Miting - 1 Mai 2015

Videoclipuri

Este o listă cu 13 videoclipuri.

Televizorul trebuie setat în format 4:3 (normal, nu pe ecran lat), altfel imaginea va apărea ca fiind lățită.

La vizionare, alegeți cea mai bună calitate (din butonul ca o rotiță dințată).

Calitatea sunetului este cam 50% deteriorată din cauza fântânii arteziene uriașe, vecine. Este singurul reproș pe care îl fac organizatorului: faptul că nu a cerut să fie oprită fântâna arteziană.

PS

Domnul Asterisc spune că n-a putut vedea decât un videoclip.
Sunt surprins, căci eu, când apăs pe linkul de sub cuvântul ”Videoclipuri”, văd toată lista (playlistul) cu videoclipuri, ca în următoarea captură de ecran:

Poate m-a ”ajutat” cineva de la ”Ochii și Timpanul”? Sunt paranoic, într-o țară bolnavă de frică.
Pun linkuri individuale aici.
Ambianța
Gheorghiță Zbăganu
Badea
Costel Ghiță
Gheorghe Ungureanu
Pavelescu
Petre Ignatencu
Paul Marinescu
Virgil Costea
”tovarășul” Virgil
Ionuț Rusu
Valeriu Stănescu


Fotografii aici.

DISCURS PENTRU MITINGUL DE LA 1 MAI 2015

Notă: aceasta a fost varianta discursului pe care intenționam să-l rostesc în cadrul mitingului de la 1 Mai 2015. Limitarea timpului acordat vorbitorilor la cinci minute m-a determinat să spun doar ce se poate vedea (auzi) în videoclip, cu bâlbele respective.

            Autoprezentare

Numele meu este Valeriu Stănescu și sunt din Slobozia, județul Ialomița. Mă consider marxist și, de asemenea, membru al Partidului Comunist Român, partid care a fost desființat, în 1989, cred eu, într-un mod nedemocratic și imoral.

Omagiu

            Aduc omagiul meu muncitorilor de la Chicago care, în 1886, și-au sacrificat viețile pentru statuarea zilei de muncă de 8 ore.

            Despre condiția muncitorimii în prezent

            Înțeleg prin muncitor orice om care-și vinde forța de muncă pe un salariu.

            Așa cum știți, restaurația capitalismului, începută prin Marea Păcăleală din decembrie 1989, a determinat schimbări majore în condiția muncitorimii. Până în 1989, existența unor mari întreprinderi socialiste determina existența unei clase muncitoare numeroase, cu niște sub-clase puternice, cum erau minerii, ceferiștii, petroliștii etc. Regizorii Marii Păcăleli și ai restaurației capitalului au lucrat cu metodă nu doar pentru subminarea economiei naționale și transformarea României în colonie, ci și pentru dispersarea marilor categorii ale clasei muncitoare. O clasă muncitoare numeroasă, având conștiința de clasă constituia un adversar prea puternic pentru profitorii restaurației capitalismului. În opinia mea, mineriadele, marșul muncitorilor bucureșteni care scandau ”IMGB face ordine!”, ”Nu ne vindem țara!”, ”Nu vrem capitalism!”, în ciuda unor excese regretabile, au fost ultimele manifestări majore ale demnității și ale conștiinței de clasă ale muncitorimii.

            Spuneam că s-a lucrat cu metodă, perfid-inteligent:

- au fost restituite ”părțile sociale”, pe care Ceaușescu le crease ca o formă de acționariat al lucrătorilor în cadrul întreprinderilor. Oamenii s-au bucurat când au primit acești bani, dar puțini au conștientizat că nu mărinimia îi anima pe cei care le-au restituit banii, ci viclenia de a desființa orice drept al muncitorimii de a decide cu privire la întreprinderile în care lucrau.

- Printr-o privatizare perfidă, au fost desființate sute, mii de întreprinderi sau au fost trecute în proprietatea capitaliștilor străini sau a unor șmecheri interni.

- Mulți dintre foștii muncitori au devenit șomeri; dincolo de calculele de eficiență a folosirii forței de muncă există și un interes mai perfid al capitaliștilor: cu cât șomajul este mai mare, cu atât oferta de muncă este mai mare decât cererea de muncă și, în consecință, prețul mărfii forță de muncă, adică salariul, scade.

- Cei care au șansa unor locuri de muncă sunt dispersați prin străinătate sau prin întreprinderile private, unde nu au nici măcar dreptul de organizare sindicală, fiind umiliți de patroni lacomi, care le spurcă, prin înjurăturile lor, și morții, și viii. Iar muncitorii trebuie să rabde, căci alternativa este șomajul, cu toate consecințele lui negative.

- Profitorii capitalismului, prin intermediul uneltelor lor politice, au impus legi care îi favorizează pe capitaliști, în detrimentul muncitorilor.

- Nu doar situația muncitorimii este gravă, ci și a cvasi-totalității poporului român. Există semnale, precum reportajele din emisiunea ”În premieră”, de la Antena 3, din care înțelegem că, practic, am ajuns un popor fără țară, că am fost expropriați de avuția noastră națională.
- Toate aceste nenorociri ne-au fost impuse nu prin forța tancurilor, ci prin mijloace perfide, cum sunt șantajul politic și manipularea. Există oameni lucizi care ne spun că împăratul capitalist este gol, dar mulți dintre noi sunt surzi. Ilie Șerbănescu exprima un adevăr astfel: ”Am fost întrebați: ”Vreți în Uniunea Europeană? Dacă vreți, dați-ne nouă economia. Și le-am dat-o” ”.

            Manipularea s-a dovedit mai eficientă decât forța tancurilor. Dacă ne-ar fi supus prin forța tancurilor am fi știut că avem dușmani și care ne sunt acei dușmani. Prin manipulare suntem determinați  să acționăm conform ideilor pe care ni le inoculează ei, dar suntem în iluzia că acționăm conform propriei noastre voințe. Manipularea este pentru spirit ceea ce este SIDA pentru trup: paralizează sistemul de apărare care, în cazul spiritului, este discernământul.

- Ne-au promis libertate, dar avem doar ”libertatea” de a ne răsti la Lună, de a huidui, cum spunea Liiceanu, în timp ce ei au libertatea de a alege cele mai bune variante pentru ei, pentru viața și pentru sănătatea lor.

- Ne-au promis prosperitate, dar am fost expropriați de propria noastră țară.

- Ne-au promis alegeri libere, dar au încălcat voturile a milioane de cetățeni.

            Evident, nenorocirile astea nu ar fi fost posibile fără contribuția cozilor de topor, fără aportul politicienilor eunuci, care execută ordinele primite în plic ori prin telefoanele secrete, politicieni care iau poziția de drepți chiar și când portarul de la palatul Marelui Licurici se încruntă. Și, de asemenea, fără aportul intelectualilor mercenari care și-au pus inteligența în slujba unor interese străine de interesele poporului român și ale națiunii române.

Ce-i de făcut?

            În primul rând este necesară ”dezvrăjirea”, eliberarea spiritului din mașinăria manipulării. În opinia mea, aceasta s-ar putea obține prin contactul cu realitatea nudă și prin folosirea unei perspective teoretice care abordează critic-obiectiv mecanismele alienante ale acestui sistem social care ne-a fost impus. Fără evidențierea marxistă a mecanismului exploatării capitaliste nu avem nicio șansă de ”dezvrăjire”. Toate teoriile care eludează contradicția fundamentală a acestui sistem, aceea dintre capitaliști și salariați, prezentând relația capitalist-salariat ca un dans erotic, un tangou, sunt doar cântece de sirene.

            Simultan cu procesul de ”dezvrăjire” este necesar un proces de organizare a celor care trăiesc din propria lor muncă, nu din exploatare, nu din speculații, organizare politică, organizare sindicală. Este necesar un partid care să reprezinte, cu adevărat, interesele oamenilor care trăiesc din propria lor muncă. Eu cred că un astfel de partid nu poate fi decât un partid comunist, care să acționeze legal, cu drepturi egale cu ale celorlalte partide.

            Știți, însă, ca și mine, că nu există nimic mai înspăimântător pentru privilegiații acestui sistem decât proiectul comunist de societate. Ei sunt dispuși să tolereze chiar și mișcări de extremă dreaptă, pentru a le face treburile murdare, atunci când nu pot interveni fățiș, cu instituțiile de forță ale statului capitalist, fără a compromite imaginea falsă de democrație.

            Consider că nu mai trebuie să gândim comunismul ca fiind un bine care trebuie făcut cu forța, ci exclusiv prin convingeri. Nu știu dacă asta este utopie, dar trebuie să evităm greșelile care s-au făcut în trecut. Orice formă de acțiune conspirativă mi se pare nu doar ineficientă, ci și un pretext pentru instituțiile care apără ordinea capitalistă pentru a ne prezenta ca fiind teroriști, ca periculoși pentru siguranța statului. Organizarea trebuie făcută la vedere, în limitele regulilor stabilite de ei. Probabil că nu ne vor lăsa să ne organizăm, dar vom reuși, cel puțin, să dovedim caracterul mincinos al așa-zisei lor ”democrații”.

            Privesc în jur și văd manifestări de demnitate, de dezvrăjire la popoare vecine. Politicienii noștri eunuci se grăbesc să condamne aceste manifestări. Dar noi trebuie să găsim mijloacele de solidarizare cu popoarele care vor să se elibereze.

            Am înțeles că ne-am adunat aici oameni cu opțiuni politico-ideologice de stânga. Trăiască unitatea forțelor de stânga, în diversitatea lor!