, iarăşi, probabil, o sută de mii de oameni. Iar Bucureştiul îl întâmpinase, cum bine se ştie, de Paşti, în 1992, ca într-un miracol, un milion de oameni.
Trebuie să vă spun că la un moment dat a existat o idee, apropo de ipotezele loviturii de stat. Sîntem în 1992, ţara este profund nemulţumită, Iliescu nu este un lider sigur, un milion de oameni îl aşteaptă ca pe Mesia, de Paşti, pe regele Mihai. În sfârşit, are voie să vină în ţară. Un milion de oameni în faţa hotelului, la Biserica Sfântul Gheorghe. I s-a sugerat, de către oameni de bună-credinţă, dintre fruntaşii opoziţiei româneşti, să nu vorbească din balconul hotelului Continental, unde audienţa era mai limitată, ci, printr-un canal, unul generalii care totdeauna îşi găseşte locul în astfel de momente, şi care era în stare să-şi schimbe şi tunica, dedesubt avea epoleţii regali, i-a sugerat să folosească un tunel care exista încă de pe vremea Ministerului de Interne, înainte de Comitetul Central, înainte de’44, şi în felul acesta să ajungă la Ministerul de Interne actual, la fostul sediu al Comitetului Central şi atunci, în ’92, al Senatului.
Ideea era următoarea: acolo unde a vorbit Ceauşescu, de unde a plecat ultimul reprezentant al comunismului, să vorbească acum primul reprezentant al democraţiei, care ultima oară a avut chipul monarhului în România. Oricum, bucureştenii erau cu sutele de mii în faţa Comitetului Central.
Şi ştiţi ce a spus regele atunci ? Ca să vă dau un exemplu, e un exemplu aproape necunoscut, de fapt, n-am avut ocazia să-l povestesc prea des, un exemplu care spune ceva despre simţul răspunderii la acest om, care atunci ar fi trebuit să se clatine, poate. Ar fi putut să se clatine simţul răspunderii, când un milion de oameni te invită să faci ceva, te aşteaptă ca pe Mesia. A spus aşa: „E zi de Paşti, acolo e sediul Senatului, un organ al noului stat legitim, republican. Apariţia mea într-un balcon al sediului Senatului, într-o zi când senatorii nu lucrează, ar putea fi interpretată ca o tentativă de lovitură de stat. Voi vorbi din balconul hotelului, care este un loc privat, aşa cum sînt eu acum în raport cu românii”.
Deci, ca să vedeţi, apropo de apetitul de lovituri de stat, cine îl inventează şi cine-l are cu adevărat”.

Comentariu

Cât de „democratică” ar trebui să fie revenirea la monarhie din punctul de vedere al „Casei Regale a României” reiese din spusele „filozofului” acestei Case, Radu Duda (emisiunea „Sinteza zilei” din 19 sept. 2011, de la Antena 3):

Cred că este posibil de făcut şi cred că este mult mai uşor decât ne închipuim. Marile lucruri în istoria noastră s-au făcut atunci când naţiunea a fost pregătită psihologic pentru aşa ceva şi 5, sau 6, sau 7 oameni care aveau ceva de spus în concertul Puterii au făcut-o, s-au pus împreună. Niciodată nu s-a făcut altfel. Suntem mult mai aproape de aşa ceva decât credem. Dar suntem şi în stare să ratăm, aşa cum suntem noi campioni la a ne sinucide vesel, fiindcă e un dat de-al nostru nu numai că ne sinucidem, dar mai şi râdem când o facem. Şi e posibil să ratăm acest lucru pentru încă 30 sau 50 de ani. (…)
Monarhia este posibilă, ea are posibilitatea de a salva ceva, suntem aproape de un astfel de gest, dar nu lipseşte decât voinţa la vârf şi nu am sentimentul că la vârf există oameni care să fie de acord cu mine sau să înţeleagă aceasta. (…)
Iar povestea cu Constituţia este o bazaconie, pentru că aşa cum există un articol care spune că articolul 1 nu poate fi schimbat, poate să apară un articol care să schimbe articolul care spune că nu poate fi schimbat. Astea sunt trucuri, nu e asta problema. Dacă stătea după trucuri juridice, nu mai făcea Carol I România niciodată. Şi atunci tot 4, 5 sau 6 oameni care au înţeles că e mai important şi pentru ei, pentru familiile lor, pentru grupările lor politice şi economice, pentru toată naţiunea să facă un pas înainte. Nu, nu e imposibil de făcut.”


b). Puseu monarhist al lui Valentin Stan

Fost ”Cercetător științific la Institutul de Studii Istorice și Social - Politice, în perioada 1988-1990”, devenit monarhist înverşunat după 1989,  cunoscutul limbut şi-a prezentat, în emisiunea „Sinteza zilei”   din 25.10.2011, sofismele pseudo-ştiinţifice prin care susţinea că Drapelul Regal şi Imnul Regal trebuiau introduse în Parlamentul României, ca „documente istorice”, cu prilejul „Discursului Majestăţii Sale” ! 
Potrivit „logicii” lui Valentin Stan, prin prezenţa regelui Mihai în Parlamentul României a intrat acolo „Istoria”. Aşadar, prin discursul cu prilejul celei de-a 90-a aniversări, acolo s-a petrecut o lecţie de Istorie, deci trebuiau folosite „documente istorice”.
Dacă astea-s premisele, de ce trebuiau aduse doar Drapelul Regal şi Imnul Regal, de ce nu şi mărturiile privind implicaţiile militare şi economice ale capitulării de la 23 august 1944, de ce nu şi actul abdicării, de ce nu şi „maşinuţele, pasiunea regală” a lui Mihai ?
Valentin Stan nu mai reuşeşte să mă surprindă prin absurdităţile pe care le debitează. Într-o emisiune „Conexiuni” oferea ca exemplu de demnitate şi onoare asaltul cavaleriei poloneze asupra tancurilor lui Hitler ! Bag seama că modelul lui de demnitate şi onoare este Don Quijote.  
Vedeţi şi : Wikipedia; articol al meu (secţiunea "Valentin Stan - un propagandist monarhist deşănţat").

Răspunsul lui Mircea Geoană a fost rezonabil:

Domnule Stan, eu am spus în mica mea intervenţie că prezenţa regelui în Parlamentul României e un semn de respect, o închidere perfectă a perioadei comuniste (…) Dar în acelaşi timp am spus că asta nu înseamnă că noi încălcăm ordinea republicană a statului. (…) Ordinea republicană a statului este că statul român, astăzi, are un Imn Naţional şi, până când se schimbă, este Imnul Naţional al acestei ţări”.


c). Monarhismul Marilenei Rotaru

Cunoscuta realizatoare de emisiuni de televiziune culturale s-a exersat ca filozof al politicii într-un interviu din „Jurnalul Naţional” (24 octombrie 2008):

Regimul care a strâns cel mai mare capital de încredere, din timpurile originare până în zilele noastre, este monarhia. (…) România a fost monarhie 81 de ani. Am fost atunci printre cele mai prospere şi civilizate ţări din Europa. Leul românesc se schimba la egalitate cu francul, marca şi alte valute. Importarea republicii cu tancurile sovietice a echivalat cu o operaţie contra naturii. Dacă în 1989 redeveneam monarhie, ne reîntorceam la noi înşine.

Alte cugetări monarhiste a produs Marilena Rotaru în emisiunea „Sinteza zilei” din 30.10.2011:

Mă tot gândesc la faptul că, iată, românii n-au avut de ales de vreo 65 de ani, domnule profesor, nu credeţi ? Momentul din 30 decembrie ’47 mi se pare că e părăsirea adevărului şi cred că a alege, cum se discută acum, a alege între a fi monarhist şi a fi republican nu înseamnă altceva decât a alege între adevăr şi neadevăr, ca să nu spun minciună. Pentru că ce-a fost republica, care a fost tradiţia republicii în această ţară ? Republica este un produs sovietic în România, adus pe tancurile din acele zile, din acei ani. Greşesc, domnule profesor ?

Dinu C. Giurescu i-a răspuns:
Nu, nu greşiţi, da’ au trecut 42 de ani de republică şi s-a format o nouă generaţie care crede că republica e forma ideală, sau credea, că acum crede mai puţin, cred, dar oricum…”

Comentariu:

Marilena Rotaru reia argumentul că monarhia este intrinsecă „naturii” însăşi a statului român, căruia i-a conferit prosperitate şi civilizaţie, în deosebire de republică, formă de guvernare impusă din afară, care este „contra naturii” României ca stat.

În realitate, statul, în general, după cum o dovedeşte ştiinţa istoriei, nu are un mod de a fi imuabil, o „natură” dată, ci este o entitate supusă devenirii, transformării, idee sugerată şi de academicianul Dinu C. Giurescu în răspunsul său politicos. Modificarea relaţiilor economice, sociale poate să determine şi modificarea formei de guvernare. Chiar şi monarhia are evoluţia, transformarea ei în istoria universală.

     
2.1.2. Monarhismul afectiv

       Este monarhismul care se hrăneşte în principal din partea emoţională, sentimentală a fiinţei umane. Am identificat mai multe faţete ale monarhismului afectiv, care nu se exclud (care pot coexista în aceeaşi persoană).



a). Monarhismul ca moştenire sentimentală de familie


Theodor Paleologu declara, în „Cotidianul” din 2 mai 2009, că este „foarte apropiat de familia regală a României” şi că, pentru el, „monarhia este parte din patriotism”. „Tatăl meu era şi el regalist. Fiul meu trebuia să-l aibă ca naş pe regele Mihai”, a adăugat Theodor Paleologu.

Marilena Rotaru (în „JurnalulNaţional” din 24 octombrie 2008):

„Tatăl meu a fost ofiţer în Armata regală, şi-a depus jurământul în faţa Regelui Mihai şi a fost decorat de M.S. cu Coroana României cu Spade şi Coroana României cu Spade şi Frunze”.

Cristina Ţopescu (în emisiunea „Ultima oră” din 03.10.2011, Realitatea tv):

„eu am crescut cu poveşti despre rege, bunicul meu a fost ofiţer de cavalerie, Felix Ţopescu, şi-mi povestea şi am fost fascinată tot timpul , de mică, şi mi-a fost cumva cultivată această admiraţie faţă de Familia Regală, şi faţă de figura regelui, şi faţă de tot ce înseamnă nobleţe, şi decenţă, şi demnitate”.

          b). Monarhismul religios

Marilena Rotaru („Jurnalul Naţional” [link: ], 24 octombrie 2008):

"Nici toată apa cumplitului ocean/
Nu poate şterge mirul cu care este uns regele."

Este o replică din "Richard al II-lea" de Shakespeare. Spune tot. Regele este o entitate sacră. El este foarte sus, prin naşterea hotărâtă de Cel Atotputernic, dar şi foarte jos, adică foarte aproape de cei din regatul său.
(…)


c). Monarhismul ca alternativă la regimurile politice decepţionante de până acum


Adrian Ursu (comentariu în „Sinteza zilei” [link ] din 26.10.2011 ):

Vream să spun că nu neapărat gândul la restaurarea monarhiei, probabil, i-a animat pe cei mai mulţi dintre cei care au ascultat cu atenţie discursul, au înţeles ceva din această vizită, din vizita tuturor monarhilor şi capetelor încoronate.

Ei au aşteptat orice fel de soluţie rezonabilă, în clipa de faţă este mai bună decât tot ce a avut România până acum. Uitaţi-vă la modelul Johannis, care a fost îmbrăţişat din acelaşi motiv şi anume că era diferit, era reprezentarea unei posturi politice mai puţin viciate, neîntinate, poate, de toate păcatele meschinăriilor ăstora pe care le vedem zi de zi.



          d). Monarhismul ca mod de a trăi prin alţii


        Există oameni care, nemulţumiţi fiind de viaţa lor reală, încearcă o evadare din această viaţă decepţionantă, trăind empatic prin personalităţile din sfera monarhiei, aşa cum alţii trăiesc empatic prin personajele de basm ori de telenovelă.


Actorul Eugen Cristea, participant la spectacolul omagial de la Operă, cu prilejul celei de-a 90-a aniversări a zilei de naştere a ex-regelui Mihai, spunea despre atmosfera de acolo:


„Ca-ntr-o poveste. E-o poveste frumoasă, cu regi, regine, prinţi şi prinţişoare, o lume cu totul deosebită. Bine că mai există”.



2.2. Feluri de monarhism după motivaţia intrinsecă – extrinsecă a comportamentului monarhist

Monarhismul se dovedeşte a fi sincer sau oportunist prin comportamente.
· Există oameni pentru care monarhismul este o opţiune de-o viaţă şi prin care s-au expus unor riscuri.
· Există şi indivizi pentru care monarhismul este doar un mijloc de a obţine anumite avantaje, sinecuri.


2.2.1. Monarhismul sincer

Corneliu Coposu a fost un monarhist sincer. Nu întâmplător chiar ex-regele Mihai l-a perceput ca fiind unul dintre oamenii care-i sunt cei mai apropiaţi.

Aici este un filmuleţ din 4 mai 1995 (realizat de Marilena Rotaru ?), în care Corneliu Coposu spunea printre altele:
„Sîntem toţi aici, cei care credem în viitorul României, în instituirea democraţiei prin monarhie. Trăiască Regele !
Credinţa mea sinceră, pe care o am de când eram mic şi cu care voi trece pe lumea cealaltă, este că democraţia şi normalizarea în Ţara Românească se va face numai o dată cu restaurarea monarhiei”.


2.2.2. Monarhismul oportunist



2.2.2.1. Val Vâlcu  despre monarhiştii oportuniști :

„Aţi întrebat de domnul Liiceanu şi alţi monarhişti d-ăştia, din anii ’90. Ei au văzut soluţia monarhică şi pe persoana regelui Mihai ca un aliat politic în ideea lor de a pune mâna pe putere. Şi poate unii se gândeau: „Domnule, în ’96 vine opoziţia, instaurează monarhia”.

Casa Regală, Familia Regală nu a dorit acest lucru, doreşte ca lucrurile, dacă se va merge în această idee, să vină din partea poporului. E un mesaj pe care regele l-a afirmat deseori.

Şi în această ecuaţie trebuie înţeles de ce n-au mai venit acei monarhişti: că ei nu mai au un interes, s-au folosit de ideea regală, nu mai obţin nici un beneficiu din ea, au abandonat-o”
.


2.2.2.2.  Un trio monarhist oportunist: Pleşu, Liiceanu, Patapievici

Mihai Gâdea:

„Despre Andrei Pleşu se pot spune multe lucruri, „c-a mâncat la toate mesele”: de la Ion Iliescu, când era ministru al culturii, de la Emil Constantinescu, când era ministru de externe, [de la] Traian Băsescu, [când era] consilier. A mai fost şi pe la CNSAS, cu rang de secretar de stat.

Totuşi, despre Liiceanu nu se poate spune că „a mâncat la toate mesele”, pentru că n-a avut funcţii publice. Nu mergea măcar… două rânduri ? Domnia sa nu doar c-a scris eseul acela memorabil despre Rege, l-a şi interpretat, cu o voce orgasmatică, în filmul realizat de Sorin Ilieşiu despre rege. Nimic, nimic, acum ?”


Mugur Ciuvică :

„Bine, „n-a mâncat” domnul Liiceanu ca domnul Pleşu, dar de ciugulit, probabil că se mai ciuguleşte şi dacă nu ai o sinecură directă.

Mai sînt, domnul Patapievici ! Domnul Patapievici e din categoria domnului Pleşu, cu sinecura directă”.



2.2.2.3. Serviciul mediatic pro-monarhist - un serviciu profitabil ?


Ca răspuns la această întrebare, fac o constatare şi un pariu. 

a). Constat o simplă coincidenţă, anume că jurnalistul Bogdan Şerban-Iancu :
- a prestat cel puţin 3 filme pentru Majestatea Sa Regele Mihai: „Exilul istoriei”, „Din dragoste de ţară”, „Automobilul, o pasiune regală”;
- a primit în 2011 premiul “Opera Prima”, de la APTR, pentru filmul “Automobilul, o pasiune regală”; din 2011 realizează, la TVR, emisiunea „Documentarele Televiziunii Române”, difuzată în fiecare joi.

b). Pariez că tizul Majestăţii Sale Regele Mihai, anume Mihai Gâdea, talentatul jurnalist de la Antena 3, realizator al unui ciclu de emisiuni pro-monarhiste, va fi premiat în anul viitor, fără nici o legătură cu această prestaţie, de APTR. Cu totul şi cu totul întâmplător, în juriu se vor afla mama Lucia Hossu-Longin şi tata Sorin Ilieşiu, doi iubitori de Maiestate.


2.2.2.4. Pupincurismul monarhist:


Pentru început, vă ofer un montaj video, intitulat "Pupici pe fesele Majestăţii Sale Regele Mihai 1". Vă recomand să aveţi o lămâie în mână.

a). Justificare terminologică

Există comportamente atât de dezagreabile moralmente încât a te referi la ele prin eufemisme este comparabil cu a vărsa parfum în latrină pentru a face mediul agreabil.
De aceea, pentru a mă referi la manifestările monarhiste saturate de linguşire, servilism, arivism, termenul potrivit mi se pare a fi cel de pupincurism monarhist.

b). Trăsături ale pupincurismului promonarhist (b1 şi b2) :

b1). Adulaţia monarhului

Metaforic vorbind, pupincuristul se raportează la curul adulat ca şi cum ar fi o icoană, el îşi depune ofranda de pupici ca o formă de anusofilie.  
Pupincurismul monarhist nu este o invenţie a zilelor noastre. Lucian Boia a scris o carte pe care n-am citit-o încă, apărută la editura Humanitas în 2011, anume Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930-1950, în care autorul „a inventariat elogiile aduse de intelectualii vremii conducătorului iubit, Carol al II-lea”.

Oceanul de calificative elogioase, aclamaţii, ovaţii

Un prim simptom al pupincurismului faţă de ex-regele Mihai este oceanul de calificative elogioase, multe dintre ele la superlativ, de aclamaţii, ovaţii.

Radu Duda :
„Omul acesta e ca un laser, e cel mai bun aparat Roentgen, Regele, el vede prin noi”;  este „omul cel mai respectat, iubit, admirat din România”, „mesagerul lui Dumnezeu către noi” (la Antena 3, în emisiunea „Sinteza zilei”din 19 Septembrie 2011).

Gabriel Liiceanu :
regele este „legătura cu Dumnezeu”, „capul întors spre cer al unui popor întreg”, „punctul cardinal”, „chipul de sărbătoare (al poporului)”, „fiinţa noastră adunată laolaltă într-un punct înalt” (în eseul despre rege, scris de Liiceanu pentru filmul „Monarhia salvează România” şi citit de el însuşi „cu o voce orgasmatică”, cum spunea Mihai Gâdea).

Valentin Stan :
apreciază că „Majestatea Sa” este un Erou, este Istoria însăşi: 
„a fost 10 Mai și cu toții am uitat în lașitatea noastră că stăm în țară cu Istoria, cu un Erou care ori unde s-ar duce, orice șef de stat ar fi mândru să-i strângă mâna. (…) Fiți binecuvântat, Majestate, și iertați-ne pentru lașitate. Publicitate.” (la Antena 3, în emisiunea „Conexiuni” din 14.05.2010).
„Ştiţi ce am observat eu astăzi în Parlament ? Am văzut nişte băieţi şi fete, de partea bună a istoriei, într-adevăr, l-au întâmpinat pe Majestatea Sa. Adică, domnule Geoană, nu ştiu dacă dumneavoastră sesizaţi exact: au întâmpinat Istoria, a venit Istoria în Parlament !” (la Antena 3, emisiunea „Sinteza zilei” din 25 octombrie 2011).

Bogdan Şerban-Iancu :
„Cel care reprezintă portdrapelul speranţei româneşti, Regele Mihai I” (în filmul-reportaj „Automobilul, o pasiune regală”).

Radu Tudor :
„Da’ mă bucur că am apucat clipa asta, să-l văd pe regele Mihai aplaudat de-atâta lume, ovaţionat şi aclamat, ceea ce înseamnă că, într-un fel sau altul, Dumnezeu şi-a întors faţa către noi.” (Antena 3, în emisiunea „Sinteza zilei” din 25 oct. 2011).

Mircea Geoană
 „Istorie în stare pură, asta a fost în seara aceasta.” (la spectacolul omagial de la Opera, 25 oct. 2011). „Istorie în stare pură, istorie în stare pură.” (la Antena 3, în emisiunea „Sinteza zilei” din 25.10.2011).

Dana Grecu
„oameni care poartă pe umerii lor istoria” (referitor la Mihai şi Ana). (la Antena 3,în emisiunea „Sinteza zilei” din 25.10.2011).

Regele nu datorează nici măcar o explicaţie supuşilor săi

Bogdan Teodorescu :


„Vă daţi seama că un om de talia asta şi care-a văzut ce-a văzut şi a făcut actele pe care le-a făcut, adică nu a fost un călător prin viaţă, chiar a avut nişte momente mega-istorice, când vine cineva şi-i spune… orice, se uită la el şi-i spune „Şi ce dacă ?” (…)
Replica lui Mihai I este extrem de simplă, a zis: „Şi ce dacă ? Traian Băsescu spune lucruri despre mine. Şi ce dacă ?” ”
Aşadar, domnul profesor B.T. consideră absolut normal ca Mihai să răspundă, de exemplu, cu „Şi ce dacă ?” atunci când Băsescu îl acuză de "un act de trădare a interesului național al României” și de a fi fost „slugă la ruşi” !

Valentin Stan :

Pupincurismul promonarhist atinge apogeul prin Valentin Stan, ahtiat după rangul de Pupincurist Şef la „Casa Regală a României”. În citatul următor veţi constata că VS, monarhist dur, gelos şi complexat, se grăbeşte să-l apere pe „Majestatea Sa” fie şi de o posibilă scamă pe care, din greşeală, cineva ar orienta-o către „Rege”,  mişcându-se în preajma acestuia.
„Iar în ceea ce-i priveşte pe aceşti „monarhişti” în afara istoriei, flecari şi penibili, deşi se trag din familii cu oarece ştaif, uite aici, în „Cotidianul din 2 mai 2009”, citez din domnul Paleologu: „Tatăl meu era şi el regalist. Fiul meu trebuie să-l aibă ca naş pe regele Mihai”. Omu’ ăsta îi face agendă Majestăţii Sale ! Acest penibil, care face toate tâmpeniile din manualul cu greşeli ale monarhistului analfabet ! Şi eu v-aş mai da din astea, dar din respect pentru Majestatea Sa n-am s-o fac”.

Ptiu, Drace !

Când interacţionez cu astfel de ipochimene, îmi revine gândul  că drumul Conducătorului care sfârşeşte în faţa plutonului de execuţie este însoţit de aplauzele şi ovaţiile lingăilor. Eunucii castrați de spiritul critic, prin servilismul lor, augmentează instinctul voinţei de putere al Conducătorului, care, hrănit cu aplauze şi ovaţii, devine balaur cu şapte capete.
Nicolae Ceauşescu a trăit o experienţă de acest fel.
Ex-regele Mihai este un om de 90 de ani şi, sunt aproape sigur, are momente în care atinge înţelepciunea ataraxiei. Conştientizarea repetată a proximităţii propriei tale morţi este de natură să te facă să trăieşti liniştea înţeleaptă, ataraxia. Dar pupincuriştii îl pervertesc, îi creează excitaţii îndepărtate de ataraxie. Probabil că omul acesta citeşte ziare, vede emisiuni de televiziune, este corupt cu informaţii despre adularea lui. Am avut certitudinea unui astfel de feed-back când am aflat de interviul acordat unui corespondent al BBC-ului, Nick Thorpe, în care era întrebat de reacţiile la acuzaţiile exprimate de Băsescu.
Nick Thorpe :
„Cum reacţionaţi la declaraţiile Preşedintelui Băsescu ?”
Fostul rege al României :
”Nici nu merită să reacţionez la aşa ceva, pentru că este un lucru atât de mărut, ştiţi asta ! Şi este de genul acesta, cu cât insultă mai mult, cu atât se crede mai important ! Nu-mi pasă”.
Nick Thorpe :
„Aţi fost surprins că Preşedintele Băsescu a vorbit în astfel de termeni ?”
Fostul rege al României :
 „Nu, nici măcar nu m-am gândit la asta ! Chiar a apărut şi într-un ziar că nu a fost absolut nicio reacţie la declaraţia lui Băsescu din partea noastră. De ce să fi reacţionat ? Şi ce dacă !” [râde]
Alde Bogdan Teodorescu pot fi satisfăcuţi, au contribuit eficient la creşterea acestui sentiment august-divin al ex-regelui de lipsă a responsabilităţii faţă de acuzaţiile care i se aduc. Monarhul nu-i responsabil decât în faţa lui Dumnezeu. El poate decide să se tragă cu tunurile în răsculaţi, sau poate asista la un astfel de spectacol, dar el nu e dator să de-a socoteală în faţa supuşilor săi. Evident, până când ajunge pe eşafod sau în faţa plutonului de execuţie.

Imaginea gonflată a monarhului

Pupincurismul monarhist faţă de ex-regele Mihai ignoră mediocritatea personajului respectiv, creându-i acestuia din te miri ce o imagine gonflată, comparabilă prin dimensiuni cu mari personalităţi ale istoriei universale. Mai mult, este prezentat ca având un mandat divin.

Valentin Stan,  într-una din aiurelile sale, vede măreţia „Majestăţii Sale” în faptul că Vîşinski stătea cu mâna la cozoroc în situaţia în care Mihai pleca din ţară:  „Dar știu, de pildă, cine au fost comisarii lui Stalin, cei care au pus bocancu' pe grumazul Europei, dintr-o parte în alta a continentului, oamenii ăștia care au stăpânit lumea, care au venit în România și au spus regelui nostru, Mihai, să plece.  Dar chiar și în acele vremuri, când acești comisari i-au spus să plece, stăteau cu mâna la cozoroc în fața Majestății Sale. Ce ziceți de treaba asta ? Iată comisarul sovietic, Vîșinski, cu mâna la cozoroc în fața Majestății Sale.” (la Antena 3, în emisiunea „Scurtcircuite” din 14.05.2010).
Stătea, Stane, Vîșinski cu mâna la cozoroc, dar tu nu pricepi cine saluta ca şef: ghici, cine pe cine îl cărăbănea din ţară ?  
În aceeaşi emisiune :
„Zilele astea, Majestatea Sa a fost invitată la Moscova, la parada Victoriei, singurul şef de stat din România recunoscut de ruşi, de ţarii noi ai Moscovei.”
Ia uite, domnule, alde Putin au reacţii pupincuriste faţă de Majestatea Sa Regele Mihai I ! Poftim de-l mai crede pe pupincuristul Marelui Licurici, care spunea în emisiune tv despre acelaşi personaj că se face vinovat de „un act de trădare a interesului naţional al României” şi de a fi fost „slugă la ruşi”.
Domnul profesor Stan, fost ”cercetător științific la Institutul de Studii Istorice și Social - Politice, în perioada 1988-1990”, actualmente monarhist în călduri, o fi auzit, o fi citit şi enunţuri  de felul celor care urmează ?
 „Unii susțin că lovitura de stat a făcut posibil avansul mai rapid al trupelor lui Stalin în România și în Europa, în detrimentul trupelor Aliaților occidentali. Alții văd în absența de-a lungul anilor a unor invitații pentru Mihai la majoritatea festivităților din Occident dedicate Zilei Victoriei în cel De-al Doilea Război Mondial, o condamnare tacită a loviturii sale de stat. Mihai nu a fost invitat la cea de-a 60-a aniversare a Zilei Victoriei de vreun stat vestic; a fost invitat doar la serbările din Rusia și la anumite comemorări din Cehia și Slovacia”. [ro.wikipedia.org ]

        Bogdan Şerban Iancu, în filmul „Automobilul, o pasiune regală”, susţine că Mihai îşi poartă grijile  de  rege al României şi pe vece:  „Nicio secundă a vieţii sale nu a uitat că are, ca rege, o datorie de onoare şi de suflet pentru ţara şi oamenii săi.”

Bogdan Teodorescu ,  în emisiunea omagială „Sinteza zilei” din 26.10.2011, a reuşit o prestaţie promonarhistă care ar trezi invidia chiar şi a celor mai libidinoşi pupincurişti ai lui Nicolae Ceauşescu.
Mai întâi, domnia sa susţine că aşa-numitul „discurs al Regelui în Parlamentul României”, cu prilejul celei de-a 90-a aniversări a zilei sale de naştere, „este una din cele mai importante momente publice pe care le-a trăit România de foarte multă vreme încoace”.
Te întrebi, care pot fi argumentele prin care se poate susţine că acel produs tern, realizat în devălmăşie [link spre filmuleţul „Discursul Regelui în Parlament – un produs în devălmăşie”], are o asemenea istorică importanță ? Care-i valoarea lui, încât să justifice astfel de aprecieri şi trăiri din partea lui Bogdan Teodorescu : „Discursul regelui este excepțional din punct de vedere comunicaţional.” (…) „Este, de asemenea, un discurs fabulos din punct de vedere al modului în care un lider de stat trebuie să se raporteze la cetăţeni.”  (…) „m-a uimit”, „m-a uluit” ?
Să-i dăm cuvântul propagandistului Bogdan Teodorescu :
„Şi simt nevoia să repet o frază care pe mine m-a uimit, cu toate că este simplă, e banală, este o frază exemplară pentru momentul pe care îl trăim: „Sînt mâhnit că după două decenii de revenire la democraţie oamenii bătrâni şi cei bolnavi sînt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare”.
Nu-i aşa că-i genial ? Nu, nu enunţul „Sînt mâhnit…”, pe care-l aud aproape zilnic la cozile de la alimentara, de la farmacie, ci propagandistul ! Cum poate el să facă din căcat bici de mătase, care şi pocneşte în plină emisiune omagială !
Dacă spun: Majestate, mie-mi pare că Domnia Voastră minţiţi când spuneţi că sunteţi „mâhnit că după două decenii de revenire la democraţie oamenii bătrâni şi cei bolnavi sînt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare”, gândindu-mă cât sunteţi de lacom după averile cerute de la statul care nu-şi onorează datoriile faţă de bătrâni şi bolnavi, atunci Bogdan Teodorescu va aprecia ca fiind corect răspunsul Domniei Voastre către mine „Şi ce dacă !”.
În al doilea rând, propagandistul B.T. suflă tare în imaginea gonflabilă a Majestăţii Sale (pe orificiul dorsal-inferior, prevăzut cu un dop), încât imaginea concurează în mărime cu imaginile marilor personalităţi ale istoriei universale. Mare performanţă este să faci din imaginea unui flăcăiaş de vreo 20 de ani, care se juca, atunci când militarii români mureau pe fronturi, cu „maşinuţe” primite cadou, flăcăiaș pe care Ion Antonescu îl ducea, ca pe un breloc, din când în când, în zonele belicoase, să faci, zic, o imagine-challenger în raport cu Alexandru Macedon, sau Napoleon, sau Stalin, sau Hitler, sau De Gaulle, sau Mao !
Bogdan Teodorescu dixit :
„Nouă ne scapă personalitatea lui Mihai I. El a fost contemporan cu Hitler, contemporan cu Stalin, contemporan cu Roosevelt, contemporan cu Truman, contemporan cu Mussolini, a avut conflict sau alianţă cu aceşti oameni. A condus armatele române, prin poziţia pe care o avea, până la Cotul Donului, până la Odessa şi până în Tatra. A făcut o schimbare de arme în 1944, a salvat România de invazia rusească, din postura de ţară cucerită. Deci acest om are anvergura să înţeleagă cum arată istoria reală şi relaţia cu cetăţenii unei ţări.”  (…)
„Şi şansa noastră a fost să vedem cum arată un mare om de stat în funcţiune, pe teritoriul nostru, nu în filme, nu în documentare, nu în memorialistică, ci pe viu, în această ţară.” (…)
„Eu sînt atât de marcat de povestea asta fiindcă niciodată nu mi-a fost dat să întâlnesc un om care a făcut atât de multă istorie.”  (…)
„Francezii fac sute de documentare despre De Gaulle , sârbii despre Tito, chinezii despre Mao, noi l-avem p-al nostru, care are locul lui în documentare şi, culmea, mai e şi în viaţă. (…) „un om de talia asta şi care-a văzut ce-a văzut şi a făcut actele pe care le-a făcut, adică nu a fost un călător prin viaţă, chiar a avut nişte momente megaistorice” (…)

Radu Duda :
Şi de 15 ani de când sunt membru al Familiei Regale nu l-am văzut niciodată greşind, adică luând o decizie greşită.”  
Dacă este adevărat că „errare humanum est” şi că Majestatea Sa nu greşeşte, rezultă, oare că MS nu-i om ?

Încă vi se pare că Mihai este „omenesc, prea omenesc” ? Atunci citiţi-le şi pe astea care urmează.

Radu Duda
„Regele are o dimensiune de care nici nu ştiu bine dacă e direct responsabil. Cred că i-a pus Dumnezeu ceva în fiinţă şi l-a făcut un fel de mesager pentru noi. Şi aceasta nu are legătură directă cu calitatea lui, ci cu harul, cu destinul lui.” (la Antena 3, în emisiunea „Sinteza zilei” din 19 septembrie 2011).

Marilena Rotaru :
„Regele este o entitate sacră. (…)  „Pentru mine, după Dumnezeu şi Alaiul Ceresc, Regele Mihai e cea mai înaltă instanţă morală.” (în „Jurnalul Naţional” din 24 octombrie 2008).              

b2). Anusofilia pupincuristă dăunează grav judecăţii

Febra indusă de anusofilia pupincuristă monarhistă este periculoasă, consecinţele ei fiind de la minore lapsusuri, până la dictatul comportamentului unic, al unităţii de opinii promonarhiste şi dispreţul faţă de popor, faţă de democraţia autentică.

Valentin Stan, în emisiunea sa „Scurtcircuite” din 14.05.2011, este preocupat de admonestarea poporului ingrat faţă de Majestatea Sa, dar nu face dovada că ştie nici măcar când s-a născut Ex-ul.
„Dragii mei, suntem la câteva zile după 10 Mai, am uitat cu toții de Majestatea Sa (…) Și pentru că este momentul să vă spun, iată un album superb despre Majestatea Sa. Am să vă citesc ceea ce prințul Charles  scrie despre Regele Mihai în acest album”.   [citeşte din album] „Pare un lucru extraordinar că Mihai a ajuns la vârsta de 80 de ani”. Era momentul din 2007 (sic !).”
Păi, domnule Pupincurist Nambăr Oan, aveam aşteptări mai mari de la matale, care ne tot urechezi pentru că nu suntem atenţi la evenimentele din viaţa Majestăţii Sale. Fă şi  dumneata un calcul elementar: Mihai este născut în 25 octombrie 1921; dacă adăugăm 80 de ani, rezultă că a 80-a aniversare a fost în 2001, nu în 2007, cum spui dumneata în delir promonarhist !

Bogdan Teodorescu
„Nouă ne scapă personalitatea lui Mihai I. A condus armatele române, prin poziţia pe care o avea, până la Cotul Donului, până la Odessa (…).”
 Din două una:
- sau lui BT anusofilia promonarhistă i-a afectat grav judecata,
- sau este un spion deghizat al lui Băsescu.
Dacă îl laudă sincer pe Ex-ul, atunci are judecata afectată grav, căci astfel se explică lăudarea Fostului pentru ceva pentru care Ion Antonescu a fost împuşcat.
Dacă este spionul lui Băsescu, atunci susţine în alte cuvinte ceea ce Băsescu spunea astfel:  „noi încă nu ne așezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toți, și pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de holocaustul împotriva evreilor și țiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu știu ce… Nimeni nu spune că statul român avea un Șef de stat atunci ! Ăsta era doar Prim-ministru ! [arată revista cu fotografia lui Ion Antonescu – n.m.,V.]. Unora le dăm averile, iar pe alții îi considerăm criminali de război - șeful de stat și primul-ministru – doar pentru că unul a fost slugă la ruși și a lăsat țara, prin abdicare, îl iertăm de toate păcatele ?”
Bogdan Teodorescu mai spune şi alte tâmpenii:  [Mihai I] „a salvat România de invazia rusească, din postura de ţară cucerită”.


Gabriel Liiceanu:
„Un domn, un rege, un monarh există pentru a garanta că un popor poartă în el ceva sfânt. Când un popor îşi pierde Suveranul, el întrerupe legătura cu Dumnezeu şi pierde ceea ce în chip esenţial îl ţinea laolaltă.”
Liiceanu bate câmpii. Conform acestei „filozofii” a lui, regele este şi liderul religios, este intermediarul dintre popor şi Dumnezeu, nu mai e nevoie de cler, de Patriarh, căci Regele este Factotum. Şi apoi, dacă este adevărat ce spune Liiceanu, anume „Când un popor îşi pierde Suveranul, el întrerupe legătura cu Dumnezeu şi pierde ceea ce în chip esenţial îl ţinea laolaltă”, atunci în toate ţările în care a dispărut monarhia ar trebui să existe doar atei care umblă bezmetici, ca nişte oi rătăcite de turmă şi de Păstor. Dar nu asta e realitatea. Nu e prima dată când autorul „Apelului către lichele” siluieşte realitatea pentru a o potrivi patului procustian al prejudecăţilor lui.


Despre iubirea poporului pentru rege
Când eşti sub tirania prejudecăţilor nu mai vezi decât ceea ce este conform acestor prejudecăţi (vedeţi montajul video „Monarhiştii văd realitatea prin prejudecăţile lor”).

Liiceanu :
„Priviţi aceste imagini. (…). Niciodată unui conducător comunist nu i s-a mângâiat cu trupurile oamenilor maşina care-l purta, pentru că nimeni nu se recunoştea în el, pentru că nimeni nu-l iubea.” E un fragment din celebrul eseu despre Rege, din filmul „Monarhia salvează România”.
Liiceanu minte. De exemplu, când a murit Gh. Gheorghiu-Dej peste un milion de oameni au trecut pe la catafalc.  Recomand şi lectura articolului „Remember Gheorghe Gheorghiu-Dej”, al domnului Nicolae Nicu (inclusiv comentariile sale).


Despre „modestia şi simplitatea Familiei Regale”, apropierea ei de popor

Liiceanu:
În acelaşi eseu, Liiceanu mai scrie: „Amintiţi-vă de convoiul prezidenţial care trecea în viteză pe strada pustiită, de trecătorii ţintuiţi locului sub privirile iscoditoare ale haitelor de pază care brodau trotuarele Căii Victoriei.”  
În antiteză, vorbeşte de miile de oameni care „mângâie cu trupurile lor” maşina în care se află Regele. Dar nu vrea să vadă cum, în „Monarhia salvează România”, maşina regală e înconjurată de gealaţi şi cum alţi gealaţi eliberează cu „delicateţe” drumul din faţa maşinii.

Dana Grecu, referindu-se la momentul de la aniversarea ex-regelui Mihai, 2011, este pe aceeaşi lungime de undă cu Liiceanu:
„Pe mine m-a impresionat foarte tare faptul că n-am văzut gealaţi astăzi, n-am văzut SPP astăzi, n-am văzut poliţişti blocând circulaţia, n-am văzut Familia Regală încercuită de nişte stâlpişori de protecţie, nu cumva să ajungă cineva să pună mâna pe rege. (…) Asta m-a impresionat, modestia şi simplitatea acestor oameni, care poartă pe umerii lor istoria.”
Păi nu i-o fi văzut, căci erau bine ascunşi, pentru a crea impresia de modestie şi simplitate, de apropiere de popor. Familia Regală trăieşte şi ea, sărmana, în nişte cocioabe cu buline roşii, mănâncă pe apucate, s-a văzut asta şi la cina săracilor de la CEC, din 25 oct. 2011. Curată modestie şi simplitate.

b3). Dictatul comportamentului promonarhist monolitic 

Monarhiştii pupincurişti nu sunt satisfăcuţi prin manifestarea anusofiliei lor promonarhiste, ei dictează societăţii, în ansamblul ei, comportamentul promonarhist monolitic.
Valentin Stan urechează poporul român pentru că, în „laşitatea lui funciară”, a uitat să aducă osanale „Majestăţii Sale” la 10 mai:
„Hai să vă arăt pe Regele vostru, pentru că acum câteva zile a fost 10 Mai, Ziua Suveranului, pe care am uitat-o în laşitatea noastră funciară. (…) cu toţii am uitat, în laşitatea noastră, că stăm în ţară cu Istoria, cu un Erou, care oriunde s-ar duce, orice şef de stat ar fi mândru să-i strângă mâna. (…) Şi, ca să ne-aducem aminte, Imnul Regal”.
Mihai Gâdea, folosind un ton inchizitorial, îi numără pe degete pe cei care s-au făcut vinovaţi de a fi lipsit de la aniversarea „Majestăţii Sale” în Parlamentul României, la 25 octombrie 2011: cu excepţia ministrului justiţiei, „nici un alt membru al Guvernului nu a venit să stea acolo unde erau locurile. Nu a venit nici un reprezentant al Administraţiei Prezidenţiale, nu a venit nici un reprezentant de vârf din Biserica Ortodoxă Română”.
Ovidiu Mihalache, „comandor, fost consilier militar al Casei Regale”, are şi el of-ul lui: „Din punct de vedere moral, tehnic, legal, Majestatea Sa este încă Mareşal al Armatei Române. Ce m-a frapat, şi nu numai la acest 25 octombrie, la toate ultimele 25 octombrie, este faptul că Armata Română nu a dat un cât de mic semn de omagiu Regelui”.
Radu Tudor, care poate fi, după cum o cere momentul, atât un excelent procuror anti-comunism sau anti-Băsescu, cât şi un excelent pupincurist promonarhist, se declară „extrem de dezamăgit de reacţia pe care a avut-o Patriarhul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”, adică de faptul că acesta a lipsit de la adunarea de la Parlamentul României, prilejuită de aniversarea fostului rege.
Relevant, pentru mentalitatea acestor monarhişti pupincurişti, este faptul că, deşi se declară încântaţi de „simplitatea şi modestia celor din Familia Regală”, de faptul că nu interpun „gealaţi” între ei şi poporul pe care - nu-i aşa ? – îl iubesc, totuşi sunt în stare să-i linşeze pe cei care mişcă în front în faţa „Majestăţii Sale”.
Liiceanu, Pleşu, Patapievici sunt acuzaţi pentru că nu au adus ofranda de pupici pe fesele „Majestăţii Sale” în ziua aniversării zilei de naştere (25 octombrie 2011).
Adrian Ursu îi ironizează pe „istoricii” de la Evenimentul zilei şi pe Paul Lambrino pentru atacurile lor asupra „regelui”. „În Evenimentul zilei erau publicaţi tot felul de istorici d’ăştia ieşiţi de prin catacombele Arhivelor Naţionale, care fiecare avea câte-o hârtiuţă în mână, zicea c-a descoperit ceva în încercarea de a-l denigra pe rege şi actul de la 23 august şi alte momente ale istoriei. Mai mult, astăzi a ieşit şi prinţul acela, Lambrino, a ieşit cu nişte declaraţii „cutremurătoare, cutremurătoare”. (…) A ieşit şi a zis că e intolerabil ce-a făcut regele; deci 50 de ani de comunism n-a făcut nimic pentru acest popor, aşa ceva nu se poate, nici măcar salam cu soia n-a mâncat. Deci toată lumea s-a întrebuinţat cum a putut în aceste zile.”
Adrian Ursu este supărat şi din cauză că Traian Băsescu şi-a făcut de lucru acordând nişte decoraţii în ziua în care „a refuzat să meargă să-l onoreze pe cel care a fost Comandantul Suprem al Armatei Române într-un moment istoric”.
Mihai Gâdea este indignat de faptul că, în timp ce „Majestatea Sa vorbeşte, este în mijlocul discursului emoţionant”, parlamentarul Culiţă Tărâţă îşi permite să meargă prin sala Parlamentului cu mâna în buzunar.


b4). Dispreţul faţă de popor, democraţie, ordinea republicană


Dacă monarhiştii pupincurişti şi-ar manifesta anusofilia lor promonarhistă în aşa fel încât să nu ne afecteze pe noi, ceilalţi, comportamentul lor n-ar constitui o problemă. Dar ei îşi etalează dispreţul faţă de popor, faţă de democraţie, aşa burgheză cum e ea, faţă de ordinea de drept republicană. Unii sunt chiar agresivi, exprimând imperativul instaurării de urgenţă şi în mod necondiţionat a monarhiei.

Madam Cristina Ţopescu, sedusă de potenţa istorică uriaşă a Regelui, cugetă sentenţios: „Nici nu cred că merităm un personaj de o asemenea anvergură, îmi pare rău să spun asta.” (în emisiunea „Ultima oră” din 03.10.2011, la Realitatea tv).

                Musiu Valentin Stan e nemulţumit de faptul că n-au fost introduse Imnului Regal şi Drapelul Regal în Parlament, cu prilejul discursului „Majestăţii Sale” la împlinirea celor 90 de ani de viaţă. De ce nu şi coroana, şi tronul ? De la omul care spune „a fost Zece Mai, ziua Suveranului pe care am uitat-o în lașitatea noastră funciară. (…) am uitat în lașitatea noastră că stăm în țară cu Istoria, cu un Erou (…)  Fiți binecuvântat, Majestate, și iertați-ne pentru lașitate” te aştepţi la orice.

                Radu Tudor e mai zănatic, dacă se poate spune aşa; el e supărat ca un copil râzgâiat de faptul că „regele Mihai” s-a suit în maşină şi a plecat, în loc să rămână „acolo unde-i este locul”, adică, după mintea zănaticului, în fruntea ţării.  „Şi-am mai încercat, din păcate, un sentiment de maximă frustrare, poate e un paradox ce vă spun, dar am avut un sentiment aproape de revoltă în momentul în care regele Mihai s-a suit în maşină şi a plecat. Pentru că mi-am dat seama că se termină ziua asta, că se termină visul ăsta foarte, foarte frumos, şi că mâine ne întoarcem la troglodiţii care ne conduc. Am visat, a fost un vis foarte frumos, şi de mâine  dimineaţă o luăm de la capăt. Şi-l revedem pe regele Mihai omagiat din când în când, sau în imaginile pe care le-a filmat Antena 3, din păcate, şi nu-l vedem acolo unde-i este locul.”

Pentru astfel de zănatici nu intră în calcul voinţa poporului, nici măcar că Ex-ul, ca om de 90 de ani, are alte priorități.

                Am lăsat la urmă cugetările „Filozofului Casei Regale”, Radu Duda, cel care o scoate din încurcături pe „Prinţesa Moştenitoare” atunci când aceasta îşi termină prea repede puţinele-i idei sau când se înţepeneşte în necunoaşterea limbii române. Notaţi cugetările Alteţei Sale Radu Duda, ca să nu muriţi proști.

                Istoria o fac 4-7 oameni, iar prostimea o suferă.

                „Marile lucruri în istoria noastră s-au făcut atunci când naţiunea a fost pregătită psihologic pentru aşa ceva şi 5, sau 6, sau 7 oameni care aveau ceva de spus în concertul Puterii au făcut-o, s-au pus împreună. Niciodată nu s-a făcut altfel.

                Democraţie ? Constituţie ? Bazaconii !

Iar povestea cu Constituţia este o bazaconie, pentru că aşa cum există un articol care spune că articolul 1 nu poate fi schimbat, poate să apară un articol care să schimbe articolul care spune că nu poate fi schimbat. Astea sunt trucuri, nu e asta problema. Dacă stătea după trucuri juridice, nu mai făcea Carol I România niciodată. Şi atunci tot 4, 5 sau 6 oameni care au înţeles că e mai important şi pentru ei, pentru familiile lor, pentru grupările lor politice şi economice, pentru toată naţiunea să facă un pas înainte.”

De reţinut şi ordinea importanţei intereselor:  „pentru ei, pentru familiile lor, pentru grupările lor politice şi economice, pentru toată naţiunea”.

Cum era de aşteptat, regăsim şi la Alteţa Sa Radu Duda ideea că poporul prost nu e demn de monarhul lui, de astă dată Carol I. Monarhul este Scopul-în-sine, poporul prost este doar Mijlocul prin care se realizează Scopul. Monarhul decide care trebuie să fie istoria, poporul nu trebuie să se abată de la acest destin. „Deci poate că întâlnirea aceasta dintre noi sub cupola lui Carol I, poate că despre aceasta ar trebui să vorbească. Ce din ce ne-a lăsat el nouă moştenire nu facem încă ? De ce nu suntem demni de el ?”

Nu mai rezist, îmi vine să înjur. Mai bine mă opresc aici.

                Montaj video (în viitor). 



43 de comentarii:

  1. Interesantă analiza, scrisă cu finețe. Aștept și restul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Să nu veniți cu carul, pentru a nu risca dezamăgirea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Apropo de șarja cavaleriei poloneze împotriva tancurilor, că tot mi-a sărit în ochi când l-am combătut pe Furr:

    ”În 1939, 10% din armata poloneză era formată din cavalerie. Cavaleria poloneză nu a șarjat niciodată împotriva tancurilor, infanteriștilor aflați în tranșee sau artileriei. În mod obișnuit, ea acționa ca infanterie mobilă și unități de recunoaștere. Cavaleria a șarjat rareori și numai împotriva infanteriei aflată în marș. Celelalte armate (aici fiind incluse și armatele germană și sovietică) au utilizat de asemenea în mod extensiv unități de elită de cavalerie în acea perioadă. Cavaleria poloneză era formată din 11 brigăzi, așa cum prevedea doctrina militară poloneză, fiind echipată și cu puști antitanc ”UR” și artilerie ușoară, precum atât de eficientele tunuri antitanc Bofors de 37 mm. Mitul își are originea în Bătălia de la Krojanty, când o brigadă de cavalerie poloneză a nimerit într-o ambuscadă, atunci tancuri camuflate au deschis focul asupra ei, după ce anterior aceasta șarjase cu sabia în mână trupe germane de infanterie.”

    Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Invasion_of_Poland

    RăspundețiȘtergere
  4. Până acum aţi scos un lucru deosebit, nu văd de ce nu ar fi şi restul la fel.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am citit în engleză povestea bătăliei cu pricina. Un batalion de infanterie german punea în mare pericol două batalioane poloneze. Colonelul, comandantul Brigăzii a 18-a de Ulani Pomeranieni, a ordonat comandantului unui escadron să atace batalionul nemţesc, care fusese reperat într-o poiană, cu două escadroane (250 de cai). Escadronul a atacat cu sabia în mână, a împrăștiat batalionul și a ocupat poiana. Problema este că au apărut tancuri nemțești care au deschis focul, fie cu teribila mitralieră MG-34, fie cu tunurile de 20 mmm. Forța poloneză a galopat spre un deal din apropiere, ca să scape. A murit cam o treime din forța poloneză, printre care și comandantul escadronului și colonelul lui, comandantul brigăzii, care a sărit în ajutor.

    Ideeea este că cele două batalioane poloneze au putut să se retragă. Polonezii au băgat spaima în nemți, reușind să întârzie inclusiv atacul unei divizii motorizate germane.

    Era cât pe aici să fie nevoie de intervenția generalului Guderian, care și-a găsit oamenii din staff-ul lui cu coifuri vechi pe cap, pregătind un tn antitanc împotriva unui presupus atac al cavaleriei poloneze. Lucrurile au intrat însă după un scurt timp sub control.

    Dați dracului polonezii aceștia!

    Mi-ar fi plăcut să ne fi luptat şi noi cu ruşii, în 1940, aşa după cum a susţinut Iorga şi aşa după cum au procedat finlandezii.

    Taică-meu, Dumnezeu să-l odihnească, a fost concentrat în august 1968, cu evenimentele din Cehoslovacia, şi trimis la graniţa de Est, pentru a lupta cu ruşii, dacă aceştia ne-ar fi atacat. Din cauza asta, maică-mea a născut cu două luni mai devreme, eu sunt născut atunci, în august 1968, la şapte luni.

    Ceuşescu, Dumnezeu să-i odihnească pe Nicolae, Elena, Zoia şi Nicu, împreună cu celelalte rude ale mele adomite întru Domnul, a avut atunci momentul lui de glorie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Hai s-o mai lăsăm pe asta cu prosperitatea în timpul monarhiei. Estul şi Sudul ţării erau teribil de înapoiate. Valuta era convertibilă pentru că exportam petrol şi grâne, grâne obţinute prin exploatarea ţărănimii. Ai mei, în Petreşti, nu aveau să dea încălţări copiilor ca să se ducă la şcoală, iarna, şi nu aveau nici bani ca să cumpere cărţi pentru toţi copiii.

    RăspundețiȘtergere
  7. Oamenii aceştia, care ridică în slăvi monarhia din istoria românilor, care au simţit scăderea nivelului de trai în epoca în care se construia Casa Republicii (Casa Poporului), nu s-or fi întrebând cum a fost afectată viaţa românilor de rând de construirea Castelului Peleş ? Cu ce vicisitudini or fi plătit luxul de acolo ?

    RăspundețiȘtergere
  8. Domnule Valerius, ambele sunt realizări deosebite. Pe de altă parte, cred că Nicolae Ceauşescu putea să construiască Casa Poporului şi fără ca noi să fi suferit lipsurile pe care le-am suferit, în 1989 numai pentru o Bancă Româno-Arabă avea strânse 2 miliarde de dolari.Ceauşescu acordase de asemenea mari împrumuturi unor ţări. Cât despre Peleş, nu pot să mă pronunţ, nu am nicio informaţie legată de finanţare sau despre cum a afectat aceasta populaţia.

    RăspundețiȘtergere
  9. Apreciez în mod deosebit eforturile dvs. de a demonta demersurile celor care încă mai speră în reinstaurarea monarhiei în România.
    Cine ar fi crezut oare, de pildă în anii 80, că va veni o vreme în care vom fi nevoiţi să ne batem pentru apărarea republicii?

    Cel mai mult mă amuză argumentele teologice cu care oameni ca Liiceanu- care astfel, sper, să se compromită definitiv- încercă să susţină cauza monarhică.

    @Bogdan

    "Hai s-o mai lăsăm pe asta cu prosperitatea în timpul monarhiei..."

    Nu vă înţeleg, până mai ieri susţineaţi contrariul.

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  11. Pentru dl. Florian Liviu

    "Cine ar fi crezut oare, de pildă în anii 80, că va veni o vreme în care vom fi nevoiţi să ne batem pentru apărarea republicii?"

    Cei care pregăteau Marea Păcăleală din dec. 1989 s-or gândit și la asta.

    Pentru Zefira

    "Eu tot mai sper să găsesc pe undeva exemplul unei forme de guvernământ creată numai şi numai pentru binele poporului votant."

    Asta ar cam trebui să fie democraţia. Dar cuvântul acesta a devenit o etichetă mincinoasă, aplicată pe un pachet în care se află "plutocraţia".

    Pentru dl. Bogdan

    "Cât despre Peleş, nu pot să mă pronunţ, nu am nicio informaţie legată de finanţare sau despre cum a afectat aceasta populaţia."

    Nu vă tre' info', că sigur l-au făcut cu munca şi cu banii lor Hopînţolii. Se ştie, de exemplu, că Carol I a venit p-aici-şa cu o avere imensă. Spre deosebire de Casa Republicii, construită de tiranul Ceauşescu din exploatarea poporului, dar pentru uzul său strict personal.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Liviu Florian

    Ce am scris eu mai sus nu contrazice ceea ce am scris până acum.

    Nu se poate contesta faptul că sub Carol I și Ion I.C. Brătianu am devenit independenți și s-au pus bazele României moderne sau că sub Ferdinand, Maria și Ionel. I.C. Brătianu s-a creat România Mare. Ca o observație adiacentă, istoricii noștri atrag atenția asupra faptului, negativ în viziunea lor, că acțiunile care au condus la mari realizări pentru poporul nostru au fost inițiate de un grup restrâns. Acțiunile nu au pornit niciodată de jos.

    În perioada interbelică țărănimea din Est și Sud o ducea greu, în marea ei majoritate, ea era afectată de analfabetism, de lipsa unor sisteme de educație și sănătate adecvate. Existau mari discrepanțe. Uitându-mă la ce a însemnat și înseamnă capitalismul nostru din ultimii douăzeci de ani am ajuns la concluzia că este puțin probabil ca el să fi realizat ce a realizat comunismul în aceeași perioadă, în ipoteza că nu ar mai fi venit la putere comuniștii.

    Am spus de multe ori până acum că, în viziunea mea, cel mai înalt nivel de civilizație și de trai din întreaga noastră istorie s-a atins în anii ’70. Totuși, există și acest totuși, au venit anii ’80, cu cultul aberant al personalității și cu privațiunile impuse populației, care au radicalizat-o împotriva lui Nicolae Ceaușescu, aici a pus umărul și postul de radio Europa Liberă, oficină CIA (era rău, într-adevăr, în anii ’80, însă și noi eram cu toții la fel de perspicace în privința manipulării prin mass-media de către Occident ca niște pui de abia ieșiți din găoace).

    RăspundețiȘtergere
  13. Eu stiu de undeva, mai demult, ca pentru construirea Castelului Peles a fost nevoie echivalentul a 10, parca, venituri totale anuale ale R de la acea vreme.
    Pe cind construirea Casei Poporului a costat 1/100 din acelasi etalon.
    Si mai stiu ca regele Carol I a venit in R cu un tren la clasa a III-a pina a intrat pe teritoriul Romaniei. De acolo a fost preluat de o garda de onoare si o suita special pregatita in acest sens, drumul efectuindu-se mai departe cu trasura.(Banuiesc ca durat cam o sapatmina pina a ajuns in Bucuresti) Intrarea s-a facut, parca, la Turnu Severin.

    RăspundețiȘtergere
  14. Un articol interesant despre Castelul Peleş: http://www.travelworld.ro/atractii-romania/castele-si-cetati/castelul-peles.html

    Citez: “Constructia a fost finanțată din fondurile regelui Carol I, dar și din lista civilă, costurile etapei 1873 - 1883 ridicându-se la suma de 6,5 milioane lei-aur, iar costurile globale, până în anul 1914, la suma de 16 milioane lei-aur.”
    Mai jos un fragment dintr-o carte, „Sociologia şi Economia Problemelor Sociale”, de Ilie Bădescu, Radu Baltasiu și Ciprian Bădescu, în care se face referire la venitul naţional al României spre 1900: 1200 milioane lei-aur la 6 milioane de locuitori.

    http://books.google.ro/books?id=OyXYk2tiwOsC&pg=PA165&lpg=PA165&dq=venit+national+romaniA+1900&source=bl&ots=suyx460ADA&sig=sMg98_KYCm0hwUTAYhQK0loA2Vc&hl=ro&ei=jIO5TrbNJKXf4QT7_cT6Bw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&sqi=2&ved=0CBsQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false

    Carol a venit incognito în Bucureşti datorită conflictului de atunci dintre Prusia şi Austro-Ungaria.
    Carol cred că nu era sărac deloc. Hohenzollern era pe atunci familia imperială germană, iar tatăl prinţului, Karl Anton, a fost prim-ministru al Prusiei timp de patru ani.

    Carol a fost un tip cultivat, a absolvit Facultatea de Artă dar şi Şcoala de ofiţeri de artilerie şi geniu. Preocupările şi talentele artistice ale reginei Elisabeta sunt de asemenea cunoscute.

    Colecţia de artă străină a Muzeului Național este constituită în marea ei majoritate din colecția de artă a regelui Carol I.

    Peleșul este un obiect de artă, de un bun-gust desăvârșit. Din punctul meu de vedere, România fără Peleș nu mai este România. De aceea, am susținut și susțin trecerea Peleșului în patrimoniul statului.

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu am negat nici un momnet ca fostul rege Carol I a fost un ins cultivat si instruit. Nu vad la ce ia-a folosti Facultatea de Arta in functia pe care a ocupat-o... insa nu-i nimic de rau in asta.
    Stiu din istorie ca nu a reprezentat nciodata o partida buna pentru printesele de la vremea aceea. Cind s-a hotarit sa se insoare numai doua au acceptat negocierile. Una dintre ele era Elisabeta printesa a unui minuscul principat de pe undeva din apus. Fara prea mult viitor dar dintr-o familie destul de instarita. Din cauza comportamentului sau ciudat i se spunea ”printesa lunateca”.
    In calitatea sa de principesa si apoi regina a Romaniei s-a remarcat prin aceea ca l-a last balta pe Carol ca se se duca in Italia (impreuna cu amantul sau Pierre Tati) unde a stat doi ani fara sa vrea sa se mai intoarca in R in ciuda repetatelor cereri pe care le-au facut boierii si insusi Carol. Singurul argument la care a raspuns a fost taierea subventiei pe care o primea de la familia sa.
    Al doilea lucru inteligent pe care l-a facut si prin care a ramas, de asemenea in istorie, a fost sustinerea idilei dintre Ferdinat si Elena (Lencuta) Vacarescu, in ciuda faptului ca era stipulat direct in legile de la aceea vreme ca nu se accepta casatoria printului cu urmase ale boierilor locali.

    RăspundețiȘtergere
  16. Doamnă geomarz,

    Să nu credeți că nu apreciez lucrurile auzite, însă, este și mai bine ca, înainte de le transmite mai departe, să le și verificăm un pic. Vedeți, eu am făcut-o pentru dvs. cu Peleșul și s-a dovedit că vi s-a spus un neadevăr cu Peleșul care a consumat venitul pe zece ani al României.

    De povestea cu Elena Văcărescu am auzit, de povestea cu Pierre Tati nu. Vă rog să îmi spuneți și mie sursa. Pe de altă parte, cred că există o confuzie, Pierre Tati la care vă referiți nu a cred că existat în vremea Elisabetei, a existat în schimb un Pierre Loti, pseudonimul scriitorului și ofițerului de marină Julien Viaud.

    Nu am ascuns niciodată că Elena Ceaușescu a fost mătușa mea de verișoară, a fost vară de-a doua cu maică-mea, bunicul meu cu tatăl ei au fost veri primari. Nu am ascuns nici că familia mea nu a profitat niciodată de pe urma acestui lucru. Pot să mai spun, și nu cred că sunt greșit când spun asta, că sunt persoana cu cei mai mulți comuniști din familie de pe aici. Cu toate acestea, încerc să fiu obiectiv, și să dau Cezarului ce este al Cezarului când este vorba de istorie. Pentru mine, Carol și Ferdinand au fost unii dintre cei mai mari conducători ai românilor, da, ei, regii nemți, fără ca asta să excludă faptul că și Dej și Ceaușescu au fost niște conducători deosebiți.

    La ce a folosit faptul că Regele Carol I a fost un cunoscător într-ale artei (și soția sa, adaug, a fost la fel)? Păi ar trebui să mulțumim destinului pentru acest lucru fie și numai pentru faptul că Peleșul este așa cum este, o bijuterie. Numai pentru acest lucru ar trebui să fim mulțumiți că Regele a fost un om cultivat. Dar mai avem și tablourile din Muzeul Național de Artă, colecția de artă europeană. Ăsta este un alt avantaj, grandios și acesta.

    RăspundețiȘtergere
  17. Doamna geomarz, mă dezamăgiți a doua oară. Nu a existat niciodată o poveste de dragoste între sărmana regină Elisabeta, o romantică unită cu cerebralul și mâna de fier care era Carol. Mai jos un link spre o poveste din As care spune același lucru pe care îl spun toate sursele de informație pe care le-am cercetat și anume că Regina a fost doi ani în Italia în exil, datorită scandalului declanșat de faptul că a încercat să protejeze iubirea dintre Ferdinand și Elena Văcărescu, a ieșit un scandal internațional după ce o domnișoară de onoare a copiat pasajele din jurnalul intim al reginei în care aceasta scria despre idila dintre Ferdinand și Elena Văcărescu și le-a dat ziarelor. Atunci când a început exilul, regina, femeie serioasă, avea 47 de ani.
    Lunatică? Să fim serioși. Iar povestea cu refuzurile pe care le-a primit Carol este alt neadevăr. Vă rog, verificați ceea ce auziți.

    http://www.formula-as.ro/2003/582/diverse-13/o-iubire-interzisa-4373

    RăspundețiȘtergere
  18. Pentru dl. Bogdan

    Dv. repetaţi, în mod întemeiat, că sunteţi un om echibrat, cu un fin simţ al nuanţelor.

    Nici noi, ceilalţi, nu intenţionăm să ignorăm meritele personalităţilor istorice la care ne referim pe aici. Dar, în situaţia actuală, în care tendinţa este de a exagera meritele personalităţilor (Cutare a făcut România modernă, Cutare a realizat Unirea etc.), de parcă ar fi fost zei, iar poporul nici n-ar fi existat, se justifică să insistăm în domeniul criticii obiective a vinilor acelor personalităţi.

    Dv. aveţi dreptul să scrieţi "Păi ar trebui să mulțumim destinului pentru acest lucru fie și numai pentru faptul că Peleșul este așa cum este, o bijuterie."

    Eu am dreptul să mă întreb cu ce sacrificii ale poporului din acea epocă şi-au construit ăştia palate de basm ?

    Şi am dreptul să mă întreb al cui este (acum, în prezent) acest Castel Peleş ? Este moral ca acest breloc al lui Ion Antonescu (ridicat în slăvi de pupincuriştii monarhişti, de parcă ar fi fost Alexandru Macedon, sau Traian, sau Napoleon), împreună cu fetele lui, să devină proprietarul atâtor averi, în condiţiile în care pensionarii sunt umiliţi cu eticheta de "asistaţi", după ce statul le-a oprit atâţia bani pentru fondul de pensii, şi canceroşilor nu li se mai dau medicamentele necesare ? E moral ca acest parazit să-şi tragă atâta avere, în timp ce mama mea a murit, deşi poate că mai avea zile de trăit, pentru că directorul Spitalului Fundeni a hotărât că "am cheltuit destul cu baba asta ?".

    RăspundețiȘtergere
  19. Domnule Valerius,

    Nu aș putea să spun cum a resimțit poporul construirea castelului Peleș. Din câte am înțeles, o parte din costul construcției a fost susținut de Carol, din averea lui personală.

    Indiferent însă de orientările noastre politice, trebuie să fim obiectivi când e vorba de istoria noastră. Cei doi regi nemţi şi românii din jurul lor au fost artizanii unor evenimente importante din istoria noastră: independenţa şi crearea României Mari.

    Pe de altă parte, ca adept al unor măsuri socialiste, despre Castelul Peleş eu am susţinut şi voi susţine întotdeauna că el trebuie să rămână în proprietatea statului. Iar retrocedările faţă de Mihai sunt extrem de echivoce.

    Îmi pare rău de mama dvs.

    RăspundețiȘtergere
  20. Erată:

    "Iar retrocedările faţă de Mihai" se va citi: "Iar retrocedările de care a beneficiat Mihai"

    RăspundețiȘtergere
  21. Domnule Valerius,

    Am citit cu interes analiza de mai sus despre monarhie, analiză la care aţi făcut nişte actualizări din când în când. Este foarte bine făcută, reușește în încercarea ei de a surprinde diversele opinii și atitudini pro-monarhice.

    După cum spunea cineva citat de dvs. în cadrul analizei, lumea este sătulă de Băsescu, este obosită de acesta și sistemul lui. Băsescu vine ca cireașa de pe tort după Iliescu şi Constantinescu.
    Avem o republică, dar o republică coruptă, condusă de o oligarhie economică-financiară, sluga, la rândul ei, a Marilor Puteri. Guvernările republicane post-1989 au reuşit performanţa negativă de a ne transforma într-o colonie.
    Băsescu a dat o lovitură puternică republicanismului cu apetenţa lui pentru dictatură, pentru anticonstituţionalitate.

    Nu degeaba o parte din români alunecă spre monarhie, în speranţa că vom avea mult râvnita schimbare în mai bine. Băsescu a ratat rolul de mediator. Ar fi mai bun un rege sau o regină în rolul de mediator, într-o monarhie constituţională, decât ce am avut până acum? Este de încercat varianta monarhiei constituţionale? Este de preferat stabilitatea monarhică mandatului prezidenţial? Eu nu pot să răspund nici da nici nu la aceste întrebări. Nu ştiu nici ce ar însemna asta din punct de vedere financiar, susţinerea unei monarhii, dacă am avea un rege, îl susţinem numai pe rege, pe rege şi familia lui restrânsă, el, soţia şi copiii lui sau pe el, verişorii, unchii lui, nepoţii lui şi aşa mai departe? Cred însă că nu exagerez prea mult când spun că Băsescu şi camarila lui ne-au costat cam câţiva regi cu tot cu familiile lor extinse cu tot.

    Pentru dvs., ca marxist, în afară de a trăi în socialism, bineînţeles, ce ar avea mai multă importanţă, să trăiţi într-o republică coruptă, dar totuşi republică, în care îl avem preşedinte pe Băsescu sau într-o monarhie constituţională în care presupunem că monarhul ar fi un mediator rezonabil sau chiar bun?

    Ar afecta lupta dvs. pentru socialism faptul că s-ar schimba cadrul, s-ar trece de la republică (capitalistă) la monarhie constituţională (tot un regim capitalist)?

    Sunt însă riscuri inerente unei monarhii, apariţia unui monarh scelerat (Carol al II-lea), posibilitatea foarte dificilă de da jos un rege (nu am informaţii în ce constă o astfel de procedură într-o monarhie constituţională, presupun însă că ea trebuie să existe).

    Nu sunt monarhist, nu sunt nici susţinătorul unei regim de genul celui pe care îl avem azi. Acum, mă gândesc doar la ce ar fi mai bine pentru noi, românii, în viitorul nu prea îndepărtat. Ar putea aduce parlamentarele şi/sau prezidenţialele din 2013 schimbarea în mai bine (nu zic în bine, deoarece mi se pare o exagerare o astfel de exprimare, în condiţiile actuale)?

    RăspundețiȘtergere
  22. Pentru dl. Bogdan


    Vă răspund cu un citat din Traian Băsescu: „80% din români sunt convins că vor să-şi aleagă Şeful de stat, bun, rău, cât e , dar ştiu că-l schimbă. Ce te faci cu unul care e pe viaţă şi, pe urmă, mai lasă şi moştenitori. Dacă, Doamne fereşte, iese vreunul cu dezabilități, ce te faci, rămâi cu el Şef de stat ? Deci astea-s deficienţele monarhiilor.”
    Eu sunt printre cei 80%.

    „Monarhia constituţională” este o contradicţie în termeni: sau există monarhie,dar atunci nu este constituţională, sau este un sistem constituţional, dar atunci nu este monarhie autentică.

    Ceea ce se numeşte „monarhie constituţională” prin vestul Europei este un hibrid politic în care elementul numit impropriu „monarhie” este, sub aspect politic, o limitare a puterii poporului (a democraţiei), iar sub aspect economic este un ornament foarte costisitor.

    Prosperitatea despre care aţi vorbit deseori nu este în conexiune necesară cu "monarhia".

    RăspundețiȘtergere
  23. Ar fi interesant de făcut acum un sondaj acum, în privința opțiunii pentru monarhie. Procentul de 20%, realist poate, acum trei ani, cred că a crescut mult, datorită lui TB. Și dvs. ați făcut o observație în acest sens în analiză. Șansele sunt mici în prezent pentru reinstaurarea monarhiei. Nu există mecanismul constituțional pentru asta, ex-regele are o vârstă, legea salică e încă în vigoare, cuplul Margareta – Radu Duda nu este unul tocmai de publicitate. Azi, doar Mihai se poate identifica cu o eventuală opțiune monarhică și nu altcineva. Iar Mihai tocmai a împlinit nouăzeci de ani.

    Și regimurile lui Carol I și Ferdinand au fost niște monarhii constituționale. În prezent, în Europa există numai acest tip de monarhii. Regele ar fi numai mediator, cel care numește prim-ministrul și reprezentant al țării în afară. Bine, asta nu exclude un abuz, o uzurpare a Constituției, în acest sens, l-am avut pe Carol II-lea și mai nou îl avem pe Traian Băsescu.

    Ne așteaptă oricum vremuri grele. Poate vine socialismul ai cărui adepți dvs. și alții sunteți.

    RăspundețiȘtergere
  24. Discuţia noastră m-a dus cu gândul la ce am învăţat la masterat despre republică. Există trei tipuri de republică:

    -Prezidenţială, unde şeful statului este tot una cu şeful guvernului (SUA)
    -Parlamentară, unde preşedintele are un rol onorific şi de obicei este ales de Parlament (Germania, Israel)
    -Semiprezidenţială, unde preşedintele, deşi este diferit de şeful guvernului – primul-ministru, are puteri sporite (francezii, noi)

    Am avut dezbatere la masterat pe tema acestor trei tipuri. Cea mai proastă variantă de republică este asta pe care o avem noi. La noi, în primul rând, nu ştii pe cine să tragi la răspundere la o adică, pe şeful statului sau pe prim-ministru, şeful guvernului.

    Iar când avem un preşedinte cu veleităţi de dictator, ca Băsescu, acesta face praf toată democraţia şi se şterge undeva cu Constituţia. La el toate pârghiile, numirea prim-ministrului, numirea şefilor SRI şi DNA, numirea ambasadorilor, suspendarea miniştrilor, au fost folosite pentru a dicta.

    Deci, pentru mine, în mod clar, singura formă de republică pe care o pot accepta, în capitalism, este cea parlamentară. Acolo, de la început, ştii foarte clar cine este răspunzător pentru tot: primul-ministru.

    RăspundețiȘtergere
  25. @ Bogdan
    Nu-l simpatizez pe ex-regele Mihai si familia lui. Dar aceasta lipsa de simpatie nu ma orbeste intr-atit incit sa inventez sau colportez minciuni cunoscute ca atare.
    O parte dintre informatii mi le amintesc dintr-un documentar difuzat in urma cu mai multi ani de una dintre televiziuni. Nu mai stiu care.
    In ceea ce-i priveste pe Tati sau Loti chiar nu mai tin minte exact. S-ar putea sa ma fi inselat asupra numelui. Era vorba de autorul unei lucrari: ”In umbra dulce a Islaumului”. Sau asa imi amintesc eu.
    Si asa mi le amintesc.
    Nu neg, in contextul nostru balcanic, Carol I a facut imagine deosebita. Pe timpul domniei sale s-au relizat, ceea cea ati spus. Ferdinant, de aemeni, pare o personalitate serioasa a vremurilor sale. Chiar si sotia sa, Maria, cea despre care stiu ca a fost, cu adevarat o persoane de cultura si instruita in acest sens, a fost o personalitate (despre care se spune ca nu s-a sfiit sa joace un rol important in politica vremurilor, chiar cea internationala).
    Dar asta nu ma face sa trec peste nivelul redus al vietii mari majoritati a romanilor contemporani lor. Si nici peste libertinajul care se practica, evident, in lumea lor.
    Sin in totalitate de acord cu Domnul Valerius in aprecierile sale.

    RăspundețiȘtergere
  26. Doamnă geomarz,

    Am observat că persoane atât din stânga cât şi din dreapta spectrului politic au tendinţa de a strâmba istoria pentru a se potrivi cu doctrina la care au aderat. Sper şi nu cred să fie cazul dvs.

    Hai să ne uităm la afirmaţiile de mai jos:

    Băsescu este un preşedinte cu veleităţi de dictator.

    Ceauşescu a acceptat ca să fie subiectul unui cult al personalităţii.

    Dl Bogdan primeşte şpagă în cadrul proiectelor unde este manager ca să închidă ochii la fraudele contractanţilor, dl Valerius dă note proaste elevilor ca să ia şpagă pentru a-i trece, dna geomarz primeşte daruri de la pacienţi.

    Castelul Peleş a costat venitul pe zece ani al României din anul în care a început construcţia castelului.

    Regina Elisabeta fugit în Italia cu scriitorul Pierre Loti, întorcându-se de abia după doi ani, când rudele sale din Wied i-au tăiat subvenţia lunară.

    În mod evident pentru cunoscători, primele două afirmaţii sunt adevărate şi ultimele trei sunt false.

    Ce facem dacă ultimele trei afirmaţii sunt citite de oameni care, deşi nu cunosc adevărul, le iau ca bune şi le transmit mai departe, lucru care, de fapt, se întâmplă deseori în realitate? Se creează un prejudiciu moral grav, în primul caz suntem noi, cei trei, prejudiciaţi, apărem ca imorali şi corupţi, în al doilea caz regele Carol apare ca un tiran nesăţios care timp de mulţi ani a împilat poporului ca să-şi construiască minunea de castel, iar în ultimul caz romantica regină Elisabeta apar ca o femeie uşoară.

    Talleyrand are o maximă celebră: „Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne.”

    Deci, doamnă geomarz, trebuie să verificăm ce auzim despre anumite persoane, înainte de a transmite mai departe informaţiile respective, ca să nu aducem prejudicii imaginii unor persoane nevinovate. Cu istoria avem destule surse, în era de azi, a informaţiei, de la cărţi de istorie până la enciclopedii on-line, wikipedia este, de exemplu, o sursă rezonabilă de informaţii.

    Spuneţi dvs. mai sus, la sfârşit:

    „Dar asta nu ma face sa trec peste nivelul redus al vietii mari majoritati a romanilor contemporani lor. Si nici peste libertinajul care se practica, evident, in lumea lor”

    Vedeţi, şi mai sus avem o problemă, există doză de echivoc. În primul rând, ca să înţeleg cu adevărat ce doriţi să să spuneţi, cu „nivelul redus al vietii mari majoritati a romanilor contemporani lor”, ar fi trebuit să veniţi cu informaţii complementare, să ne spuneţi ce înseamnă pentru dvs. nivel redus şi care perioadă reprezintă perioada de referinţă, unde nivelul nu este redus. La fel, ar trebui să detaliaţi, să ne spuneţi ce înţelegeţi dvs. prin „libertinajul care se practica, evident, in lumea lor”, să veniţi cu unele exemple şi să ne comunicaţi, la fel, care este perioada de referinţă, perioada cu care comparaţi perioada la care vă referiţi. Nu este clar nici la care perioadă vă referiţi exact, dacă este vorba de cea a lui Carol sau de cea a lui Ferdinand, perioade între care, vă rog să mă credeţi, există diferenţe destul de importante.

    RăspundețiȘtergere
  27. @ Bogdan
    Ma dau batuta.
    Asemenea mod de discutie ma cam depaseste. In sensul ca, in timp, am acumult o serie de informatii. Le-am inregistrat la vremea la care le-am primit, fara sa mai tin o evidenta stricta a surselor. La care surse, in acest moment, nu prea mai am acces.
    Pe de alta parte, in vremea lui Ferdinat si cea a lui Carol al doilea, au trait bunicii si parintii mei.Despre acestea, am informatii pe care mi le-au transmis ei.
    Si va spun cu siguranta, ca nivelul de trai al populatiei, de la 1900 pina la al doilea razboi a fost enorm de scazut.
    Ma rog, asa gindec eu. Si asa stiu eu.
    Cit priveste contemporaneitaeta, despre asta stiu de vreo 50 de ani.
    Si despre asta, ma simt obligata sa scriu si sa las informatiile mele pentru ca exisita o tendinta de denigrare ingrozitoare a perioadei zise ”comuniste”.

    RăspundețiȘtergere
  28. Doamnă Geomarz,

    Şi eu sunt de stânga, nu se pune problema antagonismului între mine şi dvs. Este normal să ne instruim, să învăţăm, să ne dezvoltăm. Problema apare atunci când luăm de bune informaţii care sunt neadevărate, ca acelea cu Castelul Peleş care a costat venitul României pe zece ani şi cu Regina Elisabeta şi aventura ei cu scriitorul francez, şi le mai şi transmitem mai departe, creându-se astfel un prejudiciu moral, după cum am arătat mai sus.
    Deci, trebuie să facem o verificare minimă, Slavă Domnului, nu de surse de informaţii ducem lipsă.

    RăspundețiȘtergere
  29. Cu permisiunea d-lui Valerius, postez următorul anunţ:

    Pentru cei interesaţi, azi, la 20, pe TVR Cultural se va difuza un documentar despre Mao, realizat de Arte. Realizatorilor, în premieră, oficialii chinezi le-au oferit acces la arhivele oficiale. Cred că va fi un documentar interesant.

    RăspundețiȘtergere
  30. @ Bogdan
    Una dintre surse sint amintirile mele si ela familiei mele. Marturiile directe ale celor care au trait o epoca sint, dupa parerea mea, mult mai importante decit insiruirea de cifre sau cuvinte din orice carte sau asa zis document oficializat.

    RăspundețiȘtergere
  31. Doamnă, eu mă gândesc la perioada lui Carol I, aici am avut o problemă, perioadă despre care nu pot să vorbească decât cărțile azi.

    RăspundețiȘtergere
  32. @Bogdan

    "Carol I, cu toate marile lui merite, nu a fost şi nu va fi niciodată iubit de ţărani. Chiar şi numai pentru înăbuşirea în sînge a răscoalelor de la 1888 şi 1907."

    Corneliu Vadim Tudor:
    "Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte"

    Pentru conformitate:

    http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/2011/12/jurnalul-revolutiei-de-la-craciun-la.html

    RăspundețiȘtergere
  33. Este controversată această afirmaţie a lui Vadim. Este greu de spus azi dacă a fost iubit Carol I sau nu de ţărani, eu nu am citit despre acest subiect nicăieri. Iar azi, când educaţia este aşa cum este, mă întreb dacă ţăranii mai ştiu cine a fost Carol I. Vadim se avântă cu afirmaţia respectivă.

    Eu îl apreciez pe Carol pentru ceea ce a făcut pentru ţara noastră, a fost un rege neamţ muncitor şi serios. De realizările lui am mai vorbit.

    Cât despre răscoale, în primul rând el a fost un monarh constituţional, guvernul are răspunderea, nu monarhul. Despre răscoala din 1907 au apărut informaţii noi în ultimii ani, ea a fost stârnită de agenţi ruşi – ruşii mereu au avut ceva cu noi, au încercat să ne submineze, mereu au vrut să ne ia ceva, iar cei 11.000 de morţi au fost de fapt nici o mie de morţi - vă recomand să citiţi ce a scris despre cele două răscoale Stoenescu, în “Istoria loviturilor de stat din România”, volumul 2, cred că volumul 2 poate fi citit şi pe scribd -, am scris şi o postare pe forumul Pruteanu în acest sens, la vremea respectivă.

    Carol s-a înhămat la o treabă grea, a luat în custodie o ţară înapoiată, cu politicieni cu aceleaşi moravuri ca şi urmaşii lor de azi, şi atât el cât şi Ferdinand au avut realizări de excepție. Mai mult decât ce au realizat cei doi am credința fermă că nu ar fi putut să realizeze alții în locul lor.

    La fel cum văd realizările socialismului în România, nu pot să văd realizările celor doi regi nemți. România a fost binecuvântată cu ei. Urmașul lui Ferdinand a avut însă o domnie nocivă pentru țară.

    RăspundețiȘtergere
  34. 1). „Eu îl apreciez pe Carol pentru ceea ce a făcut pentru ţara noastră, a fost un rege neamţ muncitor şi serios. De realizările lui am mai vorbit.”

    Propuneţi să ne transformăm în aplaudaci ? Nimeni nu este perfect, orice om greşeşte. Pentru cele bune se cuvine să-l lăudăm, pentru cele rele trebuie să-l criticăm.
    În locul spre care am pus link, Vadim făcea o comparaţie între felurile în care au fost percepuţi de popor Carol I şi Cuza. În opinia mea, o cercetare asupra folclorului acelor vremuri ar fi relevantă în acest sens.

    2). „Cât despre răscoale, în primul rând el a fost un monarh constituţional, guvernul are răspunderea, nu monarhul.”

    Sunt în dezacord net cu dv. Chiar şi dacă în Constituţia unei ţări ar scrie negru pe alb că monarhul n-are nicio răspundere pentru orice ar face guvernul, că el are dreptul să contemple dezastrul din societate, din punct de vedere moral tot ar fi răspunzător.

    3). „Despre răscoala din 1907 au apărut informaţii noi în ultimii ani, ea a fost stârnită de agenţi ruşi”.

    Aia, eventual, poate fi o altă problemă. Să nu divagăm. Problema pe care am pus-o eu a fost că atunci au fost omorâţi oameni, iar vârful piramidei puterii, fie el Carol I, Ceauşescu, Iliescu… nu poate fi scuzat. Efortul dv. de a-l scoate basma curată pe Carol I mi se pare demn de o cauză nobilă.

    RăspundețiȘtergere
  35. Domnule Valerius,

    Faptul că apreciez realizările lui Carol ține, spun eu, de obiectivitate.

    Modul cum era perceput Carol de țărănime și responsabilitatea lui în privința evenimentelor de la 1907 sunt chestiuni de analiză istorică, și despre acestea se poate citi și în volumul doi al lui Stoenescu la care am făcut referire mai sus. Nu este deloc o divagare, referirea pe care am făcut-o la Stoenescu are tocmai ca obiect răscoala de la 1907.

    Departe de mine de a încerca să scot cu basma curată vreun personaj istoric. Eu sunt însă pentru obiectivitate istorică. Să ne amintim că Nicolae Ceaușescu poartă încă vina a 60.000 de morți la Timișoara, o aberație. Procesul Ceaușescu ar fi trebuit demult rejudecat, în spiritul dreptății. Deci, trebuie să fim atenți cu învinuirile și să ne bazăm pe informații corecte când afirmăm un lucru despre cineva, fie el Ceaușescu sau Carol I.

    Vorbind de obiectivitate, mi-aduc aminte de istoria pe care am învățat-o în socialism, care fusese politizată la maxim, devenind o istorie calpă. Aceasta este una dintre greșelile grave pe care comuniștii le-au făcut, transformarea istoriilor naționale ca să concorde cu prezența la conducere a regimurilor comuniste. Dacă schimbarea din 1989 a adus niște lucruri bune, atunci unul din ele ar fi încetarea procesului anterior de modificare al istoriei, există azi istorici care încearcă să judece obiectiv fenomenele petrecute în cadrul istoriei naționale.

    Nu neg că nu poate exista o obiectivitate istorică deplină, orice istoric are niște simpatii, care îi afectează analizele, oricât ar vrea el să fie obiectiv, cu atât mai mult suntem afectați noi, cei care nu suntem istorici, însă ca să vorbești de istorie trebuie să încerci să fii obiectiv, lucru pe care eu încerc să-l realizez.

    RăspundețiȘtergere
  36. Vorbind de Carol I, recomand cu căldură și vizionarea filmului cu același nume realizat de Sergiu Nicolaescu. Indiferent de simpatiile noastre politice, acesta este un film care merită văzut.

    RăspundețiȘtergere
  37. „Nu este deloc o divagare, referirea pe care am făcut-o la Stoenescu are tocmai ca obiect răscoala de la 1907.”

    Eu am pus problema posibilei vinovăţii a lu’ musiu Şarl pentru reprimarea răscoalelor menţionate, dv. aţi vorbit de instigarea la răscoală a ţăranilor de către agenţi ruşi. Prin urmare aţi divagat.

    „despre acestea se poate citi și în volumul doi al lui Stoenescu”

    Cred că pot găsi cel puţin 15 referiri la scrieri ale acestui Stoenescu în comentariile dv. din diferite saituri. Parcă citaţi din Biblie.

    „Faptul că apreciez realizările lui Carol ține, spun eu, de obiectivitate.”

    E corect să vorbim şi de meritele şi de vinile unei personalităţi istorice, dar meritele nu-i anulează vinile, tot aşa cum vinile nu-i anulează meritele. Nu facem o adunare algebrică.

    RăspundețiȘtergere
  38. I.
    Nu este indiferent cum a pornit răscoala, chiar pe fondul, recunosc, a unei situații grele a țărănimii, iar poziția lui Carol legată de 1907 nu este aceeași dacă răscoala a pornit spontan sau a fost declanșată de elemente străine, cu interese antiromânești, deci nu am divagat.

    De fapt, țăranii aveau ceva cu arendașii și cu evreii, uneori aceste două categorii confundându-se, și nu cu boierii, răscoala a a vut un puternic caracter antisemit, care a mai târziu a fost trecut sub tăcere, din rațiuni de stat, Stoenescu vorbește și de asta în volumul doi.

    De ce îl citez pe Stoenescu? Pentru că, din punctul meu de vedere, acesta a vorbit în cărțile lui de aspecte dintre cele mai interesante din epoca modernă a României într-un mod profesionist. Stoenescu este un cercetător meticulos, care, după mine, ar merita să fie studiat în școli. Iar opiniile lui coincid de obicei cu ale lui Florin Constantiniu, un alt istoric important al nostru. Stoenescu și Constantiniu au umplut golurile rămase în istoria noastră după decembrie 1989, când deformările istoriei naționale datorate propagandei comuniste au dispărut.

    Carol a fost un principe străin ofertat de clasa politică românească pentru poziția supremă. Credeți-mă, nu a făcut o mare afacere, el ar fi avut o poziție bună oricum în aristocrația prusacă. Carol a venit pus pe treabă, hotărât să creeze o dinastie stabilă, pentru care a voit o Românie modernă.
    A luat o țară înapoiată, feudală, a modernizat-o și, cu ajutorul lui Ion C. Brătianu, a făcut-o independentă.
    Carol și-a făcut treaba prefect, dacă ar fi fost unul dintre contractorii mei, iar proiectul lui ar fi fost crearea unei Românii independente și modernizate, aș fi considerat că și-a îndeplinit cu brio treaba. Mai adaug că regele Carol a adus în România ceva deosebit, modelul rigurozității germane.

    Spunem că vina lui Carol a fost că nu s-a opus când a tras armata. Cine ar fi făcut altfel, în timpurile lui, când este pusă în balanță însăși existența statului român, un stat nou creat? Era mai bine să fi reușit diversiunea, să fi fost ruptă România, iar Moldova să fi fost poate transformată în provincie rusească? Da, Carol a regretat fenomenul 1907, dar, adaug, nici nu a avut de ales. A-l acuza prin prisma prezentului pentru 1907 mi se pare o greșeală.

    RăspundețiȘtergere
  39. II.

    Se pune azi, în mod similar, problema cu ordinul lui Ceaușescu de a se trage la Timișoara. Acolo, ca la 1907, a existat o manipulare. Vedem unde am ajuns, la stadiul de colonie. Eu, unul, îl absolv pe Ceaușescu dacă a dat acel ordin, era o situație excepțională, trebuia să se facă ordine în țară, s-a eșuat, erau intersele contrare prea mari și, la fel, îl absolv pe Carol pentru poziția sa care nu a împiedicat intervenția Armatei la 1907.

    Vă respect dreptul dvs de a-l acuza pe Carol pentru 1907, care este o pată pe domnia sa, dar dați-mi voie să nu fiu de acord cu dvs.
    Nu au fost lucrurile întotdeauna oable în istoria noastră, cu domnii români inclusiv. Ștefan a avut raiduri în Țara Românească, pe care a pârjolit-o, a vrut să-și impună dominația aici, Țepes a pustiit Brașovul, trăgându-i în țeapă pe negustorii brașoveni (ca glumă, când mă enervează ardeleni sau bănățeni – soția este bănățeană – mereu îmi spun că o să-i mai cotropim o dată, noi, regățenii, ca la 1916), Mihai i-a legat pe țărani de glie. Cu toate acestea, uite, Ștefan este sfânt azi, și pe merit, adaug eu, pentru ceea ce a făcut pentru credința ortodoxă și pentru români.
    Sunt 100% convins de buna-credință a dvs. și știu că sunteți un om cinstit și de onoare. Însă, cu Carol avem o mare diferență de opinie. Cred că și din cauza convingerii dvs. politice nu puteți să vedeți lucrurile așa cum le văd eu.
    Ca o concluzie, noi am avut noroc cu cei doi regi nemți, cu unul am devenit independenți, iar cu celălalt s-a creat România Mare. Sunt de stânga, fără a fi comunist, însă asta nu este un impediment pentru mine pentru a-i aprecia pe Carol I și pe Ferdinand, cei doi regi nemți. Sper că dacă vom mai avea regim comunist în România, comuniștii să aibă înțelepciunea și măreția de nu-i șterge din nou din istoria noastră, pe criteriu exclusiv politic, pe regii nemți, pe Brătieni și pe regina Maria și să le lase locurile de onoare în istoria noastră pe care aceste mari personalități le merită din plin.

    RăspundețiȘtergere
  40. Domnule Bogdan,

    Am mai conversat cu dv. şi ştiu cât de îndârjit puteţi fi în susţinerea punctului dv. de vedere.

    Aveţi dreptate când susţineţi că diferenţele de opinii ale noastre sunt normale. Fiecare are sistemul lui de principii, de valori puternic încărcate afectiv.

    De exemplu, abuzul de astfel de enunţuri mă indispune: „Carol s-a înhămat la o treabă grea, a luat în custodie o ţară înapoiată, cu politicieni cu aceleaşi moravuri ca şi urmaşii lor de azi, şi atât el cât şi Ferdinand au avut realizări de excepție. (…) Carol a venit pus pe treabă, hotărât să creeze o dinastie stabilă, pentru care a voit o Românie modernă. A luat o țară înapoiată, feudală, a modernizat-o și, cu ajutorul lui Ion C. Brătianu, a făcut-o independentă.”

    Indispoziţia mea se explică şi prin faptul că încă îmi amintesc de cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. Credeţi-mă, când auzeam linguşeli de felul „Poporul îşi exprimă recunoştinţa faţă de genialul său conducător etc.” îmi venea să înjur.

    Bineînţeles, personalităţile istorice au un rol important în istorie, dar să nu le transformăm, nici chiar când e vorba de oameni geniali, în oameni providenţiali, care fac rai din deşert. Şi… nimic despre masele de oameni care, prin eforturile lor, realizează proiectele personalităţilor istorice. „Mai mult decât ce au realizat cei doi am credința fermă că nu ar fi putut să realizeze alții în locul lor.” Enunţul acesta, coerent de altfel, cu profilul dv. religios, este încă o dovadă că dv. îi consideraţi oameni providenţiali pe respectivii conducători.

    Vă amintesc, polemica noastră a început de la acest citat oferit de mine: "Carol I, cu toate marile lui merite, nu a fost şi nu va fi niciodată iubit de ţărani. Chiar şi numai pentru înăbuşirea în sînge a răscoalelor de la 1888 şi 1907."

    Citatul sugerează o problemă: a fost sau nu a fost vinovat Carol I de reprimarea acelor răscoale ?

    Dv. aţi pledat pentru nevinovăţia lui Carol I: „Cât despre răscoale, în primul rând el a fost un monarh constituţional, guvernul are răspunderea, nu monarhul.”

    Mai mult, găsiţi justificări pentru reprimarea răscoalei din 1907:

    „Despre răscoala din 1907 au apărut informaţii noi în ultimii ani, ea a fost stârnită de agenţi ruşi – ruşii mereu au avut ceva cu noi, au încercat să ne submineze, mereu au vrut să ne ia ceva, iar cei 11.000 de morţi au fost de fapt nici o mie de morţi. (…)

    1000 de morţi vi se par un fleac ?

    „Spunem că vina lui Carol a fost că nu s-a opus când a tras armata. Cine ar fi făcut altfel, în timpurile lui, când este pusă în balanță însăși existența statului român, un stat nou creat? Era mai bine să fi reușit diversiunea, să fi fost ruptă România, iar Moldova să fi fost poate transformată în provincie rusească?”

    Nu ! Dacă era nevoie să fie salvat statul de invazia rusească, trebuiau împuşcaţi toţi ţăranii. Şi statul sărăcit de locuitori trebuia umplut cu nemţi. Dar în nici un caz cu ruşi !!

    „Da, Carol a regretat fenomenul 1907, dar, adaug, nici nu a avut de ales. A-l acuza prin prisma prezentului pentru 1907 mi se pare o greșeală.”

    Parcă era „monarh constituţional şi n-avea nicio răspundere” în problema asta ?

    Iar „nici nu a avut de ales” îmi sună a „omor scuzabil”.

    Analogia dv. între evenimentele de la Timişoara din 1989 şi răscoala din 1907 este forţată. Ţăranii răsculaţi, fie ei şi instigaţi de ruşi, aveau motive temeinice să se răscoale şi reprezentau cea mai mare clasă socială a vremii, ei erau „Talpa Ţării”. Susţinătorii pastorului László Tőkés, duşman de moarte al românilor, au constituit un segment insignifiant în raport cu societatea vremii respective.

    În privinţa manipulărilor s-ar putea să aveţi dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  41. Domnule Valerius,

    Carol fiind monarh constituțional, este adevărat, de jure nu poate fi tras la răspundere. Totuși, nu sunt nereceptiv la afirmațiile dvs, moral putem vorbi de o vinovăție fie și numai prin faptul că nu s-a implicat. Însă, după cum am spus, erau vremuri grele.

    Țăranii noștri trăiau mai degrabă în Evul Mediu, decât în epoca modernă. Penultima reformă agrară, din 1921, după primul război mondial, va distruge complet marea proprietate. Singura forță însă care a îmbunătățit semnificativ nivelul de trai al țărănimii au fost comuniștii.

    Niciodată nu am minimalizat rolul maselor, totuși, din păcate, așa după cum observă și istoricii, întotdeauna marile realizări ale neamului au avut ca inițiatori o mână de oameni, au pornit de sus în jos, de aici rezultând uneori și precaritatea lor.

    Totuși, Carol a fost un conducător bun, în vreme lui s-a construit mult, clădiri, podul de la Cernavodă, calea ferată. Peleșul este de un bun național, care, după cum spuneam, trebuie să revină în proprietatea statului, ca muzeu. Carol a întărit armata, a adus instructori prusaci, a dotat-o cu armament modern, cu tunuri Krupp, printre altele. Astfel am putut să ne cucerim independența în luptă. Iar când rușii nu și-au ținut promisiunea și ne-au luat sudul Basarabiei reprimit de noi după înfrângerea Rusiei în războiul Crimeii, în 1878, Carol s-a opus astfel că rușii ne-au invadat și au ocupat Bucureștiul. Carol, în fruntea trupelor, în Oltenia, a fost cât pe aici să-i atace pe ruși, istoricii spun că am fi avut o șansă mare atunci, cu trupele ruse istovite de turci.
    Este adevărat, mai încolo, la Paris, am primit Dobrogea ca o compensație, noi de atunci avem Constanța, nu de mai-nainte și sunt sigur că pentru aceasta a contat faptul că regele Carol era principe din familia imperială germană.

    A fost o mare încercare pentru Carol acest 1907. Gândiți-vă cum s-a simțit el, un om civilizat, când Armata a fost folosită pentru a trage în proprii cetățeni. Nu cred că greșesc când spun că s-a încercat restrângerea la maximum a folosirii acestei forțe. Au existat și excese, de exemplu, un moșier s-a folosit de soldații ginerelui, ofițer, pentru o represiune cruntă. Iar țăranii, mai ales în Oltenia, am înțeles, unde erau mai bine organizați, au aplicat pedepse cumplite câteodată. Stoenescu povestește despre aceste lucruri în cartea lui. Ce puteau face țăranii, dezorganizați, fără o forță politică importantă coordonatoare, fără un program unitar? Păi nimic, zic eu, în 1907. Ce a fost în 1907 a arătat însă că între elite şi mase exista o prăpastie.

    Fenomenul 1907 rămâne o pată, dar domnia lui Carol, ca și a lui Ștefan, de exemplu, trebuie judecată în ansamblu.

    Brătianu-tatăl l-a ajutat pe Carol, iar fiul pe Ferdinand și Maria. Iar în timpul domniei lui Ferdinand, supranumit nu degeaba ”cel leal”, s-a realizat visul tuturor românilor, România Mare. Datorită faptului că a rupt pactul cu Puterile Centrale și a mers pe mâna Antantei, pentru Ardeal, Ferdinand a fost șters din registrele familiei de Hohenzollern, a fost renegat. Gândiți-vă că în familia de Hohenzollern, în Germania, s-a născut Ferdinand şi din ea făceau parte toate rudele lui.
    Se vorbeşte de dăruirea cu care regina Maria şi prinţesele au avut grijă de răniţi pe front şi mai încolo, de abilitatea cu care regina l-a influenţat pe Clemenceau să ne ajute ca să fim recunoscuţi ca ţară, la Paris, Aliaţii nu voiau să mai recunoască România Mare, după Pacea de la Bucureşti cu Puterile Centrale, pe motiv că nu am luptat până la capăt, călcându-ne angajamentul luat faţă de ei în acest sens.

    Carol, Ferdinand, Maria, Ceauşescu, Brătienii sunt morţi, nu se poate vorbi de pupincurism dacă le recunoaştem meritele - ce mi avem de câştigat de pe urma lor? - ci doar de convingere şi apreciere sinceră, zic eu.

    RăspundețiȘtergere
  42. PS Vorbind de apreciere şi credinţă sincere, asta am văzut şi la cei doi domni, Florian Liviu şi Radu Florian. Nu sunt eu fan Stalin, însă aceşti doi oameni am văzut că cred sincer în el.

    RăspundețiȘtergere
  43. Mai face cineva încă îndoială plantele naturale? Am văzut importanța deosebită a ierburilor naturale și munca minunată pe care au făcut-o în viața oamenilor. Mă întreb de ce oamenii își cheltuiesc încă banii pentru intervenții chirurgicale, injecții și medicamente de fiecare dată când sunt bolnavi. Ierburile naturale pot vindeca tot felul de boli, inclusiv herpes, diabetici, astm, HIV, hepatită etc. Am văzut-o cu ochii mei. Am fost vindecată de HIV, iar mătușa și soțul ei au fost vindecate de herpes de Dr.Edede, care folosește ierburi naturale pentru a vindeca diferite boli. Chiar și Dr.Edede demonstrează întregii lumi că ierburile naturale pot vindeca toate bolile și a vindecat nenumărate persoane care foloseau ierburi naturale. Știu că e greu de crezut, dar sunt o mărturie vie. Nu este nici un rău în încercarea de ierburi. El este, de asemenea, un vrăjitor, el poate arunca o vrajă pentru a vă restabili căsătoria înapoi la normal, o vrajă de noroc pentru a prospera în viață și a excela în ceea ce faceți în viață. Contactați-l la adresa: Ededetemple@gmail.com, (numărul de telefon îl sunați la numerele de telefon sau la ce-l cereți): +38972751056

    RăspundețiȘtergere