Am fost, de când am ajuns la maturitatea discernământului, comunist și am rămas comunist. Niciodată nu am urmărit vreun privilegiu personal și niciodată nu am avut vreun profit din calitatea de comunist. Am devenit comunist nu pentru că am vrut să obțin ”butelie de aragaz”, nu pentru că am vrut vreo funcție, ci din convingere. Pe mine marxismul m-a convins. Am rămas comunist. Din punctul meu de vedere societatea comunistă este cea mai bună societate. Nu este perfectă, nu există și nu poate exista societate perfectă, dar, dintre toate tipurile de societate imaginate, de care eu am cunoștință, comunismul este societatea cea mai bună, pentru că principial exclude privilegiile, pentru că este profund umanistă. Evident, nu am în vedere abaterile de la principiile comunismului, nu abuzurile, nu crimele care s-au făcut în numele comunismului. Am fost comunist și în vechiul regim, fără a avea avantaje. Pe vremea aceea, când mi-ar fi plăcut să predau filozofia marxistă la liceu, nu aveam loc de indivizi cu spatele asigurat (fie un frate în Securitate, fie un nomenclaturist PCR). Am fost un profesor suplinitor, am predat ce-mi dădeau ștabii de la Inspectoratul școlar. Glumind, spun că doar limba chineză nu am predat. După Marea Păcăleală, am avut șansa de a mă titulariza, prin examen, ca profesor de filozofie (socio-umane). Așadar, paradoxal, regimul capitalist restaurat mi-a făcut posibil accesul la o demnitate profesională la care n-am avut acces în regimul ”comunist”. Și totuși, după 1989, când unii dintre cei care predaseră filozofia marxistă în vechiul regim au devenit, brusc, fani ai capitalismului, eu am rămas tot comunist. Pentru că este o chestiune de principii, de convingeri, nu de interese strict personale.
Mai sunt, iertați-mi vorba mare, și patriot. Din 22 decembrie 1989 și până azi am suferit din cauza tuturor nenorocirilor care au fost atrase asupra țării mele. Nu numai, dar și din pricina asta am ajuns cardiac. Acum mă îngrozește gândul că ni se va lua și pământul de sub picioare, prin legea care va permite cumpărarea de către cei cu bani. România, ca stat național independent și suveran, va deveni o amintire, un fapt istoric.
După 1989, cu două - trei excepții, am mers la vot. Aș fi votat pentru un partid comunist. Dar partidul comunist a fost interzis în România. Nu există nimic mai înfricoșător pentru Marii Păpușari ai Lumii (nici fascismul, nici nazismul, nici antisemitismul, nici terorismul) decât comunismul. ”Stafia” comunismului le tulbură somnul de privilegiați. Dar am mers la vot, alegând, constrâns fiind de sistemul perfid post-decembrist, nu între bine și rău, ci între ceea ce am considerat că este mai rău și ceea cea am considerat a fi mai puțin rău. Întotdeauna am fost decepționat. Toate formațiunile politice care au guvernat în România post-decembristă au cântat oda capitalismului și au lucrat cu sârg la îndeplinirea unor porunci din afară, împotriva interesului României și al majorității românilor.
În mai vor fi alegeri pentru Parlamentul European. Singurul partid în al cărui program electoral identific câteva dintre principiile, opțiunile mele de comunist și de patriot este Partidul Alternativa Socialistă. Nu sunt membru al acestui partid (nu voi mai fi membru de partid până când va exista un partid comunist, cu oameni curați, bine-intenționați, nu fripturiști, nu oportuniști). Dar voi vota pentru candidații acestui partid. Constantin Rotaru mi-a făcut o bună impresie în timpul unor campanii anterioare. Cunosc destul de bine doi dintre candidații acestui partid, pentru a căror integritate morală și competență politică aș putea garanta. De exemplu, am o foarte bună impresie despre profesorul universitar, doctor în matematică, Gheorghiță Zbăganu.
Dragi prieteni,
Gândiți-vă îndelung și profund. Dacă, asemeni mie, sunteți decepționați de toți cei care au guvernat transformarea României în colonie și vreți o altfel de politică, un alt fel de politicieni, care să ne reprezinte în Parlamentul European, poate veți decide să votați pentru PAS.
Despre PAS găsiți informații suficiente aici .
Aici este pagina sa electorală pentru alegerile din mai 2014.
Poate vă ajută să luați o anumită decizie și vizionarea filmulețului de aici .
Am luat cunoștință de acest filmuleț de la doamna Simona Marinescu, o mare devoratoare de informații.
Poate vedeți și aceste imagini și vă gândiți la cei care ne-au transformat țara în colonie, dez-industrializată, cu resursele naturale (și umane !) înstrăinate. Poate vreți o altă politică și alți politicieni.
Aici
Aici
Conversație din Facebook
Simona Marinescu
Vă invidiez, fiindcă dvs. cunoaşteţi personajele. Eu nu ştiu niciunul dintre candidaţi, aşa că mă mai informez...
În principiu, mă orientez la independenţi.
În opinia mea, partidele ar trebui desfiinţate, fiindcă nu fac decît blat politic şi trafic de influenţă.
Dacă ar exista măcar unul singur fără clientelism politic, aş merge pe mîna lui.
Pînă una-alta, eu am deziderate socialiste, dar neîncredere în seriozitatea celor ce şi le declară.
Valeriu Stănescu
Domnul Gheorghiță Zbăganu este fratele lui Virgil Zbăganu, inginerul care a avut curajul inițiativei de a reînființa Partidul Comunist Român. Pentru asta a plătit cu viața, a fost asasinat. Domnul Gheorghiță Zbăganu, cu care am discutat, la mine acasă, timp de vreo oră, este un om nu mai puțin curajos, cu un larg orizont cultural, cunoscător al câtorva limbi străine și patriot. Are resurse, are energie, motivație, este activ în plan internațional. Mi-a declarat că se simte moștenitorul principiilor politice ale fratelui său, Virgil.
PAS nu este, cum afirmă unii, un partid comunist. Aș fi vrut eu să fie, dar nu este. Și nici nu a fost lăsat, de regimul acesta nedemocratic, să devină un partid comunist.
Independenți, zici ? Soro, sunt scârbit de ”independenți” precum Mugur Isărescu. Mai caută, există niște ochelari speciali cu ajutorul cărora vei putea să observi sforile ”independenților”. Nu pot concepe un independent în mod absolut. Inevitabil, suntem conectați, prin opțiuni, principii comune, cu alții. Independența este o minciună. Chiar admițând, prin absurd, că există independenți, realitatea tristă este că ei nu pot ajunge acolo, în lumina reflectoarelor campaniei electorale dacă nu au mari sume de bani. Iar dacă au, totuși, acele sume mari de bani, mă întreb cum au ajuns în posesia lor. Nu văd decât alternativele: i-au primit de la cineva, devenind dependenți de acel cineva, s-au i-au dobândit ”descurcându-se ” în jungla capitalistă, motiv pentru care pun niște semne de întrebare deasupra lor.
Simona Marinescu
Mi-ar plăcea ca independent şi l-aş vota cu încredere pe dl. Valeriu Stănescu!
În restul nu mă încred nici cît într-un cui de tei...
Valeriu Stănescu
Domnul Valeriu Stănescu este un teoretician, căruia i-au lipsit și-i lipsesc, în continuare, aptitudini necesare pentru a fi un politician eficient. Și are și 65 de ani. Și este și cardiac. Dar și-a păstrat o doză de încredere, mică, e adevărat, în oameni. În unii oameni.
Simona Marinescu
Înţeleg. Dar argumentul vîrstei e fragil. Unii şi-au început cariera politică la vîrsta asta! La 65 de ani, vezi mai bine cum stau lucrurile în viaţa cetăţii...
Problema de sănătate e buba. Ca să joci în ringul politic, e nevoie de nervi tari şi inimă de... bou! Cum au aleşii noştri.
Păcat, însă, că nu vă gîndiţi măcar la un post de consilier, avînd în vedere pregătirea teoretică...
Valeriu Stănescu
Simona, mă mândresc cu faptul că m-am vindecat de orgoliu; de un fel de orgoliu. Căci și mândria de care îți vorbesc este un alt fel de orgoliu. Iar consiliere, gratuită, informală (= neoficializată) pot oferi, oricând, cu bună intenție.
Simona Marinescu
Vă iubesc aşa cum sînteţi, vindecat sau nu, cu orgolii sau fără...
Cel mai mult vă iubesc sinceritatea şi devoţiunea faţă de propriul crez.
Valeriu Stănescu
Declarația asta mă mângâie pe cord (aici, cord = inimă bolnavă).
Am votat pentru PAS.